Professional Documents
Culture Documents
Rezolvare
a. Calculul modulului impedanţei: valoarea modulului impedanţei se determină cu ajutorul
relaţiei generale de calcul a modulului unei mărimi complexe:
Z = (Re Z S )2 + (Im Z S )2
⇒
Z = 500[Ω ]
Im Z 400
ϕ Z = arctg ≅ arctg (1,33) ≅ 53,13
0
⇒ ϕ Z = arctg
Re Z 300
ϕ Z = 53,130
Pentru impedanţa considerată, defazajul acestia este ϕ Z = 53,130 , deci semnul rezultatului este
pozitiv, deci comportamentul impedanţei este inductiv.
Temă:
O impedanţă are valoarea Z = 100 - j⋅100 [Ω]. a. Să se determine modulul impedanţei, defazajul
dintre tensiunea pe aceasta şi curentul prin aceasta şi să se exprime sub formă fazorială impedanţa
respectivă. b. Să se indice tipul de comportament al impedanţei respective.
1
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente
Rezolvare
Determinarea impedanţei echivalente se realizează pe circuitul reprezentat în regim armonic, care se
obţine din circuitul iniţial în care componentele circuitului sunt reprezentate prin intermediul
impedanţelor. Se reaminteşte că impedanţele componentelor electronice au relaţiile de calcul:
Impedanţa rezistorului: ZR = R
Impedanţa condensatorului: Z C = − j ⋅ X C unde XC reprezintă reactanţa condensatorului
Circuitul iniţial în regim armonic are următoarea reprezentare:
Z S = Z R + ZC ⇒ ZS = R − j ⋅ XC
Pentru determinarea modulului, respectiv a defazajului impedanţei echivalente, mai întâi trebuie
determinată valoarea numerică a impedanţei echivalente. În acest scop, se detemină mai întâi
valoarea reactanţei condensatorului. Se reaminteşte că reactanţa condensatorului are relaţia de
calcul:
1
Reactanţa condensatorului: XC =
ω ⋅C
1
= 103 [Ω] = 1[kΩ ]
1 1
⇒ XC = =
rad − 6 rad
⋅F
3
1000 ⋅1[µF ] 10 ⋅10
s s
1424 3
Ω
2
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente
Z S ≅ 1, 41[kΩ ]
Im Z S −1
ϕ Z S = arctg ⇒ ϕ Z S = arctg = arctg (− 1) = −arctg (1) = −450
Re Z S 1
ϕ Z S = −450
Utilizând pentru mărimile v, i respectiv ZS expresiile sub formă de fazori, relaţia de mai sus devine:
V ⋅ e j⋅(ω ⋅t +ϕV ) = Z S ⋅ e
(
j⋅ ϕ Z S ) ⋅ I ⋅ e j⋅(ω⋅t +ϕ I )
⇒ V ⋅ e j⋅(ω ⋅t +ϕV ) = Z S ⋅ I ⋅ e
(
j ⋅ ω ⋅t +ϕ I +ϕ Z S )
3
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente
V
• amplitudinea curentului se determină cu relaţia: I=
ZS
• amplitudine: V=10[V]
• pulsaţie de lucru: ω=1000[rad/s]
• faza initială: ϕ V=300.
Deoarece pulsaţia de lucru are valoarea la care a fost calculată impedanţa echivalentă la punctele
precedente, rezultă că:
10 V
= 7,09[mA]
V
• amplitudinea curentului se determină cu relaţia: I= =
ZS 2 kΩ
I = 7,09[mA]
ϕ I = 750
Deoarece pulsaţia de lucru nu se modifică, pulsaţia curentului este aceeaşi cu pulsaţia tensiunii:
rad
ω = 1000
s
Expresia curentului electric este:
Temă.
Să se determine expresia matematică a impedanţei echivalente ZS a grupării elementelor indicate în
figura de mai jos, în funcţie de reactanţa bobinei L=1[mH] şi rezistenţa R=1[kΩ]. b. Să se
determine valoarea modulului impedanţei echivalente, respectiv valoarea defazajului dintre
tensiunea pe impedanţa echivalentă şi curentul electric prin aceasta, dacă pulsaţia de lucru a grupării
este ω=1000[rad/s]. c. Să se exprime impedanţa echivalenă
sub formă fazorială. d. Să se indice tipul de comportament al
inductanţei echivalente, pe baza valorii defazajului acesteia.
e. Să se determine valoarea tensiunii electrice pe circuit
(expresia armonică, respectiv expresia fazorială), dacă prin
cele 2 componente ale acestuia trece curentul electric
i(ω⋅t)=1⋅sin(1000⋅t) [mA].
4
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente
Rezolvare
Determinarea impedanţei echivalente se realizează pe circuitul
reprezentat în regim armonic, care se obţine din circuitul iniţial în
care componentele circuitului sunt reprezentate prin intermediul
impedanţelor. Se reaminteşte că impedanţele componentelor
electronice au relaţiile de calcul:
Impedanţa rezistorului: ZR = R
Impedanţa condensatorului: ZC = − j ⋅ X C
unde XC reprezintă reactanţa condensatorului
Circuitul iniţial în regim armonic are reprezentarea din figura alăturată. Cele 2 elemente de circuit
sunt grupate în paralel, din acest motiv:
Z R ⋅ ZC
ZP = ⇒
Z R + ZC
− j ⋅ R ⋅ X C − j ⋅ R ⋅ X C ⋅ (R + j ⋅ X C ) R ⋅ ( X C )2 R2 ⋅ X C
ZP = = = − j⋅
R − j ⋅ XC (R − j ⋅ X C ) ⋅ (R + j ⋅ X C ) R 2 + ( X C )2 R 2 + ( X C )2
R ⋅ ( X C )2 R2 ⋅ XC
ZP = − j⋅
R 2 + ( X C )2 R 2 + ( X C )2
Pentru determinarea modulului, respectiv a defazajului impedanţei echivalente, mai întâi trebuie
determinată valoarea numerică a impedanţei echivalente. În acest scop, se detemină mai întâi
valoarea reactanţei condensatorului. Se reaminteşte că reactanţa condensatorului are relaţia de
calcul:
1
Reactanţa condensatorului: XC =
ω ⋅C
5
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente
1
= 103 [Ω] = 1[kΩ]
1 1
⇒ XC = =
rad −
⋅ 1[nF ] 10 ⋅10 ⋅F
6 9 rad
106
s s 3
1
424
Ω
2 ⋅ 12 22 ⋅ 1
Valoarea impedanţei echivalente este: ZP = 2 2 − j ⋅ 2 2 [kΩ]
2 +1 2 +1
ZP =
2
− j⋅
4
[kΩ]
5 5
2 2
2 4
(Re Z P ) + (Im Z P ) ⇒ Z P = + [kΩ ] = ⋅ 20 [kΩ ] ≅ 0,89[kΩ ]
2 2 1
ZP =
5 5 5
Z P ≅ 0,89[kΩ]
4
Im Z P
ϕ Z P = arctg ⇒ ϕ Z P = arctg − 5 = − arctg (2 ) ≅ −63,430
Re Z P 2
5
ϕ Z P = −63,430
Utilizând pentru mărimile v, i respectiv ZC expresiile sub formă de fazori, relaţia de mai sus devine:
6
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente
V ⋅ e j ⋅(ω ⋅t +ϕV ) = Z C ⋅ e
(
j⋅ ϕ Z C ) ⋅ I ⋅ e j⋅(ω ⋅t +ϕ I )
V ⋅ e j ⋅(ω⋅t +ϕV ) = ZC ⋅ I ⋅ e
(
j ⋅ ω ⋅t +ϕ I +ϕ Z C )= X (
j ⋅ ω ⋅t +ϕ I −900 )
⇒ C ⋅I ⋅e
( )
Din expresia armonică a tensiunii v(ω ⋅ t ) = 4 ⋅ sin 106 ⋅ t + 100 [V ] se identifică valorile parametrilor
mărimii armonice astfel:
• amplitudine: V= 4[V]
• pulsaţie de lucru: ω=106[rad/s]
• faza initială: ϕ V=100.
Deoarece pulsaţia de lucru are valoarea la care a fost calculată reactanţa condensatorului la punctele
precedente, rezultă că:
4 V
≅ 4,49[mA]
V
• amplitudinea curentului se determină cu relaţia: I= =
X C 0,89 kΩ
• faza iniţială a curentului se determină cu relaţia: ϕ I = 100 + 900 = 1000
I = 4,49[mA]
ϕ I = 1000
Deoarece pulsaţia de lucru nu se modifică, pulsaţia curentului este aceeaşi cu pulsaţia tensiunii:
rad
ω = 106
s
Expresia curentului electric este:
7
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente
Rezolvare
Determinarea impedanţei echivalente se realizează pe circuitul
reprezentat în regim armonic, care se obţine din circuitul iniţial în
care componentele circuitului sunt reprezentate prin intermediul
impedanţelor. Se reaminteşte că impedanţele componentelor
electronice au relaţiile de calcul:
Impedanţa rezistorului: ZR = R
Impedanţa bobinei: ZL = j ⋅ X L unde XL
reprezintă reactanţa bobinei
Circuitul iniţial în regim armonic are reprezentarea din figura alăturată. Cele 2 elemente de circuit
sunt grupate în paralel, din acest motiv:
ZR ⋅ ZL j⋅R⋅XL
ZP = ⇒ ZP =
ZR + Z L R+ j⋅XL
j⋅R⋅XL j ⋅ R ⋅ X L ⋅ (R − j ⋅ X L ) R ⋅ ( X L )2 R2 ⋅ X L
ZP = = = − j⋅
R + j ⋅ X L (R + j ⋅ X L ) ⋅ (R − j ⋅ X L ) R 2 + ( X L )2 R 2 + ( X L )2
R ⋅ ( X L )2 R2 ⋅ X L
ZP = − j⋅
R 2 + ( X L )2 R 2 + ( X L )2
Pentru determinarea modulului, respectiv a defazajului impedanţei echivalente, mai întâi trebuie
determinată valoarea numerică a impedanţei echivalente. În acest scop, se detemină mai întâi
valoarea reactanţei bobinei. Se reaminteşte că reactanţa bobinei are relaţia de calcul:
Reactanţa bobinei: XL = ω ⋅ L
8
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente
rad −6 rad
⇒ X L = 10000 ⋅ 10[µH ] = 10 4
⋅ 10 ⋅ 10 ⋅ H = 10 [Ω ] = 100[Ω]
2
s 14s24 3
Ω
Valoarea impedanţei echivalente este:
ZP =
( )2
5 ⋅10 2 ⋅ 10 2
[Ω ] − ⋅
(5 ⋅10 2 ) ⋅ 102
2
[Ω ] =
5 ⋅106
[Ω ] − ⋅
25 ⋅10 6
[Ω]
(5 ⋅10 ) + (10 ) (5 ⋅10 ) + (10 )
j j
2 2 2 2 2 2 2 2 26 ⋅ 10 4
26 ⋅ 10 4
ZP = (Re Z P )2 + (Im Z P )2 ⇒
Z P ≅ 97,46[Ω ]
Im Z P − 0,96 ⋅ 10 2
ϕ Z P = arctg ⇒ ϕ Z P = arctg ≅ − arctg (5,05) ≅ −78,80
Re Z P
0,19 ⋅ 102
ϕ Z P = −78,80
Utilizând pentru mărimile v, i respectiv ZP expresiile sub formă de fazori, relaţia de mai sus devine:
9
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente
⇒ V ⋅ e j⋅(ω⋅t +ϕV ) = Z L ⋅ I ⋅ e
(
j ⋅ ω ⋅t +ϕ I +ϕ Z L )= X
L ⋅ I ⋅e
(
j ⋅ ω ⋅t +ϕ I +900 )
În această relaţie, modulele, respectiv argumentele mărimilor complexe sunt egale:
(
Din expresia armonică a tensiunii v(ω ⋅ t ) = 0,5 ⋅ sin 10000 ⋅ t + 130 0 [V ] se identifică valorile )
parametrilor mărimii armonice astfel:
• amplitudine: V= 0,5[V]
• pulsaţie de lucru: ω=10000[rad/s]
• faza initială: ϕ V=1300.
Deoarece pulsaţia de lucru are valoarea la care a fost calculată reactanţa bobinei la punctele
precedente, rezultă că:
0,5 V
= 5[mA]
V
• amplitudinea curentului se determină cu relaţia: I= =
X L 0,1 kΩ
• faza iniţială a curentului se determină cu relaţia: ϕ I = 1300 − 90 0 = 40 0
I = 5[mA]
ϕ I = 40 0
Deoarece pulsaţia de lucru nu se modifică, pulsaţia curentului este aceeaşi cu pulsaţia tensiunii:
rad
ω = 10000
s
Expresia curentului electric este:
10
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente
Observaţie: Impedanţa echivalentă este indicată pe circuit prin intermediul unei săgeţi.
• punctele de calcul ale impedanţei echivalente sunt punctele de intersecţie între săgeată şi
circuit;
• sensul de calcul al impedanţei echivalente este indicat de sensul săgeţii.
1. Se secţionează circuitul iniţial reprezentat în regim armonic între punctele de calcul ale
impedanţei; circuitul iniţial reprezentat în regim armonic se obţine din circuitul iniţial în
care componentele circuitului sunt reprezentate prin intermediul impedanţelor, iar mărimile
electrice sunt reprezentate prin fazori.
2. Din circuitul iniţial se obţin 2 semicircuite din care se elimină cel considerat ca fiind în sens
“opus” sensului de calcul al impedanţei;
4. Între bornele lăsate în “aer” ale semicircuitului păstrat în urma aplicării etapei 2, se va
introduce un generator de tensiune sinusoidală vT, care furnizează în circuitul nou obţinut un
curent sinusoidal iT.
vT
Ze =
iT
11
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente
Rezolvare
Primul pas constă în determinarea circuitului de calcul al impedanţei de intrare Zi, care de obţine
aplicând regulile prezentate mai sus, pe circuitul iniţial reprezentat în regim armonic. Se reaminteşte
că impedanţele componentelor electronice au relaţiile de calcul:
Impedanţa rezistorului: ZR = R
Impedanţa bobinei: ZL = j ⋅ X L unde XL reprezintă reactanţa bobinei
Impedanţa condensatorului: Z C = − j ⋅ X C unde XC reprezintă reactanţa condensatorului
12
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente
vT
Zi =
iT
În circuitul de calcul, se observă că impedanţele ZL şi ZC sunt grupate îm paralel, din acest motiv,
circuitul de calcul se simplifică astfel:
ZP =
Z L ⋅ ZC
⇒ ZP =
( j ⋅ X L ) ⋅ (− j ⋅ X C ) ⇒
Z L + ZC ( j ⋅ X L ) + (− j ⋅ X C )
X L ⋅ XC
ZP =
j ⋅ (X L − X C )
Aplicând teorema lui Kirkhoff 2 pe circuitul de mai sus, considerând sensul de parcurgere al buclei
de circuit ca fiind sensul orar, se obţine:
Z R ⋅ iT + Z P ⋅ iT − vT = 0 ⇒ (
vT = Z R + Z P ⋅ iT ) ⇒ Zi =
vT
iT
= ZR + ZP ⇒
X L ⋅ XC
Zi = R +
j ⋅ (X L − XC )
Expresia finală a impedanţei de intrare se consideră ca fiind expresia în care partea reală, respectiv
partea imaginară sunt grupate separat:
X L ⋅ XC − j2 ⋅ X L ⋅ XC X L ⋅ XC
Zi = R + =R+ = R− j⋅
j ⋅ (X L − XC ) j ⋅ (X L − X C ) (X L − XC )
X L ⋅ XC
Zi = R − j ⋅
(X L − XC )
b. Pentru determinarea modulului, respectiv a defazajului impedanţei echivalente, mai întâi trebuie
determinată valoarea numerică a impedanţei de intrare. În acest scop, se determină mai întâi valorile
reactanţelor bobinei, respectiv a condensatorului.
Deoarece valorile reactanţelor celor 2 componente depind de pulsaţia la care lucrează
circuitul, trebuie indentificată valoarea acesteia. Identificarea pulsaţiei de lucru se realizează din
expresia tensiunii aplicate la intrarea acestuia:
13
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente
rad
vI (ω ⋅ t ) = 5 ⋅ sin 1000 ⋅ t ⇒ ω = 1000
ω ={ s
de pulsatia
lucru
1
Reactanţa condensatorului: XC =
ω ⋅C
rad
⋅10[mH ] = ⋅103 ⋅ 10 ⋅ 10− 3 ⋅ H = 10[Ω]
rad
Calculul valorii reactanţei bobinei: X L = 1000
s 14s24 3
Ω
Calculul valorii reactanţei condensatorului:
1 10
= [Ω ] = 5[Ω]
1 1
XC = =
rad − 6 rad
⋅F 2
3 2
1000 ⋅ 200[µF ] 10 ⋅ 2 ⋅10 ⋅10
s s243
1
4
Ω
X L = 10[Ω] X C = 5[Ω ]
X L ⋅ XC 10[Ω ] ⋅ 5[Ω] 50 Ω 2
Zi = R − j ⋅ = 100[Ω ] − j ⋅ = 100[Ω ] − j ⋅ = 100[Ω] − j ⋅ 10[Ω ]
(X L − X C ) 10[Ω ] − 5[Ω] 5 Ω
Zi = 100[Ω ] − j ⋅ 10[Ω]
Zi = (Re Z i )2 + (Im Z i )2
⇒ Zi = 1002 + 10 2 = 10 4 + 10 2 = 10 2 ⋅ (10
12+ 31) ≅ 10 ⋅10 = 10 [Ω]
2 2 2 2
≅10 2
Zi ≅ 10 2 [Ω]
14
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente
Im Z i − 10
ϕ Z i = arctg = arctg (− 0,1) = − arctg (0,1) = −5,71
0
⇒ ϕ Z i = arctg
Re Z i 100
ϕ Z i = −5,710
Rezolvare
Circuitul de calcul al impedanţei de intrare Zi,
obţinul după aplicarea regulilor enunţate anterior
pe circuitul iniţial reprezentat în regim armonic este
prezentat în figura alăturată. Impedanţa de intrare
se determină pe circuitul final, cu formula generală:
vT
Zi =
iT
Z R1 ⋅ Z L j ⋅ R1 ⋅ X L
Z P1 = ⇒ Z P1 =
Z R1 + Z L R1 + j ⋅ X L
Z R2 ⋅ ZC − j ⋅ R2 ⋅ X C
Z P2 = ⇒ Z P2 =
Z R2 + ZC R2 − j ⋅ X C
15
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente
Aplicând teorema lui Kirkhoff 2 pe circuitul de mai sus, considerând sensul de parcurgere al buclei
de circuit ca fiind sensul orar, se obţine:
vT j ⋅ R1 ⋅ X L j ⋅ R2 ⋅ X C
Z P1 ⋅ iT + Z P 2 ⋅ iT − vT = 0 ⇒ Z i = = Z P1 + Z P 2 ⇒ Z i = −
iT R1 + j ⋅ X L R2 − j ⋅ X C
X L ⋅ X C ⋅ (R1 + R2 ) + j ⋅ R1 ⋅ R2 ⋅ ( X L − X C )
Zi =
R1 ⋅ R2 + X L ⋅ X C + j ⋅ ( R2 ⋅ X L − R1 ⋅ X C )
Observaţie: în expresia finală, s-au grupat separat părţile reale de părţile imaginare la numărător,
respectiv la numitor.
b. Pentru determinarea modulului, respectiv a defazajului impedanţei de intrare, mai întâi trebuie
determinată valoarea numerică a impedanţei de intrare. În acest scop, se determină mai întâi valorile
reactanţelor bobinei, respectiv a condensatorului. Deoarece valorile reactanţelor celor 2 componente
depind de pulsaţia la care lucrează circuitul, trebuie indentificată valoarea acesteia. Identificarea
pulsaţiei de lucru se realizează din expresia tensiunii aplicate la intrarea acestuia:
rad
vI (ω ⋅ t ) = 1 ⋅ sin 1000 ⋅ t ⇒ ω = 1000
ω ={ s
de pulsatia
lucru
X L = 100[Ω] X C = 100[Ω ]
X L ⋅ X C ⋅ (R1 + R2 ) + j ⋅ R1 ⋅ R2 ⋅ ( X L − X C ) ( )
2 ⋅ 10 2 ⋅ 10 2 ⋅ 2 ⋅ 10 2 + j ⋅ 10 2 ⋅ 10 2 ⋅ 2 ⋅ 10 2 − 10 2
[Ω]
Zi = =
(
R1 ⋅ R2 + X L ⋅ X C + j ⋅ (R2 ⋅ X L − R1 ⋅ X C ) 10 2 ⋅ 10 2 + 2 ⋅ 10 2 ⋅ 10 2 + j ⋅ 10 2 ⋅ 2 ⋅ 10 2 − 10 2 ⋅ 10 2 )
16
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente
Zi =
4 ⋅ 106 + j ⋅ 106
[Ω] = 4 + j ⋅ 102 [Ω] = (4 + 2j ) ⋅ (32− j ) ⋅102 [Ω] = 130 − j ⋅10[Ω]
4
3 ⋅ 10 + j ⋅ 10 4 3+ j 3 +1
Z i = 130[Ω ] − j ⋅ 10[Ω ]
Im Zi − 130
⇒ ϕ Zi = arctg = arctg = arctg (− 13) = − arctg (13) = −85,6 ϕ Z i = −85,6 0
0
Re Z i 10
Rezolvare
Circuitul de calcul al impedanţei de ieşire Z0, obţinut după aplicarea regulilor enunţate anterior pe
circuitul iniţial reprezentat în regim armonic este prezentat în figura de mai jos stînga a cărui
reprezentare în regim armonic este prezentat în figura din dreapta jos, circuit care reprezintă
circuitul de calcul al impedanţei de ieşire. Sursa de tensiune vI s-a pasivizat, fiind astfel înlocuită cu
un scurtcircuit între terminale. Impedanţa de ieşire se determină pe circuitul final, cu formula
generală:
vT
Z0 =
iT
17
Exemple de probleme rezolvate pentru calculul impedanţelor/admitanţelor echivalente
În circuitul de calcul, se observă că impedanţele ZR1 şi ZL sunt grupate în paralel, respectiv ZR2 şi
ZC sunt grupate în serie, din acest motiv, circuitul de calcul se simplifică ca în figura alăturată, unde
ZP reprezintă impedanţa echivalentă a grupării paralel ZR1 || ZL, iar ZS reprezintă impedanţa
echivalentă a grupării serie ZR2, ZC, unde:
Z R1 ⋅ Z L j ⋅ R1 ⋅ X L
ZP = ⇒ ZP =
Z R1 + Z L R1 + j ⋅ X L
Z S = Z R 2 + ZC ⇒ Z S = R2 − j ⋅ X C
Aplicând teorema lui Kirkhoff 1 în nodul în care sunt conectate elementele de circuit (nodul
superior), precum şi teorema lui Kirkhoff 2 pe buclele compuse din vT şi ZS, respectiv ZS şi ZP, se
obţine:
ZS ⋅ ZP
Z0 =
ZS + Z P
j ⋅ R1 ⋅ X L
(R2 − j ⋅ X C ) ⋅
R1 + j ⋅ X L R1 ⋅ X L ⋅ X C + j ⋅ R1 ⋅ R2 ⋅ X L
⇒ Z0 = =
R2 − j ⋅ X C +
j ⋅ R1 ⋅ X L R1 ⋅ R2 + X L ⋅ X C − j ⋅ [R1 ⋅ ( X L + X C ) + R2 ⋅ X L ]
R1 + j ⋅ X L
Expresia finală a impedanţei de intrare este următoarea:
R1 ⋅ X L ⋅ X C + j ⋅ R1 ⋅ R2 ⋅ X L
Z0 =
R1 ⋅ R2 + X L ⋅ X C − j ⋅ [R1 ⋅ ( X L + X C ) + R2 ⋅ X L ]
Observaţie: în expresia finală, s-au grupat separat părţile reale de părţile imaginare la numărător,
respectiv la numitor.
18