Invitați:

Roberto Pătrășcoiu, director național Habitat for Humanity România

Adrian Dan, sociolog, Facultatea de Sociologie, Universitatea București
Michaela Gafar, arhitect, Ordinul Arhitecților din România
Corneliu Fecioru, Managing Director pentru România, Wienerberger
Bogdan Suditu, Universitatea București/Asociația Make Better
Cătălin Berescu, cercetător, Institutul de Cercetare a Calității Vieții
Bogdan Ghinea și Daniel Vâlceanu, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice
Moderator: Claudiu Runceanu, decan Facultatea de Urbanism, UAUIM

Modelul de locuire accesibilă al Habitat for Humanity România

Din 1996, Habitat for Humanity România construiește locuințe pentru familii cu venituri reduse.
Modelul Habitat se bazează pe:
Lucrul cu familiile-partener care sunt selectate în funcție de:
o Urgența locuirii (familii care trăiesc în locuințe insalubre, degradate, supraaglomerate etc.)
o Nivelul veniturilor (sub 60% din venitul mediu naţional)
o Disponibilitatea familiilor de a face voluntariat
Familiile-partener achită costul subvenționat al locuințelor pe o perioadă de maxim 20 de ani, rata lunară
ajungând la 300-400 lei lunar. Aceste sume intră în Fondul pentru Umanitate, folosit exclusiv pentru
construcția altor case.
Voluntariat: anual, organizația lucrează împreună cu 2.000-2.500 de voluntari români și internaționali.
Habitat for Humanity România colaborează cu autoritățile publice locale care pun la dispoziție terenul pentru
construcția de locuințe și sunt responsabile pentru dezvoltarea infrastructurii și a utilităților până la limita
terenului.

Locuirea & locuințele în România:

 Statisticile europene clasează România pe ultimele locuri la capitolul locuire (locul 24 din UE28
conform European Housing Exclusion Index).
 Aproximativ 5 milioane români trăiesc în sărăcie relativă şi aproape 15% dintre români alocă peste
40% din venit pe costurile asociate locuinței. Mai mult decât atât, 50% dintre români locuiesc în
condiții de supraaglomerare.
  Avem 8 milioane de unități locative, dintre care 98,2% sunt în proprietate privată. Această trecere a
locuințelor construite în perioada comunistă în proprietate privată a eliminat obligativitatea întreținerii
blocurilor de locuințe și a spațiilor comune de către administrația locală.
 Nevoia de locuințe a fost estimată la cca 1 milion (studiu ICCV). Scăderea demografică și migrația
poate că au scăzut puțin presiunea locuirii, dar aceasta este polarizată și este mare în câteva centre
urbane mari, unde există oportunități economice și calitatea vieții mai bună. Conform Quality of Life
Index, Clujul ocupă locul 101, Timișoara se plasează pe locul 112, Iași pe 124, București pe 149
(https://www.numbeo.com/quality-of-life/rankings.jsp)

Factorii care influențează accesibilitatea locuințelor:

o Puterea de cumpărare a populației

o Stocul de locuințe, vechimea si adecvarea lui
o Ritmul de construire de noi locuințe - Maximul de locuințe realizate s-a înregistrat în 2008
(64.000), ulterior situația s-a echilibrat. Anual, se construiesc în medie 30-32.000 locuințe. În
2017 au fost construite 53.000 de unități locative la nivel național. În prezent doar 5-6% din
locuințe se construiesc din fonduri publice.
o Accesul la teren este limitat, în special la terenuri în zone adecvate locuirii, cu infrastructura
dezvoltată și cu acces la utilități. Dezvoltarea de locuințe la periferia orașelor acolo unde terenul
este accesibil, dar neconectat la infrastructură ridică probleme pe termen lung. Ansamblurile
rezidențiale noi de acum ar putea deveni în viitor ghetouri odată cu mutarea locuitorilor cu
venituri ridicate/medii și atâta timp cât nu se dezvoltă și zona de spații comune.
o Cerințe/standarde în construcție – Exigențele ridicate aduc după sine costuri mai mari pentru
manoperă și materiale => rabat de la calitate pentru a reduce costurile. Exemple – standardul
de cost nu a mai fost actualizat din 2010, în ordinul Ministerului Sănătății se impun suprafețe
minime mai mari decât cele din Legea Locuinței, obligativitatea adăposturilor ALA (apărare
locală antiaeriană) este nejustificată, politică incoerentă pentru securitatea la incendiu, aceleași
reguli aplicându-se în mod neadecvat în situații foarte diferite. Procesul de autorizare în
domeniul construcțiilor este greoi și implică costuri ridicate.
o Modele de relații sociale / familiale: coabitarea inter-generațională ca și constrângere (urbanul
mare), ca și tradiție/mod de viață (rural și urbanul mic)
o Scăderea demografică, migrația şi rata de disoluție a famililor, care, deşi par a scădea
presiunea și nevoia de locuințe, nu fac decât să crească densitatea demografică din oraşe,
contribuind totodată la depopularea zonelor rurale.
o Venitul median al gospodăriei / raportat la prețul locuințelor din zona (Housing
Affordability Index). România are 7 orașe (din 302) în top:
 Oraș Loc Indexul accesibilității
Cluj 112 1.09
București 117 1.13
Timișoara 119 1.15
Constanța 126 1.18
Iași 130 1.19
Oradea 134 1.23
Brașov 172 1.60
https://www.numbeo.com/property-investment/rankings_current.jsp

Noțiunea de nevoie si de alegere:

 Ca acoperire a unei reale nevoi, de bază (nu ai casă sau este improprie locuirii,
inadecvată ca spațiu etc.). Alegerea este mai degrabă o constrângere, fiind drastic
limitată financiar (piramida nevoilor lui Maslow – locul 1 - nevoi de bază)
 Cumul de factori economici, psihologici și sociali (nevoie de status – vrei o casă mai
mare, într-o anumită zonă etc.) Alegerea este mai degrabă o chestiune de
autorealizare, de status, fiind limitată de factori subiectivi și mai puțin financiari
(piramida nevoilor lui Maslow – nivelul 5 - autorealizare)
Locuire adecvată & sustenabilă
o Locuirea adecvată ține cont atât de mediul intra housing, de acces la utilități de bază (curent
electric, apă curentă, încălzire, luminozitate etc.), cât și extra housing (calitatea vecinătății -
infrastructura, spații verzi / de recreere, de joacă, parcare, transport, educație, cultură, shopping,
criminalitate etc.)
o Locuire adecvată în termen de spațiu/membru de familie: a existat o creștere ușoară a spațiului
de locuit de la 14.07 mp/persoană în 2004 la 15.8 mp/persoană în 2012. Cu toate acestea, dacă
ne raportăm la o medie europeană de 30.77 mp/persoană în Europa, România ocupă ultima
poziție în acest clasament.

Alte informații:
 Strategia Națională a Locuirii este în curs de avizare. Strategia este un document ambițios, cu
intervenții rapide si radicale.
 Programul Prima Casă: se va reduce parțial plafonul pentru Prima Casă
o Se constată o deformare a pieței din cauza programului Prima Casă: s-au construit
preponderent locuințe cu 2 camere care se incadrau în plafon, apartamentele mai mari fiind
mult mai rare și mai scumpe. Proprietarii riscă să rămână blocați în aceste aparatmente care
nu le mai pot satisfice nevoile în timp.
RECOMANDĂRI:
o Nevoia de locuire s-a diversificat, dar soluţiile sunt încă fixe. Locuirea ar trebui orientată și
către locuitori, nu doar către construcţii. Este nevoie de asemenea de o multiplicare a
programelor de locuire în funcție de nevoi și de diversitatea grupurilor. Este nevoie de
asemenea de auditarea programelor existente de locuire pentru a se evalua impactul real,
inclusiv de evaluarea programului Prima Casă și poate o orientare socială pentru program.
o Piața închirierilor trebuie să fie reglementată. În prezent, o mare proporție din locuințe sunt
închiriate ilegal.
o S-ar putea lua în considerare o subvenție pentru materiale de construcție (brick and mortar
subsidy) pentru a reduce costul construcțiilor. Subvenția pentru chirie pentru grupuri cu
venituri reduse ar putea fi o altă soluție.
o Industria construcțiilor este una fragmentată. Standardizarea tehnicilor și folosirea de
prefabricate, împreună cu includerea materialelor furnizorilor în stadiul de proiectare ar putea
reduce pierderile și costurile și crește nivelul de calitate.
o Un nou sistem de autorizare în construcții mai rapid și mai eficient.
o Un cod de practică pentru dezvoltatorii imobiliari.
o Administrațiile locale ar trebui să fie deschise spre un dialog (negociere) cu investitorii pentru
a-i convinge să construiască ansambluri rezidențiale sustenabile/confortabile.
o Politici funciare care să permită administrațiilor locale să achiziționeze terenuri pe care să se
poată construi locuințe sociale. În România nu există o politică funciară. Statul nu încurajează
concesionarea terenurilor deja echipate edilitar. Dezvoltatorul construieşte, iar
responsabilităţile edilitare rămân în datoria administraţiei publice locale.
o Este nevoie de o politică coerentă care să vizeze reabilitarea, consolidarea și intervenții
asupra instalațiilor din imobile vechi.