SFÂNTUL IGNATIE TEOFORUL – ARTIZANUL ECLESIOLOGIEI

TEOLOGICE ŞI EUHARISTICE

1. Repere biografice. Despre viaţa Sfântului Ignatie Teoforul avem puţine date.
Izvoarele vieţii Sfântului Ignatie, adică Sfântul Irineu, Eusebiu al Cezareeii şi Ieronim nu
ne spun nimic despre locul de naştere şi origine. Informaţia că el ar fi fost copilul pe care
Mântuitorul l-ar fi arătat Apostolilor, când aceştia discutau despre întâietate (Mt. 18,4),
apare pentru prima dată la Sfântul Simeon Metafrastul în Martiriul Sfântului Ignatie şi se
datorează, foarte probabil, cognomenului de Teoforul pe care-l purta Sfântul Ignatie şi pe
care el însuşi şi-l dă în formula de salutare de la începutul fiecărei din cele şapte scrisori
ale sale. Θεοφόρος, cu accentul pe silaba penultima, înseamnă „purtător de Dumnezeu”,

pe când Θεόφορος, cu accentul pe antepenultima silabă, înseamnă „purtat de

Dumnezeu”.
Un lucru foarte cert – se ştie că el a fost episcop al Antiohiei, unul din cele mai
vechi centre creştine. Potrivit Tradiţiei, Sfântul Ignatie a fost al doilea episcop al
Antiohiei, sau al treilea, dacă e introdus şi Sfântul Petru în lista episcopilor antiohieni.
Eusebiu spune că Evodiu a luat locul lui Petru, iar după Evodiu a urmat Sfântul Ignatie.
Despre Sfântul Ignatie mai aflăm că a murit ca martir. Acest lucru este atestat de
izvoare pre-eusebiene şi anume de Sfântul Policarp (Către Filipeni, 9), Sfântul Irineu
(Contra ereziilor, 5, 28, 4) şi Origen (Omilia a VI- a la Luca), care vorbesc de o moarte
prin aruncare la fiare în amfiteatrul Romei. Data martiriului după Eusebiu este că acesta a
avut loc în timpul domniei lui Traian (98-117).
Detalii interesante asupra martiriului Sfântului Ignatie găsim chiar în propriile
sale Epistole, scrise pe drumul său cel din urmă. Potrivit informaţiilor din Epistole,
Sfântul Ignatie a fost arestat în timpul unei persecuţii, pentru că era creştin. Se pare că el
n-a fost singurul în această situaţie, ci au mai fost prinşi şi alţii şi că întreaga Bisercică
antiohiană a fost atinsă de măsurile drastice ale stăpânirii imperiale. Sfântul Ignate a fost
prins şi aruncat la fiare în amfiteatrul din Roma, ca spectacol la jocurile de circ.
Transportul la Roma, în asemenea situaţii, era autorizat de legi. De la Antiohia la Roma

1
el a fost însoţit şi transportat de o escortă militară, alcătuită din zece ostaşi, pe care
condamnatul îi numeşte „leoparzi”.
Însuşi Sfântul Ignatie avea să spună propriul martiriu: „Vă rog să nu-mi arătaţi o
bunăvoinţă nepotrivită. Lăsaţi-mă să fiu mâncare fiarelor, prin care pot dobândi pe
Dumnezeu. Sunt grâu al lui Dumnezeu şi sunt măcinat de dinţii fiarelor, ca să fiu
găsit pâine curată a lui Hristos. 2. Mai degrabă, linguşiţi fiarele, ca ele să-mi fie
mormânt şi să nu lase nimic din trupul meu; ca nu adormind să fiu povara cuiva.
Atunci voi fi cu adevărat ucenic al lui Iisus Hristos, când nici trupul meu nu-l va
vedea lumea. Faceţi rugăciuni lui Dumnezeu pentru mine, ca să fiu găsit, prin aceste
unelte, jertfă lui Dumnezeu” (Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie
Teoforul, Către Romani, IV, p. 175).
„Sfântul Ignatie Teoforul este primul Părinte şi Învăţător al Bisericii, aşa cum este
şi primul mare teolog după Apostoli. Adevărul, caracterul direct şi siguranţa cuvintelor
sale dau impresia unui bărbat într-adevăr apostolic. Prin Sfântul Ignatie Teoforul Biserica
face un pas înainte spre fundamentarea teologică a mersului ei şi nu mai abordează
problemele ei ocazional şi practic (Sfântul Celement Romanul, Didahia), ci mai ales
teologic” (Prof. Dr. Stylianos Papadopoulos, Patrologie (I), Bucureşti, Editura Bizantină,
2006).
Omilia Sfântului Ioan Gură de Aur ne spune că osemintele sfântului au fost
depuse în Antiohia.
Biserica Ortodoxă îl serbează la 20 decembrie.
2. Repere bibliografice. În drum spre Roma, Sfântul Ignatie a scris şapte
scrisori, pe care le găsim enumerate şi la Policarp şi la Eusebiu. Sunt două categorii:
- cele trimise din Smirna :
a. Scrisoarea către Efeseni
b. Scrisoarea către Magnezieni
c. Scrisoarea către Trallieni
- cele trimise din Troada:
d. Scrisoarea către Romani
e. Scrisoarea către Filadelfieni
f. Scrisoarea către Smirneni

2
 g. Scrisoarea către Policarp.
Aceste scrisori cuprind îndemnuri la viaţă curată, la unire în jurul episcopilor, la
dragoste faţă de Hristos şi să se păzească de erezii. Conţinutul scrisorilor corespunde
nevoilor şi situaţiei fiecăreia din Bisericile cărora le sunt adresate, dar şi inspiraţiei
personale a autorului.
Din ideile, vocabularul şi limba Scrisorilor Sfântului Ignatie reiese că acesta
primise o frumosă educaţie literară la tinereţe şi, pe deasupra, era înzestrat şi cu un
remarcabil talent.
Scrisorile s-au păstrat în trei recenzii:
1. Recenzia medie păstrată în Codex Mediceus Laurentianus (text grec).
2. Recenzia prescurtată (Scrisoarea către Efeseni, Romani şi Policarp
sunt rezumate într-o traducere siriacă).
3. Recenzia lungă, reprodusă în traducere latină.
Sfântul Ignatie e frământat de o grijă neadormită şi dragoste arzândă de
următoarele probleme: 1. fiinţa divino-umană a lui Iisus Hristos a cărei realitate istorică
trebuie să impună negatorilor. 2. Autoritatea şi prestigiul deosebit al ierarhiei bisericeşti
în frunte cu episcopul. 3. Necesitatea şi urgenţa unităţii Bisericii în jurul episcopului şi
caracterul ecumenic al acestei unităţi. 4. Funcţia şi sensul Euharistiei în cadrul acestei
eclesiologii. 5. Kalokagathia creştină. 6. Teama ca nu cumva creştinii romani să intervină
la autorităţi spre a lipsi de autor de vrednicia martiriului. 7. Combaterea ereticilor
(iudaizanţi şi docheţi).
3. Repere doctrinare. a. Dumnezeu. Sfânta Treime. Hristologia. Sfântul Ignatie
Teoforul e numit „primul mare teolog după apostoli”, ca unul ce a teologhisit despre
slujirea episcopului, despre unitatea Bisericii şi despre realismul euharistic. Succint,
învăţătura Sfântului Ignatie dezbate următoarele tematici :
- pe Dumnezeu îl cunoaştem prin Iisus Hristos.
- creştinismul e cunoaşterea lui Dumnezeu.
- Dumnezeu şi Hristos sunt uniţi perfect.
- toată prosperitatea vine de la Dumnezeu şi Iisus Hristos.
- Iisus Hristos e „omul cel nou”.
- vorbeşte despre realitatea învierii lui Iisus Hristos.

3
 - Hristos este născut din veci din Tatăl.
- principiile fundamentale ale mântuirii sunt: credinţa, dragostea, suferinţa şi
patima.
- credinţa şi dragostea sunt însuşi Dumnezeu, practicând aceste virtuţi devenim
imitatori ai lui Dumnezeu. Credinţa e începutul vieţii, iar dragostea este sfârşitul acesteia.
El nu se teme de moarte, ci de întâmplarea ca nu cumva creştinii din Roma să-l
denunţe. El spune: „Lăsaţi-mă să fiu mâncare fiarelor, ca să pot ajunge la Dumnezeu.
Sunt grâul lui Dumnezeu şi sunt măcinat de dinţii fiarelor ca să fiu găsit pâine curată a lui
Hristos”.
Despre Euharistie spune că: este realitatea trupului şi a sângelui lui Hristos care
dau viaţă. Pâinea euharistică este „doctoria nemuririi, antidotul morţii, viaţa în Hristos
pentru totdeauna” (Efes. 20,2).
b. Eclesiologie. Unitatea Bisericii. „Eclesiologia este epopeea vieţii sale” (Pr.
Prof. Ioan G. Coman). Este primul care foloseşte polisemanticul termen Biserică
sobornicească = ὴ καθολική ἐκκλησία (Smirn. 8, 2), precum termenii creştinism şi
Evanghelie. Unitatea Bisericii se realizează prin strânsa legătură dintre episcop şi
credincioşi. Ni se spune că: „unii vorbesc mereu de episcop, dar fac totul fără el”.
- episcopul e chipul Tatălui, preoţii sinedriul lui Dumnezeu şi adunarea
Apostolilor, iar diaconii sunt slujitori ai tainelor lui Iisus Hristos.
c. Despre familie, asceză, sclavi
- căsătoria să se facă cu acordul episcopului, pentru ca unirea să fie după Domnul,
nu după patimă.
- cel care trăieşte în curăţie şi se mândreşte e pierdut. Dacă acest lucru se face
cunoscut, castitatea e pierdută în afară de episcop.
- sclavii să fie trataţi cu blândeţe.
Biserica Ortodoxă prăznuieşte pe Sfântul Ignatie Teoforul la 20 decembrie.

4. Repere textologice
„1. De aceea şi voi trebuie să mergeţi împreună cu voinţa episcopului, lucru pe
care îl şi faceţi. Că venerabila voastră preoţie, vrednică de Dumnezeu, este aşa de unită cu
episcopul ca şi coardele cu chitara. De aceea este cântat Iisus Hristos în unirea voastră şi

4
în armonioasa voastră dragoste. 2. Fiecare din voi deci să fiţi un cor; şi în armonia
înţelegerii dintre voi, luând în unire melodia lui Dumnezeu, să cântaţi prin Iisus Hristos
cu un glas Tatălui, ca să vă audă şi să vă cunoască prin faptele bune pe care le faceţi, că
sunteţi mădulare ale Fiului Său. Vă este, dar, de folos să fiţi într-o unire fără prihană,
pentru ca să aveţi pururea parte şi de Dumnezeu”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Efeseni, IV, p.
158-159)
*„1. Cu cât vede cineva pe episcop că tace, cu atât mai mult să-l respecte; că
trebuie să primim pe cel pe care Stăpânul casei îl trimite să-i administreze casa ca pe
Însuşi Cel ce l-a trimis. Este lămurit, aşadar, că trebuie să privim pe episcop ca pe
Domnul Însuşi. 2. Chiar Onisim vă laudă mult pentru buna voastră rânduială, în
Dumnezeu, că vieţuiţi toţi după adevăr şi că nu se află între voi nici o erezie şi nici nu
ascultaţi pe altcineva mai mult decât pe Iisus Hristos, Care vă grăieşte adevărul”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Efeseni, VI,
p.159)

*„1. «Rugaţi-vă neîncetat» pentru ceilalţi oameni. Că este şi în ei nădejde de

pocăinţă, ca să aibă parte de Dumnezeu. Îngăduiţi-le să fie învăţaţi chiar din faptele
voastre. 2. Faţă de mânia lor, voi fiţi blânzi, faţă de lăudăroşenia lor, voi fiţi smeriţi, faţă
de hulile lor, voi faceţi rugăciuni, faţă de rătăcirea lor, voi fiţi «tari în credinţă», faţă de
sălbăticiunea lor, voi fiţi potoliţi. Nu căutaţi să-i imitaţi pe ei. 3. Să le fim fraţi, prin
blândeţea noastră; să ne străduim să «imităm pe Domnul»; - Cine a fost mai nedreptăţit
ca El? Cine a fost mai lipsit? Cine a fost mai dispreţuit? – ca să nu se găsească în voi
iarbă a diavolului, ci să rămâneţi, trupeşte şi duhovniceşte, în Iisus Hristos, în toată
curăţenia şi cuminţenia”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Efeseni, X, p.
160-161)

*„2. Nimic să nu iubiţi în afară de Hristos, în Care port lanţurile, mărgăritarele

cele duhovniceşti. Facă Dumnezeu să înviez cu ele, prin rugăciunea voastră, de care facă

5
Dumnezeu să am totdeauna parte, ca să fiu găsit în moştenirea creştinilor din Efes, care
au fost totdeauna uniţi şi cu Apostolii, prin puterea lui Iisus Hristos”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Efeseni, XI,
p.161)

*„1. Sârguiţi-vă, dar, să vă adunaţi mai des pentru Euharistia lui Dumnezei şi spre
slava Lui. Când vă adunaţi des, sunt nimicite puterile satanei, iar prin unirea credinţei
voastre se risipeşte prăpădul lui. 2. Nimic nu-i mai bun ca pacea, în care încetează orice
război al celor cereşti şi pământeşti”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Efeseni, XIII,
p. 161)

*„1. Mai bine este să taci şi să fii, decât să vorbeşti şi să nu fii. Bine este a
învăţa, dacă cel ce învaţă face. Unul este Învăţătorul, Cel Care «a zis şi s-au făcut»; iar
cele pe care le-a făcut tăcând, sunt vrednice de Tatăl Lui. 2. Cel ce are cu adevărat
cuvântul lui Iisus, acela poate să audă chiar tăcerea Lui, ca să fie desăvârşit, pentru
ca să facă prin cele ce spune şi să se cunoască prin cele ce tace. Nimic nu-i ascuns
Domnului, ci chiar cele ascunse ale noastre sunt aproape de El. 3. Pe toate, dar, să le
facem ca şi cum Domnul ar locui în noi, ca să fim temple ale Lui; că El este în noi
Dumnezeul nostru precum şi este şi se va arăta înaintea feţei noastre, dacă Îl iubim cu
dreptate”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Efeseni, XV,
p. 162)

„1. Sufletul meu mi-l dau pentru voi şi pentru cei pe care i-aţi trimis spre cinstirea
lui Dumnezeu în Smirna, de unde vă şi scriu, mulţumind Domnului şi iubindu-l pe
Policarp ca şi pe voi. Aduceţi-vă aminte de mine, precum şi Iisus Hristos îşi aduce aminte
de voi. 2. Rugaţi-vă pentru Biserica din Siria, de unde sunt dus în lanţuri la Roma, eu,
care sunt cel din urmă dintre credincioşii de acolo, care am fost învrednicit a fi găsit în
preţuirea lui Dumnezeu. Fiţi sănătoşi în Dumnezeu Tatăl şi în Iisus Hristos, nădejdea
noastră comună”.

6
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Efeseni, XXI,
p. 164)

*„1. Se cuvine, dar, nu numai să ne numim creştini, ci să şi fim; că sunt unii

care numesc pe episcop episcop, dar fac pe toate fără el. Unii ca aceştia nu mi se par a
avea o conştiinţă curată, pentru că adunările lor de slujbă nu sunt întemeiate potrivit
poruncii Domnului”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Magnezieni,
IV, p. 166)

*„1. …. vă îndemn să vă străduiţi să le faceţi pe toate în unire cu Dumnezeu,

având întâistătător pe episcop, care este în locul lui Dumnezeu, pe preoţi care sunt în
locul soborului Apostolilor şi pe diaconi care-mi sunt aşa de dragi, cărora li s-a
încredinţat slujirea lui Iisus Hristos, Care mai înainte de veci, era la Tatăl şi la sfârşit s-a
arătat. 2. Asemănându-vă, dar, toţi în purtări cu Dumnezeu, respectaţi-vă unul pe altul;
nimeni să nu se uite trupeşte la semenul său, ci totdeauna să vă iubiţi unul pe altul în Iisus
Hristos. Să nu fie nimic între voi care să vă poată dezbina, ci uniţi-vă cu episcopul şi cu
întâistătătorii voştri, potrivit chipului şi învăţăturii celei nestricăcioase”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Magnezieni,
VI, p. 166)

„1. După cum Domnul n-a făcut nimic, nici prin El Însuşi, nici prin Apostoli, fără
Tatăl, cu Care era unit, tot aşa şi voi să nu faceţi nimic fără episcopi şi fără preoţi; nici să
nu încercaţi să vi se pară că este binecuvântat a face ceva de unul singur, ci în comun: o
singură rugăciune, o singură cerere, o singură minte, o singură nădejde în dragoste, în
bucuria cea neprihănită, care este Iisus Hristos, decât Care nu este nimic mai bun. 2.
Adunaţi-vă cu toţii ca într-un templu al lui Dumnezeu, ca la un altar, în jurul unuia Iisus
Hristos, care a ieşit de la Unul Tatăl, Care este unul şi la Tatăl s-a întors”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Magnezieni,
VII, p. 167)

7
 „3. Este o nebunie să vorbeşti de Hristos şi să trăieşti ca iudeii. Că nu creştinismul
a crezut în iudaism, ci iudaismul în creştinism, în care s-a adunat toată limba, care a
crezut în Dumnezeu”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Magnezieni,
X, p. 168)
„1. Când vă supuneţi episcopului ca lui Iisus Hristos, îmi păreţi că vieţuiţi nu după
om, ci după Iisus Hristos, Care a murit pentru noi, pentru ca, crezând în moartea Lui, să
scăpaţi de moarte. 2. Este, aşadar, de neapărată trebuinţă, precum şi faceţi, să nu faceţi
nimic fără episcop, ci să vă supuneţi şi preoţimii ca Apostolilor lui Hristos, nădejdea
noastră, în Care vom fi găsiţi dacă vieţuim aşa. 3. Trebuie ca şi diaconii, ca slujitori ai
tainelor lui Iisus Hristos, să placă tuturor în tot chipul. Că nu sunt slujitori ai mâncărurilor
şi băuturilor, ci slujitori ai Bisericii lui Dumnezeu. Trebuie, dar, să se ferească de
învinuiri ca de foc”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Tralieni, II, p.
170-171)

*„1. De asemenea, toţi să respecte pe diaconi ca pe Iisus Hristos; să respecte şi pe

episcop, care este chip al Tatălui, iar pe preoţi ca pe sobor al lui Dumnezeu şi ca adunare
a Apostolilor. Fără de aceştia nu se poate vorbi de biserică. 2. Sunt convins că despre
acestea şi voi gândiţi la fel. Dovada dragostei voastre am primit-o şi o am cu mine în
episcopul vostru, al cărui fel de purtare este mare lecţie, iar blândeţea lui, putere; socot că
şi păgânii îl respectă. 3. Pentru că vă iubesc, vă cruţ, deşi aş fi putut să vă scriu despre
aceasta mai cu tărie. N-am de gând să vă poruncesc ca un apostol, când sunt un osândit”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Tralieni, III,
p.171)

„1. Aşadar, vă rog, nu eu, ci dragostea lui Iisus Hristos: Folosiţi numai hrană
creştină! Depărtaţi-vă de buruiana străină, care este erezie. 2. Că ereticii, pentru a părea
vrednici de crezare, amestecă pe Iisus Hristos cu propriile lor gânduri, întocmai ca cei
care dau băuturi otrăvitoare amestecate cu miere şi vin; cel care nu ştie, ia cu plăcere
băutura otrăvitoare şi moare din pricina acelei rele dulceţi”.

8
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Tralieni, VI, p.
172)

„1. Fiţi surzi, dar, când cineva vă vorbeşte altceva decât de Hristos, Cel din
neamul lui David, Cel din Maria, Care cu adevărat s-a născut, a mâncat şi a băut, Care cu
adevărat a fost prigonit pe timpul lui Pilat din Pont, Care cu adevărat a fost răstignit şi a
înviat în văzul celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor dedesubt; 2. Care cu adevărat a
înviat din morţi, înviindu-L pe El Tatăl Lui; după asemănare, Tatăl Lui ne va învia în
Hristos Iisus şi pe noi, care credem în El fără de Care nu avem viaţa cea adevărată”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Tralieni, IX, p.
172)

„2. Fiţi sănătoşi în Iisus Hristos. Supuneţi-vă episcopului ca poruncii lui

Dumnezeu, de asemenea şi preoţilor. Iubiţi-vă fiecare unul pe altul cu inimă neîmpărţită.
3. Duhul meu se curăţă pentru voi nu numai acum, ci şi când voi dobândi pe Dumnezeu.
Sunt încă în primejdie; dar credincios este Tatăl în Iisus Hristos să-mi împlinească
rugăciunea mea şi a voastră. Facă Dumnezeu să fiţi în El fără prihană”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Tralieni, XIII,
p. 173)

„2. Nu-mi daţi mai mult decât aceea de a fi jertfit lui Dumnezeu; jertfelnicul este
încă gata; voi, ajungând prin dragoste cor, să cântaţi Tatălui în Hristos Iisus, că
Dumnezeu a învrednicit pe episcopul Siriei să fie găsit vrednic de a veni din răsărit în
apus. Că bun lucru este a apune din lume spre Dumnezeu, pentru a răsări în Dumnezeu.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Romani, II, p.
175)

„1. Niciodată n-aţi pizmuit pe nimeni; pe alţii i-aţi învăţat. Eu, însă, vreau să fie
trainice acelea, pe care le porunciţi prin învăţăturile voastre. 2. Mie cereţi-mi numai atât:
putere pentru cele dinlăuntrul meu şi din afara mea, ca nu cumva să grăiesc, ci să şi
voiesc, nu numai să-mi spun creştin, ci să şi fiu găsit creştin. Dacă voi fi găsit, pot să-mi

9
şi spun şi creştin; atunci sunt credincios, când nu mă arăt lumii. 3. Nu este bine a te arăta.
4. Că Dumnezeul nostru Iisus Hristos se arată mai ales când este în Tatăl. Când
creştinismul e urât de lume nu-i o faptă de înduplecare, ci de măreţie”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Romani, III, p.
175)

*„Vă rog să nu-mi arătaţi o bunăvoinţă nepotrivită. Lăsaţi-mă să fiu mâncare

fiarelor, prin care pot dobândi pe Dumnezeu. Sunt grâu al lui Dumnezeu şi sunt
măcinat de dinţii fiarelor, ca să fiu găsit pâine curată a lui Hristos. 2. Mai degrabă,
linguşiţi fiarele, ca ele să-mi fie mormânt şi să nu lase nimic din trupul meu; ca nu
adormind să fiu povara cuiva. Atunci voi fi cu adevărat ucenic al lui Iisus Hristos,
când nici trupul meu nu-l va vedea lumea. Faceţi rugăciuni lui Dumnezeu pentru
mine, ca să fiu găsit, prin aceste unelte, jertfă lui Dumnezeu”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Romani, IV, p.
175)

„1. «Stăpânitorul veacului acestuia» vrea să mă răpească şi să strice gândurile

mele despre Dumnezeu. Nimeni, dar, dintre cei de faţă să nu-l ajute! Mai bine fiţi cu
mine, adică cu Dumnezeu! Să nu căutaţi că vorbiţi de Iisus Hristos, dar să doriţi lumea. 2.
Invidia să nu se sălăşluiască în voi. Nici dacă v-aş ruga, când voi fi lângă voi, să nu mă
ascultaţi, ci ascultaţi cele ce vă scriu. Vă scriu fiind viu şi dorind să mor. Dorinţa mea a
fost răstignită şi nu este în mine foc, care să iubească materia, ci «apă vie», care grăieşte
în mine şi-mi spune dinăuntrul meu: «Vino, la Tatăl!». 3. Nu mă bucur de hrana cea
stricăcioasă, nici de plăcerile vieţii acesteia. Vreau pâinea lui Dumnezeu care este trupul
lui Iisus Hristos. Cel din sămânţa lui David, iar băutură vreau sângele Lui, care este
dragoste nestricăcioasă”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Romani, VII,
p. 176-177)

10
 „1. Nu vreau să mai trăiesc după oameni. Şi va fi aceasta, dacă voi o voiţi. Voiţi,
ca şi voi să fiţi voiţi! 2. Vă cer aceasta în puţine cuvinte. Credeţi-mă! Iisus Hristos vă va
arăta, că spun adevărul”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Romani, VIII,
p.177)

„1. Căutaţi, dar, să participaţi la o singură euharistie, că unul este trupul

Domnului nostru Iisus Hristos şi unul este potirul spre unirea cu sângele Lui; unul
este jertfelnicul, după cum unul este episcopul împreună cu preoţii şi diaconii, cei
împreună cu mine robi; pentru ca ceea ce faceţi. S-o faceţi după Dumnezeu”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Filadelfieni,
IV, p. 179)

„1. Eu am făcut ce mi se cădea, ca un om rânduit spre unire. Că Dumnezeu nu

locuieşte unde este dezbinare şi mânie. Dumnezeu iartă pe toţi care se pocăiesc, dacă se
pocăiesc în unire cu Dumnezeu şi în comuniune cu episcopul. Cred în harul lui Iisus
Hristos, Care vă va dezlega de orice legătură. 2. Vă rog să nu faceţi nimic din dorinţa de
ceartă, ci potrivit învăţăturii lui Hristos. Pentru că am auzit pe unii spunând: «Dacă nu-L
găsesc pe Hristos în arhive, nu cred în Evanghelie». Când le-am spus, că este scris, mi-au
răspuns: «Dar tocmai asta te întreb!» Pentru mine, însă, arhivele sunt Iisus Hristos, arhive
sfinte, crucea Lui, moartea, învierea Lui şi credinţa dată prin El. În arhivele acestea vreau
să mă îndreptăţesc prin rugăciunile voastre”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Filadelfieni,
VIII, p. 180)

„1. Unii, necunoscându-L, Îl tăgăduiesc; dar, mai bine spus, ei sunt tăgăduiţi de
El; aceia sunt mai mult avocaţi ai morţii decât ai adevărului; pe ei nu i-au convins nici
profeţiile, nici legea lui Moisi, dar până acum nici Evanghelia, nici suferinţele fiecăruia
din noi. 2. Că şi despre noi gândesc la fel. Cu ce mi-i de folos unul, dacă mă laudă pe
mine, dar huleşte pe Domnul meu, mărturisind că El nu-i purtător de trup? Cel care nu
mărturiseşte asta, Îl tăgăduieşte desăvârşit şi este purtător de cadavru. 3. N-am socotit cu

11
cale să scriu numele lor, pentru că sunt numele unor necredincioşi. Dar nici mie să nu-mi
fie a-i pomeni, până nu se vor pocăi, crezând în patimile Lui, care sunt învierea noastră”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Smirneni, V, p.
183)

„1. De Euharistie şi de rugăciune se depărtează, pentru a nu mărturisi că

Euharistia este trupul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, trupul, care a pătimit pentru
păcatele noastre şi pe care Tatăl, cu bunătatea S-a, L-a înviat. Aşadar, cei care se
împotrivesc darului lui Dumnezeu, mor datorită tăgadei lor. Le-ar fi de folos să iubească,
pentru ca să şi învieze. 2. Se cuvine, dar, să vă depărtaţi de unii ca aceştia şi să nu vorbiţi
cu ei nici în particular, nici în public; să ne ţinem strâns de profeţi şi mai ales de
Evanghelie, în care patimile ne sunt arătate, iar învierea se împlineşte. Fugiţi de
dezbinări, că ele sunt începutul relelor”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Smirneni, VII,
p. 184)

„1. Cu toţii urmaţi pe episcop, după cum urmează Iisus Hristos pe Tatăl, iar pe
preoţi ca pe Apostoli; pe diaconi respectaţi-i ca pe porunca lui Dumnezeu. Nimeni să nu
facă fără episcop ceva din cele ce aparţin Bisericii. Acea Euharistie să fie socotită bună,
care este făcută de episcop sau de cel căruia episcopul i-a îngăduit. 2. Unde se vede
episcopul, acolo să fie şi mulţimea credincioşilor, după cum unde este Iisus Hristos, acolo
este şi Biserica universală. Fără episcop nu este îngăduit nici a boteza, nici a face agapă;
că este bineplăcut lui Dumnezeu ceea ce aprobă episcopul, ca tot ce se săvârşeşte să fie
sigur şi întemeiat”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Smirneni, VIII,
p. 184)

„…şi, cât mai avem vreme, să ne întoarcem, pocăindu-ne la Dumnezeu. Bine este
să ştii de Dumnezeu şi de episcop. Cel care cinsteşte pe episcop este cinstit de
Dumnezeu; cel care face ceva fără ştirea episcopului, acela slujeşte diavolului”.

12
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Smirneni, IX,
p. 185)

„1. Să nu te sperie cei care par vrednici de credinţă, dar învaţă învăţături străine.
Stai tare ca o nicovală în care se loveşte. Acela-i mare atlet care învinge, deşi-i lovit.
Trebuie, mai cu seamă, noi să răbdăm toate pentru Dumnezeu, ca şi El să ne rabde pe noi.
2. Fii mai zelos decât eşti. Citeşte vremile! Aşteaptă pe Cel mai presus de timp, pe Cel
fără de ani, pe Cel nevăzut, pe Cel văzut pentru noi, pe Cel nepipăit, pe Cel nepătimitor,
pe Cel pătimitor pentru noi, pe Cel Care pentru noi a răbdat în tot chipul”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Policarp, III,
p. 188)

„1. Să nu fie neglijate văduvele! După Domnul, fii tu îngrijitorul lor! Nimic să nu
se facă fără aprobarea ta şi nici tu fără Dumnezeu să nu faci ceva. Aşa ceva să nu faci! Fii
hotărât! 2. Adunările de slujbă să fie mai dese. Cheamă-i pe toţi după nume. 3. Nu
dispreţui pe sclavi şi pe sclave, dar nici ei să nu se îngâmfe, ci să robească mai mult spre
slava lui Dumnezeu, ca să dobândească de la Dumnezeu o mai bună libertate. Să nu
dorească să fie liberaţi cu cheltuielile obştii credincioşilor ca să nu fie găsiţi robi poftei”.
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Policarp, IV,
p. 188)

„1. Ascultaţi pe episcop ca şi Dumnezeu să vă asculte pe voi. Sufletul meu îmi

pun pentru cei care se supun episcopului, preoţilor, diaconilor. Şi facă Dumnezeu ca,
împreună cu ei, să am şi eu parte de Dumnezeu. Osteniţi-vă unii împreună cu alţii, luptaţi
împreună, alergaţi împreună, suferiţi împreună, dormiţi şi deşteptaţi-vă ca economi, ca
stăpâni şi slujitori ai lui Dumnezeu. 2. Căutaţi să plăceţi Celui în a Cărui oaste sunteţi, de
la Care şi plata o primiţi. Să nu fie găsit careva dezertor, Botezul vostru să vă rămână
arme, credinţa coif, dragostea suliţă, iar răbdarea armură; faptele bune să fie depozitele
voastre, ca să vă primiţi, după vrednicie, plata voastră. Fiţi îndelung răbdători, cu
bunătate unii cu alţii, precum este şi Dumnezeu cu voi. Facă Dumnezeu să mă bucur
pururea de voi! ”

13
(Scrierile Părinţilor Apostolici, P.S.B. 1, Sfântul Ignatie Teoforul, Către Policarp, VI,
p. 189)

4. Repere doxologic-liturgice.

„De Dumnezeu purtătorule Ignatie, îmbrăţişat fiind de doritul tău Hristos, ai

primit plata sfintei slujiri a Evangheliei lui Hristos, ca să te sfârşeşti prin sânge. Pentru
aceasta grâu făcându-te, Plugarului celui fără de moarte, între dinţii fiarelor ai fost
măcinat şi pâine dulce Lui te-ai arătat. Roagă-te pentru noi fericite pătimitorule” (Stihiră
de la Vecernie, Mineiul pe Decembrie, 20 Decembrie, ediţia a şasea, E.I.B.M.B.O.R.,
Bucureşti, 1991, p. 274).
„Stâlpule cel însufleţit şi chipule cel însuflat, praznicul tău cel de peste an a sosit,
purtătorule de Dumnezeu Ignatie, propovăduind învăţăturile tale cele de taină,
împotrivirile până la sânge pentru credinţă şi acel fericit şi mărit glas, care a zis: grâu al
lui Dumnezeu sunt şi prin dinţii fiarelor vreau să fiu măcinat. Pentru aceasta, următor
patimii Hristosului tău fiind, roagă-L să mântuiască sufletele noastre” (Slava de la
Stihoavna Utreniei, Mineiul pe Decembrie, 20 Decembrie, ediţia a şasea,
E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1991, p. 289).

14