Professional Documents
Culture Documents
27
văi, sau în săpătură (debleu) la trecerea unei creste de deal. Pe coaste de deal sau
de munte, profilul căii poate fi mixt (fig.2.1).
Linia, pozată pe platformă, este elementul care susţine direct circulaţia
materialului rulant. Este formată din două şine metalice care păstrează între ele o
distanţă constantă numită ecartament.
Şinele se fixează pe grinzi din lemn sau beton, numite traverse.
28
Variantele de traseu sunt trasee care leagă două puncte comune.
Denumirea material mărunt de cale include: şine, piese de legătură de la
joante şi piese de fixare în traverse.
Suprastructura căii este ansamblul constructiv aflat deasupra platformei,
fiind alcătuit din cele două şine, traversele şi prisma de balast.
Infrastructura căii cuprinde toate elementele aflate de la suprafaţa
platformei, în jos, adică terasamentele căii (deblee şi ramblee) şi lucrările de
artă: tuneluri, poduri, viaducte, ziduri de sprijin, etc.
Pentru o bună exploatare, calea ferată include şi alte construcţii şi instalaţii
anexe: staţii, noduri şi triaje, clădiri şi instalaţii.
Staţiile sunt puncte intermediare ale unui traseu de cale ferată. Trenurile se
pot încrucişa ( la linie simplă), se por depăşi sau pot fi garate (pentru încărcare-
descărcare).
Notă: În raport cu poziţia liniilor fată de staţii se deosebesc:
- linii curente aflate între staţii;
- linii directe aflate în staţii prin prelungirea liniilor curente;
- linii de garare, definite ca fiind restul liniilor din staţii.
Nodurile de cale ferată sunt staţii mai mari unde se întretaie sau se ramifică
trei, patru sau mai multe direcţii. Se pot forma trenuri pentru direcţii secundare.
29
2.2. Elemente de proiectare a căii ferate
2.2.1. Studiul pe hartă
Înainte de începerea construirii unei căi ferate între două localităţi, se face
un studiu preliminar pe hartă la scara :100 000 sau 1:75 0000 sau, în cazuri
speciale, pe hărţi la scara 1:20 000 numite şi planuri directoare.
Este necesar ca traseul ales să satisfacă toate problemele mai importante de
configuraţie a terenului, ca: traversări de râuri, văi, dealuri, etc. În desfăşurarea
traseului se are în vedere faptul că declivitatea nu poate fi continuă (rampă de 16
0
/ 00 ), ci, din loc în loc, trebuie să intervină şi câte o porţiune orizontală sau
30
- Profilul transversal al căii, care, în funcţie de trafic are diferenţiere la
cale îngustă / normală, simplă /dublă.
- Întocmirea variantelor de traseu cu evidenţierea: lungimii, pantei,
lucrărilor de artă necesare, ş.a.
- Criteriile de bază la alegerea traseului definitiv sunt: lungimea de
construcţie, lungimea de exploatare, costul de construcţie, cheltuielile de
exploatare, siguranţa liniei, timpul de execuţie şi scheme şi tablouri
comparative, ca de exemplu tabloul comparativ între lungimi, cantităţi şi cost,
profil schematic în lung comparativ cu precizarea caracteristicilor tehnice ale
fiecărui traseu.
2.3. Infrastructura
Infrastructura cuprinde terasamentul căii şi lucrările de artă executate în
terasamente deasupra sau sub el:
- pentru traversarea apelor (tuburi, poduri, radiere, sifoane) şi a diferitelor
tipuri de drumuri (şosele, autostrăzi) sau a altor căi ferate.
- tunele construite pentru trecerea liniei ferate pe sub nivelul terenului
natural şi care înlocuiesc tăieturile sau debleele greu de executat;
- viaductele construite pentru trecerea liniei ferate deasupra terenului
natural pentru evitarea rambleelor mari şi costisitoare.
2.3.1. Terasamente
Tipul cel mai răspândit de infrastructură îl formează terasamentele alcătuite
din pământuri şi roci naturale.
Totalitatea construcţiilor de tipul: ramblee, deblee, semideblee,
semiramblee, semiramblee-semideblee destinate construcţiei căii ferate se
numesc terasamente.
Rolul terasamentelor:
- permit aşezarea directă a şinelor;
- asigură circulaţia fără pericol a trenurilor cu tonajul cerut şi cu viteza de
31
circulaţie maximă stabilită (în orice punct al profilului longitudinal al căii, cu
sarcina maximă stabilită pe diferitele osii ale materialului rulant).
Pentru îndeplinirea rolului, platforma căii ferate are o serie de construcţii
anexe: adaosuri la ramblee, construcţii pentru îndepărtarea apelor, consolidări de
taluzuri, ziduri de sprijin care susţin baza platformei pe coaste, apărări contra
acţiunii vântului, afuierii.
Defectele platformei conduc la: întreruperea provizorie a circulaţiei
terenurilor; înfiinţarea de restricţii de viteză (viteză redusă) de circulaţie; avarii,
deraieri.
Condiţiile de proiectare, execuţie, întreţinere şi reparare a terasamentelor
sunt: durabilitate, stabilitate la acţiunea apei, vântului, variaţiilor de temperatură,
rezistenţă şi stabilitate la încărcări statice şi dinamice provenite din circulaţia
materialului rulant; posibilităţi de reducere a costurilor de construcţie,
exploatare, întreţinere şi reparaţii.
32
Sunt uşor de folosit profilele longitudinale detaliate la scara 1:10 000 pentru
distanţe orizontale şi 1:1 000 pentru cote.
Pentru modernizarea căilor existente, de exemplu pentru atenuarea
declivităţilor, este indicată folosirea profilelor longitudinale mărite.
Pentru asigurarea condiţiilor impuse de exploatarea şi întreţinerea căii
ferate este necesar ca declivităţile liniei să nu depăşească valorile maxime
prescrise în aliniament ≤ 12 0/00, iar distanţa dintre două puncte de trecere la
declivităţi diferite să fie multiplu întreg al lungimii pentru materialul rulant.
B. Profilul transversal
Tipurile de profile transversale uzual întâlnite, STAS 4066-53, sunt:
33
Fig.2.5. Profil transversal în debleu
34
Fig.2.10 Profil transversal în locuri de trecere (puncte fictive)Q
Profilele transversale ale terasamentelor sunt de tip normal şi de tip special
(individual).
Profilele tip se recomandă pentru terenuri obişnuite; sunt verificate în
exploatare, nu reclamă studii şi calcule; au extindere generală.
Profilele speciale au specific bine determinat (ex. deblee mici, cu adâncime
de până la 2 m în zone expuse înzăpezirilor (deblee deschise). Se folosesc în
regiuni stâncoase, în care, în unele zone sunt expuse îngheţului permanent. Se
execută în zone de coaste de deal cu înclinări mai mari de ¼ sau nestabile; în
zone de ramblee expuse spălărilor sau afuierilor; în zone de ramblee pe terenuri
slabe sau în mlaştini şi sunt indicate la execuţia rambleelor executate
hidromecanizat.
35
Declivităţile transversale se execută de 2...4 0/00, iar cele longitudinale de
minim 20/00 (3...4 0/00).
Partea de terasament pe care se aşează suprastructura căii se numeşte
platforma căii.
Părţile libere ale stratului de balast se numesc banchete. Lăţimea
banchetelor platformei căii este de minim 40 cm şi în mod excepţional de 20 cm.
36
Supralărgirea se dă prin deplasarea firului interior al curbelor; se aplică pe
întreaga lungime a curbei circulare; se pierde în aliniament pe distanţa cel puţin
egale cu 1000 ori valoarea supralărgirii.
La curbele parabolice pierderea supralărgirii se face pe lungimea racordării.
Pentru două curbe vecine în acelaşi sens, distanţă dintre cele două puncte de
unde începe pierderea supralărgirii este de minim 30 m. În caz contrar se trece
direct de la o supralărgire la alta.
Pentru curbe în mâner de coş, pierderea supralărgirii se face pe cuprinsul
curbei cu rază mai mare.
Pentru linii duble, la curbe se execută supralărgiri suplimentare cu scopul
ca lumina (spaţiul liber) dintre vehiculele vecine să fie minim „c”.
Gabarite
Noţiunea se referă la: gabaritul de liberă trecere; gabaritul materialului
rulant; gabarit de încărcare (pentru marfă); gabarit de construcţie (pentru lucrări
de artă); gabarit pentru liniile electrice (necesară sporirea spaţiului la partea
superioară faţă de gabaritul normal de liberă trecere).
În acelaşi context se menţionează că:
- Distanţa dintre axele a două linii este de minim 4,1 m, cu sporire în curbe
(asp) în funcţie de rază. Exemple: R = 2000 m, asp = 130 mm; R = 200 m, asp =
530 mm (în condiţiile supraînălţării şinei exterioare faţă de cea interioară).
- Între liniile triple şi cvadruple distanţa dintre a doua şi a treia linie din
aliniament va fi de min. 5000 mm.
- În staţii:
- distanţa de la axa liniei extreme până la muchia terasamentului din
staţie trebuie să fie egală cu ½ din lăţimea platformei pentru linia simplă din
linia curentă;
- distanţa normală între axele liniilor vecine în aliniament este de min.
4750mm cu reducere la min. 4500 mm.
Faţă de un cheu de încărcare-descărcare cota şinei (la nivelul ciupercii
37
şinei) va fi cu 1120 mm mai mică.
Rolul banchetelor
- sporesc rezistenţa terasamentului;
- împiedică împrăştierea balastului pe taluzele terasamentului;
- servesc pentru instalarea semnalelor şi indicatoarelor de linie;
- permit execuţia lucrărilor de întreţinere a liniilor, circulaţia lucrătorilor şi
a personalului de serviciu.
Rampa supraînălţării
Supraînălţarea se aplică pe toată lungimea curbei circulare; pierderea
supraînălţării se face treptat, în afara capetelor curbei. Trecerea treptată de la
supraînălţarea 0 la supraînălţarea h în curbă formează rampa supraînălţării.
38
pasaje de nivel, staţii.
Pentru terenurile cu declivităţi naturale mari, gropile de împrumut se
execută pe porţiuni separate. Porţiunile vecine ale două gropi de împrumut se
unesc printr-un şanţ executat în cascade (din trepte de 0,25...0,50 m) (fig.2.14).
39
Note:
Pentru terenuri nisipoase, datorită absorbţiei rapide a apei, se poate renunţa
la şanţurile de scurgere.
Distanţa din axul liniei extreme până la taluz, măsurată la nivelul tălpii
inferioare a traverselor trebuie să fie de minim 3,70 m.
40
Fig.2.16 Însămânţare cu iarbă
a.2. Brăzduirea se face cu brazde vegetale de dimensiuni: 1,5...2,5 x 25...30
cm sau din bucăţi de brazdă de dimensiuni 20 x 25 cm...25 x 60 cm, grosime de
6 cm; înclinarea brazdelor este de 450, în ochiuri, protecţia pământului vegetal
contra spălării; brazdele se fixează de taluz cu ţăruşi de lungime 20...30 cm.
41
la 450, separate cu împletitură de nuiele legate între ele şi ancorate în taluz (70
cm) cu ţăruşi sau din dale de beton pe un strat de balast de min. 10 cm grosime.
Dacă apa se poate infiltra în spatele pereului, se execută un filtru invers
format din câte un strat de nisip şi de pietriş de min. 15 cm fiecare.
Pereul poate fi simplu sau zidit. În varianta simplă pietrele nu sunt legate
între ele; metoda poate fi folosită la taluzuri cu înclinarea maximă de 1:1,5.
În a doua variantă, se execută legarea pietrei naturale cu mortar de ciment.
Stabilitatea pereului este asigurată prin realizarea la bază a unui picior din
blocuri mari din piatră naturală – anrocamentele, care fac parte din corpul
terasamentelor (fig.2.19).
Fig.2.20 Gabion
Pentru curiile metalice se foloseşte tablă zincată Φ 2...6 mm. Din gabioane
se pot executa ziduri de sprijin pentru taluze. După 2-3 ani de utilizare, golul
dintre pietre se umple cu mâl adus de apa curgătoare, se monolitizează
ansamblul formând elemente de mare rezistenţă. În locul gabioanelor se pot
utiliza căsoaie de lemn umplute cu pietre.
42
a.5. Consolidări prin plantări de arbuşti sau arbori care rezistă la şocurile
valurilor şi apără terenul contra acţiunilor de spălare. În acest sens se aleg
arbuşti / arbori ale căror rădăcini consolidează solul (ex. salcia). Arbuştii se
plantează pe rânduri, cu o distanţă între rânduri de 0,5 m.
b. Măsuri contra infiltrării apei în terasament contra acţiunii de spălare a
apelor curgătoare se iau pentru terenuri având conţinut de loess, nisipuri fine,
nisipuri argiloase, atunci când infiltraţia apei conduce la deformarea
terasamentelor sau a terenurilor de la baza lor.
În condiţii obişnuite este suficientă brăzduirea suprafeţei aplanate a
taluzului. Cea mai bună soluţie este pereerea cu piatră pe un strat de muşchi de
turbă sau de paie, cu astuparea rosturilor cu pietricele mici, strat suport al
pereului este în acest caz din nisip gudronat sau pietriş neciuruit, extras din
carieră.
b.1. Măsuri de coborâre a nivelului sau captarea apelor subterane se
realizează folosind amenajări speciale de tipul drenurilor cu rol de interceptare
sau coborârea nivelului apelor subterane şi pentru colectarea şi evacuarea în
locuri din înainte stabilite.
Drenurile pot fi: izolate, grupuri (complex de drenuri izolate nelegate între
ele) şi reţele (complex de amenajări de drenaj, legate între ele.
După modul de amplasare şi executare a drenurilor se deosebesc:
- şanţuri
descoperite
- rigole
I. Drenuri - fără tuburi
orizontale - tip tranşee - cu tuburi
acoperite
- galerii
- galerii adânci
- simple
cu pomparea apei
II. Drenuri - etajate
verticale - sonde
puţuri absorbante
- Puţuri verticale
III. Drenuri mixte (combinate) din drenuri orizontale şi verticale
43
Exemple:
Drenul închis colectează numai apele subterane; este necesară izolarea faţă
de acţiunea apelor de suprafaţă.
44
2.3.3. Lucrări de amenajări de sprijinire, aplanarea terenului şi de
consolidare
a. Construcţia sprijinirilor este asigurată de contrabanchete (fig.2.23).
Fig.2.23 Contrabanchete
Materialul folosit pentru contrabanchete: piatră spartă, pietriş, nisip
permeabil, sau chiar materiale de rambleu.
b. Zidurile de sprijin pot fi realizate din: zidărie de blocuri de piatră
naturală tip uscat sau cu mortar de ciment, beton armat monolit sau prefabricat şi
din elemente de beton prefabricat asamblate prin post-comprimare.
(i) (ii)
Fig.2.24 Zid de sprijin
a. din zidărie (uscată / cu mortar); b. din beton
(i) dren vertical 1- placă din beton; 2- argilă bătută; 3- dren vertical; 4-rigolă;
5- barbacană;
(ii) dren înclinat; 1- dren; 2- rigolă deschisă din beton
45
Fig. 2.25 Contraforţi din zidărie. Vedere şi secţiune
2.4.1. Şinele
Şinele servesc la susţinerea şi ghidarea materialului rulant (preiau
încărcările transmise de roţi şi le transmit traverselor).
Suprafaţa de rulare a ciupercii şinei nu se prelucrează special şi asigură o
bună aderenţă pentru roţile motoare ale locomotivei şi o rezistenţă moderată
pentru mişcarea restului de roţi. Secţiunea şinei este prezentată în fig.2.27 .
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească şina sunt: trebuie să aibă
suprafaţă aderentă; şina să fie rigid-elastică, dură-tenace. Condiţiile se contrazic
şi reprezintă dificultăţi în alegerea tipului optim de şină.
Stabilirea dimensiunii şinei se face din calcul tehnico-economică.
46
Fig. 2.27 Secţiune şină CF
1- ciuperca şinei; 2- inimă; 3- talpă;
4- suprafaţă de rulare; 5- faţă laterală; 6-
umărul ciupercii şinei
a. Eclisele leagă şinele între ele într-un fir, cu ajutorul buloanelor cu şaibe
Zona de legătură între panouri se numeşte joantă (fig.2.28, fig.2.29).
Tipurile de eclise folosite sunt grupate în două categorii pentru joantele
şinelor până la tip 50 şi pentru joantele şinelor de tip 50, 65.
Pentru 1 km de cale realizată din panouri (şine de lungime 12,5 m) sunt
necesare 320 eclise.
47
(a)
(b)
(c)
Fig.2.28 Tipuri de joante
Fig.2.29 Profil şină fixat cu eclise
(a) pe traverse; (b) suspendate;
cornier
(c) pe traverse împerecheate
48
Fig. 2.31 Tipuri de crampoane Fig. 2.32 Tirfon
2.4.3.Traverse
Traversele au rol de preluare a încărcării transmise de şine, transmiterea
încărcării la stratul de balast şi de menţinere neschimbată a ecartamentului.
În România, materialele folosite la realizarea traverselor sunt lemnul şi
betonul precomprimat.
a. Traverse de lemn
Pentru dimensiuni ale ecartamentului de 1524; 1435 mm se folosesc
traverse cu lungimi de 2,7...2,8 m, iar pentru cale pe pod traverse de 3,2 m
(scurte) şi de 4,2 m (lungi).
Pentru traversele din lemn se menţionează următoarele avantaje:
- sunt elastice;
- au greutate suficientă pentru a menţine patul de balast îndesat sub ea;
- se prelucrează uşor;
- permit efectuarea simplă a burajului.
Esenţele de lemn folosite la realizarea traverselor sunt: stejar, gorun,
gârniţă, fag şi salcâm, iar cu acordul părţilor interesate şi din lemn de ulm.
Traversele se protejează prin impregnare cu: clorură de zinc, uleiuri distilate din
gudron de huilă, clorură mercurică, creozot de huilă.
Secţiunile de traverse din lemn utilizate la linii cu ecartament normal sunt
49
prezentate în fig. 2.33.
Este necesară evitarea uzurii mecanice produse din exploatare care conduce
la strivire, crăpături ale secţiunii.
Pentru traversele tratate, durata de serviciu apreciată este de 15...18 ani.
Traversele pentru poduri de cale ferată au secţiune specială, pătrată sau
dreptunghiulară.
Aşezarea traverselor în cale se face după o anumită ordine (poza
traverselor) şi cu o distanţă bine determinată între ele (diagrama pozei traversei
– la fixare distanţă pe un panou de cale).
2.4.4. Balastul
Balastul formează stratul susţinător şi repartizator al încărcărilor primite de
la traverse, până la terasamentul propriu-zis, adică până la platforma căii, de la
care urmează infrastructura căii ferate. Prin rolul său, balastul formează o parte
importantă a suprastructurii căii, întrucât contribuie în mare măsură la rezistenţa,
50
durata şi siguranţa în exploatare a liniilor ferate.
a. Prisma de balast
Traversele de cale ferată sunt înglobate în balastul aşezat pe platforma
terasamentelor. Pentru liniile noi, au două părţi, substratul de balast şi balastul
propriu-zis.
Substratul de balast este partea prismei care se aşează direct pe platformă.
Dacă platforma căii este din beton şi zidărie sau dacă terasamentele sunt din
stâncă, piatră sau pietriş, nu se mai aşează substratul de balast.
Peste substrat, sau daca acesta nu există, direct pe platformă, se aşează
balastul propriu-zis.
Forma prismei de balast este arătată în fig. 2.34.
Informativ se dau aceste valori în tabele 2.3, 2.4, 2.5 numai pentru
ecartament 1435 mm.
51
Tabel 2.3
Lăţimea prismei de balast
Categoria
Felul liniei d L
liniilor [m] [m]
Curentă 0,80 3,20
I Primiri şi expedieri din staţii 0,80 3,10
Garare şi linii industriale categoria I 0,75 3,00
Curentă 0,80 3,10
II Primiri şi expedieri din staţii 0,75 3,00
Garare şi linii industriale categoria II 0,70 2,90
Tabel 2.4
Grosimea prismei de balast
Strat sau substrat Felul terasamentelor
Beton, zidărie, piatră, pietriş, pământuri tari sau Restul terasamentelor
tasate prin circulaţie
Grosimea stratului de balast
strat 30 25
substrat - 10
Tabel 2.5
Înclinarea taluzului prismei de balast
Ecartament Materialul prismei de balast Înclinarea taluzului (1/n)
Piatră spartă 1/1,25 ... 1/1,5
oricare Pietriş ciuruit, pietriş neciuruit, 1/5... 1/2
nisip, zgură
Materiale cu rol de balast sunt: piatra spartă, pietrişul, nisipul, scoici, zgura.
- dimensiuni
25...70 mm (normală)
7...50 mm (deşeuri miniere)
Piatră spartă 7...25 mm (măruntă)
- se recomandă o granulozitate continuă
- conţine roci rezistente (granit, bazal) sau sedimentare
(gresie, calcar)
- de râu sau de concasare
- conţinut în argilă < 15% din masa totală
Pietriş - granulozitate 3...60 mm
- limitarea conţinutului de nisip la 20...50% max.
- evitare pe cât posibil nisip cuarţos
La întreţinerea liniilor de cale ferată prin suflaj se folosesc criblură şi split
pentru linii ferate.
Tipul materialului utilizat ca balast influenţează modul de întreţinere a
liniei în exploatare sub raportul costului şi al stării traverselor.
Stratul de balast se protejează împotriva: murdăririi (în special stratul din
52
piatră spartă); umezirii (degradare); protecţia platformei căii faţă de acţiunea
apelor superficiale se face cu „îmbrăcăminte” de protecţie pe toată suprafaţa
prismei de balast, inclusiv traversele. Exemple: asfalt + nisip sau gudron acid
(grosime 25 mm) aplicate în stare plastică pe suprafeţe netezite sau saltele de
geotextile.
2.4.5.Calea pe pod
Pe poduri din piatră şi din beton armat există strat de balast, iar traversele
sunt obişnuite, cu joanta normală în consolă.
Pe poduri de lemn sau metalice se folosesc traverse speciale. Pentru
construcţia trotuarului, după fiecare 3 traverse scurte se aşează o traversă lungă
al cărei capăt iese cu 1,0 m în consolă, pentru aşezarea platelajului trotuarului.
Pentru poduri sub 10 m lungime nu se construiesc trotuare. La lungimi de
poduri de 10...20 m se realizează un singur trotuar, iar peste 20 m, două trotuare.
Traversele de pod se fixează pe grinzile longitudinale ale podului.
Contraşinele se aşează pe traversele de pod şi se prind de fiecare grindă cu
două crampoane. Lungimea lor depăşeşte cu 2 m faţa superioară a culeei.
53
(simplu şi dublu), traversările (simple şi cu joncţiune) şi bretelele a căror alură
este prezentată în fig. 2.35...2.41.
54
Fig. 2.38 Schimbător de cale dublu
(a) simetric; (b) nesimetric
55
Fig.2.41 Bretela
Observaţii
Schimbătorul de cale simplu permite trecerea vehiculelor de pe o linie pe
linia lăturată, paralelă sau nu.
Schimbătorul de cale dublu permite trecerea vehiculelor pe două linii
alăturate, de ambele părţi a liniei în care este montat.
Schimbătorul de cale combinat se foloseşte la linii încălecate cu trei fire.
Traversarea simplă permite trecerea vehiculelor peste o linie, fără
posibilitatea de a intra pe linia traversată.
Traversările cu joncţiune permit atât traversarea simplă a liniilor cât şi
trecerea de pe o linie pe alta, dintr-o singură direcţie sau din ambele.
Bretela este o instalaţie care permite legătura în ambele sensuri între două
linii paralele.
Inima izolată permite trecerea vehiculelor peste firele care se întretaie la
încălecare şi descălecare a unei linii încălecate.
56