You are on page 1of 24

Lista intrebari – Contabilitatea instituţiilor publice 2018

1. Care sunt principiile execuţiei bugetare? CURS 1 PG 2


P universalității,
P publicității,
p unității
p anualității
p specializării bugetare
p unității monetare

2. Ce reprezinta clasificaţia bugetara? Curs 1 pg 4


Clasificaţia bugetară reprezintă gruparea veniturilor şi cheltuielilor bugetare într-o ordine
obligatorie şi după criterii unitare. Aceasta a fost aprobată prin O.M.F.P. 1954/2005, cu
modificările şi completările ulterioare, prin care se stabilesc două tipuri de clasificaţii a
cheltuielilor bugetare şi anume:
• economică - gruparea cheltuielilor după natura şi efectul lor economic;
• funcţională - gruparea cheltuielilor după destinaţia lor pentru a evalua alocarea fondurilor
publice unor activităţi sau obiective care definesc necesităţile publice.

3. Care sunt etapele finanţarii?


deschiderea de credite bugetare şi finanţarea propriu –zisă;
Deschiderea de finanţare – reprezintă un angajament din partea statului fără a afecta
patrimonial instituţia.
În etapa deschiderii de finanţare ordonatorul principal întocmeşte o cerere de deschidere a
creditelor bugetare în două exemplare, ambele sunt trimise Ministerului Finanţelor Publice.
Un exemplar rămâne la trezorerie, iar celalat se întoarce la ordonatorul principal de credite,
aprobat.
Finanţarea propriu –zisă – consumul creditelor bugetare care se concretizează în plăţi nete
de casă (achitarea furnizorilor, plata salariilor, plăţi efectuate către bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale etc. reprezentând contribuţii sociale şi fiscale) şi cheltuieli efective.
Plăţile nete de casă reprezintă fluxuri băneşi efectuate pentru şi în limita creditelor bugetare
primite ca urmare a solicitării ordonatorilor de credite.
Cheltuielile efective reflectă gradul de utilizare a mijloacelor băneşti puse la dispoziţia
instituţiilor publice.
Finanţarea instituţiilor publice se realizează în două etape: deschiderea de finanţare, care nu
afectează patrimonial instituţia şi finanţarea propriu-zisă – consumul creditelor bugetare .
4. Care sunt documente specifice etapei de deschidere de credite? Curs 2 pg 5
Nota justificativa, dispozitii bugetare de repartizare a creditelor deschise

5. Care sunt fazele execuţiei bugetare? In ce consta fiecare? Curs 2 pg 1


Cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze: angajare, lichidare, ordonanţare şi plată.
Răspunderea pentru primele trei revine ordonatorului de credite.

Angajarea oricărei cheltuieli din fonduri publice îmbraca două forme de angajamente:
angajament legal şi angajament bugetar:
faza execuţiei bugetare în care se urmăreşte ca sumele prevăzute în buget pe partea de
cheltuieli să nu fie depăşite.
a ) Angajamentul legal – presupune orice act juridic încheiat din care rezultă sau ar putea
rezulta o obligaţie de plată.
Angajamentul legal poate fi:
• contract de achiziţie publică (contract de achiziţie de materiale consumabile, mijloace fixe,
contract de execuţie de lucrări, contract de prestări servicii, contract de închiriere, etc.) ;
• comandă ;
• convenţie ;
• contract individual de muncă ;
• acte de control ;
• acord de împrumut, etc
Operaţiunile specifice angajării cheltuielilor sunt în competenţa ordonatorului de credite şi se
efectuează pe baza propunerilor (nota de fundamentare) compartimentelor de specialitate.
Valoarea angajamentelor legale nu poate depăşi valoarea angajamentelor bugetare şi
respectiv, a creditelor aprobate, cu excepţia angajamentelor legale aferente angajamentelor
multianuale (ex: cheltuieli de investiţii care se derulează pe durata mai multor ani).

b) Angajamentul bugetar - este orice act prin care au fost rezervate fonduri publice unei
anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare aprobate.
Angajamentul bugetar poate fi: angajament bugetar individual şi angajament bugetar global.
Angajamentul bugetar individual este specific unei operaţiuni noi care urmează să se
efectueze. De exemplu, chiria pentru un spaţiu închiriat în anul curent este angajament
bugetar individual, urmând ca în anul următor acesta sa fie cuprins în categoria
angajamentelor bugetare globale. De asemenea, orice achiziţie finalizată în cursul anului
curent se consideră angajament bugetar individual.

Angajamentul bugetar global este un angajament bugetar aferent angajamentului legal


provizoriu care priveşte cheltuielile curente de funcţionare de natura administrativă cum ar fi:
• cheltuieli de deplasare;
• cheltuieli de protocol;
• cheltuieli de întretinere şi gospodărire (încalzit, iluminat, apa, canal, salubritate, poşta,
telefon, radio, furnituri de birou, etc.);
• cheltuieli cu asigurările;
• cheltuieli cu abonamente la reviste, buletine lunare.
Lichidarea cheltuielilor este faza în procesul de execuţie bugetară în care se verifică:
• existenţa angajamentelor;
• realitatea sumei datorate;
• condiţiile de exigibilitate ale angajamentului legal.

faza în procesul execuţiei bugetare în care se verifică existenţa angajamentelor şi


realitatea sumei datorate, se verifică condiţiile de exigibilitate ale angajamentului, pe
baza documentelor justificative ce stau la baza operaţiei respective;

Verificarea existenţei obligaţiei de plată se face pe baza documentelor justificative care atestă
că bunurile au fost livrate, lucrările executate şi serviciile prestate (factura fiscala, alte
formulare sau documente cu regim special) sau, după caz, existenţa unui titlu care să justifice
plata: titlul executoriu, acord de împrumut, acord de grant. etc.

Salariile şi indemnizatiile vor fi lichidate în baza statelor de plata colective, intocmite de


compartimentul de specialitate, cu excepţia cazurilor în care este necesară lichidarea
individuală.
Verificarea sumei datorate se face pe baza datelor înscrise în factură şi în documentele
întocmite de comisia de recepţie constituită potrivit legii (Proces-verbal de recepţie, în cazul
mijloacelor fixe, Nota de recepţie şi constatare de diferenţe, în cazul bunurilor materiale,
altele decât mijloacele fixe).
Condiţiile de exigibilitate a obligaţiei se verifică pe baza datelor cuprinse în angajamentele
legale, care trebuie să cuprindă şi date cu privire la termenele de plată a obligaţiei.

Documentele care atestă parcurgerea fazei de lichidare a cheltuielilor stau la baza înregistrării
în contabilitate.

Ordonanţarea cheltuielilor este faza în care se confirmă că livrările de bunuri au fost


efectuate, sau alte creanţe au fost verificate şi sunt exigibile precum şi că plata poate fi
realizată.

Răspunderea pentru angajarea, lichidarea sau ordonanţarea cheltuielilor revine ordonatorului


de credite sau persoanelor imputernicite să exercite această calitate prin delegare, potrivit
legii.

Plata cheltuielilor este faza finală a execuţiei bugetare prin care instituţia publică este
eliberată de obligaţiile faţă de terţii-creditori.
Plata cheltuielilor se efectueaza în limita creditelor bugetare şi destinaţiilor aprobate în
condiţiile dispoziţiilor legale, prin unităţile de trezorerie la care îşi au conturile deschise, cu
excepţia plăţilor în valută, care se efectuează prin instituţiile de credit sau a altor plăţi
prevăzute de lege să se efectueze prin bănci.

Instrumentele de plată utilizate de instituţiile publice sunt cecul de numerar şi ordinul de plată
pentru trezoreria statului.
6. Care sunt documentele specifice fiecarei faze a execuţiei bugetare? Curs 2
Angajarea orice act juridic încheiat din care rezultă sau ar putea rezulta o obligaţie de plată.

• contract de achiziţie publică (contract de achiziţie de materiale consumabile, mijloace fixe,


contract de execuţie de lucrări, contract de prestări servicii, contract de închiriere, etc.) ;
• comandă ;
• convenţie ;
• contract individual de muncă ;
• acte de control ;
• acord de împrumut, etc

Lichidarea cheltuielilor - documente justificative care atestă că bunurile au fost livrate,


lucrările executate şi serviciile prestate (factura fiscala, alte formulare sau documente cu
regim special) sau, după caz, existenţa unui titlu care să justifice plata: titlul executoriu, acord
de împrumut, acord de grant

Verificarea sumei datorate se face pe baza datelor înscrise în factură şi în documentele


întocmite de comisia de recepţie constituită potrivit legii (Proces-verbal de recepţie, în cazul
mijloacelor fixe, Nota de recepţie şi constatare de diferenţe, în cazul bunurilor materiale,
altele decât mijloacele fixe).
Ordonanţarea cheltuielilor - Documentul intern întocmit în faza de ordonanţare a plăţii este
ordonanţarea de plată

Plata cheltuielilor este faza finală a execuţiei bugetare prin care instituţia publică este
eliberată de obligaţiile faţă de terţii-creditori.

Instrumentele de plată utilizate de instituţiile publice sunt cecul de numerar şi ordinul de plată
pentru trezoreria statului.

7. Cine raspunde de angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor


bugetare? Dar de plata acestora? Curs 2
Operaţiunile specifice angajării cheltuielilor sunt în competenţa ordonatorului de credite şi se
efectuează pe baza propunerilor (nota de fundamentare) compartimentelor de specialitate.

Răspunderea pentru angajarea, lichidarea sau ordonanţarea cheltuielilor revine ordonatorului


de credite sau persoanelor imputernicite să exercite această calitate prin delegare, potrivit
legii.

8. Poate fi refuzata plata unei cheltuieli bugetare? In ce condiţii? Curs 2

9. Cine trebuie sa semneze ordinul de plata catre trezorerie?curs 2

10. Ce trebuie să asigure contabilitatea unei instituţii publice?


Conform Legii contabilităţii nr. 82/1991, instituţiile publice au obligaţia să organizeze şi să
conducă contabilitatea proprie.

Organizarea şi conducerea contabilităţii la instuţiile publice se numără printre


responsabilităţile ce revin ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia
gestionării unităţii respective.

Instituţiile publice organizează şi conduc contabilitatea:

• fie în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul şef sau orice
altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie;
• fie încheie contracte de prestări servicii cu societăţi comerciale de expertiză contabilă sau cu
persoane fizice autorizate.

Contabilitatea instituţiilor publice trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică,


prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performaţa
financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora cât şi pentru
utilizatorii externi (Guvernul, Parlamentul, creditorii, clienţii, organisme financiare
internaţionale).

Pentru atingerea scopului menţionat mai sus, contabilitatea instituţiilor publice utilizează atât
documente, cât şi conturi contabile prevăzute în planul de conturi.

Documentele utilizate în contabilitatea instituţiilor publice pot fi grupate în trei mari


categorii:

➢ documente justificative - facturi, ordine de plată, chitanţe, bonuri de consum etc.;


➢ documente contabile ;
Principalele documente contabile utilizate de instituţiilor publice sunt:

o Registrul-jurnal;
o Registrul-inventar;
o Registrul „Cartea Mare”;
o Balanţa de verificare.
• documente de sinteză şi raportare - sunt reprezentate de situaţiile financiare trimestriale şi
anuale, care cuprind:

o bilanţul;
o contul de rezultat patrimonial;
o situaţia fluxurilor de trezorerie;
o situaţia modificărilor în structura activelor/capitalurilor;
o anexe la situaţiile financiare;
o contul de execuţie bugetară.

11. Care sunt documentele de raportare şi sinteză întocmite trimestrial sau anual
de o instituţie publică? Ce informaţii cuprind?
• documente de sinteză şi raportare - sunt reprezentate de situaţiile financiare trimestriale şi
anuale, care cuprind:

o bilanţul;
o contul de rezultat patrimonial;
o situaţia fluxurilor de trezorerie;
o situaţia modificărilor în structura activelor/capitalurilor;
o anexe la situaţiile financiare;
o contul de execuţie bugetară.
Situaţiile financiare trimestriale şi anuale cuprind: bilanţul, contul de rezultat
patrimonial, situaţia fluxurilor de trezorerie, situaţia modificărilor în structura
activelor/capitalurilor, anexe la situaţiile financiare, contul de execuţie bugetară.
12. În ce limbă şi în ce monedă se ţine contabilitatea operaţiilor economico-
financiare desfaşurate de o instituţie publică?
Contabilitatea operaţiunilor economico-financiare se ţine în limba română şi în moneda
naţională. Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât
şi în valută.

13. Cum vor fi reflectate în contabilitate operaţiile în valută?


Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul
zilei comunicat de Banca Naţională a României.

La data întocmirii situaţiilor financiare, elementele monetare exprimate în valută se


reevaluează la cursul comunicat de B.N.R. valabil pentru ultima zi a perioadei de raportare.

14. Ce reflectă contul de rezultat patrimonial?


contul de rezultat patrimonial – reflectă performanţele financiare; prezintă situaţia veniturilor,
finanţărilor şi cheltuielilor din cursul exerciţiului curent;

15. În ce document de sinteză se regăsesc informaţii cu privire la poziţia


financiară a instituţiei publice?
bilanţul – reflectă poziţia financiară a instituţiei publice; este documentul contabil de sinteză
prin care se prezintă elementele de activ, datorii şi capital propriu ale instituţiei publice la
sfârşitul perioadei de raportare, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege;

16. La ce valoare vor fi evaluate şi reflectate în contabilitate bunurile la intrarea


în patrimoniul instituţiei publice?
La data intrării în patrimoniu bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la
valoarea de intrare, denumită valoare contabilă (costul istoric). Valoarea de intrare în funcţie
de modalitatea de intrare a bunurilor în patrimoniul instituţiei este:

• costul de achiziţie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;


• costul de producţie - pentru bunurile produse în instituţie;
• valoarea justă - pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit.

La data intrării în patrimoniu bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la costul


de achiziţie, cele procurate cu titlu oneros; costul de producţie , cele produse în instituţie;
valoarea justă, cele obţinute cu titlu gratuit.

17. Cum se stabileşte valoarea de inventar a bunurilor deţinute de o instituţie


publică?
Evaluarea elementelor de activ şi pasiv cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală a
fiecarui element, denumită valoare de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului,
starea acestuia şi preţul pieţei, conform normelor emise în acest scop de Ministerul Finanţelor
Publice.

18. Ce elemente cuprinde costul de achiziţie al unui bun?


Costul de achiziţie al bunurilor cuprinde: preţul de cumpărare, taxele de import şi alte taxe (cu
excepţia acelora pe care instituţia publică le poate recupera de la autorităţile fiscale),
cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei
bunurilor respective.
Între taxele pe care instituţia le poate recupera de la autorităţile fiscale se numără TVA-ul,
atunci când instituţia nu desfăşoară activităţi economice.

Reducerile comerciale acordate de furnizor nu fac parte din costul de achiziţie.

19. Ce reprezintă valoare justă?


Valoarea justă a unui bun reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de
bunăvoie între două părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii cu preţul
determinat obiectiv.

Pentru bunurile care au valoare de piaţă, valoarea justă este identică cu valoarea de piaţă.

20. La ce valoare vor ieşi bunurile dintr-o instituţie publică?


La data ieşirii din instituţie sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din
gestiune la valoarea lor de intrare.

21. La ce valoare va fi evaluat la intarea în instituţie un activ fix corporal primit


prin transfer, cu titlu gratuit, de la un ordonator de credite superior?
La valoarea justă - pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit.

Activele fixe corporale se înregistrează în contabilitatea instituţiilor publice:

• în momentul transferului dreptului de proprietate dacă sunt procurate cu titlu oneros sau

• în momentul întocmirii documentelor dacă sunt construite sau produse de instituţie,


respectiv primite cu titlu gratuit.

22. Cum va fi determinata valoarea amortizarii lunare a unui activ fix


amortizabil? De cand va fi inregistrata?

Valoarea de intrare a activelor fixe poate suferi deprecieri definitive pentru care se va înregistra
amortizare sau provizorii pentru care instituţia publică va înregistra ajustări.
Instituţiile publice utilizează metoda amortizării liniare pentru a determina valoarea amortizării
activelor fixe necorporale şi corporale amortizabile.
Amortizarea se înregistrează lunar, începând cu luna următoare recepţiei sau punerii în
funcţiune a activului.

Amortizarea se înregistrează lunar în conturile de cheltuieli aferente, ţinând cont şi de


clasificaţia bugetară.
23. La ce valoare va fi reflectat în bilanţ un activ fix corporal reevaluat?

24. Care este metoda de amortizare folosită de instituţiile publice pentru


determinarea valorii deprecierii ireversibile la care sunt supuse activele fixe
corporale/necorporale pe care le deţin?
Metoda de amortizare utilizată de instituţiile publice este metoda liniară.
Amortizarea se înregistrează lunar, începând cu luna următoare recepţiei sau punerii în
funcţiune a activului.
Amortizarea anuală se calculează astfel:
Amortizare anuală = Cota de amortizare × Valoarea de intrare a activului fix necorporal

25. Pe ce perioadă vor fi amortizate activele fixe corporale amortizabile şi cum


este stabilită?
Cele supuse amortizării se amortizează utilizând metoda amortizării liniare, începând cu luna
următoare punerii în funcţiune până la recuperarea integrală a valorii de intrare.

Potrivit Normelor metodologice privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe corporale


aflate în patrimoniul instituţiilor publice data punerii în funcţiune în vederea calculării
amortizării se determină astfel:
a) activele fixe corporale independente, care nu necesită montaj şi nici probe tehnologice, se
consideră puse în funcţiune la data achiziţionării lor, pe baza procesului-verbal de recepţie;

b) utilajele care necesită montaj, dar nu necesită probe tehnologice, precum şi clădirile şi
construcţiile speciale care nu deservesc procese tehnologice se consideră puse în funcţiune la
data terminării montajului, respectiv la data terminării construcţiei, pe baza procesului-verbal
de recepţie;

c) utilajele şi instalaţiile care necesită montaj şi probe tehnologice, precum şi clădirile şi


construcţiile speciale care deservesc procese tehnologice se consideră puse în funcţiune la
terminarea probelor tehnologice, pe baza procesului-verbal de punere în funcţiune.

Determinarea amortizării anuale a fost descrisă în subcapitolul Deprecierea activelor fixe


necorporale.

Amortizarea se înregistrează lunar în conturile de cheltuieli aferente, ţinând cont şi de


clasificaţia bugetară.

Durata normală de utilizare este prevăzută în Catalogul privind duratele normale de utilizare
care se aprobă prin hotărâre a Guvernului şi se poate corecta, în sensul majorării sau reducerii
acestora cu până la 20%, cu aprobarea ordonatorului de credite.

Amortizarea activelor fixe corporale date cu chirie, în concesiune sau în folosinţă gratuită se
calculează de către instituţiile publice care le au în patrimoniu.

Amortizarea investiţiilor efectuate la activele fixe corporale închiriate de instituţiile publice se


înregistrează de instituţiile publice sau operatorii economici care au efectuat investiţiile, pe
perioada contractului sau pe durata normală de funcţionare rămasă, după caz.

La încetarea contractului, valoarea investiţiilor nediminuată cu amortizarea calculată se


cedează instituţiei publice care le are în patrimoniu sau operatorului economic, după caz,
pentru a majora corespunzător valoarea de intrare a activelor fixe corporale.

În procesul-verbal de predare-preluare a investiţiei se va menţiona şi valoarea amortizării


investiţiei, pentru ca instituţia publică care le are în patrimoniu sau operatorul economic să
poată înregistra amortizarea corespunzătoare noii valori de intrare.

26. Cum se reflectă în contabilitate cheltuielile cu reparaţiile capitale efectuate de


o instituţie publică pentru o clădire aflată în patrimoniu?

27. Care sunt activele fixe corporale şi necorporale care nu se amortizează?


Active fixe necorporale: Înregistrările de reprezentaţii teatrale, programe de radio sau
televiziune, lucrări muzicale, evenimente sportive, lucrări literare, artistice ori recreative,
efectuate pe pelicule, benzi magnetice, sau alte suporturi nu se amortizează;

Activele fixe corporale aflate în patrimoniul instituţiilor publice, care nu se supun


amortizării, sunt următoarele:

▪ bunurile care aparţin domeniului public al statului şi al unităţilor administrativ-


teritoriale potrivit legii, inclusiv investiţiile efectuate la acestea;
▪ activele fixe corporale din patrimoniul serviciilor publice de interes local care
desfăşoară activităţi de natură economică, a căror uzură fizică şi morală se
recuperează prin tarif sau preţ, potrivit legii;
▪ activele fixe corporale aflate în conservare, precum şi rezervele de mobilizare
care sunt evidenţiate în contabilitate ca active fixe corporale;
▪ lacurile, bălţile, iazurile, care nu sunt rezultatul unei investiţii;
▪ terenurile;
▪ bunurile din patrimoniul cultural naţional;
▪ bunurile utilizate în baza unui contract de închiriere;
▪ bunurile de natura armamentului şi tehnicii de luptă.
*** Bunurile ce aparţin domeniului public al statului nu se amortizează.

28. Ce reprezinta reevaluarea activelor fixe corporale?


Reevaluarea - operaţiunea de actualizare a valorii contabile a activelor fixe corporale aflate în
patrimoniul instituţiilor publice.

Reevaluarea activelor fixe corporale se efectuează cu scopul determinării valorii juste a


acestora la data bilanţului, ţinandu-se seama de inflaţie, utilitatea bunului, starea acestuia şi de
preţul pieţei, atunci când valoarea contabilă diferă semnificativ de valoarea justă.

29. Care sunt activele fixe corporale ce nu pot fi reevaluate?

Activele fixe corporale pot fi supuse reevaluării care se face, cu excepţiile prevăzute de
reglementările legale, la valoarea justă, ce se determină pe baza unor evaluări efectuate de
evaluatori autorizaţi sau de comisii tehnice constituite, în condiţiile legii. În acest caz activele
fixe corporale sunt prezentate în bilanţ la valoarea reevaluată şi nu la costul lor istoric.

Reevaluarea activelor fixe corporale se efectuează cu scopul determinării valorii juste a


acestora la data bilanţului şi trebuie făcută cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea
contabilă să nu difere substanţial de cea justă.
30. Ce reprezintă costul de achiziţie al stocurilor?
Costul de achiziţie cuprinde preţul de cumpărare, taxele nerecuperabile (în unele cazuri,
inclusiv taxa pe valoarea adăugată), cheltuielile de transport, de manipulare, precum şi orice
alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi locul în care se găsesc.

31. La ce valoare vor fi evaluate stocurile care intră în patrimoniul unei instituţii
publice prin donaţie? Dar cele prin transfer de la o altă instituţie?

32. La ce valoare vor fi imputate stocurile constate lipsă la inventar ce nu pot fi


compensate?
Minusurile imputabile sunt imputate persoanelor găsite vinovate la valoarea de înlocuire.
Valoarea de înlocuire reprezintă costul de achiziţie al unui bun cu caracteristici şi grad de
uzură similare celui lipsă din gestiune la data constatării pagubei, cost ce va cuprinde preţul
de cumpărare practicat pe piaţă, taxele nerecuperabile, inclusiv taxa pe valoarea adăugată,
cheltuielile de transport, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru intrarea în gestiune a
bunului respectiv.

Lipsurile imputabile nu se pot compensa.

33. În ce condiţii pot fi compensate stocurile constatate în plus sau în minus la


inventar?
Pentru minusurile neimputabile se are în vedere posibilitatea compensării acestora cu
eventualele plusuri constatate. Compensarea are loc dacă sunt îndeplinite următoarele
condiţii:

• există riscul de confuzie între sorturile aceluiaşi stoc din cauza similitudinilor în ceea ce
priveşte aspectul exterior: culoare, dimensiune, ambalaj etc.;

• diferenţele constatate în plus sau în minus privesc aceiaşi perioadă şi aceiaşi gestiune.

Listele cu stocurile supuse compensării se aprobă anual de către ordonatorii de credite şi


reprezintă documente de uz intern. Compensarea se face pentru cantităţi egale între plusurile
şi minusurile constatate.

34. Încasarea veniturilor bugetului de stat în numerar presupune debitarea


contului …….
35. Un penitenciar achiziţionează hrană în valoare de 1.000 lei, TVA 9%. Care este
valoarea costului de achiziţie ?

36. Cu ocazia efectuării inventarierii generale un spital constată lipsa unor


medicamente a căror valoare contabilă este 300 lei. Preţul de piaţă al unor
medicamente similare este 310 lei, TVA 9%.
a) La ce valoare vor fi scoase din gestiune medicamentele?
b) La ce valoare vor fi imputate medicamentele persoanelor găsite vinovate?

37. Definiţi creanţele unei instituţii publice.


Creanţele - reprezintă drepturi ale instituţiilor publice asupra terţilor.

Creanţele reprezintă drepturi ale instituţiilor publice asupra terţilor, rezultate în urma
relaţiilor pe care aceasta le are cu mediul economico-social şi în urma cărora instituţia a
cedat un bun, a executat o lucrare sau prestat un serviciu şi pentru care trebuie să primească
fie un echivalent bănesc, fie o contraprestaţie.

38. Ce reprezinta creantele bugetare?


Creanţele reprezintă drepturi ale instituţiilor publice asupra terţilor, rezultate în urma relaţiilor
pe care aceasta le are cu mediul economico-social şi în urma cărora instituţia a cedat un bun, a
executat o lucrare sau prestat un serviciu şi pentru care trebuie să primească fie un echivalent
bănesc, fie o contraprestaţie.

39. Menţionaţi documentele justificative in care sunt consemnate operaţiuni ce


genereaza creante bugetare.

40. Definiţi datoriile pe termen scurt ale unei instituţii publice.


Datoriile - reprezintă obligaţiile actuale ale unei instituţii faţă de terţi.
Datoriile reprezintă obligaţiile actuale ale unei instituţii publice ce provin din evenimente
trecute şi prin decontarea cărora se aşteaptă să rezulte ieşiri de resurse care încorporează
beneficii economice.

41. O instituţie publică achiziţionează obiecte de inventar în valoare de 5.000 lei,


TVA 19%, pe care le va achita ulterior. Să se precizeze dacă operaţia
generează drepturi de creanţă sau angajamente de plată din partea instituţiei
şi valoarea recunoscută în contabilitate.

42. O instituţie publică importă un echipament de lucru la data de 5.12.N la un


cost de achiziţie de 1.000 $, curs valutar 4,2 lei/$. Datoria va fi achitată în
data de 15.01.N+1, cursul valutar la aceasta dată fiind de 4,19 lei/$. Curs
valutar la data de 31.12.N 4,21 lei/$. La ce valoare va fi prezentată datoria în
bilanţul anului N şi la ce valoare va fi decontată?

43. La ce valoare vor fi recunoscute iniţial în contabilitate drepturile de creanţă


ale unei instituţii publice?
Creanţele şi datoriile instituţiilor publice se înregistrează în contabilitate la valoarea
nominală.

Operaţiunile în valută trebuie înregistrate în momentul recunoaşterii iniţiale în moneda de


raportare, aplicându-se sumei în valută cursul de schimb dintre moneda de raportare şi
moneda străină, la data efectuării tranzacţiei.

Creanţele şi datoriile în valută se înregistrează în contabilitate atât în lei, la cursul de schimb


de la data efectuării operaţiunilor comunicat de Banca Naţională a României, cât şi în valută.

Creanţele reprezintă drepturi ale instituţiilor publice asupra terţilor, rezultate în urma
relaţiilor pe care aceasta le are cu mediul economico-social şi în urma cărora instituţia a cedat
un bun, a executat o lucrare sau prestat un serviciu şi pentru care trebuie să primească fie un
echivalent bănesc, fie o contraprestaţie.

44. O instituţie publică vinde bunuri la preţul de 1.000 lei, TVA 9%, pe care le
încasează în numerar. Operaţia economică generează creanţă sau flux de
numerar?

45. Ce reprezintă capitalul propriu al unei instituţii publice şi cum se determină?

46. Care sunt elementele componente ale capitalului propriu al unei instituţii
publice?
47. În cazul în care veniturile totale înregistrate de o instituţie publică pe
parcursul unei perioade sunt mai mari decât cheltuielile, rezultatul
patrimonial este …..

48. În cazul în care veniturile totale înregistrate de o instituţie publică pe


parcursul unei perioade sunt mai mici decât cheltuielile, rezultatul
patrimonial este …..
DEFICIT BUGETAR
În cazul în care veniturile sunt mai mari decât cheltuielile perioadei vorbim de execedent
patrimonial, iar în situaţia inversă de deficit patrimonial.

49. Încasarea creanţei privind impozitul pe profit generează venituri sau fluxuri de
numerar pentru o instituţie publică?

50. Ce reprezinta situaţiile financiare anuale?


Situaţiile financiare trimestriale şi anuale cuprind: bilanţul, contul de rezultat patrimonial,
situaţia fluxurilor de trezorerie, situaţia modificărilor în structura activelor/capitalurilor, anexe
la situaţiile financiare, contul de execuţie bugetară.

51. Care este scopul principal al inventarierii patrimoniului unei IP?


Conform Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, instituţiile publice au obligaţia să
efectueze inventarierea generală a elementelor de activ şi de pasiv deţinute la începutul
activităţii, cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării lor, în cazul fuziunii sau încetării
activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege. Ministerul Finanţelor Publice poate
aproba excepţii de la regula inventarierii anuale pentru unele bunuri cu caracter special aflate
în administrarea instituţiilor publice, la propunerea ordonatorilor principali de credite.
Rezultatul inventarierii se înregistrează în contabilitate potrivit reglementărilor contabile
aplicabile.
Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea soldurilor faptice cu cele din evidenţa
tehnico-operativă (pe baza fişelor de magazie) şi din contabilitate.
Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea soldurilor faptice cu cele din evidenţa
tehnico-operativă (pe baza fişelor de magazie) şi din contabilitate.
Rezultatele inventarierii pot fi de trei tipuri:
• minusuri (lipsuri);
• plusuri;
• nu există diferenţe faţă de stocurile scriptice.

52. In ce situatii se efectueaza inventarierea patrimoniului unei IP?


53. Care sunt aspectele ce trebuie avute in vedere inainte de intocmirea bilaţului
contabil?

54. Cine semneaza situatiile financiare anuale?

55. Cum se depun situatiile financiare anuale si la ce termene?

Lista de intrebari – Contabilitatea institutiilor de credit

1. Care sunt componentele sistemului bancar din Romania?


Sistemul bancar din România are următoarele componente:

1. Banca Naţională a României;


2. instituţiile de credit;
3. alte instituţii finanicare.
Banca Naţională a României (BNR) este banca centrală a României, având personalitate
juridică.

2. Ce sunt institutiile de credit?


Instituţiile de credit sunt persoane juridice române, se pot constitui şi pot funcţiona numai pe
baza autorizaţiei emise de Banca Naţională a României.

Instituţiile de credit se pot constituii şi funcţiona în una din următoarele categorii:


4. instituţii de credit;
5. organizaţii cooperatiste de credit;
6. instituţii de credit de economisire şi creditare în domeniul locativ;
7. instituţii de credit ipotecar.

3. Cine este responsabil cu organizarea si conducerea contabilitatii intr-o institutie


de credit?
Răspunderea pentru organizarea contabiliăţii într-o instituţie de credit revine administratorului
sau oricărei persoane care are obligaţia gestionării partimoniului.

Organizarea contabilităţii instituţiilor de credit, conform Legii contabilităţii 82/1991, revine


administratorului acesteia sau persoanei care are obligaţia gestionării partimoniului.

Există şi posibilitatea organizării şi ţinerii contabilităţii instituţiilor de credit de către persoane


juridice autorizate, situaţie în care responsabilitatea privind modul de ţinere a contabilităţii
revine acestora.

Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile revine


directorului economic, contabilului-şef sau altei persoane împuternicite să îndeplinească
această funcţie, împreună cu personalul din subordine. În cazul în care contabilitatea este
condusă pe bază de contract de prestări de servicii, încheiat cu persoane fizice sau juridice,
autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi
din România, răspunderea pentru conducerea contabilităţii revine acestora, potrivit legii şi
prevederilor contractuale.

4. Ce trebuie sa asigure contabilitatea institutiilor de credit?


Instituţiile de credit trebuie să organizeze şi să conducă contabilitatea în conformitate cu
prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată.

5. Care este obiectivul principal al contabilitatii institutiilor de credit?


Obiectivul pricipal al contabilităţii unei instituții de credit îl reprezintă furnizarea informaţiilor
necesare atât mediului intern, cât şi mediului extern.

Înregistrarea cronologică, în ordinea succesiunii documentelor justificative, şi sistematică, în


conturi sintetice şi analitice, a operaţiunilor economice se realizează cu ajutorul Registrului
Jurnal şi a Registrului Cartea mare.

Principalele registre şi formulare contabile ce se folosesc în contabilitatea instituţiilor de


credit sunt:

1. Registrul jurnal;
2. Registrul „Cartea mare”;
3. Registrul inventar;
4. Balanţa de verificare.

6. Ce institutie elaboreaza normele si reglementarile contabile specifice institutiilor


de credit?
Normele şi reglementările contabile specifice instituţiilor de credit se elaborează şi se emit de către
Banca Naţională a României, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice
7. Care sunt situatiile financiare intocmite de catre o banca?
Instituţiile de credit trebuie să întocmească situaţii financiare anuale si, după caz, situaţii
financiare anuale consolidate, care să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, a
performanţei financiare, a fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte aspecte legate de activitatea
desfăşurată. Evidenţa contabilă şi situaţiile financiare ale unei instituţii de credit trebuie să
reflecte, de asemenea, operaţiunile şi situaţia financiară a sucursalelor şi a filialelor, pe bază
individuală si, respectiv, pe bază consolidată.
Situaţiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, a
performanţei financiare, a fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte aspecte legate de activitatea
desfăşurată de o instituţie de credit.

Potrivit Ordinului BNR nr. 9/2010 începând cu exerciţiul financiar al anului 2012, instituţiile
de credit întocmesc şi publică, situaţii financiare anuale individuale în conformitate cu IFRS,
în moneda naţională şi în limba română.
Situaţiile financiare anuale cuprind:
1. situaţia poziţiei financiare – prezintă informaţii referitoare la activele, datoriile şi
capitalurile proprii ale instituţiilor de credit ;
2. situaţia rezultatului global;
3. situaţia modificărilor capitalurilor proprii;
4. situaţia fluxurilor de trezorerie;
5. note cuprinzând un rezumat al politicilor contabile semnificative şi alte informaţii
explicative;
6. situaţie a poziţiei financiare de la începutul primei perioade comparative, atunci când
entitatea aplică retroactiv o politică contabilă sau face o retratare retroactivă a elementelor din
situaţiile sale financiare, sau atunci când reclasifică elementele din situaţiile sale financiare.
Situaţiile financiare anuale sunt semnate de persoanele în drept, cuprinzând şi numele în clar
al acestora, calitatea persoanei care a întocmit situaţiile financiare anuale şi numărul de
înregistrare în organismul profesional, dacă este cazul.

Calitatea persoanei care a întocmit situaţiile financiare anuale se completează astfel:


a) directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană desemnată prin decizie scrisă de
administrator;
b) persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor
Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.

8. Este obligatoriu sau nu ca situatiile financiare ale institutiilor de credit sa fie


auditate?
Situaţiile financiare anuale ale instituţiilor de credit şi, după caz, situaţiile financiare anuale
consolidate, trebuie să fie auditate de auditori financiari, în conformitate cu standarde şi
practici acceptate pe plan internaţional.

Banca Naţională a României poate stabili prin reglementări efectuarea de activităţi de audit la
instituţiile de credit în alte scopuri decât cel prevăzut la mai sus.

9. De catre cine sunt aprobati auditorii financiari ai situatiilor financiare intocmite


de IC?
Auditorii financiari ai instituţiilor de credit trebuie să fie aprobaţi de Banca Naţională a
României.

10. In ce condiţii BNR poate respinge numirea unui auditor?


Banca Naţională a României poate respinge numirea unui auditor financiar dacă apreciază că
acesta nu dispune de experienţă şi/sau independenţă adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor
specifice sau dacă există constatări potrivit cărora acesta nu a respectat cerinţele de conduită
etică şi profesională specifice.

11. Ce informatii trebuie sa contina Declaratia care insoteste situatiile financiare?


Situaţiile financiare anuale sunt însoţite de o Declaraţie semnată de Preşedintele executiv şi
Vicepreşedintele executiv, în care se menţionează faptul că :

• politicile contabile utilizate pentru întocmirea situaţiilor financiare sunt în conformitate cu


reglementările contabile aplicabile instituţiilor de credit, respectiv cu Ordinul 27/2010 pentru
aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare
Financiară, cu modificarile şi completările ulterioare;

• situaţiile financiare anuale oferă imagine fidela a poziţiei financiare, a performanţei


financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată;

• instituţia de credit îşi defăşoară activitatea în condiţii de continuitate.

12. Carei instituţii trebuie sa prezinte situatiile financiare instituţiile de credit?


Instituţiile de credit sunt obligate să prezinte Băncii Naţionale a României situaţiile lor
financiare, precum şi alte date şi informaţii cerute la termenele şi în forma stabilite prin
reglementări şi instrucţiuni de către Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de
supraveghere.

13. Care sunt documentele componente ale raportărilor depuse anual la Ministerul
finantelor publice?
Situaţiile financiare anuale cuprind:
1. situaţia poziţiei financiare;
2. situaţia rezultatului global;
3. situaţia modificărilor capitalurilor proprii;
4. situaţia fluxurilor de trezorerie;
5. note cuprinzând un rezumat al politicilor contabile semnificative şi alte informaţii
explicative;
6. situaţie a poziţiei financiare de la începutul primei perioade comparative, atunci când
entitatea aplică retroactiv o politică contabilă sau face o retratare retroactivă a elementelor din
situaţiile sale financiare, sau atunci când reclasifică elementele din situaţiile sale financiare.

14. La ce termen se depun raportarile la MFP?

15. Care sunt documentele componente ale raportărilor conform IFRS?


Potrivit Ordinului BNR nr. 9/2010 începând cu exerciţiul financiar al anului 2012, instituţiile
de credit întocmesc şi publică, situaţii financiare anuale individuale în conformitate cu IFRS,
în moneda naţională şi în limba română.

Situaţiile financiare anuale cuprind:


1. situaţia poziţiei financiare – prezintă informaţii referitoare la activele, datoriile şi
capitalurile proprii ale instituţiilor de credit ;
2. situaţia rezultatului global;
3. situaţia modificărilor capitalurilor proprii;
4. situaţia fluxurilor de trezorerie;
5. note cuprinzând un rezumat al politicilor contabile semnificative şi alte informaţii
explicative;
6. situaţie a poziţiei financiare de la începutul primei perioade comparative, atunci când
entitatea aplică retroactiv o politică contabilă sau face o retratare retroactivă a elementelor din
situaţiile sale financiare, sau atunci când reclasifică elementele din situaţiile sale financiare.
16. Ce reprezinta decontarile intrabancare (intersedii)?
Decontările intrabancare realizează stingerea obligaţiilor rezultate în urma unor operaţiuni
comerciale sau necomerciale, desfăşurate între clienţii aceleiaşi instituţii de credit sau
realizate de către subunităţile instituţiei de credit, în nume şi în cont propriu.

Decontările intrabancare, numite şi operaţiuni între sedii (OIS), apar atât în contabilitatea
unităţii plătitoare, cât şi a unităţii beneficiară a plăţii.

17. Care sunt documentele interne utilizate in vederea realizarii decontarilor


intrabancare?
Instituţia de credit iniţiatoare este cea care ordonă o plata fără numerar pentru contul
clientului sau pentru propriul cont. Ea este cea care iniţiază decontarea.

Instituţia de credit destinatară este cea care primeşte de la unitatea iniţiatoare o plată sau un
ordin de a efectua o plată.

În funcţie de aceste două situaţii se folosesc următoarele documente interne:

• avizul de creditare – atunci când instituţia de credit iniţiatoare este banca plătitorului;

• avizul de debitare – atunci când instituţia de credit iniţiatoare este banca beneficiarului.

18. Operatiunile intrabancare sunt evidenţiate contabil cu ajutorul contului ........


Operatiunile intrabancare sunt evidenţiate contabil cu ajutorul contului 341 Decontări
intrabancare. Acest cont este bifuncţional şi evidenţiază operaţiunile efectuate între sediu
şi subunităţile sale din ţară, cât şi între subunităţile respective.

19. Ce reprezinta decontarile interbancare?


Decontările interbancare reprezintă plăţi fără numerar, efectuate de unităţile bancare pentru
clienţii lor sau în nume propriu, având ca beneficiar o unitate bancară a altei instituţii de
credit.

Contabilitatea operaţiunilor interbancare asigură, în principal, evidenţa:


a. operaţiunilor de decontare cu Banca Naţională a României privind conturile curente,
conturile de depozit, precum şi împrumuturile de refinanţare primite de la Banca Naţională a
României;
b. operaţiunilor prin conturile de corespondent, depozitelor, creditelor şi împrumuturilor
interbancare;
c. operaţiunilor interbancare reprezentând acorduri de răscumpărare şi titluri date sau luate cu
împrumut.
Aceste operaţiuni se pot efectua:
• în mod indirect (intermediat), prin casele de compensaţii;
• în mod direct, prin conturi de corespondent deschise reciproc de instituţii de credit.

20. Cum se pot realiza decontarile interbancare?


Aceste operaţiuni se pot efectua:
• în mod indirect (intermediat), prin casele de compensaţii, prin BNR;
• în mod direct, prin conturi de corespondent deschise reciproc de instituţii de credit.

21. Conturile utilizatre pentru realizarea decontarilor interbancare in mod indirect


sunt ........
Operaţiunile sunt contabilizate folosind conturile: 1111 Cont curent la Banca Naţională a
României (A) şi 341 Decontări intrabancare (B). Specific decontării prin casele de
compensaţii este folosirea obligatorie a contului 1111 Cont curent la BNR, deschis la
compensare.

22. Conturile utilizatre pentru realizarea decontarilor interbancare in mod direct


sunt ........
Decontările directe prin conturi de corespondent sunt reflectate contabil prin conturile:
Grupa 12 - CONTURI DE CORESPONDENT
121 - Conturi de corespondent la instituţii de credit (nostro)
122 - Conturi de corespondent ale instituţiilor de credit (loro)
127 - Creanţe şi datorii ataşate
1271 - Creanţe ataşate
1272 - Datorii ataşate
Contul 121 Conturi de corespondent la instituţii de credit este un cont de activ ce se debitează
cu sumele intrate în cont, în favoarea instituţiei de credit şi se creditează cu sumele plătite de
instituţia de credit. Soldul final debitor reflectă disponibilităţi băneşti aflate în conturile de
corespondent deschise la alte instituţii de credit
Contul 122 Conturi de corespondent ale instituţiilor de credit este un cont de pasiv, ce se
creditează cu sumele intrate în cont în favoarea instituţiei de credit titulare a contului şi se
debitează cu sumele ieşite din cont, ca plăţi efectuate de aceasta. Soldul final creditor al
acestui cont reprezintă disponibilităţi băneşti aflate în conturile de corespondent deschise de
alte instituţii de credit.
Contul 1271 Creanţe ataşate este de activ, evidenţiază creanţele din dobânzi, calculate şi
neajunse la scadenţă, aferente conturilor de corespondent (nostro).
Contul 1272 Datorii ataşate este de pasiv, evidenţiază datorii din dobânzi, calculate şi
neajunse la scadenţă, aferente conturilor de corespondent (loro).

23. Conturile de corespondent sunt conturi ... si conturi ....


Conturile de corespondent pot fi:
• conturi nostro – acestea sunt conturi curente ale instituţiilor de credit deschise la alte
instituţii de credit, reprezentând plasamente la acele instituţii de credit;
• conturi loro – sunt conturi curente ale altor instituţii de credit deschise la instituţia de credit,
reprezentând resurse obţinute de la acele instituţii de credit.

24. Ce reprezinta conturile de corespondent nostro?


• conturi nostro – acestea sunt conturi curente ale instituţiilor de credit deschise la alte
instituţii de credit, reprezentând plasamente la acele instituţii de credit;

25. Ce reprezinta conturile de corespondent loro?


• conturi loro – sunt conturi curente ale altor instituţii de credit deschise la instituţia de credit,
reprezentând resurse obţinute de la acele instituţii de credit.

26. Ce reprezinta depozitele interbancare?


Depozitele interbancare reprezintă o modalitate de plasare a disponibilităţilor, respectiv o
modalitate de a atrage resurse de la alte instituţii de credit.

27. De cate feluri sunt depozitele interbancare?


Depozitele interbancare sunt:
• depozite la vedere - sunt constituite pentru o durată iniţială de cel mult o zi lucrătoare;
• depozite la termen - sunt constituite pe un termen fix, pentru care durata iniţială este mai
mare de o zi lucrătoare;
• depozite rambursabile după notificare - care nu pot fi transformate în numerar decât după
expirarea unei perioade notificate; înainte de expirarea perioadei notificate transformarea în
numerar nu este posibilă sau este posibilă numai cu plata unor penalități;
• depozite colaterale - sunt constituite drept garanţii sau pentru efectuarea unor operaţiuni
ulterioare, determinate.
28. Depozitele interbancare la vedere sunt .......
depozite la vedere - sunt constituite pentru o durată iniţială de cel mult o zi lucrătoare;

29. Depozitele interbancare la termen sunt ......


depozite la termen - sunt constituite pe un termen fix, pentru care durata iniţială este mai
mare de o zi lucrătoare;

30. Depozitele interbancare colaterale sunt ....


depozite colaterale - sunt constituite drept garanţii sau pentru efectuarea unor operaţiuni
ulterioare, determinate

31. Depozitele interbancare rambursabile dupa notificare sunt ....


depozite rambursabile după notificare - care nu pot fi transformate în numerar decât după
expirarea unei perioade notificate; înainte de expirarea perioadei notificate transformarea în
numerar nu este posibilă sau este posibilă numai cu plata unor penalități;

32. Ce reprezinta creditele interbancare? De cate feluri sunt?


Gestiunea zilnica a trezoreriei face ca instituţiile de credit să caute în permanenţă menţinerea
unui echilibru între nevoi şi disponibilităţi. În condiţiile constatării unor deficite sau excedente
apare necesitatea acoperirii acestora prin contractarea de credite de la alte instituţii de credit
sau plasării acestora prin împrumuturi către alte instituţii de credit. Obţinerea unui profit
reprezintă un alt motiv care împinge o instituţie de credit spre o mai bună fructificare a unor
disponibilităţi prin plasarea lor sub formă de credite interbancare. Nu în ultimul rând, prin
astfel de operaţiuni instituţia de credit se poate apăra împotriva riscului lipsei de lichiditate
sau riscului dobânzii.
Creditele şi împrumuturile interbancare pot fi :
• de pe o zi pe alta - sunt credite acordate sau împrumuturi primite, pe o perioadă de cel mult
o zi lucrătoare;
• la termen - sunt credite acordate sau împrumuturi primite, pentru care durata iniţială este mai
mare de o zi lucrătoare.
33. Ce asigura contabilitatea operatiilor de trezorerie?
Contabilitatea operaţiunilor de trezorerie asigură evidenţa existenţei şi mişcării valorilor în
casă (bancnote, monede şi cecuri de călătorie), inclusiv a numerarului aflat în ghişeele
automate ale instituţiei de credit (ATM-uri) şi în automatele de schimb valutar (ASV-uri).

În instituţiile de credit se disting următoarele tipuri de operaţiuni de trezorerie:

▪ operaţiuni de casă în lei şi în devize;


▪ operaţiuni privind retragerile de numerar prin cărţi de plată;
▪ operaţiuni cu cecuri de călătorie.

34. Ce asigura contabilitatea operatiunilor cu clientela?


Operaţiunile cu clientela sunt operaţiuni efectuate cu clienţii, alţii decât instituţiile de credit.

Clientela instituţiilor de credit este:

▪ nefinanciară – persoane fizice sau persoane jurice care defăşoară activităţi economice;

financiară – instituţii specializate cu activitate financiară sau valutară (societăţi de
leasing, de investiţii etc.)
Principalele operaţiuni efectuate cu clientela:

▪ operaţiuni de încasări şi plăţi prin conturile curente ale clientelei;


▪ operaţiuni de constituire a depozitelor bancare;
▪ operaţiuni de creditare a clientelei financiare sau nefinanciare;
▪ operaţiuni de schimb valutar prin conturile curente ale clientelei, etc.

35. Ce reprezinta conturile curente ale clientelei? Care este contul contabil cu
ajutorul caruia se tine evidenta disponibilitatilor clientilor din contul curent?
Conturile curente ale clientelei deschise la instituţii de credit evidenţiază disponibilităţile
clientelei şi operaţiunile de încasări şi de plăţi dispuse de aceasta. Disponibilităţile din
conturile curente ale clientelei pot fi retrase de titularii de conturi în orice moment, fără
preaviz.

Conturile curente ale clientelei permit efectuarea de depuneri pentru a putea utiliza serviciile
instituţiei de credit.

Contabilitatea operaţiunilor de încasări şi plăţi prin conturile curente ale clientelei se ţine cu
ajutorul conturilor:

Grupa 25 - CONTURILE CLIENTELEI


251 - Conturi curente
2511 - Conturi curente
2517 - Creanţe ataşate, datorii ataşate şi sume de amortizat
25171 - Creanţe ataşate şi sume de amortizat
25172 - Datorii ataşate şi sume de amortizat
Contul 2511 Conturi curente este un cont bifuncţional, se creditează cu intrările de
disponibilităţi şi se debitează cu ieşirile de disponibilităţi. Soldul final creditor al acestui
cont indică disponibilităţile băneşti ale clientelei în contul curent, în timp de soldul final
debitor va reflecta descoperiri de cont.

36. Ce reprezinta creditele acordate clientelei?


Creditele acordate clientelei reprezintă creanţe deţinute de instituţia de credit asupra
persoanelor fizice şi juridice, altele decât instituţiile de credit, creanţe ce au apărut din
necesitatea satisfacerii nevoilor de finanţare a acestora.

Creditele acordate clientelei în funcţie de destinaţia acestora, sunt:

• creanţe comerciale (operaţiuni de scontare, factoring, forfetare şi alte creanţe comerciale);


• credite de trezorerie;
• credite de consum şi vânzări în rate;
• credite pentru finanţarea operaţiunilor de comerţ exterior;
• credite pentru finanţarea stocurilor şi pentru echipamente;
• credite pentru investiţii imobiliare;
• alte credite acordate clientelei.

37. Ce reprezinta scontul?


Scontul comercial reprezintă operaţiunea prin care în schimbul unui efect de comerţ (cambie,
bilet la ordin), instituţia de credit pune la dispoziţia posesorului creanţei valoarea nominală a
efectului, mai puţin agio (taxa de scont şi comisioanele aferente), fără a aştepta scadenţa
efectului respectiv, iar instituţia de credit are drept de recurs asupra beneficiarului fondurilor.

38. Ce reprezinta factoringul?


Factoring-ul este operaţiunea prin care clientul, denumit aderent, transferă proprietatea
creanţelor (facturilor) sale comerciale instituţiei de credit, denumită factor, aceasta având
obligaţia, conform contractului încheiat, de a asigura încasarea creanţelor aderentului.
Instituţia de credit, pe baza documentelor primite, plăteşte valoarea nominală a creanţelor, mai
puţin agio, fără a aştepta scadenţa acestora.

În funcţie de dreptul de regres pe care instituţia de credit îl poate exercita asupra aderentului
putem vorbi despre :

• factoring fără recurs (engl. non-recourse factoring) - factorul plateşte aderentului


contravaloarea acceptată a facturii sau facturilor, de regulă 85% imediat după emitere şi 15%
în termen de 180 de zile de la data scadenţei facturii, chiar dacă nu încaseaza (total sau
parţial) una sau mai multe dintre facturi. În intervalul de 180 de zile de la scadenţa
facturii(lor) instituţia de credt încearcă să recupereze sumele de la debitor sau, eventual, de la
societatea de asigurare-reasigurare la care s-a asigurat impotriva riscului de neîncasare.
Factorul nu se îndreapta către aderent în vederea recuperării contravalorii facturilor neavând
drept de regres asupra acestuia.
• factoring cu recurs (engl. recourse factoring) - în caz de neplată factorul îşi va recupera
sumele neîncasate de la aderent prin exercitarea dreptului de regres, prin debitarea contului
curent al aderentului sau prin valorificarea garanţiei.

Forfetarea reprezintă cumpărarea, fără recurs asupra oricărui deţinător anterior, a unor creanţe
scadente la termen, ca rezultat al livrării de bunuri sau prestării de servicii.