You are on page 1of 18

Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente

Problema 0. O impedanţă are valoarea Z = 300 + j⋅400 [Ω]. a. Să se determine modulul


impedanţei, defazajul dintre tensiunea pe aceasta şi curentul prin aceasta şi să se exprime sub formă
fazorială impedanţa respectivă. b. Să se indice tipul de comportament al impedanţei respective.

Rezolvare
a. Calculul modulului impedanţei: valoarea modulului impedanţei se determină cu ajutorul
relaţiei generale de calcul a modulului unei mărimi complexe:

Z = (Re Z S )2 + (Im Z S )2

Z = (3 ⋅102 )2 + (4 ⋅102 )2 [Ω] = ( )


10 4 ⋅ 32 + 42 [Ω] = 104 ⋅ (9 + 16 )[Ω ] = 10 4 ⋅ 25 [Ω] = 5 ⋅ 102 [Ω]

Z = 500[Ω ]

Calculul defazajului introdus de impedanţă: valoarea defazajului introdus de impedanţă între


tensiunea electrică pe ea şi curentul electric prin ea se determină cu ajutorul relaţiei generale de
calcul argumentului unei mărimi complexe:

 Im Z   400 
ϕ Z = arctg   ≅ arctg (1,33) ≅ 53,13
0
 ⇒ ϕ Z = arctg 
 Re Z   300 

ϕ Z = 53,130

Expresia fazorială a impedanţei este: Z = Z ⋅ e j⋅(ϕ Z )

Z = 500 ⋅ e j ⋅53,13 [Ω]


0

b. Comportamentul unei impedanţe este decis după semnul valorii defazajului:


• dacă semnul este pozitiv, atunci impedanţa are un comportament inductiv (de bobină),
deoarece la bobină, valoarea defazajului dintre tensiunea pe ea şi curentul electric prin ea
este pozitiv, egal cu 900 pentru bobina ideală (vezi cursul 09).
• dacă semnul este negativ, atunci impedanţa are un comportament capacitiv (de
condensator), deoarece la condensator, valoarea defazajului dintre tensiunea pe acesta şi
curentul electric prin acesta este negativ, egal cu -900 pentru condensatorul ideal (vezi cursul
09, în care se demonstrează că defazajul dintre curent şi tensiune este +900, deci între
tenisune şi curent se inversează şi devine -900).

Pentru impedanţa considerată, defazajul acestia este ϕ Z = 53,130 , deci semnul rezultatului este
pozitiv, deci comportamentul impedanţei este inductiv.

Temă:
O impedanţă are valoarea Z = 100 - j⋅100 [Ω]. a. Să se determine modulul impedanţei, defazajul
dintre tensiunea pe aceasta şi curentul prin aceasta şi să se exprime sub formă fazorială impedanţa
respectivă. b. Să se indice tipul de comportament al impedanţei respective.

1
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente

Problema 1. a. Să se determine expresia matematică a impedanţei echivalente ZS a grupării


elementelor indicate în figura de mai jos, în funcţie de reactanţa condensatorului C=1[µF] şi
rezistenţa R=1[kΩ]. b. Să se determine valoarea modulului impedanţei echivalente, respectiv
valoarea defazajului dintre tensiunea pe impedanţa echivalentă şi curentul electric prin aceasta, dacă
pulsaţia de lucru a grupării este ω=1000[rad/s]. c. Să se exprime impedanţa aechivalenă sub formă
fazorială. d. Să se indice tipul de comportament al inductanţei echivalente, pe baza valorii
defazajului acesteia. e. Să se determine valoarea curentul electric prin circuit (expresia armonică,
respectiv expresia fazorială), dacă pe cele 2 componente ale acestuia cade o tensiune de tipul
v(ω⋅t)=10⋅sin(1000⋅t+300) [V].

Rezolvare
Determinarea impedanţei echivalente se realizează pe circuitul reprezentat în regim armonic, care se
obţine din circuitul iniţial în care componentele circuitului sunt reprezentate prin intermediul
impedanţelor. Se reaminteşte că impedanţele componentelor electronice au relaţiile de calcul:
Impedanţa rezistorului: ZR = R
Impedanţa condensatorului: Z C = − j ⋅ X C unde XC reprezintă reactanţa condensatorului
Circuitul iniţial în regim armonic are următoarea reprezentare:

Cele 2 elemente de circuit sunt grupate în serie, din acest motiv:

Z S = Z R + ZC ⇒ ZS = R − j ⋅ XC

Pentru determinarea modulului, respectiv a defazajului impedanţei echivalente, mai întâi trebuie
determinată valoarea numerică a impedanţei echivalente. În acest scop, se detemină mai întâi
valoarea reactanţei condensatorului. Se reaminteşte că reactanţa condensatorului are relaţia de
calcul:
1
Reactanţa condensatorului: XC =
ω ⋅C

 
 
 1 
 = 103 [Ω] = 1[kΩ ]
1 1
⇒ XC = = 
 rad  − 6  rad
⋅F 
3
1000  ⋅1[µF ] 10 ⋅10  
 s  s
1424 3
 Ω 

Valoarea impedanţei echivalente este: Z S = 1[kΩ ] − j ⋅ 1[kΩ ]

2
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente

Calculul modulului impedanţei echivalentă: valoarea modulului impedanţei echivalente se


determină cu ajutorul relaţiei generale de calcul a modulului unei mărimi complexe:

ZS = (Re Z S )2 + (Im Z S )2 ⇒ Z S = 12 + 12 [kΩ] = 2 [kΩ ] ≅ 1,41[kΩ]

Z S ≅ 1, 41[kΩ ]

Calculul defazajului introdus de impedanţa echivalentă: valoarea defazajului introdus de


impedanţa echivalentă între tensiunea electrică pe ea şi curentul electric prin ea se determină cu
ajutorul relaţiei generale de calcul argumentului unei mărimi complexe:

 Im Z S   −1
ϕ Z S = arctg   ⇒ ϕ Z S = arctg   = arctg (− 1) = −arctg (1) = −450
 Re Z S   1 

ϕ Z S = −450

c. Relaţia impedanţei echivalente sub formă fazorială este: Z S = Z S ⋅ e


(
j⋅ ϕ Z S )

Z S = 1, 41⋅ e − j⋅45 [kΩ]

d. Deoarece valoarea defazajului este negativă, comportamentul inductanţei echivalente este


capacitiv.

e. Conform legii lui Ohm, v = ZS ⋅i

Utilizând pentru mărimile v, i respectiv ZS expresiile sub formă de fazori, relaţia de mai sus devine:

V ⋅ e j⋅(ω ⋅t +ϕV ) = Z S ⋅ e
(
j⋅ ϕ Z S ) ⋅ I ⋅ e j⋅(ω⋅t +ϕ I )

unde V = amplitudinea tensiunii v, ϕ V = faza iniţială a tensiunii v, I = amplitudinea curentului i, ϕ I


= faza iniţială a curentului i, iar ω = pulsaţia de lucru.

⇒ V ⋅ e j⋅(ω ⋅t +ϕV ) = Z S ⋅ I ⋅ e
(
j ⋅ ω ⋅t +ϕ I +ϕ Z S )

În această relaţie, modulele, respectiv argumentele mărimilor complexe sunt egale:

• relaţia între module: V = ZS ⋅ I


• relaţia între argumente: ω ⋅ t + ϕV = ω ⋅ t + ϕ I + ϕ Z S ⇒ ϕV = ϕ I + ϕ Z S

Din relaţiile de mai sus,

3
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente

V
• amplitudinea curentului se determină cu relaţia: I=
ZS

• faza iniţială a curentului se determină cu relaţia: ϕ I = ϕV − ϕ Z S

Din expresia armonică a tensiunii ( )


v(ω ⋅ t ) = 10 ⋅ sin 1000 ⋅ t + 300 [V ] se identifică valorile
parametrilor mărimii armonice astfel:

• amplitudine: V=10[V]
• pulsaţie de lucru: ω=1000[rad/s]
• faza initială: ϕ V=300.

Deoarece pulsaţia de lucru are valoarea la care a fost calculată impedanţa echivalentă la punctele
precedente, rezultă că:
10  V 
= 7,09[mA]
V
• amplitudinea curentului se determină cu relaţia: I= =
ZS 2  kΩ 

• faza iniţială a curentului se determină cu relaţia: ( )


ϕ I = ϕV − ϕ Z S = 30 0 − − 450 = 750

I = 7,09[mA]
ϕ I = 750
Deoarece pulsaţia de lucru nu se modifică, pulsaţia curentului este aceeaşi cu pulsaţia tensiunii:
 rad 
ω = 1000
 s 
Expresia curentului electric este:

• sub formă de mărime armonică: (


i (ω ⋅ t ) = 7,09 ⋅ sin 1000 ⋅ t + 750 ) [mA]

• sub formă fazorială:


(
i = 7,09 ⋅ e j ⋅ 1000⋅t + 75
0
) [mA]

Temă.
Să se determine expresia matematică a impedanţei echivalente ZS a grupării elementelor indicate în
figura de mai jos, în funcţie de reactanţa bobinei L=1[mH] şi rezistenţa R=1[kΩ]. b. Să se
determine valoarea modulului impedanţei echivalente, respectiv valoarea defazajului dintre
tensiunea pe impedanţa echivalentă şi curentul electric prin aceasta, dacă pulsaţia de lucru a grupării
este ω=1000[rad/s]. c. Să se exprime impedanţa echivalenă
sub formă fazorială. d. Să se indice tipul de comportament al
inductanţei echivalente, pe baza valorii defazajului acesteia.
e. Să se determine valoarea tensiunii electrice pe circuit
(expresia armonică, respectiv expresia fazorială), dacă prin
cele 2 componente ale acestuia trece curentul electric
i(ω⋅t)=1⋅sin(1000⋅t) [mA].

4
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente

Problema 2. a. Să se determine expresia matematică a impedanţei


echivalente ZP a grupării elementelor indicate în figura alăturată, în
funcţie de reactanţa condensatorului C=10[nF] şi rezistenţa
R=2[kΩ]. b. Să se determine valoarea modulului impedanţei
echivalente, respectiv valoarea defazajului dintre tensiunea pe
impedanţa echivalentă şi curentul electric prin aceasta, dacă pulsaţia
de lucru a grupării este ω=106 [rad/s]. c. Să se exprime impedanţa
echivalentă sub formă fazorială. d. Să se indice tipul de
comportament al inductanţei echivalente, pe baza valorii defazajului
acesteia. e. Să se determine valoarea curentului electric prin condensator (expresia armonică,
respectiv expresia fazorială), dacă tensiunea electrică care cade pe circuit este v(ω⋅t) =
4⋅sin(106⋅t+100) [V].

Rezolvare
Determinarea impedanţei echivalente se realizează pe circuitul
reprezentat în regim armonic, care se obţine din circuitul iniţial în
care componentele circuitului sunt reprezentate prin intermediul
impedanţelor. Se reaminteşte că impedanţele componentelor
electronice au relaţiile de calcul:
Impedanţa rezistorului: ZR = R
Impedanţa condensatorului: ZC = − j ⋅ X C
unde XC reprezintă reactanţa condensatorului
Circuitul iniţial în regim armonic are reprezentarea din figura alăturată. Cele 2 elemente de circuit
sunt grupate în paralel, din acest motiv:

Z R ⋅ ZC
ZP = ⇒
Z R + ZC

− j ⋅ R ⋅ X C − j ⋅ R ⋅ X C ⋅ (R + j ⋅ X C ) R ⋅ ( X C )2 R2 ⋅ X C
ZP = = = − j⋅
R − j ⋅ XC (R − j ⋅ X C ) ⋅ (R + j ⋅ X C ) R 2 + ( X C )2 R 2 + ( X C )2

R ⋅ ( X C )2 R2 ⋅ XC
ZP = − j⋅
R 2 + ( X C )2 R 2 + ( X C )2

Pentru determinarea modulului, respectiv a defazajului impedanţei echivalente, mai întâi trebuie
determinată valoarea numerică a impedanţei echivalente. În acest scop, se detemină mai întâi
valoarea reactanţei condensatorului. Se reaminteşte că reactanţa condensatorului are relaţia de
calcul:
1
Reactanţa condensatorului: XC =
ω ⋅C

5
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente

 
 
 1 
 = 103 [Ω] = 1[kΩ]
1 1
⇒ XC = = 
 rad  −
⋅ 1[nF ] 10 ⋅10  ⋅F 
6 9 rad
106  
 s   s 3 
 1
424
Ω 

2 ⋅ 12 22 ⋅ 1
Valoarea impedanţei echivalente este: ZP = 2 2 − j ⋅ 2 2 [kΩ]
2 +1 2 +1

ZP =
2
− j⋅
4
[kΩ]
5 5

Calculul modulului impedanţei echivalentă: valoarea modulului impedanţei echivalente se


determină cu ajutorul relaţiei generale de calcul a modulului unei mărimi complexe:

2 2
2 4
(Re Z P ) + (Im Z P ) ⇒ Z P =   +   [kΩ ] = ⋅ 20 [kΩ ] ≅ 0,89[kΩ ]
2 2 1
ZP =
5 5 5

Z P ≅ 0,89[kΩ]

Calculul defazajului introdus de impedanţa echivalentă: valoarea defazajului introdus de


impedanţa echivalentă între tensiunea electrică pe ea şi curentul electric prin ea se determină cu
ajutorul relaţiei generale de calcul argumentului unei mărimi complexe:

 4
 Im Z P   
ϕ Z P = arctg   ⇒ ϕ Z P = arctg  − 5  = − arctg (2 ) ≅ −63,430
 Re Z P   2
 
 5

ϕ Z P = −63,430

c. Relaţia impedanţei echivalente sub formă fazorială este: Z P = Z P ⋅ e j⋅(ϕ ZP )

Z P = 0,89 ⋅ e − j ⋅63, 43 [kΩ ]

d. Deoarece valoarea defazajului este negativă, comportamentul inductanţei echivalente este


capacitiv.

e. Conform legii lui Ohm aplicate pe condensator, v = ZC ⋅ i

Utilizând pentru mărimile v, i respectiv ZC expresiile sub formă de fazori, relaţia de mai sus devine:

6
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente

V ⋅ e j ⋅(ω ⋅t +ϕV ) = Z C ⋅ e
(
j⋅ ϕ Z C ) ⋅ I ⋅ e j⋅(ω ⋅t +ϕ I )

unde V = amplitudinea tensiunii v, ϕ V = faza iniţială a tensiunii v, I = amplitudinea curentului i, ϕ I


= faza iniţială a curentului i, iar ω = pulsaţia de lucru.

Impedanţa condensatorului exprimată sub formă fazorială este: Z C = ZC ⋅ e


(
j⋅ ϕ Z C )= X ⋅ e − j⋅90
0
C
Unde ϕZC reprezintp valoarea defazajului dintre tensiunea pe condensator şi curentul electric prin
acesta. Deoarece pentru un condensator ideal, valoarea defazajului dintre curent şi tenisune este
900, defazajul dintre tensiune şi curent este minus defazajul dintre curent şi tensiune, deci -900.

V ⋅ e j ⋅(ω⋅t +ϕV ) = ZC ⋅ I ⋅ e
(
j ⋅ ω ⋅t +ϕ I +ϕ Z C )= X (
j ⋅ ω ⋅t +ϕ I −900 )
⇒ C ⋅I ⋅e

În această relaţie, modulele, respectiv argumentele mărimilor complexe sunt egale:

• relaţia între module: V = XC ⋅ I


• relaţia între argumente: ϕV = ϕ I − 900

Din relaţiile de mai sus,


V
• amplitudinea curentului se determină cu relaţia: I=
XC

• faza iniţială a curentului se determină cu relaţia: ϕ I = ϕV + 900

( )
Din expresia armonică a tensiunii v(ω ⋅ t ) = 4 ⋅ sin 106 ⋅ t + 100 [V ] se identifică valorile parametrilor
mărimii armonice astfel:

• amplitudine: V= 4[V]
• pulsaţie de lucru: ω=106[rad/s]
• faza initială: ϕ V=100.

Deoarece pulsaţia de lucru are valoarea la care a fost calculată reactanţa condensatorului la punctele
precedente, rezultă că:
4 V 
≅ 4,49[mA]
V
• amplitudinea curentului se determină cu relaţia: I= =
X C 0,89  kΩ 
• faza iniţială a curentului se determină cu relaţia: ϕ I = 100 + 900 = 1000

I = 4,49[mA]
ϕ I = 1000
Deoarece pulsaţia de lucru nu se modifică, pulsaţia curentului este aceeaşi cu pulsaţia tensiunii:
 rad 
ω = 106  
 s 
Expresia curentului electric este:

7
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente

• sub formă de mărime armonică: (


i(ω ⋅ t ) = 4,49 ⋅ sin 106 ⋅ t + 1000 ) [mA]

• sub formă fazorială:


6
(
i = 4,49 ⋅ e j⋅ 10 ⋅t +100
0
) [mA]

Problema 3. a. Să se determine expresia matematică a impedanţei


echivalente ZP a grupării elementelor indicate în figura alăturată, în
funcţie de reactanţa bobinei L=10[µH] şi rezistenţa R=500[Ω]. b. Să
se determine valoarea modulului impedanţei echivalente, respectiv
valoarea defazajului dintre tensiunea pe impedanţa echivalentă şi
curentul electric prin aceasta, dacă pulsaţia de lucru a grupării este
ω=10000[rad/s]. c. Să se exprime impedanţa aechivalenă sub formă
fazorială. d. Să se indice tipul de comportament al inductanţei
echivalente, pe baza valorii defazajului acesteia. e. Să se determine
valoarea curentului electric prin bobină (expresia armonică, respectiv expresia fazorială), dacă
tensiunea electrică care cade pe circuit este v(ω⋅t) = 0,5⋅sin(10000⋅t+1300) [V].

Rezolvare
Determinarea impedanţei echivalente se realizează pe circuitul
reprezentat în regim armonic, care se obţine din circuitul iniţial în
care componentele circuitului sunt reprezentate prin intermediul
impedanţelor. Se reaminteşte că impedanţele componentelor
electronice au relaţiile de calcul:
Impedanţa rezistorului: ZR = R
Impedanţa bobinei: ZL = j ⋅ X L unde XL
reprezintă reactanţa bobinei
Circuitul iniţial în regim armonic are reprezentarea din figura alăturată. Cele 2 elemente de circuit
sunt grupate în paralel, din acest motiv:

ZR ⋅ ZL j⋅R⋅XL
ZP = ⇒ ZP =
ZR + Z L R+ j⋅XL

j⋅R⋅XL j ⋅ R ⋅ X L ⋅ (R − j ⋅ X L ) R ⋅ ( X L )2 R2 ⋅ X L
ZP = = = − j⋅
R + j ⋅ X L (R + j ⋅ X L ) ⋅ (R − j ⋅ X L ) R 2 + ( X L )2 R 2 + ( X L )2

R ⋅ ( X L )2 R2 ⋅ X L
ZP = − j⋅
R 2 + ( X L )2 R 2 + ( X L )2

Pentru determinarea modulului, respectiv a defazajului impedanţei echivalente, mai întâi trebuie
determinată valoarea numerică a impedanţei echivalente. În acest scop, se detemină mai întâi
valoarea reactanţei bobinei. Se reaminteşte că reactanţa bobinei are relaţia de calcul:
Reactanţa bobinei: XL = ω ⋅ L

8
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente

 
 rad  −6  rad 
⇒ X L = 10000  ⋅ 10[µH ] = 10 4
⋅ 10 ⋅ 10  ⋅ H  = 10 [Ω ] = 100[Ω]
2
 s  14s24 3
 Ω 
Valoarea impedanţei echivalente este:

ZP =
( )2
5 ⋅10 2 ⋅ 10 2
[Ω ] − ⋅
(5 ⋅10 2 ) ⋅ 102
2
[Ω ] =
5 ⋅106
[Ω ] − ⋅
25 ⋅10 6
[Ω]
(5 ⋅10 ) + (10 ) (5 ⋅10 ) + (10 )
j j
2 2 2 2 2 2 2 2 26 ⋅ 10 4
26 ⋅ 10 4

Z P ≅ 0,19 ⋅10 2 [Ω] − j ⋅ 0,96 ⋅10 2 [Ω]

Calculul modulului impedanţei echivalentă: valoarea modulului impedanţei echivalente se


determină cu ajutorul relaţiei generale de calcul a modulului unei mărimi complexe:

ZP = (Re Z P )2 + (Im Z P )2 ⇒

Z P = 10 4 ⋅ [(0,19)2 + (0,96) 2 ][Ω] ≅ 10 2 ⋅ 0,03 + 0,92 [Ω] = 10 2 ⋅ 0,95 [Ω ] ≅ 97,46[Ω]

Z P ≅ 97,46[Ω ]

Calculul defazajului introdus de impedanţa echivalentă: valoarea defazajului introdus de


impedanţa echivalentă între tensiunea electrică pe ea şi curentul electric prin ea se determină cu
ajutorul relaţiei generale de calcul argumentului unei mărimi complexe:

 Im Z P   − 0,96 ⋅ 10 2 
ϕ Z P = arctg   ⇒ ϕ Z P = arctg   ≅ − arctg (5,05) ≅ −78,80
 Re Z P
 0,19 ⋅ 102 
 

ϕ Z P = −78,80

c. Relaţia impedanţei echivalente sub formă fazorială este: Z P = Z P ⋅ e j⋅(ϕ ZP )

Z P = 97,46 ⋅ e − j ⋅78,8 [Ω]

d. Deoarece valoarea defazajului este negativă, comportamentul inductanţei echivalente este


capacitiv.

e. Conform legii lui Ohm aplicate pe bobină, v = ZL ⋅i

Utilizând pentru mărimile v, i respectiv ZP expresiile sub formă de fazori, relaţia de mai sus devine:

V ⋅ e j ⋅(ω ⋅t +ϕV ) = Z L ⋅ e j ⋅(ϕ ZL ) ⋅ I ⋅ e j⋅(ω ⋅t +ϕ I )

9
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente

unde V = amplitudinea tensiunii v, ϕ V = faza iniţială a tensiunii v, I = amplitudinea curentului i, ϕ I


= faza iniţială a curentului i, iar ω = pulsaţia de lucru.

Impedanţa bobinei exprimată sub formă fazorială este: Z L = Z L ⋅ e j ⋅(ϕ ZL ) = X L ⋅ e j ⋅90


0

⇒ V ⋅ e j⋅(ω⋅t +ϕV ) = Z L ⋅ I ⋅ e
(
j ⋅ ω ⋅t +ϕ I +ϕ Z L )= X
L ⋅ I ⋅e
(
j ⋅ ω ⋅t +ϕ I +900 )
În această relaţie, modulele, respectiv argumentele mărimilor complexe sunt egale:

• relaţia între module: V = XL ⋅I


• relaţia între argumente: ϕV = ϕ I + 900

Din relaţiile de mai sus,


V
• amplitudinea curentului se determină cu relaţia: I=
XL

• faza iniţială a curentului se determină cu relaţia: ϕ I = ϕV − 900

(
Din expresia armonică a tensiunii v(ω ⋅ t ) = 0,5 ⋅ sin 10000 ⋅ t + 130 0 [V ] se identifică valorile )
parametrilor mărimii armonice astfel:

• amplitudine: V= 0,5[V]
• pulsaţie de lucru: ω=10000[rad/s]
• faza initială: ϕ V=1300.

Deoarece pulsaţia de lucru are valoarea la care a fost calculată reactanţa bobinei la punctele
precedente, rezultă că:
0,5  V 
= 5[mA]
V
• amplitudinea curentului se determină cu relaţia: I= =
X L 0,1  kΩ 
• faza iniţială a curentului se determină cu relaţia: ϕ I = 1300 − 90 0 = 40 0

I = 5[mA]
ϕ I = 40 0
Deoarece pulsaţia de lucru nu se modifică, pulsaţia curentului este aceeaşi cu pulsaţia tensiunii:
 rad 
ω = 10000 
 s 
Expresia curentului electric este:

• sub formă de mărime armonică: (


i (ω ⋅ t ) = 5 ⋅ sin 10000 ⋅ t + 400 ) [mA]

• sub formă fazorială:


(
i = 5 ⋅ e j ⋅ 10000⋅t + 40
0
) [mA]

10
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente

Regulile de determinare a circuitului de calcul al impedanţei echivalente

Observaţie: Impedanţa echivalentă este indicată pe circuit prin intermediul unei săgeţi.
• punctele de calcul ale impedanţei echivalente sunt punctele de intersecţie între săgeată şi
circuit;
• sensul de calcul al impedanţei echivalente este indicat de sensul săgeţii.

1. Se secţionează circuitul iniţial reprezentat în regim armonic între punctele de calcul ale
impedanţei; circuitul iniţial reprezentat în regim armonic se obţine din circuitul iniţial în
care componentele circuitului sunt reprezentate prin intermediul impedanţelor, iar mărimile
electrice sunt reprezentate prin fazori.

2. Din circuitul iniţial se obţin 2 semicircuite din care se elimină cel considerat ca fiind în sens
“opus” sensului de calcul al impedanţei;

3. Dacă în semicircuitul rămas se constată prezenţa unor generatoare independente (surse


independente de tenisune sau surse independente de curent), acestea se vor pasiviza; prin
pasivizare, sursa de tensiune se înlocuieşte între terminale cu un scurtcircuit, iar sursa de
curent se înlocuieşte între terminale cu un gol.

4. Între bornele lăsate în “aer” ale semicircuitului păstrat în urma aplicării etapei 2, se va
introduce un generator de tensiune sinusoidală vT, care furnizează în circuitul nou obţinut un
curent sinusoidal iT.

5. Impedanţa echivalentă se determină pe circuitul obţinut la punctul 4, cu formula generală:

vT
Ze =
iT

11
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente

Problema 5. a. Să se determine expresia


matematică a impedanţei de intrare a circuitului
de mai jos Zi, în funcţie de reactanţele bobinei
de inductanţă L=10[mH], a condensatorului de
capacitate C=200[µF], şi rezistenţa R=100[Ω].
b. Se consideră că sursa de tensiune de la intrare
are o variaţie în timp de forma
vI(ω⋅t)=5⋅sin(1000⋅t) [V]. Să se determine
valoarea modulului impedanţei de intrare. Să se
determine valoarea defazajului dintre tensiunea pe impedanţa de intrare şi curentul electric prin
aceasta.

Rezolvare
Primul pas constă în determinarea circuitului de calcul al impedanţei de intrare Zi, care de obţine
aplicând regulile prezentate mai sus, pe circuitul iniţial reprezentat în regim armonic. Se reaminteşte
că impedanţele componentelor electronice au relaţiile de calcul:

Impedanţa rezistorului: ZR = R
Impedanţa bobinei: ZL = j ⋅ X L unde XL reprezintă reactanţa bobinei
Impedanţa condensatorului: Z C = − j ⋅ X C unde XC reprezintă reactanţa condensatorului

Circuitul iniţial în regim armonic are următoarea


reprezentare:

Aplicarea regulilor de obţinere a circuitului de calcul


pentru impedanţa de intrare Zi duc la următoarele
modificări ale circuitului iniţial:

1. se secţionează circuitul iniţial între punctele de


calcul ale impedanţei de intrare.

2. se elimină semicircuitul considerat opus


sensului de calcul al impedanţei de intrare (adică
semicircuitul compus din vI).

3. pasul 3 nu se aplică, deoarece în semicircuitul


păstrat nu există surse independente.

4. se introduce între punctele rămase în aer o


sursă de tensiune sinusoidală vT, care furnizează
în circuitul nou obţinut un curent sinusoidal iT.
Circuitul de calcul al impedanţei de intrare este
cel din figura alăturată.

12
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente

Impedanţa de intrare se determină pe circuitul final, cu formula generală:

vT
Zi =
iT

În circuitul de calcul, se observă că impedanţele ZL şi ZC sunt grupate îm paralel, din acest motiv,
circuitul de calcul se simplifică astfel:

unde ZP reprezintă impedanţa echivalentă a grupării


paralel ZL || ZC şi are relaţia de calcul:

ZP =
Z L ⋅ ZC
⇒ ZP =
( j ⋅ X L ) ⋅ (− j ⋅ X C ) ⇒
Z L + ZC ( j ⋅ X L ) + (− j ⋅ X C )
X L ⋅ XC
ZP =
j ⋅ (X L − X C )

Aplicând teorema lui Kirkhoff 2 pe circuitul de mai sus, considerând sensul de parcurgere al buclei
de circuit ca fiind sensul orar, se obţine:

Z R ⋅ iT + Z P ⋅ iT − vT = 0 ⇒ (
vT = Z R + Z P ⋅ iT ) ⇒ Zi =
vT
iT
= ZR + ZP ⇒

X L ⋅ XC
Zi = R +
j ⋅ (X L − XC )

Expresia finală a impedanţei de intrare se consideră ca fiind expresia în care partea reală, respectiv
partea imaginară sunt grupate separat:

X L ⋅ XC − j2 ⋅ X L ⋅ XC X L ⋅ XC
Zi = R + =R+ = R− j⋅
j ⋅ (X L − XC ) j ⋅ (X L − X C ) (X L − XC )

X L ⋅ XC
Zi = R − j ⋅
(X L − XC )

b. Pentru determinarea modulului, respectiv a defazajului impedanţei echivalente, mai întâi trebuie
determinată valoarea numerică a impedanţei de intrare. În acest scop, se determină mai întâi valorile
reactanţelor bobinei, respectiv a condensatorului.
Deoarece valorile reactanţelor celor 2 componente depind de pulsaţia la care lucrează
circuitul, trebuie indentificată valoarea acesteia. Identificarea pulsaţiei de lucru se realizează din
expresia tensiunii aplicate la intrarea acestuia:

13
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente

 
 
 rad 
vI (ω ⋅ t ) = 5 ⋅ sin  1000 ⋅ t  ⇒ ω = 1000 
 ω ={   s 
 de pulsatia 
 lucru 

Se reaminteşte că reactanţele componentelor electronice au relaţiile de calcul:

Reactanţa bobinei: XL =ω⋅L

1
Reactanţa condensatorului: XC =
ω ⋅C
 
 rad   
⋅10[mH ] = ⋅103 ⋅ 10 ⋅ 10− 3  ⋅ H  = 10[Ω]
rad
Calculul valorii reactanţei bobinei: X L = 1000 
 s  14s24 3
 Ω 
Calculul valorii reactanţei condensatorului:
 
 
 1  10
 = [Ω ] = 5[Ω]
1 1
XC = = 
 rad  − 6  rad
⋅F 2
3 2
1000  ⋅ 200[µF ] 10 ⋅ 2 ⋅10 ⋅10
 s   s243 
 1
4
Ω 

X L = 10[Ω] X C = 5[Ω ]

Valoarea impedanţei de intrare a circuitului este:

X L ⋅ XC 10[Ω ] ⋅ 5[Ω] 50  Ω 2 
Zi = R − j ⋅ = 100[Ω ] − j ⋅ = 100[Ω ] − j ⋅   = 100[Ω] − j ⋅ 10[Ω ]
(X L − X C ) 10[Ω ] − 5[Ω] 5  Ω 

Zi = 100[Ω ] − j ⋅ 10[Ω]

Calculul modulului impedanţei de intrare:

Valoarea modulului impedanţei de intrare se determină cu ajutorul relaţiei generale de calcul a


modulului unei mărimi complexe:

Zi = (Re Z i )2 + (Im Z i )2
⇒ Zi = 1002 + 10 2 = 10 4 + 10 2 = 10 2 ⋅ (10
12+ 31) ≅ 10 ⋅10 = 10 [Ω]
2 2 2 2

≅10 2

Zi ≅ 10 2 [Ω]

14
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente

Calculul defazajului introdus de impedanţa de intrare:

Valoarea defazajului introdus de impedanţa de intrare între tensiunea electrică pe ea şi curentul


electric prin ea se determină cu ajutorul relaţiei generale de calcul a argumentului unei mărimi
complexe:

 Im Z i   − 10 
ϕ Z i = arctg    = arctg (− 0,1) = − arctg (0,1) = −5,71
0
⇒ ϕ Z i = arctg 
 Re Z i  100 

ϕ Z i = −5,710

Problema 6. a. Să se determine expresia


matematică a impedanţei de intrare a circuitului
de mai jos Zi, în funcţie de reactanţele bobinei de
inductanţă L=100[mH], a condensatorului de
capacitate C=10[µF], şi rezistenţele
R1=R2=100[Ω]. b. Se consideră că sursa de
tensiune de la intrare are o variaţie în timp de
forma vI(ω⋅t) = 1⋅sin(1000⋅t) [V]. Să se determine
valoarea modulului impedanţei de intrare. Să se
determine valoarea defazajului dintre tensiunea pe impedanţa de intrare şi curentul electric prin
aceasta.

Rezolvare
Circuitul de calcul al impedanţei de intrare Zi,
obţinul după aplicarea regulilor enunţate anterior
pe circuitul iniţial reprezentat în regim armonic este
prezentat în figura alăturată. Impedanţa de intrare
se determină pe circuitul final, cu formula generală:

vT
Zi =
iT

În circuitul de calcul, se observă că impedanţele


ZR1 şi ZL, respectiv ZR2 şi ZC sunt grupate în paralel, din
acest motiv, circuitul de calcul se simplifică ca în figura
alăturată, unde ZP1 reprezintă impedanţa echivalentă a
grupării paralel ZR1 || ZL, iar ZP2 reprezintă impedanţa
echivalentă a grupării paralel ZR2 || ZC, unde:

Z R1 ⋅ Z L j ⋅ R1 ⋅ X L
Z P1 = ⇒ Z P1 =
Z R1 + Z L R1 + j ⋅ X L

Z R2 ⋅ ZC − j ⋅ R2 ⋅ X C
Z P2 = ⇒ Z P2 =
Z R2 + ZC R2 − j ⋅ X C

15
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente

Aplicând teorema lui Kirkhoff 2 pe circuitul de mai sus, considerând sensul de parcurgere al buclei
de circuit ca fiind sensul orar, se obţine:
vT j ⋅ R1 ⋅ X L j ⋅ R2 ⋅ X C
Z P1 ⋅ iT + Z P 2 ⋅ iT − vT = 0 ⇒ Z i = = Z P1 + Z P 2 ⇒ Z i = −
iT R1 + j ⋅ X L R2 − j ⋅ X C

Expresia finală a impedanţei de intrare este următoarea:

X L ⋅ X C ⋅ (R1 + R2 ) + j ⋅ R1 ⋅ R2 ⋅ ( X L − X C )
Zi =
R1 ⋅ R2 + X L ⋅ X C + j ⋅ ( R2 ⋅ X L − R1 ⋅ X C )

Observaţie: în expresia finală, s-au grupat separat părţile reale de părţile imaginare la numărător,
respectiv la numitor.

b. Pentru determinarea modulului, respectiv a defazajului impedanţei de intrare, mai întâi trebuie
determinată valoarea numerică a impedanţei de intrare. În acest scop, se determină mai întâi valorile
reactanţelor bobinei, respectiv a condensatorului. Deoarece valorile reactanţelor celor 2 componente
depind de pulsaţia la care lucrează circuitul, trebuie indentificată valoarea acesteia. Identificarea
pulsaţiei de lucru se realizează din expresia tensiunii aplicate la intrarea acestuia:

 
 
 rad 
vI (ω ⋅ t ) = 1 ⋅ sin  1000 ⋅ t  ⇒ ω = 1000 
 ω ={   s 
 de pulsatia 
 lucru 

Calculul valorii reactanţei bobinei:


 
 rad  −3  rad 
X L = ω ⋅ L = 1000   ⋅ 100[mH ] = 10 ⋅ 2 ⋅ 10 ⋅ 10 
3 2
⋅ H  = 200[Ω ]
 s  14 s24 3
 Ω 
Calculul valorii reactanţei condensatorului:
 
 
 1 
 = 100[Ω ]
1 1 1
XC = = = 
ω ⋅C  rad  −6 rad
1000  ⋅ 10[µF ] 103
⋅ 10 ⋅ 10  ⋅F 
 
 s  1s
424 3
 Ω 

X L = 100[Ω] X C = 100[Ω ]

Valoarea impedanţei de intrare a circuitului este:

X L ⋅ X C ⋅ (R1 + R2 ) + j ⋅ R1 ⋅ R2 ⋅ ( X L − X C ) ( )
2 ⋅ 10 2 ⋅ 10 2 ⋅ 2 ⋅ 10 2 + j ⋅ 10 2 ⋅ 10 2 ⋅ 2 ⋅ 10 2 − 10 2
[Ω]
Zi = =
(
R1 ⋅ R2 + X L ⋅ X C + j ⋅ (R2 ⋅ X L − R1 ⋅ X C ) 10 2 ⋅ 10 2 + 2 ⋅ 10 2 ⋅ 10 2 + j ⋅ 10 2 ⋅ 2 ⋅ 10 2 − 10 2 ⋅ 10 2 )

16
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente

Zi =
4 ⋅ 106 + j ⋅ 106
[Ω] = 4 + j ⋅ 102 [Ω] = (4 + 2j ) ⋅ (32− j ) ⋅102 [Ω] = 130 − j ⋅10[Ω]
4
3 ⋅ 10 + j ⋅ 10 4 3+ j 3 +1

Z i = 130[Ω ] − j ⋅ 10[Ω ]

Calculul modulului impedanţei de intrare:

⇒ Zi = (Re Zi )2 + (Im Zi )2 = (132 + 12 )⋅102 ≅ 130[Ω] Z i ≅ 130[Ω ]

Calculul defazajului introdus de impedanţa de intrare:

 Im Zi   − 130 
⇒ ϕ Zi = arctg   = arctg   = arctg (− 13) = − arctg (13) = −85,6 ϕ Z i = −85,6 0
0
 Re Z i  10 

Problema 7. a. Să se determine expresia matematică a impedanţei de ieşire a circuitului de mai jos


Z0, în funcţie de reactanţele bobinei de inductanţă L=100[µH], a condensatorului de capacitate
C=100[µF], şi rezistenţele R1=R2=200[Ω]. b. Se consideră că sursa de tensiune de la intrare are o
variaţie în timp de forma vI(ω⋅t) = 4⋅sin(105⋅t) [V]. Să se determine valoarea modulului impedanţei
de ieşire. Să se determine valoarea defazajului dintre tensiunea pe impedanţa de ieşire şi curentul
electric prin aceasta.

Rezolvare
Circuitul de calcul al impedanţei de ieşire Z0, obţinut după aplicarea regulilor enunţate anterior pe
circuitul iniţial reprezentat în regim armonic este prezentat în figura de mai jos stînga a cărui
reprezentare în regim armonic este prezentat în figura din dreapta jos, circuit care reprezintă
circuitul de calcul al impedanţei de ieşire. Sursa de tensiune vI s-a pasivizat, fiind astfel înlocuită cu
un scurtcircuit între terminale. Impedanţa de ieşire se determină pe circuitul final, cu formula
generală:

vT
Z0 =
iT

17
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente

În circuitul de calcul, se observă că impedanţele ZR1 şi ZL sunt grupate în paralel, respectiv ZR2 şi
ZC sunt grupate în serie, din acest motiv, circuitul de calcul se simplifică ca în figura alăturată, unde
ZP reprezintă impedanţa echivalentă a grupării paralel ZR1 || ZL, iar ZS reprezintă impedanţa
echivalentă a grupării serie ZR2, ZC, unde:

Z R1 ⋅ Z L j ⋅ R1 ⋅ X L
ZP = ⇒ ZP =
Z R1 + Z L R1 + j ⋅ X L

Z S = Z R 2 + ZC ⇒ Z S = R2 − j ⋅ X C

Aplicând teorema lui Kirkhoff 1 în nodul în care sunt conectate elementele de circuit (nodul
superior), precum şi teorema lui Kirkhoff 2 pe buclele compuse din vT şi ZS, respectiv ZS şi ZP, se
obţine:
ZS ⋅ ZP
Z0 =
ZS + Z P
j ⋅ R1 ⋅ X L
(R2 − j ⋅ X C ) ⋅
R1 + j ⋅ X L R1 ⋅ X L ⋅ X C + j ⋅ R1 ⋅ R2 ⋅ X L
⇒ Z0 = =
R2 − j ⋅ X C +
j ⋅ R1 ⋅ X L R1 ⋅ R2 + X L ⋅ X C − j ⋅ [R1 ⋅ ( X L + X C ) + R2 ⋅ X L ]
R1 + j ⋅ X L
Expresia finală a impedanţei de intrare este următoarea:

R1 ⋅ X L ⋅ X C + j ⋅ R1 ⋅ R2 ⋅ X L
Z0 =
R1 ⋅ R2 + X L ⋅ X C − j ⋅ [R1 ⋅ ( X L + X C ) + R2 ⋅ X L ]

Observaţie: în expresia finală, s-au grupat separat părţile reale de părţile imaginare la numărător,
respectiv la numitor.

Temă: rezolvaţi punctul b.

18

You might also like