You are on page 1of 20

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULATATEA DE COMERT

Prof. indrumator: Lec.Dr.universitar


Magdalena Bobe

- Bucuresti -
- 2007 -

CUPRINS

Introducere
Cap.I Caracterizarea merceologica a untului
1.1 Prezentarea produsului
1.2 Importanta in alimentatie a produsului
1.3 Materii prime utilizate pentru obtinerea untului
1.4 Procesul tehnologic
1.5 Caracteristici de calitate
1.6 Valoarea nutritiva a produsului
1.7 Ambalare, transport, depozitare
1.8 Garantarea calitatii
1.9 Etichetare, etichetare nutritionala

Cap.II Piata produsului unt


2.1 Sortimentul existent pe piata
2.2 Date privind consumul

Concluzii
Bibliografie

2
Cap.I Caracterizarea merceologica a untului

Am ales pentru realizarea acestui proiect produsul “unt” deoarece consider ca este
consumat in cantitati mari si am vrut sa aflu cat mai multe informatii despre acest produs,
facand parte din categoria de persoane care il consuma aproape zilnic. Am incercat sa
urmaresc si sa argumentez importanta acestui aliment in alimentatia noastra si sa prezint
atat avantajele cat si dezavantajele. Pentru finalizarea lucrarii am studiat standarde, acte
normative, manual precum si site-uri de specialitate.

1.1 Prezentarea produsului


Din cele mai vechi timpuri, untul a fost prezent la cele mai multe popoare din
lume. Cea mai veche dovadă scrisă a existenţei sale datează de 4500 de ani : fabricarea
sa figurează pe o placă de calcar gravată din epoca sumeriană. La muzeul din Bagdad este
descrisă o scenă în care vacile sunt îngrijite de către lucrătorii de pe un mare domeniu,
apoi este prezentată fabricarea untului într-un “putinei” primitiv, care nu este altceva
decât un mare urcior care conţine lapte şi care este învârtit de la dreapta la stânga.
Doar două civilizaţii fac excepţie, Grecia Antică, apoi Roma care nu au mâncat unt,
acesta fiind atribuit “Barbarilor”, barbarii fiind toate popoarele “necivilizate” care îi
înconjurau!
Untul este cunoscut din antichitate de la greci (buturos = branza de vaca), de unde
prepararea lui a fost preluata de romani (care au transformat denumirea în butyrus),
extinzandu-se apoi treptat si la alte popoare. In limba romana, cuvantul unt provine din
latinescul unctum, produs ce se foloseste la ungere.
Untul constituie unul din produsele lactate cele mai raspandite, prezentand o
importanta deosebita pentru alimentatia omului, datorita proprietatilor sale nutritive si
energetice, find un produs care se consuma in mod frecvent. Untul este un produs
alimentar cu preponderenţă lipidică, ce conţine într-o formă concentrată grăsimea laptelui,
uşor asimilabilă şi cu însuşiri senzoriale deosebite. Denumirea de „unt" se atribuie
grăsimii concentrate din laptele de vacă.

3
1.2 Importanta in alimentatie a produsului
Untul, obţinut prin prelucrarea industrială a smântânii pasteurizate, fermentată în
prezenţa culturilor de bacterii lactice selecţionate, este unul dintre produsele lactate cele
mai importante pentru alimentaţia omului. Se consumă întins pe alte feluri de mâncare,
pe post de condiment, ajută la coacere, la realizarea de sosuri, sau pentru prăjire. Ca
rezultat, untul este consumat zilnic în multe părţi ale lumii. Untul constă din grăsime care
înconjoară minuscule picături de apă, proteine şi din lapte. Cea mai des întâlnită formă de
unt este cea obţinută din lapte de vacă, dar se poate obţine şi din laptele altor mamifere,
inclusiv oaie, capră, bivoliţă sau iac. Untului i se pot adăuga uneori sare, arome, sau
conservanţi.

Grupa 1- grăsimi, uleiuri şi


dulciuri
Grupa 2- carne
Grupa 3- lapte şi produse
lactate
Grupa 4- fructe
Grupa 5- legume
Grupa 6- alimente cu
Fig.1. Piramida Alimentara
conţinut crescut de amidon
Aceste aliment este plasat, pe langa altele, în vârful piramidei pentru că el nu
trebuie consumat prea des. Acest grup include untul, grăsimile de orice fel, biscuiţii,
dulciurile, prăjiturile, zahărul şi băuturile dulci. Grăsimile din alune, nuci sau seminţe
sunt grăsimi nesaturate şi sunt mai sănătoase decât cele saturate care se găsesc în produse
lactate şi carne. Alimentele din grupa 1 trebuie consumate în cantităţi mici.
Dejavantaje
Recomadarea specialiştilor pentru reducerea grăsimilor trans din alimentaţie este
să alegeţi uleiuri vegetale lichide sau margarina mai moale care conţine o cantitate mai
mică de astfel de acizi graşi în locul untului.

4
Atât acizii graşi saturaţi cât şi acizii graşi nesaturaţi de tip trans cresc nivelul de
colesterol şi LDL colesterol. De aceea este indicată reducerea consumului atât de acizi
graşi saturaţi cât şi de acizi graşi nesaturaţi de tip trans. Untul conţine o cantitate mai
mare de acizi graşi nesaturaţi şi acizi graşi saturaţi de tip trans decât noile margarine iar
în plus mai are şi un conţinut crescut de colesterol.
Utilizarea sa in bucatarie in anumite mancaruri gatite la foc ii diminueaza
digestibilitatea si da nastere unor produsi toxici si cancerigeni, temperatura sa critica fiind
de 130 grade.

1.3 Materii prime utilizate pentru obtinerea untului


Materia prima pentru obţinerea untului este smântâna pasteurizată provenită din
laptele de vacă cu conţinut de grăsime de 30-40%. Untul este un amestec plastic, format
din grasime si substante negrase, care se obtine prin tratamente termice si mecanice ale
smantanii in urma carora emulsia de tip grasime in apa (in smantana) trece in emulsie de
tip apa in grasime (in unt). Materia prima utilizata este fie smantana provenita din lapte
de vaca, fie din zerul rezultat la fabricarea branzeturilor, precum si grasimea
vegetala(plantol) sau margarina folosite in unele amestecuri.
Untul trebuie procesat la cele mai înalte standarde de igienă, în fabrici de
procesare aprobate conform Regulamentului Comisiei Europene nr. 853/2004.
Toate smântânile folosite în fabricile de lapte trebuie să fie pasteurizate. Smântâna
este pasteurizată după cum urmează:
a) la o temperatură nu mai mică de 63º C şi ţinută la această temperatură nu mai puţin de
30 minute;
b) la o temperatură nu mai mică de 70º C şi ţinută la această temperatură nu mai puţin de
15 secunde;
c) la alte temperaturi pentru alte perioade pentru a avea ca efect eliminarea organismelor
patologice vegetative din smântână.
Laptele utilizat la fabricarea untului trebuie să provină de la animale sănătoase,
din gospodării înregistrate în modul stabilit şi regulat supuse controlului de Serviciul
sanitar veterinar de stat, se achiziţionează numai în bază actelor în forma scrisă, ce
confirmă siguranţa alimentară şi calitatea lui, conform legislaţiei în vigoare.

5
In functie de caracteristicile organoleptice si fizico-chimice, smantana pentru
unt se sorteaza in : calitatea I, destinata pentru unt cu durata lunga de depozitare, unt
superior si calitatea a- II- a, utilizabila la fabricarea untului de masa pentru consum
imediat.

1.4 Procesul tehnologic


Prepararea untului a fost intamplator descoperita, ca
urmare a baterii laptelui transportat în burdufuri, pe cai, iar
metoda generala de preparare a acestuia a ramas multe
secole cea primitiva cu numeroase variante. La sfarsitul
secolului al XIX-lea, dupa descoperirea separatorului
(Nielsen-Petersen, DeLaval) a luat dezvoltare productia
industriala de unt, care cu timpul se perfectioneaza prin
introducerea pasteurizarii smantanii (Lund, Fjord în
Danemarca) si folosirea culturilor de bacterii lactice
selectionate (Storch în Danemarca în 1888 si Weigmann in
Germania în 1990).
Treptat, sunt imbunatatite si modernizate procedeele
tehnologice, se foloseste frigul pentru refrigerare,
congelare, astazi, fabricarea untului devenind o industrie
moderna, dotata cu utilaje de inalta tehnicitate si care
asigura realizarea unor indici economici remarcabili.

6
Schema tehnologica a fabricarii untului cuprinde
urmatoarele operatii:
- obtinerea smantanii pentru unt
- maturarea fizica a smantanii
- maturarea biochimica(fermentarea) smantanii
- baterea smantanii
- colorarea untului
- spalarea( sararea ) untului
- malaxarea untului
- portionarea si ambalarea untului
- depozitarea
Fazele mai importante sunt:
Maturarea fizica a smantanii. Untul se poate obtine
atat din smantana dulce cat si din smantana fermentata.
Indiferent de felul untului, care trebuie obtinut, smantana
trebuie supusa maturarii fizice, deoarece altfel nu se poate
obtine unt cu consistenta dorita.
Maturarea fizica a smantanii consta in racirea acesteia
la temperatura scazuta 0…6ْ°C si mentinerea si la aceste
temperaturi o anumita perioada de timp. Prin racire o parte
din grasimea din smantana cristalizeaza, capatand astfel o

7
anumita consistenta si elasticitate. In acelasi timp se
produce modificarea starii coloidale a substantelor proteice
care se umfla. Totalitatea acestor modificari constituie
maturarea fizica a smantanii si favorizeaza aglomerarea
globulelor de grasime in procesul de batere a untului.
Procesul solidificarii smantanii depinde de 2 factori:
temperatura si durata de actiune a acesteia.
Scaderea temperaturii de maturare favorizeaza in mod
progresiv procesul de solidificare a grasimii. In functie de
procedeul de fermentare a smantanii, maturarea fizica se
face inainte sau dupa fermentarea smantanii.
Fermentarea smantanii( maturarea biochimica) se
realizeaza in vase speciale si este una din fazele cele mai
importante in tehnologia untului. Fermentarea se face cu
ajutorul maielei de bacterii lactice si acest ajuta la formarea
gustului si aromei specifice untului, cat si la inhibarea
dezvoltarii microflorei daunatoare. Ca procedee de
fermentare in principal se folosesc : fermentarea de scurta
durata si fermentarea de lunga durata( metoda cea mai
folosita)

8
Baterea smantanii( obtinerea untului) - Este faza in
care sub agitare mecanica, globulele de grasime din
smantana sunt partial sparte apoi aglomerate producandu-se
totodata indepartarea peliculei protectoare, alegerea untului
sub forma de bobite, lecitina si celelalte substante trecand
in zara. In timpul baterii se produce o inversare de faze
transformand smantana care este o emulsie de grasime in
plasma, in unt care este o emulsie de plasma in grasime,
deci grasimea formeaza faza continua in care se afla
dispersate apa si substanta uscata negrasa.
Se admite teoria cea mai fundamentata in ceea ce
priveste formarea untului in timpul baterii, este teoria
“spumarii” ( sau a flotatiei). Conform acestei teorii
distrugerea membranelor protectoare lipoproteice ale
globulelor de grasime si unirea lor in bobul de unt se face
tocmai prn intermediul bulelor de aer , formate in timpul
baterii.
Spalarea untului. Dupa batere, zara este evacuata,
bobul de unt este spalat pentru indepartarea cat mai
completa a zarei in vederea obtinerii unui unt de calitate cu
conservabilitate ridicata. Practic prin procesul de spalare se

9
urmareste inlocuirea zarei din masa untului, cu apa.
Temperatura apei de spalare influenteaza in mod hotarator
asupra consistentei untului. Se recomanda folosirea de apa
de spalare racita la 5- 80C in timpul verii si la 11-13 0C
iarna.
Malaxarea untului - Prin aceasta faza se urmareste
legarea bobului de unt intr-o masa compacta, repartizarea
cat mai uniforma a apei in masa de grasime si eliminarea
excesului de apa.

1.5 Caracteristici de calitate


Caracteristicle de calitate fizico-chimice ale untului
Tabelul nr. 1
Tipuri de unt
Caracteristici Extra Superior Masă
Grăsime, % min. 83 80 78
S.U. (fără grăsime), % max. 1,0 1,2 1,5
Apă + S.U. (fără grăsime), % 16,0 20,0 22,0
max.
Aciditate, grade, max. 2,0 2,0 2,0
Reacţia Kreiss pentru gradul negativă
de prospeţime
Sursa: SR
.
Evaluarea organoleptică se face pentru următoarele trei caracteristici: aspect,
consistenţă, aromă şi dispersia apei.
• Aspectul implică următoarele trăsături: culoare, puritate vizibilă, dezvoltarea
mucegaiului şi dispersia apei.

10
• Consistenţa presupune următoarele caracteristici: soliditate şi capacitate de întindere.
Pentru evaluarea consistenţei untului pot fi utilizate metode fizice.
• Aroma implică următoarele caracteristici: gust, miros.
În general, untul are o culoare galbenă, dar poate fi şi alb. Culoarea untului
depinde de regimul alimentar al animalului şi este controlată şi cu ajutorul coloranţilor
alimentari în procesul de fabricare comercială, cel mai des fiind folosit anato sau caroten.
Untul proaspăt are culoare uniformă, este dens şi are un gust plăcut. Consistenţa
este moale, fină, se întinde uşor pe pâine şi se topeşte pe limbă.
Untul românesc în general este mai bun decât cele de import, deoarece este mult mai
puţin procesat şi denaturat.
Caracteristicile organoleptice ale untului de vacă
Tabelul 2
Denumirea Caracteristici
pentru unt din pentru unt din pentru unt din pentru unt
indicilor
smîntînă dulce smîntînă smîntînă de zer topit
fermentată
Gust şi miros De smîntînă De smîntînă Caracteristic Caracteristic
dulce cu sau fermentată, fără pentru untul din pentru grăsime
fără gust de gust şi miros smîntînă dulce de lapte topită,
pasteurizare; străin. cu gust de fără gust şi
fără gust şi Potrivit sărat pasteurizare. miros străin.
miros străin. pentru Se admite:
Pentru untul sortimentele gust puţin
ste-rilizat – cu sărate. pronunţat de
gust de zer.
sterilizare.
Potrivit sărat
pentru
sortimentele
sărate.

11
Consistenţa şi Compactă, plastică, omogenă, Compactă, Compactă,
aspectul suprafaţa în secţiune lucioasă sau plastică, omo- omogenă sau
exterior slab lucioasă. genă, suprafaţa granulată la
Se admite: untului în (12± 2) °C; în
pentru untul din smîntînă dulce – secţiune cu stare topită –
insuficient compactă şi plastică; aspect uscat sau transparentă
puţin fragilă şi/sau sfărîmicioasă; cu prezenţa fără sediment.
suprafaţa cu prezenţa picăturilor picăturilor uni- Se admite:
foarte mici unitare de umiditate; tare foarte mici pentru untul
pentru untul sterilizat – puţin de umiditate. granulat –
fragilă şi/sau sfărîmicioasă, cu Se admite: insuficient
picături separate de grăsime insuficient omogenă,
topită pe suprafaţă şi compactă şi unguenă, cu
caramelizarea particulelor izolate plastică; puţin prezenţa
de proteină. fragilă şi/sau grăsimii
sfărîmicioasă, lichide; pentru
suprafaţa cu untul
prezenţa picătu- omogenizat –
rilor mici unita- făinoasă
re de umiditate. (grişată),
moale.
Culoare De la albă pînă la galbenă, omogenă în toată masa. Omogenă, de la
galben-deschis
pînă la galben-
închis.

Caracteristici micro-biologice
Conţinutul de elemente toxice ,de micotoxine şi pesticide ,de microorganisme
trebuie aprobat prin ordinul Ministerului Sănătăţii si trebuie să corespundă normelor
stabilite de Organul Administraţiei Publice Centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii

Defectele untului si cauzele acestora

12
a) Defecte de aspect
- culoarea prea deschisa ( unt alb, in special iarna) se datoreaza influentei
furajarii( respectiv lipsei furajelor verzi bogate in caroten); prelucrarii laptelui de
vaca in amestec cu laptele de bivolita.
- Culoarea prea intensa apare cand hrana animalelor se face exlusiv cu furaje verzi
sau se adauga o cantitate prea mare de colorant.
- Aspect marmorat (unt pestrit) cand se foloseste smantana prea acida cu grunji de
cazeina, care trec in unt si apar ca pete, sau repatizarii neuniforme a apei in unt ,
ca urmare a unei malaxari insuficiente.
b) Defecte de consistenta
- consistenta prea moale, unsuroasa, datorita temperaturii apei si temperaturii de
batere prea ridicate sau supramalaxarii untului.
- Consistenta sfarimicioasa, neomogena, influentata de furaje ca: sfecla rosie,
cartofi cruzi, malaxarea insuficienta a untului, spalarea untului cu apa avand
temperatura prea joasa
c) Defecte de gust si miros
- gust fad, nearomat, datorita folosirii laptelui de vaca tratat cu penicilina , maieleor
cu aciditate redusa, maturarii insuficiente a smantanii sau spalarii prea intense a
untului
- gust de mucegai, apare intai la suprafata, patrunzand apoi in interiorul blocului de
unt; se datoreaza folosirii materialelor de ambalare neigienice( sau umede) cat si
folosirii unei ape de spalre neorespunzatoare din punct de vedere microbiologic.
- Gust de invechit – cauze; folosirea laptelui provenit de la animale hranite cu
furaje insilozate, pasteurizarea insuficienta a smantanii, conditii neigienice in
spatile de lucru, pastrarea untului la temperaturi ridicate
- Gust acru- cauze: folosirea unei smantani cu defecte, supraacidificarea smantanii
si a maialei, insuficienta spalare a untului.
d) Defecte de prelucrare
- Eliminare de apa (untul cedeaza apa) – cauze: depasirea nivelului de umplere a
putineiului, malazarea insuficienta a untului.

13
- Ambalarea defectuoasa: hartia pergament cu care se captusesc lazile formeaza
cute ce se imprima in unt, intre hartie si unt ramane aer , care favorizeaza
dezvoltarea microorganismelor.
- Pastrarea untului se face la frigider, ferit de lumina, pentru a ramane solid si a
evita rancezirea lui si astfel pierderea de vitamine. se înmoaie la temperatura
camerei, şi se topeşte, devenind un lichid subţire la 32–35 °C.

1.6 Valoarea nutritiva a produsului


Valoarea nutritiva a untului este data de compozitia sa si de natura substantelor
constitutive.Componenta cea mai importanta este grasimea, care provine din lapte:
aceasta se remarca printr-o mare varietate acizi grasi (peste 150), precum si prin proportia
ridicata a acizilor grasi cu molecula mica, mai usor de asimilat. Grasimea laptelui este
usor digestibila atat datorita continutului ridicat de acid oleic, acidul gras cel mai absorbit
in organism, precum si concentratiile reduse de acid stearic cu absorbtia cea mai dificila.
Dintre acizii grasi polinesaturati se remarca acidul linoleic si acidul arahidonic, primul
esential pentru sugari, iar al doilea cu rol asemanator unei provitamine.Punctul de topire
scazut al grasimii laptelui (aprox. 30 oC), care o mentine lichida la temperatura corpului,
favorizeaza o buna digestibilitate. Ingerat în cantitati moderate, untul este absorbit
aproape integral in timpul digestiei, fiind tolerat bine chiar de catre hepatici. Substanta
uscata negrasa din unt reprezinta max. 2% si este reprezentata de lactoza (0,1-0,3%), acid
lactic (0,15%), substante azotoase (0,2-0,8%), saruri (0,1%) si vitaminle A, D, B2, C .
Prin compoziþia sa, untul este un valoros produs alimentar. O raþie zilnicã de 50 grame
unt, poate asigura, la adult 15% din consumul energetic ºi 20-50% din nevoia de vitamina
A ºi 15% de vitamina D.
Pe lângă faptul că untul este un aliment natural, acesta reprezintă o sursă bogată şi
uşor asimilabilă de vitamina A, necesară îmbunătăţirii vederii şi sănătăţii sistemului
endrocin, dar şi de vitaminele E, K şi D. De asemenea, acest aliment este bogat în
minerale, în special seleniu, care este un puternic antioxidant – arma redutabilă împotriva
radicalilor liberi responsabili ai fenomenului de îmbătrânire. Procentual, untul conţine
mai mult seleniu decât cerealele sau usturoiul.
Untul mai furnizează organismului şi iod, element atât de necesar la buna funcţionare a

14
glandei tiroide. Alături de o cantitate apreciabilă de acid butiric – necesar colonului, un
alt acid gras din unt este acidul lauric – o substanţă puternic antimicrobiană şi
antifungică; conţine şi alţi acizi graşi, care oferă protecţie împotriva cancerului. Apa din
compoziţia lui este fin dispersată astfel încât aspectul este uniform şi uscat.

1.7. Ambalare, transport, depozitare


Untul trebuie să fie ambalat într-un material conform art. 4 alin. 5 şi 6 din
Regulamentul (CE) 2771/1999. Fabricile de procesare a laptelui trebuie să obţină
ambalaje numai de la fabricile de produse plastice care deţin certificate de calitate.
Pachetele trebuie ştampilate şi nu trebuie legate cu materiale care pot deteriora pachetul.
Este recomandată folosirea materialelor speciale de împachetare pentru a securiza
pachetele de pe palet.
Untul de vaca de calitate superioara si calitatea I se livreaza sub forma de pachete
cu un continut de 25, 100 si 200 g. untul de calitatea a II-a se livreaza si sub forma de
blocuri cu masa de 25 kg.
Bucatile de unt de calitate superioara se invelesc in hartie metalizata, cele de
calitatea I in hartie pergament iar blocurile de unt de calitatea a II-a in hartie pergaminata.
Ambalajul trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii, sub formă de coduri de
bare, dacă este necesar:
a) numărul autorizaţiei cu identificarea fabricii şi a statului membru producător;
b) data fabricatiei;
c) numărul lotului de producţie trebuie să fie identic pentru fiecare cutie care face parte
dintr-un lot şi numărul individual;
d) greutatea netă
Untul de calitate superioara ambalat în diverse tipuri de celofan obisnuit, prezinta
gust neplacut, de seu, dupa aproximativ 48 de ore de expunere la lumina. În anumite
conditii, în special în prezenta ionilor de cupru, untul expus la lumina capata gust de
untura de peste. Metode de conservare: prin refrigerare, prin congelare
Untul se depozitează în spaţii frigorifice destinate special pentru unt spălate,
dezinfectate, diratizate, fără miros străin, ce menţin umiditatea aerului minimum 85 % şi
următoarele temperaturi:

15
pentru unt şi paste de unt:
- regimul I (pentru consumatori) – temperatura (3 ± 2) °C;
- regimul II (pentru păstrarea industrială) – temperatura minus (6 ± 3) °C;
- regimul III (rezervare) – temperatura minus (16 ± 2) °C.
Nivelul temperaturii optime în recipientele de transport:
- produse congelate : -14°C
- produse refrigerate: +6°C
Nu se admite păstrarea untului împreună cu produse ce posedă miros specific
acut.
In unitatile de desfacere, untul se depoziteaza in incaperi uscate, bine aerisite,
ferite de lumina solara directa, la temperaturi de maximum 12°C. Este interzisa pastrarea
untului impreuna cu produse care constituie o sursa de infectie sau care au miros
patrunzator.
In ambalajul original si in conditiile de depozitare indicate untul de calitate
superioara poate fi pastrat timp de 5 zile, iar untul de calitatea I si a II- a timp de 4 zile de
la data livrarii de catre intreprinderea producatoare. In cazul pastrarii in depozite cu
temperatura de 2...4°C, untul trebuie sa-si mentina insusirile de consum timp de 10 zile.
Transportarea untului trebuie efectuată numai cu mijloace autorizate sanitar, care
să asigure pe toată perioada acestei activităţi păstrarea nemodificată a caracteristicilor de
calitate şi siguranţă alimentară, precum şi protecţia împotriva prafului, dăunătorilor şi
altor posibilităţi de degradare şi contaminare.

1.8 Garantarea calitatii


Termenul de valabilitate a untului se stabilişte de întreprinderea producătoare în
baza respectării cerinţelor stabilite de Organul Central de Specialitate al Administraţiei
Publice în Domeniul Ocrotirii Sănătăţii.
Producătorul de unt, plasat în reţeaua de comerţ, garantează sub propria
responsabilitate corespunderea indicilor de calitate şi siguranţă alimentară a produselor,
cerinţelor prescrise în prezenta Reglamentare tehnică pe tot parcursul termenului de
comercializare.

16
1.9 Etichetare, etichetare nutritionala
În cazul provenienţei grăsimii din laptele altor animale, trebuie să se specifice pe
ambalaj: unt de oaie, unt de bivoliţă, unt de capră etc.
Marcarea şi etichetarea untului destinate comercializării trebuie să fie efectuată în
conformitate cu „Normele privind etichetarea produselor alimentare”, aprobate prin
Hotărîrea Guvernului si publicate in Monitorul Oficial.
Etichetarea nutritionala reprezinta orice informatie care apare pe etichete si se
refera la:
a) valoarea energetica
b) si la urmatoarele substante nutritive: proteine, glucide-zaharuri, lipide, fibre, sodiu,
vitaminele si mineralele prezente in cantitati semnificative
Prin etichetarea nutritionala informatia se prezinta grupat, in acelasi loc, sub
forma de tabel, cu numerele aliniate, daca spatiul o permite; acolo unde spatiul nu
permite, informatia se prezinta in forma liniara. Informatia se inscrie intr-un loc vizibil,
cu caractere lizibile si intr-o forma ce nu permite stergerea.
Prin etichetarea nutritionala informatia se inscrie intr-o exprimare usor de inteles
de cumparator, daca nu au fost luate alte masuri in scopul bunei informari a acestuia.
Informatia se inscrie in limba romana, indiferent de tara producatoare a alimentului, fara
a impune restrictii cu privire la posibilitatea indicarii acesteia si in alte limbi.
Denumirea sub care se comercializează untul trebuie să indice corect natura
produsului şi să includă cel puţin:
- denumirea materiilor prime utilizate la fabricare;
- denumirea modului de fabricare.
- conţinutul de grăsimi.

17
Cap.II Piata produsului unt

2.1 Sortimentul existent pe piata


Pe piata untului principalii actori sunt: Friesland Romania, Albalact si Covalact.
Friesland Romania - companie olandeza cara a achizitionat in 2002, trei fabrici romanesti
de unt: Somesana-Satu Mare, Beclar-Timisoara si SCIL-Mures. Detine marcile Milli si
Oke. Covalact este o firma cu traditie in domeniu si fabrica unt de tip A si B.
Albalact: firma cu actionariat 100% romanesc, fabrica unt de masa si detine si marca de
lapte Fulga.
În funcţie de tehnologie şi materiile prime utilizate la fabricare, untul se clasifică
după cum urmează:
a) unt de vacă;
b) paste de unt de vacă;
Untul de vacă, în funcţie de tehnologia fabricării, se clasifică după cum urmează:
a) unt de vacă din smîntînă;
b) unt de vacă topit.
Untul de vacă din smîntînă, în funcţie de particularităţile tehnologiei de fabricare,
se clasifică după cum urmează:
- din smîntînă dulce;
- din smîntînă dulce cu ingrediente (unt de ciocolată);
- din smîntînă fermentată;
- din smîntînă de zer.
Untul de vacă din smîntînă dulce şi din smîntînă fermentată, în funcţie de fracţia
masică de grăsime se clasifică după cum urmează:
- unt clasic;
- unt cu conţinut redus de grăsime.
Untul de vacă din smîntînă dulce şi din smîntînă fermentată poate fi:
- nesărat;
- sărat.
În funcţie de conţinutul în grăsime şi caracteristicile senzoriale, untul se produce şi
comercializează în trei tipuri:

18
• tipul extra, cu minimum 83% grăsime;
• tipul superior, cu minimum 80% grăsime;
• tipul de masă, cu minimum 78% grăsime sau 65% grăsime

2.2 Date privind consumul


Conform datelor Institului National de Statistica, anul trecut fabricile romanesti
au scos pe piata aproximativ 30.000 de tone de margarina si 5.000 de tone de unt.
Producatorii de unt si de margarina se bat pe o piata de 50 de milioane de euro.
Untul este un produs sezonier. Cele mai mari vanzari se obtin in lunile martie-aprilie si
septembrie-decembrie. Pe parcursul verii, consumul scade la jumatate, clientii preferand
produsele fara grasimi. De sarbatori, cresc seminificativ produsele la pachet, acestea fiind
alese de gospodine pentru prepararea cremelor si prajiturilor
Franţa este prima producătoare europeană de unt, înaintea Germaniei şi mult
înaintea grupului de ţări producătoare de lapte din nord: Irlanda, Marea-Britanie, Ţările
de Jos. În 2003, cu 7,8 kilograme pe locuitor şi pe an, francezul este consumatorul de unt
cel mai asiduu din lume. În timp ce spaniolul, brazilianul şi japonezul îl ignoră aproape
de tot, consumul fiind de un kilogram pe locuitor şi pe an!

Concluzii
In urma studierii mai multor surse bibliografice am tras anumite concluzii si
anume: untul este indispensabil in crestere prin continutul mare in vitamina A, este mai
putin dãunãtor când este consumat pe pâine rece decât când este folosit la gãtit.
Unii specialisti recomanda inlocuirea acestuia cu margarina, avand un continut de
grasimi mai scazut insa altii considera margarina mult mai daunatoare pentru organism
decat untul si recomanda cosumarea in cantitati mici( 50g/ zi) de unt.
Untul face parte dintre grasimile cu cea mai mare valoare bilogica adica contine
vitamine, elemente minerale( calciu 15 mg/100g), fosfor 25 mg/100g, fier 0,2 mg/100g).
Dezavantajul principal al acestui produs ar fi ca datorita faptului ca face parte din
catgoria produselor de tip “grasime”, consumat in cantitati mari duce la cresterea in
greutate.

19
Bibliografie

1. Dima, D , Diaconescu, I., Pamfilie, R., Procopie, R, Bobe, M., Paunescu,


C., Popescu, D., Chiru, L., “Fundamentele Stiintei Marfurilor” Marfuri
Alimentare, Editura ASE, Bucuresti, 2005
2. ***http://ro.wikipedia.org/wiki/Unt
3. ***http://www.agro-alimentar.portal-romania.ro/unt.htm
4. ***http://www.bizwords.ro/stiri/advertising/892/Untul-margarina-si-
concurenta.html
5. ***http://www.contraboli.ro/piramida-alimentara
6. ***http://www.slabsaugras.ro/SitFiles/articol_no_ph.php?
id=107&idsec=3
7. ***http://www.maap.ro/pages/l52/50.pdf
8. ***http://www.apia.org.ro/dir_masuri_piata_interventie/GHID
%20ACHIZITIE%20UNT- INTERVENTIE.pdf
9. ***http://www.sfaturimedicale.ro/aditivi-alimentari/secretul-
aditivilor/untul-versus-margarina.html

20

You might also like