https://www.digi24.

ro/embed/special/reportaje/reportaj/dininterior-ultimii-pescari-de-pe-
marea-neagra-802598

Pescuitul pe Marea Neagra

30 octombrie 2008

Pentru toti cei ce doresc sa pescuiasca pe tarmul Marii Negre, aceasta pagina va oferi
informatii referitoare la locuri de pescuit si metode de pescuit al pestilor marini. Tarmul
Marii Negre se intinde pe o lungime de 245 km si incepe de la Gura Musura aflata la
granita cu Ucraina, pana la Vama Veche, la granita cu Bulgaria.

Incepand de la Gura Musura si pina la Capul Midia tarmul este aproape de nivelul marii,
fiind format din limbi de nisip si dune, intreaga zona fiind parte integranta din rezervatia
Deltei Dunarii. Zona sudica de la Capul Midia si pana la Vama Veche, este format din
gresii si calcare sarmatice acoperite cu argila si loess.

Incepand de la Capul Midia ce se inalta la o inaltime de 40 m si pana la Vama Veche se

intind plajele statiunilor turistice presarate cu diguri de protectie ce formeaza locuri de
pescuit bine cunoscute. De-a lungul litoralului se intinde o salba de lacuri cu apa dulce,
foste limane fluvio-maritime (Agighiol, Babadag, Corbu, Tasaul, Agigea, Tatlageac,
Mangalia) si lagune marine (Razelm, Sinoe, Golgovita, Zmeica, Siutghiol, Tabacarie,
Techirghiol).

Limanele sunt foste guri de ape curgatoare transformate in golfuri nascute din infruntarea
apelor dulci cu apele marine. Aluviunile depuse de curentii de litoral si valuri au inchis
golfurile dand nastere la limane. Lagunele marine sunt foste locuri joase care cu timpul
au fost ocupate de apele marii pe cand nivelul lor era crescut si au ramas izolate de mare.
Ne referim aici la lacurile litorale situate intre gura Sf. Gheorghe si Mangalia care fac
parte din locurile de pescuit al pestilor marini

[b]Primele lacuri sunt:[/b]

– Zatonul Mic, Zatonul Mare, Periteasca Mare, Periteasca Mica si Leahova sunt lacuri cu
apa dulce situate intre bratul Sf. Gheorghe si Gura Portita ce leaga lacul Golgovita cu
marea. Lacurile sunt bogate in specii de apa dulce si se poate ajunge la ele pornind de la
Gura Portita pe un drum de camp.
– Complexul de lacuri Razelm, in suprafata de 784 kmp, este alcatuit din 5 lacuri ce
comunica intre ele, despartit de mare prin cordoane de nisip a caror inaltime nu depeseste
3 m. Acest complex de lacuri comunica cu marea prin gurile Portita, Periboina si Gura
Buhazului. Lacurile ocupa stravechiul golf al marii, Halmyris, fiind locuri de inmultire
pentru multi pesti marini care patrund in aceste locuri pentru depunerea icrelor.
– Lacul Babadag (25 kmp) este situat langa localitatea cu acelasi nume aproape de
soseaua ce leaga Tulcea de Constanta. Este un lac de crestere a crapului fiind bogat in
peste.
– Lacul Razelm (415 kmp) este cel mai mare si comunica cu lacul Golgovita in dreptul
capului Dolosman. Adincimea maxima este de 3 m in anumite gropi, si este aprovizionat
cu apa dulce prin canalul Dunavat care face legatura cu bratul Sf. Gheorghe.
– Lacul Golovita (119 kmp) este important deoarece comunica cu marea prin Gura
Portita, prin care intra pentru depunerea icrelor pesti marini ca: chefalul, lufarul,
scrumbia, cambula, etc
– Lacul Zmeica (54 kmp) comunica cu Golovita fiind la fel de important
– Lacul Sinoe (171 kmp) comunica cu marea prin gurile Periboina si Buhaz precum si cu
lacul Zmeica prin Canalul 2, si cu Golovita prin Canalul 5. Este cel mai bogat in specii
marine.
– Lacul Istria legat de Sinoe este aflat in apropierea cetatii cu acelasi nume.

La aceste lacuri putem ajunge cu masina plecand pe traseul Constanta – Mamaia –

Navodari. Inainte de a ajunge in Navodari facem dreapta spre Corbu – Sacele – Istria –
Sinoe.

Din Sinoe se face un drum la dreapta spre canalul 2 si canalul 5, pe Grindul Lupilor.
Inainte de a intra in Istria la dreapta se vede drumul ce duce la cetatea cu acelasi nume.
La iesirea din Corbu la dreapta se face un drum spre Vadu. Odata ajunsi in Vadu ocolim
ruinele industrializarii socialiste si pornim pe un drum asfaltat situat de-a lungul unor
stalpi de beton spre mare. Dupa al doilea podet se face un drum la stanga ce duce spre
Periboina iar dupa primul podet un drum la dreapta duce la cherhanaua Vadu loc unde
puteti pescui pe plaja.

Singurul lac ce mai are legatura cu marea si in care putem prinde pesti marini este lacul
Mangalia (260 ha) situat pe o veche albie de rau. Aici se afla santierul naval iar in
portiunea de liman se pot prinde pesti marini cum ar fi chefali sau cambule.

[b]In continuare ne vom referi la locurile de pescuit situate in apele marine:[/b]

Apele Marii Negre sunt mai mult ape salmastre, formand straturi de ape cu salinitati
diferite si densitati diferite. Din aceasta cauza ele nu se pot amesteca din care cauza in
Marea Neagra nu avem curenti verticali de mare amplitudine care sa permita primenirea
cu aer a apelor pana la adanc si omogenizarea temperaturii. Daca adaugam variatiile
bruste de temperatura datorita climei, vanturile ce bat continuu, imprimand apelor o
agitatie continua, curentii marini ce se schimba zilnic in functie de vanturile ce bat, toate
acestea creeaza un chimism variabil cu o influenta hotaratoare asupra concentratiei
organismelor in masa de apa a marii. De la gurile Dunarii pana la Constanta fundul marii
este acoperit cu sedimente nisipoase pe care se dezvolta plantele marine, viermii,
molustele iar in masa de apa planctonul. Intre Capul Midia si Vama Veche, fundurile sunt
dure cu calcare sarmatice sub forma unor platforme intrerupte de portiuni sedimentare:

[b]Platoul continental se imparte in trei zone:[/b]

Zona prelitorala pana la adincimea de 12 m avand un fund variat, cu variatii de

temperatura diurna si sezonala, expusa actiunii valurilor cu variatii de curenti zilnice
reprezinta zona de pescuit cu undita de pe mal. Este zona digurilor de la Capul Midia,
port Constanta, port Agigea, a digurilor de protectie din Eforie si Mangalia. Se poate
pescui de pe plaja incepand de la Vadu si pana la Vama Veche dar cu rezultate
exceptionale la Gura Portitei.

Zona litorala este situata intre 12 si 70 m, accesibila din barca. Pana la adancimea de 50
m lumina patrunde iar apele sunt aerate bine. Pescuitul cu undita este productiv indeosebi
pana la 40 m.

Zona sublitorala este situata intre 70 m si 200 m. Pe masura ce adancimea creste oxigenul
si lumina scad treptat astfel ca la adancimea de 180 m oxigenul este inlocuit de
hidrogenul sulfurat un gaz toxic inpropiu vietii.

Locurile bune de pescuit se gasesc in zonele cu nisipuri malite, prundisuri nisipoase, zone
cu denivelari si bancuri de nisip. Aceste bancuri au doua pante: una spre tarm mai scurta,
unde se adapostesc viermii, molustele si crustaceele care reprezinta hrana cambulei,
calcanului, chefalului si cealalta spre larg mai lunga si pierduta. Actualmente pescuitul
din barca pe mare implica folosirea sonarului, care sa aiba o buna rezolutie pentru a
indica prezenta pestilor de fund la adancimi de 40-50m. Comportarea pestilor marini este
influentata de factori ca: temperatura, intensitatea luminii, de culoarea apei, variatii ale
presiunii si precipitatiilor, bogatia de oxigen, inmultirea plantelor si animalelor cu care se
hranesc pestii.

Temperatura apei are o importanta hotaratoare deoarece, temperatura corpului pestilor

este egala cu cea a apei, limitele intre care pot trai fiind cu mult mai reduse decat a
vietuitoarelor de uscat. Cand limitele sunt depasite, pestii marini parasesc zonele
respective, iar pestii de apa dulce lancezesc si nu au pofta de mancare. La diferente de 8-
10 gr.C pestii pot avea socuri termice care pot fi fatale. Pescuitul la tarm da roade de la
+7gr.C

Cantitatea de oxigen solvit in apa tine de variatia temperaturii. Astfel vara oxigenul din
stratul de suprafata scade, pestii se retrag in locuri adanci, mai oxigenate sau cauta curenti
de suprafata unde apele sunt mai primenite

Intensitatea luminii influenteaza direct planctonul care nu este iubitor de lumina intensa;
in zilele insorite planctonul coboara spre adanc iar noaptea urca spre suprafata. Acesta
este urmat de pestii a caror hrana il constituie, urmati la randul lor de pestii rapitori.

Culoarea apei influenteaza densitatea plantelor si animalelor de pe fundul marii. La gurile

Dunarii datorita aluviunilor apa este tulbure, lumina fiind insuficienta pentru dezvoltarea
vietii. Spre sud transparenta apei creste, iar cu cat inaintam spre larg vizibilitatea creste
ajungand sa putem vedea la adancimi de 10-15 m. Largul marii este sarac in plancton de
aceea si transparenta sa este crescuta.
Presiunea atmosferica atrage atentia pestilor asupra aparitiei furtunilor. Atunci cand scade
brusc, pestii coboara spre fund sa se adaposteasca. La cresterea presiunii pestii urca in
stratul superficial.

Vanturile sunt cele mai importante deoarece au un rol hotarator in formarea curentilor
marini. Curentii din Marea Neagra sunt orizontali, astfel din confruntarea apelor sarate cu
cele dulci din Dunare apare un mare curent circular a doua straturi cu salinitati diferite.
Vintul de nord si nord-est aduce un curent de apa calda spre tarm si odata cu el pestii
iubitori de ape calde : chefalii si stavrizii alungand cardurile de bacaliar care prefera ape
mai reci. Vanturile dinspre vest linistesc marea spre tarm, ducand la aparitia la suprafata a
bancurilor de chefali si stavrizi. La aparitia vantului din sud si sud-est apar curentii reci
ce produc variatii bruste de temperatura ducand la disparitia de la tarm a pestilor. Estul
duce la aparitia valurilor din larg ce tulbura apa. Indiferand de directia vantului valurile
ce se sparg de tarm sparg scoicile de pe stavilopozi si pietre fapt care duce la aparitia
cardurilor de chefali.

Pentru cei mai multi dintre pescarii ce poposesc pe tarmul marii, pestii cei mai accesibili
sunt cei pe care ii putem prinde de pe plaja sau de pe diguri. Acestia in general sunt:
guvizii, chefalii, limba de mare, cambula, stavrizii si hanusii. Pentru cei ce doresc sa iasa
in larg pot da la calcan, rechin, lufar, bacaliar, palamida, din barci dotate cu sonar.
Prezenta sonarului este obligatorie pentru a avea rezultate

In continuare va prezentam pestii marini:

BACALIARUL (Odontogadus merlangus euxinus)

Reprezentant al pestilor din apele reci, bacaliarul este un gadid tipic din Marea Neagra.
Gadidele sunt pesti din regiunile nordice si care are caracterele familiei bine reprezentate.
Din ficatul lor se extrage renumita untura de peste. Aripioara dorsala este formata din trei
secmente distinct delimitate, iar cea anala din doua secmente. Aripioara caudala este mare
si cu marginea dreapta. Un semn de recunoastere, pe langa cele amintite, il constituie
mustata de sub falca inferioara. In lungime, bacaliarul poate creste pana la 50 cm,
exemplarele obisnuite fiind insa de 20 – 25 cm. Pe corp are o picmentatie bruna-
albastruie sau galben-cenusie cu reflexe violete si rosiatice. Partea ventrala este
albicioasa. Traieste la adancimi de 60-80 m si se apropie primavara de mal. Este hrana
preferata a morunului.

RECHINUL (Squalus acanthias)

Numit popular caine de mare, rechinul din Marea Neagra este de talie mica, in
comparatie cu rechinii oceanici, care ajung la 5-7 m lungime. In coloratia corpului
predomina nuanta cenusiu-albastruie, fiind pigmentat pe spate si pe laturi cu un numar
neregulat de pete albastrui si albe. Pe partea ventrala (burta), rechinul are culoarea alba-
galbuie. Acest dusman al cardurilor de hamsii, al guvizilor, scrumbiilor albastre si a altor
pesti marini este un solitar convins. Utilizarea ficatului, ce abunda in grasime, constituie
baza prepararii uleiului de peste medicinal, bogat in vitamina A. Carnea de rechin se
consuma, dar este aspra si lipsita de grasimi.

PISICA DE MARE (Dasyatis pastinaca)

Pisica de mare are o forma rombica, cu linii indulcite, coada este prevazuta in prima ei
jumatate cu tepi veninosi. Ca lungime are obisnuit 60-70 cm, putand atinge chiar 2 metri
si greutate 6-16 kg. Pielea, lipsita de solzi, este neteda, de culoare cenusie-neagra sau
verzuie-maslinie pe spate, albicioasa pe burta. La tarmul marii, pescarii o intalnesc des,
cand apa incepe sa se incalzeasca. Hrana ei o formeaza pestii, molustele si crustaceii. Din
ficatul de pisica de mare se obtine ulei cu un bogat continut de vitamine, cu proprietati
antirahitice.

ATERINA (Atherina mochon pontica)

Acest pestisor marin, lung de 9-10 cm, maximum 12,5 cm, este o specie locala a Marii
Negre. Exemplarele tinere sunt aproape transparente, din cauza structurii deosebite a
muschilor. Aterina migreaza pe langa tarm in carduri mici, cautandu-si hrana in partea
mai indulcita a marii. Patrunde si in lacurile litorale dulci sau sarate, fiindca rezista la
mari oscilatii de salinitate.Carnea acestui peste este gustoasa si se aseamana cu cea a
obletului.

LUFARUL (Pomatomus saltatrix)

Lufarul este unul din cei mai lacomi si mai de temut pesti marini rapitori. Raspandit in
aproape toate marile cu apa calda, el traieste si in Mediterana si zona litorala a Marii
Negre. Atinge dimensiuni de 30-50 cm, (rar 1-1,50 m), iar ca greutate 2-3 kg si
exceptional 15-20 kg, lufarul este inzestrat cu atributele tipice unui rapitor. El are dentitie
puternica si inoata cu viteza atat la suprafata cat si la fundul apei. Culoarea corpului este
cenusie-albastruie pe spate, argintie pe laturi si burta. Se hraneste inghitind cu lacomie
din bancurile de scrumbii, aterine, stavrizi, etc., Are o carne foarte gustoasa.

STAVRIDUL (Trachurus mediterraneus ponticus)

Unul din cei mai raspanditi si frumosi pesti pelagici din Marea Neagra este stavridul. Se
recunoaste usor datorita corpului sau fusiform, turtit lateral, dar mai cu seama dupa linia
laterala curba, acoperita cu mici placute, care, in partea posterioara a corpului formeaza o
creasta ascutita. Lungimea lui ajunge pana la 40-45 cm, iar greutatea poate atinge 2 kg.
Obisnuit, de-a lungul litoralului nostru se pescuiesc exemplare de 15-20 cm lungime, cu
greutate de 40 g. Coloritul corpului este frumos, verzui pe spate si argintiu cu irizatii
albastre-violet pe laturi si abdomen. Caracteristic la el este prezenta unei pete negre pe
coltul de sus al operculului. Se hraneste cu puii de peste si pestii mici ca hamsia,
gingirica, aterina.

BARBUNUL (Mullus barbatus)

Barbunul este un peste cu o larga raspandire, intalnindu-se in apele Marii Negre, Marii
Mediterane si Oceanul Atlantic. Peste de fund, el este caracterizat prin corpul berbecat si
prin prezenta sub falca inferioara a doua mustati lungi. Inotatoarea dorsala este dubla,
intre cele doua parti ale ei existand o oarecare distanta. Corpul si capul sunt acoperite de
solzi mari, care se desprind insa foarte usor. Culoarea generala a corpului este rosie,
inotatoarele sunt galbene, iar laturile corpului si ale abdomenului sunt alb-argintiu cu pete
rosii. Ducandu-si viata pe fundul marilor, barbunul se hraneste cu vietuitoare bentonice si
detrius vegetal. Barbunul isi duce toata viata in carduri mici, explorand fundurile bogate
in hrana. Barbunii sunt mult apreciati pentru carnea lor foarte gustoas

LABANUL,CHEFALUL MARE (Mugil cephalus)

La infatisare seamana cu cleanul, dar este mai mare ca acesta, mai gras, avand capul mai
turtit, iar aripioarele perechi sunt apropiate unele de altele, langa cap. Labanul este cel
mai mare si cel mai valoros dintre chefalii Marii Negre. Capul, mare si turtit
dorsoventral, este acoperit de solzi pana la varful botului. Ochiul este prevazut cu o
pleoapa adipoasa foarte dezvoltata. Lungimea maxima la care ajunge este de 63 cm si
greutate de 3,3 kg, dar aceasta dupa ce trece de 16 ani. Lungimea obisnuita este insa de
25-30 cm, iar greutatea 300-1000 g. Labanul creste mai repede decat celelalte specii de
chefali. Incepand cu luna mai migreaza spre coasta, patrund in lacurile litorale si chiar in
gurile fluviilor. Aici cauta apa incalzita si fundul bogat in detritus, pe care il consuma cu
viermii si larvele de insecte care se gasesc in el. Stau aici pana cand apa incepe sa se
raceasca, retragandu-se in mare. Are o carne gustoasa, lipsita de oase marunte.

CHEFALUL AURIU, SINGHILUL (Mugil auratus

Prinsa ca o mica margea, pata aurie de pe opercul, face ca acestui soi de chefal sa i se
spuna chefalul auriu. El are capul lat, acoperit cu solzi incepand de la narile posterioare.
Pleoapele adipoase lipsesc. Lungimea maxima la care poate ajunge acest peste este de 50
cm, cand cantareste 800 g. De regula are 20-30 cm si greutatea de 80-400 g.

OSTREINOSUL, CHEFALUL MIC, ILARUL (Mugil saliens)

Chefalul mic are botul ascutit si acoperit de solzi pana la orificiile nazale anterioare.
Pleoapa adipoasa este putin dezvoltata, incat pare inexistenta. Dimensiunile la care
ajunge sunt mai mici fata de celelalte specii de chefali, exemplarele obisnuite fiind de 30-
50 cm lungime si 300-500 g greutate. Peste marin, traieste in carduri, si se deplaseaza
foarte rapid. Patrund in lacurile litorale in cautarea hranei si a apelor calde. Ca si labanul,
ostreinosul are aceleasi obiceiuri, cu singura deosebire ca prefera apele sarate celor dulci,
pe cand labanul suporta mai bine apele dulc

GUVIDUL DE NISIP (Pomatoschistus microps leopardinus)

Guvidul acesta de talie mica, 5-6 cm, traieste atat in mare, cat si lacurile litorale salmastre
sau dulci, pe fundurile nisipoase, la apa putin adanca. El are corpul alungit, fusiform,
pedunculul caudal lung si ingust. Cele doua aripioare dorsale sunt mai distantate decat la
ceilalti guvizi, iar prima este mai scurta. Gura mica are pozitia oblica, in sus, buzele fiind
subtiri. Coloritul corpului galben-cenusiu, asemanator nisipului si presarat cu mai multe
puncte negricioase.

STRUNGHILUL (Gobius melanostomus)

Cel mai frecvent guvid din apele Marii Negre este strunghilul. Fata de ceilalti guvizi, are
corpul ceva mai gros si inalt. Botul lui este scurt, obtuz si foarte convex, iar coltul si
ismul operculului acoperit cu solzi. Coloritul general este galben deschis, stropit cu pete
brune neregulate. La baza primei inotatoarei dorsale, se afla o pata neagra, evidenta. In
perioada de reproducere, corpul masculilor se inegreste complet. Strunghilul traieste in
zona litorala a marii, pe fundul pietros, hranindu-se cu animale de fund in primul rand cu
moluste. Creste pana la lungimea de 20-25 cm.

HANOSUL (Gobius batrachocephalus)

Hanosul traieste pe fundul pietros al marii la adancimi mai mari decat ceilalti guvizi. El
este cel mai mare guvid, ajungand la lungimea de 30-35 cm, si greutate de 600 g. Are
corpul cilindric, pedunculul caudal lung, iar capul mare, gros, puternic turtit dorso-
ventral. Ochii hanosului sunt mari, apropiati, situati in partea superioara a capului. Gura
este mare si aproape superioara. Operculul si baza inotatoarei pectorale sunt neacoperite
de solzi. Hanosul este galben-inchis sau brun pe spate si pe laturi, stropit cu pete
intunecate, neregulate. Pe laturi se disting 2-6 dungi transversale, cafenii sau negre.
Specie tipic marina, hranindu-se cu moluste, crustacei si pesti mici, se intalneste in mod
exceptional in apele salmastre sau dulci. Hanosul are o carne gustoasa.

GUVIDUL DE MARE (Gobius cephalarges)

Pe fundul pietros al marii, in vecinatatea tarmului, se gaseste un peste cu capul turtit

dorso-ventral, mai lat dacat inalt, cu buza superioara, groasa si latita lateral, numit
guvidul de mare. La aceasta specie pedunculul caudal este scurt, comprimat lateral si
inalt. Ca si la ceilalti guvizi, inotatoarele ventrale sunt unite, formand o ventuza cu care
pestele se poate fixa pe stanca. Coloritul corpului este variabil. Predomina culoarea
galbuie-intunecata, corpul fiind presarat cu pete brune si negricioase, dispuse neregulat.
Inotatoarele sunt cenusii, stropite cu pete marunte. Se hraneste mai ales cu crustacee si
creste pana la lungimea de 20-25 cm.

PALAMIDA (Sarda sarda)

Acest rapitor marin are corpul alungit, zvelt la exemplarele tinere si gros fusiform la
exemplarele adulte. Se mai recunoaste dupa botul alungit si ascutit, precum si dupa
prezenta a numerosi dinti puternici. Inotatoarea dorsala este dubla, fiind urmata de opt
pinule, iar anala de sapte pinule. Inotatoarea caudala, scobita adanc, are doi lobi lungi.
Coloritul palamidei este frumos. In stare vie ea este de un albastru inchis pe spate. Dupa
moarte devine neagra pe spate, iar laturile capata o culoare violeta deschisa sau cenusie.
Se mai disting 8-9 linii intunecate, inguste si dispuse oblic. Exemplarele tinere au benzi
transversale lungi. Limba si interiorul gurii sunt negre, iar abdomenul argintiu. Palamida
este un inotator foarte bun, intrecut doar de chefal. Lungimea atinge max. 85 cm, iar
greutatea 8 kg. Rapitor lacom si nesatios, acest peste se hraneste cu sprot, hamsii,
stavrizi, scrumbii, cu puiet de chefal si cateodata isi devoreaza puii.

CALCANUL (Scophthalmus maeoticus)

Calcanul poate fi socotit reprezentantul tipic al speciilor de pesti ce fac parte din ordinul
pleuronectiformelor. Aceste specii au corpul asimetric, comprimat foarte mult lateral si
culcat pe o parte. Calcanul este culcat pe latura dreapta si, de aceea, ochiul drept este
asezat pe partea stanga, alaturi de ochiul stang. Cand ne uitam la calcan, ceea ce vedem
deasupra este latura lui stanga si nu spatele. Pozitia gurii si a aripioarelor pectorale, sunt
simetrice. Gura este terminala, iar aripioarele pectorale se gasesc una dedesupt si alta
deasupra, in partea pe care sta culcat calcanul. Aripioara dorsala este ceea care inconjoara
corpul pe partea stanga, daca privim pestele de deasupra. Aceasta asimetrie este insa
secundara, intrucat apare in timpul dezvoltarii. Din ou eclozeaza la inceput un pestisor cu
simetrie bilaterala perfecta, care este pelagic (de suprafata). Fenomenul de asimetrie se
petrece dupa doua luni cand se culca pe una din parti, pe dreapta si devine bentonic, a
propiindu-se de maluri in cautarea hranei. La exemplarele adulte, corpul este acoperit cu
solzi mici si butoni ososi mari. Acestia se gasesc pe ambele laturi ale corpului. In
mijlocul fiecarui buton se afla un spin subtire. La exemplarele tinere lipsesc spinii de pe
butoane. Lungimea la care ajunge calcanul este de 1 m, iar greutatea de 8-10 kg, obisnuit,
calcanul este lung de 0,60-0,80 m, cantarind 3-4 kg. Dupa infatisare ar parea pasnic,
calcanul este un peste rapitor, care consuma in special hamsii, aterina, guvizi, barbuni si
bacaliari, adica pesti bentonici si pesti care carduiesc iarna in vecinatatea fundului.
Carnea sa gustoasa, alba, dulce parca ar fi pui, se consuma in stare proaspata. Icrele,
marunte si fine ca nisipul marii, se pot conserva, dand un produs bun de calitate.

CAMBULA (Platichthys flessus luscus)

Spre deosebire de calcan, nu are capul rotund, ci rombic, alungit, acoperit cu solzi mici.
La baza aripioarelor anala si dorsala, cat si de-a lungul liniei laterale, se intalnesc butoni
ososi. Prezenta butonilor dovedeste ca ceea ce vedem deasupra nu este spatele, ci una din
laturile corpului. Cambula nu creste mai mult de 35 cm, lungimea obisnuita fiind de 20-
30 cm, iar greutatea 100 – 300 g. Traieste pe fundurile nisipoase, de unde-si aduna hrana:
pesti, viermi, moluste, crustacei. Are o carne gustoasa.

LIMBA DE MARE (Solea lascaris nasuta

Peste marin de fund, sta culcat pe partea dreapta a corpului, care a devenit partea dorsala.
Gura este terminala, mica, iar falca superioara se prelungeste peste cea inferioara,
acoperind-o. In jurul gurii se observa bine franjurile. Solzii de pe corp sunt mai aspri pe
partea dorsala, mai marunti pe cealalta parte, lipsind butonii ososi. In pozitia de inot, fata
dorsala este de culoare cenusie-cafenie, presarate cu pete negre sau cu un desen
marmorat. Fata cu care sta culcat pe fundul apei este alba. La acest peste se intalneste
frecvent fenomenul de mimetism, culoarea corpului schimbandu-se foarte usor dupa
culoarea fundului, intregul proces fiind dirijat de ochi prin intermediul sistemului nervos.
Limba de mare traieste ascunsa pe fundul de nisip al plajelor marine de unde isi vaneaza
hrana: insecte si crustacee. Ca lungime maxima atinge 30 cm, obisnuit pescuindu-se
exemplare de 10-20 cm. Din cauza formei foarte latite a corpului, limba de mare are
putina carne.

SCORPIA DE MARE (Scorpaena porcus)

De talie mica, 15-20 cm, foarte rar 30 cm, scorpia de mare este un peste ghebosat,
acoperit cu placute osoase pe cap, iar in dreptul ochilor aparat de tentacule. Corpul sau
cafeniu pare stropit cu puncte negre, bine distincte pe toate inotatoarele. Tepii
inotatoarelor sunt alimentati de secretia unor glande veninoase, care reprezinta temute
arme de atac. Coloritul scorpiei de mare este variat, din cauza ca are proprietatea de a-si
schimba culoarea (mimetism). Aceasta specie este ocolita de pescari. ATENTIE LA
TEPII SCORPIEI!

DRACUL DE MARE (Trachinus draco)

Pe fundul nisipos al marii, in apropierea tarmului, traieste dragonul sau dracul de mare.
Acest peste nu depaseste ca lungime 30-40 cm. Capul umflat, cu bot scurt si cu ochii
mari, bulbucati, ii dau o infatisare bizara. Prima inotatoare dorsala este formata din tepi
veninosi, a caror intepatura este foarte dureroasa; ea produce umflarea puternica a
piciorului sau a mainii intepate. Culoarea predominanta a corpului este cenusie-rosiatica,
cu umbre galbene si albastre pe laturi, iar burta alba. Se hraneste cu viermi, crustacee, pui
de peste, si, mai cu seama, cu pui de calcan. Aceasta specie este ocolita de pescari.
ATENTIE LA TEPII DRACULUI!
Vreau sa merg vreo saptamana la mare ca sa mai scap de caldura asta si mi-am zis sa fac
si o partida de pescuit acolo. N-am mai incercat pana acuma, nu stiu ce scule sa iau cu
mine, ce momeala etc. Si ma intreb si ce taxe trebuie sa platesc acolo daca am vizat
permisul aici la AJVPS. Daca este cineva care sa imi poata da cateva sfaturi il rog sa o
faca. Multumesc.

de adiwolf » 20 Iul 2007, 22:11

pescuit la mare si nu stii cum???hm,ciudat,dar fie,deci..

daca pescuiesti de pe dig ceea ce majoritatea dintre noi facem cand ajungem la mare ,iti
trebuie o undita de doi lei din bazar,multi plumbi de 30-40gr sau si mai grei depinde de
curentii locatie unde pescuiesti si de valuri (atentie sa iti iei destui plumbi la tine ca
niciodata nu sunt deajuns ) ,carlige de 6-4-2 si ca momeala cea mai buna este scoica pe
care o gasesti pe langa stanci ,o spargi si folosesti partea carnoasa a iei.
vei putea prinde astfel destule specii de peste,dar 90% o sa prinzi numai guvizi.
se mai poate pescui si cu taparina,mai multe muste albe insirate pe fir cam ceva in stilul
buldo,dar sunt mai slabe sansele acuma de a prinde ceva,asta numai daca nu e apa rece si
bate stavridul in mal.
daca ai fericirea sa iesi cu o barca mai in larg,se schimba total datele problemei si de aici
nu te mai pot ajuta pt ca nu cunosc acest stil de pescuit decat din auzite,asa ca............
aaaa si o alta momeala f buna este garidul,dar o0 sa il gasesti mult mai greu decat scoicile

de Ionut the carp » 20 Iul 2007, 22:35

salut

atentie ca printre guvizi sunt si niste pesti mai ciudati "dracii de mare" pesti cu multi tepi
veninosi ce pot provoca umflaturi si in cel mai rau caz paralizie locala

eu la mare am pescuit un pic altfel: o varga de 3m 10-40, mulineta de 2 lei juma cu fir de
0,25, carlige mustad zander nr6 ( acum poti folosi si carlige din bazar, io asta am avut
asta am folosit) plumb 10g fix, momeala clasica si mereu prinzatoarea scoica. montura
este una simpla: gen pater nooster. lasam usor plumbul pe fund la 1,5-2m de dig si tineam
firul in tensiune astfel incat sa nu fie nevoie decat sa ridic guvidele dupa ce a dat "tzac"
daca nu o lua imediat ce a cazut pe fund ceea ce era cam imposibil, lucram putin in stil:
"dinti de fierastrau" si treaba era facuta

Eu am prins chefal anul trecut, anul asta nu am ajuns...

Lanseta lunga 3 - 4 m cu mulineta destul de puternica, un plumb ciudat care sa se prinda
de fund, la rama de mare pe care am luat-o de la localnici...
Stilul e simplu, se arunca cat mai in larg, sau in functie de curenti si la 20-30m de mal
(urmareste cam pe la ce distanta lanseaza ceilalti pescari) se aseaza lanseta aproape
vertical si astepti muscatura
Partea proasta este ca rama de mare e usor faramicioasa si in plus o mananca si ceilalti
pesti.
Montura e simpla, un forfac cu 3 sau 3 ace, pe care se insira rama de mare, si am mai
invatat ceva interesant, pe firul care se leaga carligul se pune cateva bucati de papuc sa
stea acul in suspensie...
Asa am prins chefal si la 4 KG, dar cei mai multi erau la 1 - 2 kg.

Un loc bun era in spatele facultatii OVIDIUS din constanta pe digul "La Scoici

Guvidul se prinde foarte bine si la carne de vita. Sta mai bine pe cirlig decit scoica, o
procuri fara dureri suplimentare si cu o bucatica poti prinde si de 2-3 ori.
Montura si stilul "dinti de fierastrau" de amplitudine mica ,cum a scris Ionut the Carp,
sunt "fatale "pentru guvid. Lungimea forfacului 8-10 cm iar cirligul trebuie sa ajunga cam
la 5 cm deasupra plumbului. Plumbul involbureaza nisipul si excita guvidul care ataca
momeala care vine in urma plumbului. Daca ai tatonat de 2-3 ori locul si nu a muscat
inseamna ca nu e coada de guvid in locul respectiv.
Guvizii de marime mica-medie stau grupati. Daca ai prins unul mai mult ca sigur vei mai
prinde. Cei mari, hanushii, sunt mai solitari.
Cu chefalul e mai greu. Numai la rima de mare, de obicei se prindea cind marea era
linistita. Conteaza si temperatura apei si locul. Chefalii sunt mai speriosi decit restul
pestilor.Un localnic care pescuieste te poate indruma cel mai bine.
Stavrizii la tzaparina. In ultimii ani din ce in ce mai rar am vazut stavride prins. Situatia
pestilor marini e aceeasi cu a celor din apele dulci. Braconajul la greu si poluarea masiva
sub privirea nepasatoare a "aleshilor tzarii" isi arata si aici "roadele".
Lufar nu am prins. Din auzite stiu ca se prinde la lingura, mare si trasa rapid prin apa.
Rapid insemnind la trena.

De multi ani , cand mai pescuiesc la guvid la mal nu mai dau de pe dig, ci intru in apa
dupa el cu o "undita" de 2 m rupta dintr-un boschet. Lupta corp la corp, spectacol , ce mai

Sunt 3 subspecii de guvid la noi:

guvidul normal - capul mai turtit, gura mai lata

strunghilul - de obicei mai deschis la culoare pt ca prefera locuri mai nisipoase, capul si
gura mai inguste

hanusul - ajunge la dimensiuni impresionante, capul puternic turtit si lat, in forma

triunghiulara - prefera apa adanca, il prinzi din barca in larg, f rar il gasesti la mal.

Guvidul isi schimba coloritul de la negru la maro si pana la gri-verzui pestrit in functie de
mediul in care se afla, si nu de putine ori aveti surpriza sa isi schimbe culoarea dupa ce l-
 ati prins si il tineti viu in mare.

Cainele de mare se aseamana cu guvidul la culoare, dar un ochi antrenat il deosebeste de

la o posta. E mai cocosat, cu inotatoarea dorsala mai lunga, turtit lateral nu vertical ca
guvidul, are gura mai mica, burta mare si moale, fara ventuza, etc. Intepatura cu spinul
dorsal provoaca usturime si o mica umflatura, dar nici pe departe asa periculos cum cred
multi pescari.

Dragonul de mare( dracul de mare) e cu totul altceva, e un peste foarte frumos colorat, cu
verde/galben si irizatii curcubeu, rar vine langa mal, iar intepatura cu spinii dorsali este
intr-adevar foarte neplacuta. Provoaca usturime/durere , reactie adversa puternica ( se
umfla toata mana ). Totusi nu e de speriat, in cateva zile trece, dar e de preferat sa evitati
sa puneti mana pe el , pt ca se zbate si inteapa cu usurinta.

Guvidul ataca violent si se simte direct in bat/la mana, este inutil sa va complicati cu
plute...oricum trebuie dat fix pe fund si daca tineti firul intins se simte.

Data postarii: 27-12-2007.

Cum am mai spus si cu alte ocazii pentru mine pescuitul in Marea Neagra este si va ramine ceva
deosebit. Mai ales cind este vorba de chefal. In primul rind vreau sa precizez ca chefalul este unul
din cei mai gustosi pesti intilniti la noi in tara. Si din punct de vedere al pretului el ocupa unul din
primele locuri la noi in tara. Asta pentru cei ce il cunosc. Pentru ca am intilnit oameni care nu ca nici
nu mincase dar nici nu auzise de el. Cind au vazut pretul a zis cu uimire: dar ce domne este somn sau
crap? Doresc sa mai atrag atentia ca gustul chefalului difera. Chefalul din Complexul Razelm –
Sinoe este din punct de vedere calitativ cu mult sub cel din Marea Neagra. Acest lucru pot spune si
despre dril. Este cu mult mai moale in forta. Acum sa trec la pescuitul chefalului. Deci el poate fi
intilnit pe tot litoralul Romanesc. Avind in vedere ca aici intereseaza mai mult zona Constanta –
Mangalia iata citeva locatii unde eu am avut rezultate deosebite. Cea mai buna din punctul meu de
vedere ramine la crapatura. Deci aceasta crapatura este situata dincolo de Costinesti spre Mangalia.
La intrarea in Costinesti se face dreapta se intra in Mosneni apoi se face stinga si este un drum de
tara care duce spre Mangalia pe malul marii . Pe drumul respectiv se merg cam trei km. apoi in malul
marii este o crapatura mare prin care se face un drum care ajunge pe plaja. 100 m in stinga si dreapta
se poate pescui. Distanta cam 100 m de mal. Este un loc unde se pot obtine rezultate deosebite. Se
pot scoate rime de la fata locului mai la stinga cam 100 m unde sunt niste stinci in apa. Un alt loc
bun este la farul de la Tuzla. Se ajunge la far mai mergeti inca 200 de metri spre Mangalia apoi este
un drum care duce pe malul marii. Chiar pe colt sunt ruinele unei cazemate. In dreptul respectiv la
distanta mai mare. Peste 150 de metri. Apoi chiar acolo incepe o mare bufta. In toata bufta respectiva
se prinde chefal. Si aici sunt locuri de scos rime de mare. Mai ales de la cazemata in stinga cam 15
m.

Apoi vine Eforie Sud. Digul mare. In prima bufta pe dreapta si a doua pe stinga. Mai slab decit in
cele doua locatii de mai inainte. In prima bufta din dreapta sunt si rime.
Tot Eforie Sud la sanatoriu. Exact in capatul dinspre Eforie Nord al ultimului dig . Distanta cam 100
m.

Apoi Eforie Nord. Belona si Steaua de mare. Locuri foarte bune. Mergind spre Constanta la iesire
din Eforie Nord se face un pod la dreapta se merge pe el apoi se intra in portul RO – RO. Se merge
pe dig si pe stinga este o mare bufta. Aici se pescuieste mai bine la pluta fundul fiind plin de stinci.
Daca stai sus pe dig se pot vedea bancuri masive de chefali.

Constanta. La Cazinou si in incinta portului dar cele mai bune rezultate le-am avut la pescaria veche
din Constanta. Deci acolo este un dig care patrunde mult in mare. Pe partea stinga imediat la 15 m de
stavilopozi la pluta . Cind este apa limpede se vad bancuri de chefali.

Apoi se iese din Mamaia si imediat dupa camping este o plaja unde iar se obtin rezultate deosebite.
Apoi vine Navodari si Midia.

Un loc deosebit este la iesirea din Navodari. Este o plaja salbatica. De fapt de aici si pina sus la Sf.
Gheorghe se prinde chefal.

La Navodari este un loc si de rime de mare si mai ales de scoica alba. Ce vreau sa mai spun.
Pescuitul chefalului implica foarte multa rabdare.

Cum spunea cineva aici daca sunt mai multi pescari pe loc este mai bine pentru ca asa se tine bancul
pe loc mai mult timp.

Acum voi trece la scule.

Lanseta Cit mai lunga si mai puternica. Mulineta cu tambur mare. Fir de 40. Forfat de 35. Doua
cirlige de 4 tija lunga . Plumb fix de 120 format proiectil. Pe tija celor doua cirlige cite o margea de
marimea unui bob de fasole confectionata din material care pluteste. Eu de obicei daca nu am o pluta
de navod sau setca le fac din talpa unui slap sau papuc. Aceste margele le vopsesc cu oja siclam sau
rosu. Jumatate sau in intregime.

Momeala cea mai buna ramine rima de mare. In unele locuri zona Mamaia –Navodari –Midia merge
mai bine la scoica alba proaspata. Cit priveste celelalte categorii de pesti . Am pescuit cu rezultate
foarte bune din barca la lufar. Lingura mare lunga si destul de grea, fir de 45 – 50. Este un peste
agresiv si foarte puternic. Calcan prindeam la digul mare din Eforie Sud. Apoi din barca aceeasi
zona. A cam disparut. Ocazional am mai prins din barca. Tot ocazional mai pica si rechini. In ziua de
azi se prind calcani si rechini din barca la paragate zona Eforie Sud spre Mangalia cam 5 km de mal.
Aici este un loc cu apa mica si de obicei mai calda unde se string grupuri masive de rechini si nasc
puii.
Tot in zona Eforie Sud mai prind hanus , guvide, strungil si mai nou a reaparut stavridul.
Restul sunt amintiri. Zarganul, palamida, cambula ………au fost. Mai este putin si incep a uita si
cum arata. Cit priveste secretomania localnicilor nu trebuie mire pe nimeni.
Cititi cu atentie postarile din ultimul an de aici si o sa observati usor ca se discuta despre orice alt
subiect dar numai depre locuri nu. Cind vine vorba despre locuri toti sunt muti ca pesti. Cu exceptia
unora care nu mai are rost ai pomeni aici.