SECRIERIU ANDREI CĂTĂLIN

CLASA A IX A E
Acidul azotic
-referat la chimie-

Acidul azotic, cunoscut și sub numele de acid nitric, este unul dintre cei mai tari acizi anorganici
(minerali). Formula chimică este HNO3. El este totodată, în stare pură sau concentrat, și un oxidant
foarte puternic.

Structură și compoziție
Acidul azotic este un oxoacid monoprotic. Molecula sa este alcătuită din un atom de N, trei atomi de O și
un atom de H legați prin legături covalente polare simple sau duble și o legătură coordinativă.

• Raport atomic: H : N : O = 1 : 1 : 3

• Raport de masă: H : N : O = 1 : 14 : 48

• Compoziția procentuală: 1,58 % H; 22,22 % N; 76,2 % O.

Stare naturală
Acidul azotic se găsește liber foarte puțin în atmosferă și în apa de ploaie.
Sub formă de compuși (azotați): de sodiu (NaNO3 - salpetrul de Chile) și de potasiu (KNO3 -
salpetrul de India).

Metode de obținere
În industrie, HNO3 se obține prin oxidarea catalitică a amoniacului, care se desfășoară în două
etape:
a. Oxidarea NH3
4 NH3 + 5 O2 → 4 NO↑+ 6 H2O
b. Oxidarea NO la NO2
2 NO + O2 → 2 NO2↑
c. Absorbția NO2 în soluție diluată de HNO3
4 NO2 + O2 + 2 H2O → 4 HNO3

În laborator, HNO3 se obține prin reacția azotaților cu acizi puternici:

H2SO4 + 2 KNO3 → K2SO4 + 2 HNO3

Proprietăți fizice
În stare pură, acidul azotic este un lichid incolor, cu miros ințepător, ușor solubil în apă. Acidul
azotic fumans este de obicei gălbui, colorarea datorându-se dizolvării oxidului de azot rezultat în
urma descompunerii fotochimice. Dizolvarea sa în apă produce o degajare mare de căldură
(exotermă), astfel încât este interzisă turnarea de apă în acid concentrat. Prepararea soluțiilor se
face numai prin turnarea treptată a acidului concentrat în apă, agitare continuă și eventual răcire.
Acidul azotic este pasiv față de metalul numit aluminiu, deci nu reacționează cu acesta. Această
proprietate ajută la fabricarea cisternelor pentru transportarea acidului azotic (sunt făcute din
aluminiu). Cu acidul sulfuric formează amestec sulfonitric, iar cu acidul clorhidric apa regală.
Caracteristici- • lichid incolor cu miros înțepător;
• mai greu decât apa;
• fumegă în aer umed;
• solubil în apă.
 Proprietăți chimice
1. Acțiunea asupra indicatorilor.
În prezența acidului azotic culorile celor mai utilizaţi indicatori sunt:
Indicator Culoare
turnesol roşu
metiloranj roşu
fenolftaleină incolor

2. Reacția cu metalele
HNO3 + Al → pasivare Soluție de acid diluată sau concentrată
2 HNO3 + Zn → Zn(NO3)2 + H2↑ Soluție diluată de acid
8 HNO3+ 3 Zn → 3 Zn(NO3)2+ 2 NO↑ + 4 H2O Soluție concentrată de acid
2 HNO3 + Fe → Fe(NO3)2 + H2↑ Soluție diluată de acid
HNO3+ Fe → pasivare Soluție concentrată de acid
8 HNO3+ 3 Cu → 3 Cu(NO3)2+ 2 NO↑ + 4 H2O Soluție diluată sau concentrată de acid
4 HNO3+ 3 Ag → 3 AgNO3 + NO↑ + 2 H2O Soluție diluată sau concentrată de acid

Reacția acidului azotic cu metalelor situate imediat după hidrogen în seria reactivității (Cu, BI,
Sb, Hg, Ag) decurge practic în două etape: reacția metalului cu acidul cu formare de oxid și apă,
urmată de transformarea oxizilor în săruri:
2 HNO3 + 3 Cu → 3 CuO + 2 NO↑ + H2O (obținerea oxidului)
2 HNO3 + CuO → Cu(NO3)2 + H2O |x3 (obținerea sării)
8 HNO3+ 3 Cu → 3 Cu(NO3)2 + 2 NO↑ + 4 H2O (reacția globală)
2 HNO3 + 6 Ag → 3 Ag2O + 2 NO↑ + H2O (obținerea oxidului)
2 HNO3 + Ag2O → 2 AgNO3 + H2O |x3 (obținerea sării)
4 HNO3 + 3 Ag → 3 AgNO3+ NO↑ + 2 H2O simplificăm coef. (reacția globală)

3. Reacția cu bazele (reacția de neutralizare)

HNO3 + NaOH → NaNO3+ H2O
2 HNO3 + Ca(OH)2 → Ca(NO3)2 + 2 H2O

4. Reacția cu oxizii bazici

2 HNO3 + CuO → Cu(NO3)2 + H2O
6 HNO3 + Al2O3 → 2 Al(NO3)3 + 3 H2O

5. Reacția cu sărurile. Acidul azotic scoate din săruri acizii mai slabi
2 HNO3 + Na2CO3 → 2 NaNO3 + H2CO3 (H2O + CO2↑) carbonați
2 HNO3 + FeS → Fe(NO3)2 + H2S↑ sulfuri

5. Reacția de descompunere. În prezența aerului și a luminii acidul azotic se descompune:

4 HNO3 → 4 NO2↑ + 2 H2O + O2↑
6. Reacția cu nemetalele.
4 HNO3 + 3 C → 4 NO↑ + 3 CO2↑+ 2 H2O reacția cu carbonul
5 HNO3 + 3 P + 2 H2O → 5 NO3↑ + 3 H3PO4 reacția cu fosforul
2 HNO3 + S → 2 NO↑+ H2SO4 reacția cu sulful
HNO3 + 4 H2 → NH3↑+ 3 H2O reacția cu hidrogenul

Utilizări
• obținerea azotaților;
• fabricarea acidului sulfuric;
• oxidant;
• obținerea explozibililor;
• obținerea mătăsii artificiale;
• în industria coloranților și a medicamentelor;
gravarea plîcilor de Zn și Cu - în tipografie.

Efecte fiziologice
Acidul azotic este deosebit de toxic și foarte coroziv și poate provoca arsuri grave pe piele. Pielea
atacată de acidul azotic se colorează în galben. De asemenea, poate distruge diferite materiale cu
care intră în contact, de la țesături până la metale.

Importanța economică
Acidul azotic este folosit în diferite subramuri ale industriei. Cele mai importante aplicații le are
în industria îngrășămintelor, a explozivilor, a coloranților precum și în industria metalurgică. Astfel,
este folosit pentru producerea diferitor azotați, folosiți ca îngrașământ. În urma nitrării sunt obținute
nitroglicerina, nitroceluloza, acidul picric, precum și alte materiale explozive. Tot prin nitrare sunt
produși și diferiti coloranți, sau precursori în sinteza coloranților. În industria metalurgică, acidul
azotic este folosit la decaparea metalelor, adică a curățirii lor de oxizi metalici și altor impurități de
suprafață. Este deasemenea folosit la fabricarea apei regale, una dintre puținele soluții care pot
reacționa cu aurul, transformându-l în săruri solubile. Acidul azotic mai este folosit și în analiza
chimică și sinteza de laborator, fiind unul dintre cei mai utilizați reactivi.

Știați că?
-apa regală este unul din puţinii reactivi care pot dizolva aurul şi platina şi că constă dintr-un un
amestec de acid clorhidric si azotic
-"azot” inseamnă “fara viaţă”
-dacă ajunge pe piele, datorită unei reacții specifice cu proteinele (reacția xantoprotetică) o
ingălbenește
-se folosește la prepararea îngrășămintelor cu azot, a nitroderivaților, a pigmenților și
intermediarilor acestora, ca oxidant
-dizolvă majoritatea metalelor, chiar și argintul dar nu și aurul

Bibliografie

,,cartea chimistului amator’’, Dan I. Seracu, editia 1979

https://www.scribd.com/doc/110634239/Stiati-CA-Chimie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Acid_azotic

http://imake.lefo.ro/~laurentiu.bulgaru/substante_anorganice/acizi/azotic.html
Ingrediente

5 grame de cupru
40 ml acid azotic concentrat
balon cu bor rotund cu fund rotund de 1L. De preferință cu pereți groși.
stativ de prindere
tubul de livrare
balon conic cu volum 1L
vată de sticlă
castron sau jgheab

Siguranță

Acidul azotic concentrat este corosiv și oxidant - purtați ochelari de protecție sau scut de față. Se
recomandă utilizarea mănușilor de nitril.
Dioxidul de azot este toxic - gazul este barbotat prin apă în care se va dizolva și va reacționa.
Difuzia oricărui rest de NO2 poate fi controlată de o bucată de vată de sticlă (mânuiți cu pensete sau
mănuși) în gâtul balonului.
Această demonstrație poate fi efectuată fie în laboratorul deschis, fie într-un dulap fum.
Înainte de demonstrație, verificați balonul pentru fisuri sau defecțiuni.
Reacția fântânii este inițiată de "întoarcerea înapoi" după reacția exotermică care prezintă un mic
risc de deteriorare a balonului. Dacă se efectuează în laboratorul deschis, trebuie utilizate ecrane
separate de siguranță pentru a proteja publicul și demonstratorul. Dacă se efectuează într-o dulap
fum, canatul poate fi tras în jos pentru a servi același scop. Vasul este acolo pentru a prinde
vărsarea.

Procedură

Preparare
Se umple balonul conic cu apă și se adaugă acidul în balonul cu fund rotund. Se fixează balonul cu
fund rotund în poziție și se verifică dacă tubul de distribuție, atunci când este în poziție, se află în
partea de jos a balonului. Împingeți cu grijă gâtul balonului conic cu vată de sticlă, lăsând tubul de
livrare în poziție, gata de îndepărtare când se adaugă cuprul. Adăugați un vas sau un castron sub
balonul cu fund rotund pentru a prinde orice acid care se poate scurge în cazul în care sticla
cedează.

În fața audienței

Adăugați cuprul și potriviți tubul de livrare. Coborâți cerceveaua (dacă experimentul are loc într-un
dulap de fum). Soluția se va transforma rapid în verde și va produce dioxid de azot roșu / brun.
După aproximativ 80 de secunde reacția va încetini și gazele din balonul cu fund rotund se răcesc.
Pe măsură ce apa este trasă înapoi în vas prin reducerea presiunii, dioxidul de azot se dizolvă și
reacționează în el, inițiind o fântână dramatică.
Explicație

Cuprul este un metal slab, din punct de vedere reactiv, ceea ce înseamnă că nu va putea reacționa cu
acizi precum acidul sulfuric (H2SO4), acidul clorhidric (HCl). Trebuie să utilizați un acid puternic
de oxidare pentru a transforma cuprul într-o substanță solubilă. Acidul azotic (HNO3) va putea
transforma cuprul într-o substanță solubilă, producând totodată un gaz maro, interesant, dar toxic,
numit dioxid de azot (NO2). Dioxidul de azot va da soluției o nuanță albastră, cu ajutorul nitratului
de cupru cu valența III Cu(NO3)2.

Reacția chimică

Cu(s) + 4HNO3 (aq) = Cu(NO3)2 (aq) + 2H2O + 2NO2

Cupru Acid Nitrat de cupru, Dioxid de azot

Apă
solid azotic valență 3 (maro, toxic)