Dezvoltarea Cadrului Național al Calificărilor din România

Steliana TOMA, Prof.univ.dr. Universitatea Tehnică de Construcții București

Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic

1. Introducere

O persoană care dorește să obțină o calificare profesională are nevoie de cel puțin două
categorii de informații la care să raporteze posibilitățile și aspirațiile individuale (Fig.1):

Informații referitoare la - titlul obţinut de absolvent;

nomenclatorul - denumirea calificării;
calificărilor: - domeniul de studii;
- denumirea specializării

A. Informații
- competenţele minimale;
- domenii de activitate în care poate
generale lucra;
Informații referitoare la
competenţele asociate -ocupaţii posibile;
calificării: - relaţionarea cu Clasificarea
Ocupaţiilor din România – COR;
- conexiuni cu alte calificări.

- adresa instituţiei de învăţământ

B. Informații - profil /facultate/specializare;
Instituţia de învăţământ - planul de învățământ
speciale - evaluare și certificare
- recunoaștere națională/europeană
- condiții de studiu etc.

Fig.1. Categorii de informații privind opțiunea profesională

1
De unde pot obține potențialii beneficiari ai furnizorilor de programe de calificare
profesională acest minimum de informații?

Sursele pot fi diferite, dar, tradițional, informațiile sunt găsite în oferta educațională a
fiecărei școli, universități sau a diferiților furnizori autorizați, în măsura în care aceștia o pot
face suficient de publică.
In perspectivă, instrumentul cel mai căutat va fi Registrul Național al Calificărilor
(RNC), o bază de date națională care va cuprinde descrierea tuturor calificărilor acordate de
instituțiile acreditate din România. RNC are două componente: una dintre componentele sale
descrie calificările asigurate de instituțiile de învățământ superior, Registrul Național al
Calificărilor din Învățământul Superior (RNCIS) și a devenit funcțională în 2011
(www.rncis.ro), o a doua componentă, în curs de elaborare, va descrie calificările asigurate, în
principal, de învățământul secundar și învățământul terțiar non-universitar, dar și de alte medii
de învățare, non-formale sau informale. In anii următori, Registrul Național al Calificărilor
(RNC) va deveni o structură instituționalizată de care niciun furnizor de calificări nu va mai
poate face abstracție, dacă va dori să existe. Existența RNC presupune dezvoltarea, în prealabil,
a Cadrului Național al Calificărilor.

2. Scurt istoric:

2005: Prin H.G. nr. 1357/2005, s-a creat Agenţia Naţională pentru Calificările din
Învăţământul Superior şi Parteneriat cu Mediul Economic şi Social (ACPART) ca
autoritate naţională pentru stabilirea Cadrului Naţional al Calificărilor din
Învăţământul Superior (CNCIS).
2006-2009: In parteneriat cu instituţiile de învăţământ superior, cu agenți economici şi sociali
și cu alti beneficiari, ACPART a dezvoltat o concepție și o Metodologie proprie
privind elaborarea, implementarea și actualizarea Cadrului Național al Calificărilor din
Învățământul Superior (CNCIS) precum și a RNCIS [4].
2009: Metodologia CNCIS a devenit oficială prin OM.nr.4430 /29.06.2009 [5].
2009: În România s-a instituit Cadrul Naţional al Calificărilor din Învăţământul Superior
(CNCIS), ca instrument unic care stabileşte structura calificărilor şi asigură
recunoaşterea naţională, precum şi compatibilitatea şi comparabilitatea
internaţională a calificărilor dobândite în cadrul sistemului de învăţământ superior.
CNCIS respectă tradiţiile şi experienţa învăţământului superior românesc şi este
compatibil cu Cadrul General al Calificărilor din Spaţiul European al Învăţământului
Superior [5].
2007-2013: Se asigură descrierea și validarea a peste 500 de calificări obținute prin
programe de licență și de master acreditate, în cadrul Proiectului POS-DRU:
”Dezvoltarea unui sistem operațional al calificărilor din învățământul superior din
România”-DOCIS.

2
2011: Registrul Naţional al Calificărilor din Învăţământul Superior (RNCIS) a devenit
operațional, în limba română și engleză. Această aplicație informatică de tip portal
permite, în secțiunea publică, accesibilă fără autentificare, căutarea simplă și
avansată a informațiilor despre calificarea dorită. Pe masură ce se obține validarea în
consorții, descrierile calificărilor sunt incluse în RNCIS, urmând să fie revizuite
periodic, în vederea corelării cu cerințele pieții muncii.

Fig.2: RNCIS-www.rncis.ro

2005-2011:Pentru calificările obținute prin învățământ preuniversitar și de formare

profesională a adulților, în baza Acordului tripartit privind Cadrul Național al
Calificărilor, semnat la data de 23.02.2005, de Guvernul României, confederațiile
patronale și sindicale reprezentative la nivel național, descrierea calificărilor pentru
ocupațiile ce corespund actualelor niveluri 1-3 de calificare s-a realizat prin raportare la
standardele ocupaționale, elaborate, revizuite periodic și validate de Comitetele
sectoriale coordonate de Centrul Național de Formare Profesională a Adulților (aprobate
prin OMEdC nr.4458/4.07.2005). Pentru consultare, recomandăm: www.cnfpa.ro.
2011: Elaborarea Raportului de autocertificare a compatibilităţii CNCIS cu cele două meta-
referinţe dezvoltate la nivel continental: Cadrul Calificărilor în Spaţiul European al
Învăţământului Superior (QF-EHEA) adoptat în 2005 de Miniştrii Europeni
responsabili pentru învăţământul superior [1], la propunerea Grupului de lucru
Bologna pentru cadrul calificărilor şi, respectiv, Cadrul European al Calificărilor
pentru învăţarea de-a lungul vieţii (EQF) publicat în 2008 de către Comisia Europeană
[7].
2011: Prin Legea Educației Naționale [3], în România s-a creat un singur organism,
Autoritatea Națională pentru Calificări ale cărei atribuții vizează nu numai
învățământul superior ci întreg ”sistemul național de calificări obținute în
învățământul secundar general, în învățământul profsional și tehnic, în
formarea profesională continuă, în ucenicie, în învățământul superior, atât în
contexte formale, cât și informale și non-formale din perspectiva învățării pe tot
parcursul vieții”(art.341,al.2).Vezi și HG nr.556/25.05.2011, care regle mentează
organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Calificări [2].

3
3. Cadrul Național al Calificărilor

3.1. Conceptele: ”calificare” și ”cadru național al calificărilor”

a) Calificarea reprezintă un ”rezultat formal al unui proces de evaluare şi de validare, care este
obţinut atunci când un organism competent stabileşte că o persoană a obţinut rezultate ca urmare
a învăţării la anumite standarde”[6]. Prin urmare, calificarea înseamnă recunoaşterea oficială a
valorii rezultatelor individuale ale învăţării pentru piaţa muncii, precum şi pentru educaţia şi
formarea profesională continuă, printr-un act de studii (diplomă, certificat, atestat) ce conferă
dreptul legal de a practica o profesie/meserie.

b) Cadrul Naţional al Calificărilor este instrumentul utilizat de o anumită țară pentru

clasificarea și descrierea calificărilor profesionale în conformitate cu un set de criterii care
corespund unor niveluri specifice de învăţare și formare profesională.
Cadrul Naţional al Calificărilor:
• permite recunoaşterea, măsurarea şi relaţionarea tuturor rezultatelor învăţării dobândite
în contexte diferite de învăţare şi asigură coerenţa calificărilor, a diplomelor,
certificatelor și actelor de studii corespunzătoare acestora, emise de instituții acreditate
conform legislației în vigoare;
• asigură corespondența între sistemul național de calificări și Cadrul European al
Calificărilor, prin corelarea în mod transparent a nivelurilor proprii de calificare cu cele
stabilite la nivel european, în conformitate cu legislația și practicile naționale în vigoare;
• vizează sistemul naţional de calificări obţinute în învăţământul secundar general, în
învăţământul profesional şi tehnic, în formarea profesională continuă, în ucenicie, în
învăţământul superior, atât în contexte formale, cât şi în contexte informale şi
nonformale, din perspectiva învăţării pe tot parcursul vieţii, a inseției pe piața europeană
a muncii și a integrării sociale.

Scopul elaborării Cadrului Naţional al Calificărilor este integrarea şi coordonarea

subsistemelor naţionale de calificări, îmbunătăţirea transparenţei, facilitarea accesului la
învățarea de-a lungul vieții pentru toți, asigurarea progresului şi calităţii calificărilor în raport cu
piaţa muncii şi cu societatea civilă.

3.2. Stabilirea și descrierea nivelurilor de calificare profesională

Stabilirea și descrierea nivelurilor calificărilor profesionale reprezintă o necesitate
individuală și socială în condițiile societății bazate pe cunoaștere și a globalizării mobilității
profesionale.
Având în vedere amploarea fenomenului, necesitatea compatibilizării sistemelor
naționale ale calificărilor cu celelalte sisteme de calificări existente la nivel european și
internațional, în anii 2005 - 2008 s-a elaborat Cadrul European al Calificărilor (European
Qualifications Framework-EQF), care este recomandat de Parlamentul Europei ca un meta-
cadru de referință pentru crearea și compatibilizarea Cadrelor Naționale ale Calificărilor din
spațiul european, procesul urmând să fie finalizat până în anul 2012. EQF devine astfel un

4
instrument care permite compararea nivelurilor de calificare ale diferitelor sisteme naționale de
calificări. In Europa, au finalizat Cadrul Național al Calificărilor Franța, Malta, Irlanda,
Danemarca, Scoția și Anglia.
Prin urmare, dezvoltarea CNC din România nu este un fenomen izolat, procesul
vizează toate statele din Europa și are la bază Cadrul European al Calificărilor [7].

Cadrul European al Calificărilor stabilește 8 niveluri de calificare. În România

există, tradițional, 5 niveluri de calificare. Corespondența nivelurilor de calificare din Romania
cu cele stabilite de Cadrul European al Calificărilor (CEC) urmează să fie reglementată de
guvern în perioada următoare. Până în prezent, s-a recunoscut oficial, prin OM nr 4430/
29.06.2009, corespondența dintre calificările asigurate de învățământul superior și nivelurile 6-8
de calificare prevăzute de CEC. Este în curs de reglementare corespondența dintre nivelurile 1-5
CEC și calificările obținute prin învățământul preuniversitar și prin formare continuă, de-a
lungul întregii vieți, în contexte formale, non-formale sau informale.
O variantă posibilă de corelare a nivelurilor CEC/EQF cu nivelurile CNC din România
este sugerată de tabelul următor (Tabel 1):

Nivelurile de calificare Nivelurile de calificare din România, în relație cu nivelurile și filierele

stabilite de Cadrul învățământului din România care asigură calificări profesionale
European al Calificărilor
(CEC)
8 8. Studii universitare de Doctorat
7 7. Studii universitare de Master
6 6. Studii universitare de Licență
5 5. - Scoli de maistri ( învățământ postliceal, cu bacalaureat)
- Învățământ postliceal - 2-3 ani (cu sau fără bacalaureat)
- Bacalaureat, cls a XIII-a,-filiera tehnologică + examen de
certificarea calificării
4 4. - Bacalaureat -clasa a XIII-a , filiera tehnologică
- Bacalaureat-clasa a XII-a, filiera teoretică și
vocațională+examen de certificarea calificării
3 3. - Absolvenți liceu, clasa a XII-a cu diplomă de absolvire, fără
bacalaureat + examen de certificarea calificării
- Scoala profesională - durata 2 ani
2 2. - Absolventi clasa a XI-a liceu + 6 luni stagiu de pregătire
practică + examen de certificarea calificării
- Scoala profesională - durata 1 an
1 1. - Învățământ secundar inferior - cu diplomă de absolvire
(cls.a IX-a)
- Invățământ secundar inferior fără diplomă de absolvire + 6 luni
pregătire profesională (până la împlinirea vârstei de 18 ani)

Tabel 1: Corespondența nivelurilor de calificare din România cu nivelurile stabilite de

Cadrul European al Calificărilor (proiect)
Nota: Pentru corespondența dintre nivelurile 6-8 există un document oficial (OM nr. 4430/29.06.2009),
In ceea ce priveste corespondența nivelurilor 1-5, în România nu există încă un document oficial care
să o consemneze. Tabelul redă o părere personală, elaborată în relație cu prevederile Legii 1/2011.

5
 Prin urmare, învățământul secundar și tertiar non-universitar va asigura calificări
profesionale care vor corespunde nivelurilor 1-5 CEC/EQF, iar învățământul superior calificări
profesionale care corespund nivelurilor 6-8 CEC/EQF.

3.3. Metodologia descrierii unei calificări

3.3.1: Descrierea calificării în termeni de rezultate ale învățării

Potrivit Cadrului European al Calificărilor, fiecare calificare se definește prin

rezultatele învăţării, exprimate în termeni de cunoştinţe, abilităţi şi competenţe, aferente
nivelului respectiv de studii.

CALIFICARE

Rezultate ale
învățării

Cunoștințe Competențe

Abilități

Fig.3. Cuvinte cheie pentru descrierea calificărilor profesionale

Cu alte cuvinte, rezultatele învăţării reprezintă setul de cunoştinţe, abilităţi şi

competenţe pe care o persoană le-a dobândit şi este capabilă să le demonstreze după finalizarea
procesului de învăţare pe un anumit ciclu de şcolarizare.

Cunoștințele
sunt rezultatul asimilării, prin învăţare, a unor
informaţii; ele se concretizează în ”ceea ce știi”, ce fapte, principii, teorii şi practici legate de
un anumit domeniu de muncă sau de studiu cunoști, înțelegi și poți să le explici. În Cadrul
European al Calificărilor, cunoştinţele sunt descrise ca teoretice şi/sau faptice [6,7].

6
 Întrucât fiecare tip de rezultat al învăţării are propria autonomie, indică ţinte
distincte ale formării, înseamnă că învățarea lor se realizează la diferite niveluri de
complexitate. Aceste ținte distincte ale învățării pot fi folosite în descrierea fiecărei categorii de
rezultate ale învățării, de aceea se mai numesc și ”descriptori”.
Ca dimensiune cognitivă şi element structural al competenţei, cunoștințele se
exprimă prin următorii descriptori:
(1) Cunoaştere, înţelegere şi utilizare a limbajului specific (ex.:denumirea obiectului,
părți componente, materiale, utilizare, preț etc) ;
(2) Explicare şi interpretare (ex.: structură, principiu de funcționare, proces tehnologic
de obținere, norme etc).

Abilitățile • se referă la ”ce știi să faci”; reprezintă

capacitatea de a aplica şi de a utiliza cunoştinţe pentru a
duce la îndeplinire sarcini şi pentru a rezolva probleme. În contextul Cadrului European
al Calificărilor, abilităţile sunt descrise ca fiind cognitive (implicând utilizarea gândirii
logice, intuitive şi creative) sau practice (implicând dexteritate manuală şi utilizarea de
metode, materiale, unelte şi instrumente [6,7]. Abilitățile includ diferite tipuri de
structuri operatorii, de la deprinderi simple până la capacităţi de interpretare şi rezolvare
de probleme [8].

Ca dimensiune funcţional-acţională şi element structural al competenţei,

abilitățile se exprimă prin următorii descriptori:
(3) Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme;
(4) Reflecţie critică şi constructivă;
(5) Creativitate şi inovare.

Competența reprezintă capacitatea dovedită de a selecta, combina şi utiliza

adecvat cunoştinţe, abilităţi şi alte achiziţii (valori şi atitudini),
în vederea rezolvării cu succes a unei anumite categorii de situaţii de muncă
sau de învăţare, precum şi pentru dezvoltarea profesională sau personală în
condiţii de eficacitate şi eficienţă. În contextul Cadrului European al
Calificărilor, competenţa este descrisă din perspectiva responsabilităţii şi
autonomiei [6,7]. Una dintre interpretările curente şi destul de frecvente ale
conceptului de “competenţă” este cea reprezentată prin figura următoare ( fig.
4):

7
 Valori, atitudini, alte achiziţii

Sarcini de învăţare/profesionale
Standarde de performanţă

Cunoștințe Abilități
Fig.4. Competenţa în termeni de rezultate ale învăţării

În descrierea calificărilor, se ţine seama de faptul că activitatea profesională presupune

existenţa mai multor competenţe, de diferite grade de complexitate:
a) competenţe profesionale - circumscrise profesiei respective;
b) competenţe transversale - capacităţi care transcend un anumit domeniu. Acestea au în
vedere contextul social şi de grup al exercitării unei profesii, precum şi conştientizarea nevoii
de formare profesională continuă. Competenţele transversale, în calitate de achiziţii valorice şi
atitudinale care transcend un anumit domeniu/program de studii, se exprimă prin următorii
descriptori:
(6) Autonomie şi responsabilitate;
(7) Interacţiune socială;
(8) Dezvoltare personală şi profesională.
Între cele trei tipuri de rezultate ale învăţării există o relaţie de interdependenţă şi,
în acelaşi timp, o ierarhie în procesul de atingere a acestor rezultate în sensul că anumite tipuri
de cunoştinţe stau la baza formării abilităţilor, iar un anumit ansamblu de cunoştinţe şi abilităţi
conduce la dezvoltarea unei competenţe (Fig.5).
8. Dezvoltare personală și
profesională
- ------------------------------------
7.Interacțiune socială
- -----------------------------------
6 Autonomie și responsabilitate
= ====================
5.Creativitate și inovare

4. Reflecție critică și CALIFICARE

Abilități constructivă

3. Aplicare, transfer,
rezolvare de probleme
= ====================
2.Explicare și interpretare
Cunoștințe
1.Cunoaștere și înțelegere

8
 Fig.5: Descriptori ai rezultatelor învățării

Fiecare nivel de calificare se caracterizează printr-un anumit nivel al însușirii

cunoștințelor, al formării abilităților și al dezvoltării competențelor [7].
Țările europeane sunt încurajate să-și elaboreze până în 2012 Cadrul Național al Calificărilor,
să-și descrie calificările pe care sunt capabile să le asigure și să precizeze corespondența dintre
nivelurile calificărilor pe care le certifică și nivelurile de calificare descrise de Cadrul European
al Calificărilor. In acest sens, este necesar ca fiecare țară să-și definească pozitia teoretico-
metodologică privind CNC și sa elaboreze instrumentele necesare implementării lui. In
România, grupul de lucru [4] care s-a implicat în elaborarea CNCIS a ajuns la următorul model
conceptual și metodologic de descriere a calificărilor:

3.3.2. Modelul conceptual – metodologic de descriere a calificărilor

Modelul conceptual – metodologic al cadrului de referinţă elaborat pentru analiza,

descrierea şi interpretarea calificărilor din învăţământul superior a fost elaborat în perioada
2005-2009 [4]. Modelul CNCIS este compatibil cu viziunea Cadrului European al Calificărilor
(CEC), în principal, cu rezultatele învăţării specificate de acesta pentru nivelurile de calificare 6,
7 şi 8 [ vezi 7]. Structura şi conţinutul modelului valorifică descriptorii Cadrului general al
Calificărilor pentru Spaţiul European al Invăţământului Superior [1], precum şi elementele de
conţinut ale unor modele care se bucură deja de aprecierea experţilor europeni (modelele
francez, irlandez, cele britanice ş.a.).
În acelaşi timp, modelul CNCIS are o identitate proprie; el integrează categorii şi tipuri
de competenţe, niveluri de calificare şi descriptori specifici, respectând, în mod consecvent,
bazele conceptuale prezentate în paragraful 2.3.1. Elementele esenţiale ale modelului se
concretizează în trei instrumente[4]:
a) Matricea CNCIS (Fig. 6);
b) Grila 1: Descrierea domeniului/programului de studii prin identificarea
competenţelor profesionale şi competenţelor transversale [5];
c) Grila 2: Stabilirea corelaţiilor dintre competenţele profesionale şi competenţele
transversale şi ariile de conţinut, disciplinele de învăţământ şi creditele
alocate [5].

Matricea Cadrului Naţional al Calificărilor din Învăţământul Superior

Matricea CNCIS [4] cuprinde: nivelurile de calificare, rezultatele învăţării exprimate

prin cunoştinţe, abilităţi şi competenţe, precum şi descriptorii de nivel pentru calificările din
învăţământul superior.
Descriptorii de nivel pentru fiecare tip de rezultat al învăţării explicitează descriptorii
generici pentru fiecare tip de competenţă şi pentru fiecare nivel de calificare: licenţă, masterat şi
doctorat.

9
 Descriptorii de nivel, introduşi în matrice, indică activităţi, rezultate şi performanţe
aşteptate pentru fiecare nivel de calificare. Ei permit descrierea calificărilor şi, totodată,
formulează repere necesare evaluării nivelului de atingere sau obţinere a rezultatelor învăţării.

Matricea reprezintă o abordare integratoare a calificărilor din învăţământul

superior şi oferă două perspective de analiză a acestora: pe verticală şi pe orizontală.
a) Analiza pe verticală indică progresul competenţelor profesionale de la
cunoaştere şi înţelegere (descriptorul generic 1), nivelul de bază al unui rezultat al învăţării,
până la stadiul creativitate şi inovare (descriptorul generic 5), dar şi competenţele
transversale (descriptorii generici 6, 7 şi 8). În acest fel, competenţele profesionale sunt
examinate şi descrise din perspectiva descriptorilor generici de la 1 la 5, iar competenţele
transversale sunt examinate şi descrise din perspectiva descriptorilor generici 6,7 şi 8.
Perspectiva verticală evidenţiază faptul că un anumit rezultat al învăţării nu poate fi atins dacă
palierele subordonate nu au fost realizate şi consolidate.

b) Analiza pe orizontală concretizează un descriptor generic în raport cu cele trei

cicluri de studii universitare: licenţă, masterat şi doctorat. În acest caz, descriptorii
evidenţiază dezvoltarea competenţelor şi creşterea gradului de calificare profesională. Se
observă că modelul vizează un alt tip de progres, sugerând creşterea valorii adăugate la fiecare
tip de rezultat al învăţării, odată cu trecerea de la un nivel de calificare universitară la altul.
Perspectiva orizontală demonstrează că fiecare tip de rezultat al învăţării, aferent celor trei
cicluri de studii, integrează în mod obligatoriu nivelurile anterioare.Rezultă că fiecare rezultat al
învăţării are o autonomie relativă, fiind condiţionat de achiziţiile anterioare, atât pe orizontală,
cât şi pe verticală.

Pentru obţinerea actualei forme, concepţia şi instrumentele CNCIS au fost

amplu discutate în toate centrele universitare, în cadrul unor întâlniri cu cadre
didactice universitare şi cu reprezentanţi ai beneficiarilor/angajatorilor sau ai
studenţilor. In acest mod, Metodologia de dezvoltare a CNCIS a fost testată şi
retestată, supusă unui control teoretic şi profesional şi a beneficiat de avantajul
unui feedback sistematic şi productiv.

Metodologia şi instrumentele aferente CNCIS constituie un sistem cu o

configuraţie complexă, dinamică, flexibilă şi deschisă. Se poate presupune că acest sistem
este în, continuare, susceptibil de rafinări, pe baza unor noi analize teoretice şi a
rezultatelor obţinute prin utilizarea efectivă a sistemului.

10
11
Fig. 6: Matricea CNCIS [4]
3.3.3. Etape în descrierea calificărilor

Descrierea calificărilor obţinute prin studii în contexte formale, non-formale sau

informale necesită parcurgerea următoarelor etape:
• Etapa I – Descrierea domeniului/ programului de studii prin competenţe profesionale
şi competenţe transversale (se completează Grila 1);
• Etapa a II-a – Identificarea, pentru fiecare program de studii, a corelaţiilor dintre
competenţe şi arii de conţinut, discipline de studiu şi creditele aferente acestora din
urmă (se completează Grila 2);
• Etapa a III-a – Elaborarea planului de învăţământ al programului de studii, în
concordanţă cu competenţele care definesc calificarea;
• Etapa a IV-a – Elaborarea fişelor disciplinelor, în concordanţă cu planul de învăţământ
şi competenţele care definesc calificarea.

După parcurgerea acestor patru etape, documentele rezultate (Grila 1, Grila 2, planul de
învăţământ şi fişele disciplinelor) se transmit la ANC, în vederea validării şi înscrierii în RNC.

Fig. 7: Detaliile calificării în RNCIS

12
4. Registrul Naţional al Calificărilor

RNC se dezvoltă în strânsă legătură cu CNC şi reprezintă instrumentul de identificare,

înregistrare, consultare permanentă şi actualizare a calificărilor, respectiv a diplomelor şi
certificatelor emise de către instituţiile de învăţământ superior. Responsabilitatea proiectării,
implementării şi permanentei actualizări a RNC revine ANC.

Structura RNC
RNC cuprinde două secţiuni pentru descrierea fiecărei calificări: una generală şi una
specifică. Prima se referă la informaţiile generale despre o calificare, iar a doua secţiune
cuprinde date despre instituţiile care oferă formare în această calificare şi informaţii despre
competenţele specifice asigurate de acestea.
Secţiunea generală, comună unei calificări, cuprinde informaţii:
• referitoare la nomenclatorul calificărilor
- titlul obţinut de absolvent;
- denumirea calificării;
- domeniul de studii;
- programul de studii;
- codul calificării;
• referitoare la competenţele asociate calificării
- competenţele minimale;
- domenii de activitate în care absolventul poate lucra;
- ocupaţii posibile;
- relaţionarea cu Clasificarea Ocupaţiilor din România – COR;
- conexiuni cu alte calificări.
Secţiunea specifică cuprinde următoarele informaţii:
- denumirea instituţiei de învăţământ, cu datele complete de identificare;
- denumirea programului de studiu care conduce la calificarea în discuţie;
- corelaţiile dintre competenţe şi arii de conţinut, discipline de studiu şi creditele
aferente acestora (Grila 2);
- planul de învăţământ al programului de studiu.
• Fiecare furnizor al unui program de calificare profesională/școală/universitate va avea
acces direct la propriile date din secţiunea specifică pentru a opera actualizări şi
completări în RNC, în anumite limite, cu notificarea prealabilă a ANC.
• RNC va asigura transparenţa CNC şi va permite căutări simple sau avansate, în funcţie
de criterii multiple, precum şi obţinerea unor rapoarte privind calificările din România.

13
 •
Fig. 8: Criterii pentru căutarea avansată în RNCIS

• ANC asigură periodic actualizarea RNC pe site-ul instituţiei și-l face disponibil în
varianta sa electronică în limba română şi în limba engleză, asigurând transparenţa şi
lizibilitatea învăţământului românesc pentru angajatori, asociaţii profesionale, sindicate,
patronate, profesori, studenţi etc. Registrul este public, putând fi accesat la nivel
naţional, european şi internaţional.

Bibliografie:

[1]*** A Framework for Qualifications in the European Higher Education Area. Bologna Working Group on Qualifications
Frameworks. Published by the Danish Ministry of Science, Technology and Innovation, Copenhagen,
February 2005
[2]*** HG nr.556/25.05.2011, Hotărâre privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Calificări, Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr.435/22.06.2011
[3]*** Legea Educaţiei Naţionale, nr.1/05.01.2011, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10.01.2011
[4] Metodologia de realizare şi implementare a CNCIS din România (autori: S.E.Zaharia (coordonator), G. Barbu, G. Barlea, T.L.
Dragomir, M. Ivan, M. Korka, M. Mocanu, B. Murgescu, I.Neacsu, D. Potolea, S. Toma, I. Trasca),
București. 2009, www.acpart.ro
[5]*** OMECI 4430/2009 privind utilizarea Cadrului național al calificărilor din învățământul superior, Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.545/5.08.2009
6]*** Recommendation of the European Parliament and of the Council of 23 April 2008 on the establishment of the European
Qualifications Framework for lifelong learning. Official Journal of the European Union C 111,
06.05.2008, p. 3.
[7]*** The European Qualifications Framework for Lifelong Learning (EQF). European Commission, DG Education and
Culture, Brussels, 2008.
[8] Zaharia,S.,Potolea, D., Toma,S., Mironov,C., Borzea,A., Baze conceptuale pentru dezvoltarea cadrului naţional al
calificărilor din învăţământul superior din România, ACPART ,Bucureşti, 2007, ISBN

14