You are on page 1of 11

UINVERSITATEA NICOLAE TITULESCU

MASTER: CONTABILITATEA SI AUDITUL ENTITATILOR ECONOMICE


ANUL I

DISCIPLINA:
CONTABILITATEA INSTITUTIILOR PUBLICE SI A INSTITUTIILOR DE CREDIT
REFERAT:
SITUATIILE FINANCIARE INTOCMITE DE INSTITUTIILE PUBLICE-ELABORARE,
APROBARE,DEPUNERE

STUDENT:
AMUZA ANGELA CRISTINA
CUPRINS

Introducere……………………………………………………………………………pag. 3
Situatiile financiare……………………………………………………………………pag.4
Componența situațiilor financiare..................................................................................pag.6
Concluzii........................................................................................................................pag.10
Bibliografie....................................................................................................................pag.11

2
INTRODUCERE

Situațiile financiare ale instituțiilor publice sunt reprezentate de documentele oficiale care
prezintă poziția activelor aflate în administrarea statului și a unităților administrativ-teritoriale
și execuția veniturilor și cheltuielilor. Acestea sunt întocmite în conformitate cu specificațiile
trasate de Ministerul Finanțelor Publice și sunt aprobate de ministrul finanțelor publice.

Autorităţile publice, ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale şi


locale, instituţiile publice autonome şi instituţiile publice subordonate au obligaţia, potrivit
Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să
întocmească situaţii financiare trimestriale şi anuale.

3
Situaţiile financiare

Situatiile financiare reprezintă documente oficiale de prezentare a situaţiei patrimoniului


aflat în administrarea statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi a execuţiei
bugetului de venituri şi cheltuieli.

Situaţiile financiare anuale se compun din: bilanţ, contul de rezultat patrimonial, situaţia
fluxurilor de trezorerie, situaţia modificărilor în structura activelor nete/capitalurilor proprii,
conturile de execuţie bugetară şi anexe la situaţiile financiare, care includ politici contabile şi
note explicative.

Conform Ordinul MFP nr. 1177/2018, pe baza situaţiilor financiare prezentate de


ordonatorii principali de credite, a conturilor privind execuţia de casă a bugetului de stat,
bugetului asigurărilor sociale de stat şi a bugetelor fondurilor speciale, prezentate de organele
care, potrivit legii, au această sarcină, şi în urma verificării şi analizării acestora, Ministerul
Finanţelor Publice elaborează contul general anual de execuţie a bugetului de stat şi,
respectiv, contul de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat, care au ca anexe conturile
anuale de execuţie a bugetelor fondurilor speciale şi bugetele ordonatorilor principali de
credite, inclusiv anexele acestora, pe care le prezintă Guvernului.

Potrivit prevederilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, Ministerul Finanţelor Publice întocmeşte anual bilanţul instituţiilor
publice.
Bilanţul anual al instituţiilor publice, în structura stabilită de Ministerul Finanţelor
Publice, se prezintă Guvernului odată cu contul general anual de execuţie a bugetului de stat.

Ca urmare a efectuării înregistrărilor contabile: 891 „Bilanţ de deschidere” = 121


„Rezultatul patrimonial” sau 121 „Rezultatul patrimonial” = 892 „Bilanţ de închidere” pot
exista diferenţe între rândurile 87 şi 88, coloana 02 din formularul „Bilanţ”, întocmit la
raportările anuale ale anului precedent, şi rândurile 31 şi 32 coloana 01 din formularul
„Contul de rezultat patrimonial”, întocmit la raportările anuale ale anului curent, la unităţile
teritoriale ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Aceste diferenţe nu sunt admise la

4
nivelul situaţiilor financiare anuale centralizate ale Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală.

Situaţiile financiare anuale se semnează de conducătorul instituţiei publice şi de


conducătorul compartimentului financiar-contabil sau de alte persoane delegate cu exercitarea
acestor competenţe.

În conformitate cu prevederile art. 30 din Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi


completările ulterioare, situaţiile financiare anuale se însoţesc de o declaraţie scrisă a
persoanelor de mai sus, prin care îşi asumă răspunderea pentru întocmirea situaţiilor
financiare anuale şi confirmă că:

a) politicile contabile utilizate la întocmirea situaţiilor financiare anuale sunt în conformitate


cu reglementările contabile aplicabile;

b) situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţei


financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată;

c) persoana juridică îşi desfăşoară activitatea în condiţii de continuitate.

5
Componența situațiilor financiare

Situațiile financiare trimestriale și anuale cuprind:


a. bilanțul;
b. contul de rezultat patrimonial;
c. situația fluxurilor de trezorerie;
d. situația modificărilor în structura activelor/capitalurilor;
e. anexe la situațiile financiare, care includ politici contabile și note explicative;
f. contul de execuție bugetară.

1. Bilanțul

Bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ,
datorii și capital propriu ale instituției publice la sfârșitul perioadei de raportare, precum și în
alte situații prevăzute de lege.

Pentru fiecare element de bilanț trebuie prezentată valoarea aferentă elementului respectiv
din exercițiul financiar precedent. Dacă valorile anterioare nu sunt comparabile, absența
comparabilității trebuie prezentată în notele explicative. Un element de bilanț pentru care nu
există valoare nu trebuie prezentat, cu excepția cazului în care există un element corespondent
pentru exercițiul financiar precedent.

In bilanț, elementele de natura activelor sunt prezentate în funcție de gradul crescător al


lichidității, iar elementele de natura datoriilor, în funcție de gradul crescător al exigibilității.

Un activ reprezintă o resursă controlată de instituția publică drept rezultat al unor


evenimente trecute, de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru
instituție și al cărei cost poate fi evaluat în mod credibil.

O datorie reprezintă o obligație actuală a instituției publice care decurge din evenimente
trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează
beneficii economice.

Activele și datoriile curente se prezintă în bilanț distinct de activele și datoriile necurente.

Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al statului sau al unităților administrativ-


teritoriale, în calitate de proprietari ai activelor unei instituții publice după deducerea tuturor

6
datoriilor. Capitalurile proprii se mai numesc și active nete sau patrimoniu net și se determină
ca diferență între active și datorii.

Formatul bilanțului nu poate fi modificat de la un exercițiu financiar la altul.

2. Contul de rezultat patrimonial

Veniturile și cheltuielile care apar altfel decât în cursul activităților curente ale instituției
publice trebuie prezentate la venituri extraordinare și cheltuieli extraordinare. Acestea rezultă
din desfășurarea unor tranzacții sau evenimente care sunt clar diferite de activitățile curente
ale instituției și care, prin urmare, nu se așteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat.

Activitățile curente sunt cele desfășurate de o instituție publică pentru realizarea obiectului
său de activitate, stabilit conform regulamentelor de organizare și funcționare. Pentru a stabili
dacă un eveniment sau o tranzacție se delimitează clar de activitățile curente ale entității, se
are în vedere mai degrabă natura elementului sau tranzacției aferente activității desfășurate în
mod curent de instituție decât frecvența cu care se așteaptă ca aceste evenimente să aibă loc.

Contul de rezultat patrimonial prezintă situația veniturilor, finanțărilor și cheltuielilor din


cursul exercițiului curent. Veniturile și finanțările sunt prezentate pe feluri de venituri după
natura sau sursa lor, indiferent dacă au fost încasate sau nu. Cheltuielile sunt prezentate pe
feluri de cheltuieli după natura sau destinația lor, indiferent dacă au fost plătite sau nu.

În contul de rezultat patrimonial (economic) sunt prezentate și veniturile calculate (de


exemplu, venituri din reluarea provizioanelor și ajustărilor de valoare) care nu implică o
încasare a acestora, precum și cheltuielile calculate (de exemplu, cheltuieli cu amortizările,
provizioanele și ajustările de valoare) care nu implică o plată a acestora.

Pentru fiecare element din contul de rezultat patrimonial trebuie prezentată valoarea
aferentă elementului corespondent din exercițiul financiar precedent. Dacă valorile anterioare
nu sunt comparabile, absența comparabilității trebuie prezentată în notele explicative. Un
element din contul de rezultat patrimonial pentru care nu există valoare nu trebuie prezentat,
cu excepția cazului în care există un element corespondent pentru exercițiul financiar
precedent.

Formatul contului de rezultat patrimonial nu poate fi modificat de la un exercițiu financiar


la altul.

7
Întocmirea contului de rezultat patrimonial este necesară deoarece acesta oferă informații
suplimentare față de cele din bilanț cu privire la structura elementelor care au generat acel
rezultat.

În cazul contabilității instituțiilor publice, informațiile referitoare la performanța


economică sunt furnizate de contul bifuncțional 121 „Rezultatul patrimonial”. În debitul său
se înregistrează cheltuielile efectuate de instituție după natura sau destinația lor, iar în credit,
veniturile realizate de aceasta, după natura sau sursa lor. Soldul debitor exprimă deficitul
patrimonial, iar cel creditor, excedentul patrimonial.

Contabilitatea analitică se ține pe surse de finanțare (bugetul de stat, bugetele locale,


bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de
sănătate, bugetul asigurărilor pentru șomaj, fonduri externe nerambursabile, venituri proprii
sau venituri proprii și subvenții).

3. Contul de execuție bugetară

Contul de execuție bugetară cuprinde toate operațiunile financiare din timpul exercițiului
financiar cu privire la veniturile încasate și plățile efectuate, în structura în care a fost aprobat
bugetul, și include:

a) informații privind veniturile:

 prevederi bugetare inițiale, prevederi bugetare definitive;

 drepturi constatate;

 încasări realizate;

 drepturi constatate de încasat;

b) informații privind cheltuielile:

 credite bugetare inițiale, credite bugetare definitive;

 angajamente bugetare;

 angajamente legale;

 plăți efectuate;

8
 angajamente legale de plătit;

 cheltuieli efective (costuri, consumuri de resurse);

c) informații privind rezultatul execuției bugetare (încasări realizate minus plăți efectuate).

Contul de execuție bugetară se întocmește pe baza datelor preluate din rulajele debitoare și
creditoare ale conturilor de disponibil, care trebuie să corespundă cu cele din conturile
deschise în trezorerie sau la bănci, după caz.

9
Concluzii

Rezultatul patrimonial este un rezultat economic ce exprimă performanța financiară a


unei instituții publice, respectiv excedentul sau deficitul patrimonial. Acesta se determină pe
fiecare sursă de finanțare, precum și pe total, ca diferență între veniturile realizate și
cheltuielile efectuate în exercițiul financiar curent.

În același mod, rezultatul execuției bugetare constituie, pe seama principiului contabilității


de lichidități, un tablou al încasărilor de venituri bugetare și al plăților efectuate din creditele
bugetare aprobate ale instituției, respectiv rezultatul concurent al celor două.

Dacă în cazul determinării rezultatului patrimonial funcționează contabilitatea de


angajamente, rezultatul execuției bugetare este stabilit de facto pe bază de lichidități, ceea ce
înseamnă că veniturile neîncasate în anul curent vor influența execuțiile bugetare ale anilor în
care se vor încasa.

10
BIBLIOGRAFIE

1. Belean, Pavel, Anghelache, Gabriela, Risti, Lucia, Gînguță, Alina (2007), Bugetul
public și Trezoreria publică în România, Editura Economică, București.
2. Halpern, Paul, Weston, J. Fred, Brigham, Eugene F. (1998), Finanțe manageriale.
Modelul canadian, traducere, Editura Economică, București.
3. Văcărel, Iulian, Bistriceanu, Gheorghe D., Bercea, Florian, Anghelache, Gabriela,
Moșteanu, Tatiana, Bodnar, Maria, Georgescu, Florin (2007), Finanțe publice, ediția a
VI-a, Editura Didactică și Pedagogică, București.
4. Legea contabilității nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial nr. 454/18.06.2008,
cu modificările și completările ulterioare.
5. Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial nr.
597/13.08.2002, cu modificările și completările ulterioare.
6. Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.917/2005 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice,
Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia,
publicat în Monitorul Oficial nr. 1.186 și 1.186 bis/29.12.2005, cu modificările și
completările ulterioare.
7. Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 529/2016 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind întocmirea și depunerea situațiilor financiare trimestriale ale
instituțiilor publice, precum și a unor raportări financiare lunare în anul 2016, pentru
modificarea și completarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea
contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și
instrucțiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor
publice nr. 1.917/2005, precum și pentru modificarea și completarea altor norme
metodologice în domeniul contabilității publice, publicat în Monitorul Oficial nr.
299/19.04.2016.
8. www.mfinante.ro

9. Detalii: https://legeaz.net/monitorul-oficial-96-2018/omfp-1177-2018-norme-
intocmire-depunere-situatii-financiare-modificare-norme-contabilitate

10. http://www.ceccarbusinessmagazine.ro/situatiile-financiare-ale-institutiilor-publice-
a1830/

11