You are on page 1of 7

CURS MCCP 10

Calculul impedanţelor echivalente

I. Impedanţa echivalentă între 2 puncte oarecare ale unui circuit

Impedanţa echivalentă a unui circuit, între două puncte oarecare A şi B ale acestuia, reprezintă un
parametru specific circuitului în regim armonic de funcţionare, care se defineşte ca raportul dintre
tensiunea electrică între punctele considerate şi curentul electric între punctele respective:

v AB
Ze =
i AB

Impedanţa electrică reprezintă o mărime electrică complexă, reprezentată fazorial sub forma relaţiei
următoare:

Z e = Z e ⋅ e j⋅ϕ Z

unde:
• Z e reprezintă modulul impedanţei,
• ϕ Z reprezintă defazajul introdus de impedanţa considerată între tensiunea electrică care cade
pe ea şi curentul electric care trece prin ea.

Altă variantă de reprezentare a impedanţei echivalente este cea uzuală, în care partea reală este
exprimată separat de partea imaginară:

Z e = Re Z + j ⋅ Im Z

Modulul impedanţei echivalente furnizează legătura dintre amplitudinile mărimilor electrice ale
impedanţei considerate:

V
Z e = ab
I ab

unde Vab reprezintă amplitudinea tensiunii armonice (sinusoidale) care cade între punctele
considerate A şi B, iar Iab reprezintă amplitudinea curentului armonic (sinusoidal) care trece între
punctele A şi B.

Relaţia de calcul a modulului impedanţei, în funcţie de partea reală, respectiv imaginară, este:

Ze = Re2Z + Im2Z

Defazajul impedanţei echivalente reprezintă diferenţa dintre fazele iniţiale ale tensiunii pe
impedanţa echivalentă, notată ϕV , respectiv a curentului prin impedanţa echivalentă, notată ϕ I :

ϕ Z = ϕV − ϕ I

Relaţia de calcul a defazajului impedanţei, în funcţie de partea reală, respectiv imaginară, este:

1
CURS MCCP 10
Calculul impedanţelor echivalente

 Im 
ϕ Z = arctg Z 

 Re Z 

În funcţie de semnul defazajului impedanţei, comportamentul inductanţei poate fi de 3 tipuri:

• comportament inductiv (defazaj inductiv), dacă ϕZ > 0

• comportament capacitiv (defazaj capacitiv), dacă ϕZ < 0

• comportament rezistiv (defazaj nul), dacă ϕZ = 0

Tipul defazajului unei impedanţe, aşa cum este enunţat mai sus, este stabilit prin analogie cu
defazajul specific componentelor pasive ideale (bobină, condensator, rezistor). În acest sens se
reaminteşte că defazajul dintre tensiunea şi curentul printr-o:
π
• bobină ideală este: ϕL = +
2
π
• condensator ideal este: ϕC = −
2
• rezistor ideal: φR = 0

Observaţie: în legătură cu condensatorul, în cursul precedent s-a arătat că defazajul dintre curentul
π
electric şi tensiunea pe condensator este pozitiv şi egal cu . Deoarece în calculul impedanţei
2
echivalente prezentat îna cest curs, defazajul introdus de către acesta este considerat ca fiind cel
măsurat între tensiune şi curent (invers faţă de modul în care s-a definit defazajul introdus de către
condensatorului), atunci, din această perspectivă, defazajul condensatorului ideal este negativ, fiind
π
egal cu - .
2

II. Regulile de obţinere a circuitului de calcul al impedanţei echivalente


Într-un circuit electronic, impedanţa echivalentă determinată între 2 puncte oarecare ale acestuia
este indicată pe circuitul respectiv prin intermediul unei săgeţi, aşa cum se sugerează în Figura 1.
Săgeata respectivă furnizează 2 tipuri de informaţii necesare calculului impedanţei echivalente:
• punctele de calcul ale impedanţei echivalente, care sunt punctele de intersecţie dintre
săgeată şi circuit;
• sensul de calcul al impedanţei echivalente, care este identic cu sensul săgeţii.

2
CURS MCCP 10
Calculul impedanţelor echivalente

Figura 1. Indicarea prin intermediul unei săgeţi a impedanţei echivalente între 2 puncte oarecare A şi B: sensul de calcul
al impedanţei echivalente este spre dreapta.
Impedanţa echivalentă considerată între punctele A şi B se calculează pe un circuit de calcul
echivalent, care se obţine din circuitul iniţial, parcurgând un set de reguli. Deoarece impedanţa
reprezintă o mărime electrică specifică regimului armonic, circuitul iniţial se transformă în circuitul
echivalent valabil în regim armonic înlocuind componentele electronice cu impedanţele
corespunzătoare (R→ZR, L→ZL, C→ZC), iar mărimile electrice cu fazori (v, i). După aceste
înlocuiri, pe circuitul astfel obţinut, se parcurg următoarele reguli, care în final conduc la
determinarea circuitului echivalent de calcul al impedanţei echivalente, considerate între punctele A
şi B:

1. Se secţionează circuitul iniţial, reprezentat în regim armonic, între punctele de calcul ale
impedanţei;

2. După secţionare, din circuitul iniţial se obţin 2 semicircuite, din care se elimină cel
considerat ca fiind plasat în sens “opus” sensului de calcul al impedanţei;

3. Dacă în semicircuitul rămas se constată prezenţa unor generatoare independente de


tensiune sau de curent, acestea se vor pasiviza; prin pasivizare, generatorul de tensiune se
înlocuieşte între terminalele sale cu un scurtcircuit, iar generatorul de curent se înlocuieşte
între terminalele sale cu un gol (detaliile despre pasivizarea generatoarelor independente se
vor prezenta în următorul paragraf).

4. Între bornele rămase în “aer” ale semicircuitului păstrat în urma efectuării etapei 2, se
introduce un generator de tensiune sinusoidală vT, care furnizează în circuitul nou obţinut un
curent sinusoidal iT.

Astfel, se obţine circuitul de calcul al impedanţei echivalente. Impedanţa echivalentă se determină


pe circuitul astfel obţinut, cu relaţia generală:

vT
Ze =
iT

Pentru circuitul prezentat în Figura 1, parcurgerea regulilor enunţate mai sus conduc la obţinerea
circuitului de calcul al impedanţei echivalente Ze prezentat în Figura 2.

Figura 2. Circuitul de calcul al impedanţei echivalente Ze.

Pe circuitul astfel obţinut, calculul se realizează exprimând tensiunea vT în funcţie de curentul iT şi


de impedanţele circuitului. Respectând acest procedeu, mărimea iT se simplifică, iar expresia astfel
rezultată reprezintă expresia impedanţei echivalente.

3
CURS MCCP 10
Calculul impedanţelor echivalente

După determinarea impedanţei echivalente, circuitul iniţial se poate simplifica considerabil,


deoarece întregul semicircuit utilizat în calculul impedanţei echivalente respective se poate echivala
cu aceasta, aşa cum se prezintă în Figura 3.

Figura 3. Simplificarea circuitului iniţial prin utilizarea impedanţei echivalente în locul semicircuitului utilizat în
calculul acesteia .

În cazul în care circuitul este compus dintr-un grup de elemente de circuit conectate în paralel,
uneori, este mai uşor de calculat admitanţa echivalentă. Regulile pentru obţinerea circuitului de
calcul al admitanţei echivalente sunt aceleaşi ca şi cele prezentate în cazul impedanţei, cu singura
modificare că, la punctul 4, se introduce un generator de curent sinusoidal iT, care furnizează în
circuitul de calcul o tensiune vT, iar admitanţa echivalentă de determină cu relaţia generală:

iT
Ye =
vT

III. Pasivizarea generatoarelor independente


În funcţie de modul în care depinde valoarea mărimii electrice generate de un generator electric,
generatoarele se împart în două mari categorii şi anume:
• generatoarele electrice independente: sunt acele generatoare care generează o mărime
electrică a cărei valoare nu depinde de nicio altă mărime fizică;
• generatoarele electrice dependente (se mai numesc comandate): sunt acele generatoare care
generează o mărime electrică a cărei valoare depinde de o altă mărime fizică.

Există două categorii principale de generatoare independente, şi anume:


• generatoare independente de tensiune: valoarea tensiunii electrice generate nu depinde de
nicio mărime fizică;
• generatoare independente de curent: valoarea curentului electric generat nu depinde de
nicio mărime fizică.

Noţiunea de pasivizare se aplică doar pentru generatoarele independente. Prin pasivizarea unui
generator electric se înţelege anularea efectului introducerii acestuia în circuitul în care este
utilizat. Anularea efectului generat de prezenţa generatorului electric se modelează prin intermediul
unui nou element de circuit, care înlocuieşte generatorul considerat şi care are proprietatea că
anulează permanent mărimea electrică generată de către generatorul iniţial.

a. Pasivizarea generatoarelor independente de tensiune


Prin prezenţa sa într-un circuit, un generator independent de tensiune generează o cădere de
tensiune, notată generic cu e, între bornele sale, notate în această discuţie cu A şi B. Deci efectul

4
CURS MCCP 10
Calculul impedanţelor echivalente

prezenţei unui generator de tensiune între 2 puncte arbitrare A şi B ale unui circuit este modelat
matematic de relaţia

v AB = e

unde vAB reprezintă tensiunea generată între bornele A şi B, prin introducerea generatorului de
tensiune respectiv.
Anularea efectului introdus de generatorul de tensiune considerat se realizează dacă se impune
condiţia

v AB = 0[V ]

Modelarea într-un circuit electronic a condiţiei de mai sus se poate realiza prin înlocuirea
generatorului de tensiune, între bornele A şi B, cu un nou element de circuit, care asigură permanent
îndeplinirea condiţiei vAB = 0[V]. Elementul de circuit care asigură permanent o tensiune electrică
nulă este scurtcircuitul, deci, pasivizarea unui generator de tensiune constă în înlocuirea sa,
între bornele sale, cu un scurtcircuit, aşa cum se sugerează în Figura 4.

Figura 4. Pasivizarea generatorului de tensiune.

b. Pasivizarea surselor independente de curent


Un generator independent de curent generează între bornele sale, notate în această prezentare
cu A şi B, un curent electric, notat generic cu i. Deci efectul prezenţei unui generator de curent
introdus între 2 puncte arbitrare A şi B ale unui circuit este modelat matematic de relaţia

i AB = i

unde iAB reprezintă curentul electric generat pe ramura de circuit A – B, generat prin introducerea
generatorului de curent.
Anularea efectului introdus de generatorul de curent considerat se realizează dacă se impune
condiţia

i AB = 0[A]

Într-un circuit electronic, modelarea condiţiei de mai sus se poate realiza prin înlocuirea
generatorului de curent pe ramura A – B, cu un nou element de circuit, care asigură permanent

5
CURS MCCP 10
Calculul impedanţelor echivalente

îndeplinirea condiţiei iAB=0[A]. Elementul de circuit care asigură permanent un curent electric nul
este golul, deci, pasivizarea unui generator de curent constă în înlocuirea sa, între bornele sale,
cu un gol, aşa cum se sugerează în Figura 5.

Figura 5. Pasivizarea generatorului de curent.

IV. Impedanţa de intrare a unui circuit. Impedanţa de ieşire a unui circuit.


Un circuit electronic oarecare are întotdeauna o intrare (sau mai multe), reprezentată printr-o
pereche de borne, denumite borne de intrare, la care se aplică informaţia care urmează a fi
prelucrată de către circuitul respectiv. Totodată, un circuit oarecare, are întotdeauna o ieşire (sau
mai multe), reprezentată printr-o pereche de borne, denumite borne de ieşire, de la care se „culege”
răspunsul circuitului, reprezentat de informaţia prelucrată de către circuitul respectiv. În Figura 6 se
prezintă un exemplu de circuit, cu o singură intrare şi o singură ieşire, în care sunt scoase în
evidenţă perechile de borne de intrare, respectiv de ieşire. Pe intrarea circuitului se aplică informaţia
care este reprezentată sub forma unei tensiuni electrice, notate vI, furnizată de un generator de
tensiune, iar de la ieşirea circuitului se “culege” informaţia prelucrată de către acesta, reprezentată
de asemenea sub forma unei tensiuni electrice, notată vO.

Figura 6. Exemplu de circuit: intrarea, respectiv ieşirea unui circuit

Prin definiţie, impedanţa de intrare a unui circuit, notată Zi, reprezintă impedanţa calculată spre
circuitul respectiv, între bornele de intrare ale acestuia.
Prin definiţie, impedanţa de ieşire a unui circuit, notată ZO, reprezintă impedanţa calculată spre
circuitul respectiv, între bornele de ieşire ale acestuia.
În Figura 7 sunt indicate impedanţa de intrare, respectiv de ieşire ale circuitului prezentat în Figura
6.

6
CURS MCCP 10
Calculul impedanţelor echivalente

Figura 7. Reprezentarea impedanţelor de intrare, respectiv de ieşire

V. Determinarea pulsaţiei de rezonanţă


Rezonanţa reprezintă un fenomen fizic, specific circuitelor electronice care conţin componente
reactive (condensatoare sau bobine). La rezonanţă, o impedanţă oarecare are un comportament pur
rezistiv, defazajul determinat între tensiunea pe aceasta şi curentul electric prin aceasta anulându-se.
Această observaţie permite identificarea condiţiei care permite calculul valorii pulsaţiei
(frecvenţei) de rezonanţă a unei impedanţe, prin egalarea relaţiei de calcul a defazajului introdus
de impedanţă cu zero

 Im 
ϕ Z = arctg  Z =0

 Re Z 

condiţie care este adevărată dacă partea imaginară a impedanţei se anulează:

ImZ = 0
condiţia utilizată pentru calculul pulsaţiei de rezonanţă

Relaţia de mai sus reprezintă condiţia pe baza căreia se poate calcula valoarea pulsaţiei (frecvenţei)
de rezonanţă, prin exprimarea relaţiei care reprezintă partea imaginară a impedanţei în funcţie de
pulsaţia de lucru a impedanţei (respectiv frecvenţei de lucru a impedanţei) şi egalarea acesteia cu
zero. În acest mod, rezultă o ecuaţie în care necunoscuta este reprezentată de pulsaţia de lucru (sau
frecvenţa de lucru). Soluţia ecuaţiei respective reprezintă valoarea pulsaţiei (frecvenţei) de
rezonanţă a impedanţei.
Prin anularea părţii imaginare a impedanţei, la rezonanţă, modulul acesteia devine minim,
conform relaţiei de calcul al modulului impedanţei:

Ze = Re2Z + Im
{
2
Z = Re Z
rezonanta
=0

Datorită faptului că modulul impedanţei devine minim la rezonanţă, în funcţie de structura


circuitului în care este utilizată impedanţa respectivă, mărimile electrice ale acestuia
(curenţi/tensiuni) ating la rezonanţă valori extreme (minime sau maxime).

You might also like