Puncte de acumulare. Derivata unei mulţimi.

Definiţie. Fie A ⊂ Rk o mulţime oarecare, nevidă. Un punct x0 ∈ Rk se

numeşte punct de acumulare pentru mulţimea A dacă [V \{x0 }] ∩ A 6= ∅, ∀V ∈
V(x0 ) (⇔ ∀ε > 0, [S(x0 , ε)\{x0 }] ∩ A 6= ∅).
Totalitatea punctelor de acumulare pentru mulţimea A se numeşte mulţimea
derivată lui A şi se notează prin A0 .

Exemple. i) [a, b]0 = (a, b]0 = (a, b)0 = [a, b)0 = [a, b], ∀a, b ∈ R, a < b;
ii) Fie A = {(x, y); x2 + y 2 ≤ 4, x > y}. Atunci A0 = {(x, y); x2 + y 2 ≤ 4, x ≥
y}.

Şiruri ı̂n Rk

Fie (xn )n ⊂ Rk . Atunci, ∀n ∈ N, xn = (x1n , x2n , ..., xkn ) este termenul general
al şirului .
x1 = (x11 , x21 , ..., xk1 ), x2 = (x12 , x22 , ..., xk2 ), ..., xn = (x1n , x2n , ..., xkn ), ....
(xin )n ⊂ R, i = 1, k se numesc şiruri de coordonate.
3
De exemplu, (xn )n ⊂ R3 , xn = ( ln(n+2) 1 sin n
ln(n+1) , n sin n , ln n ), ∀n ≥ 2.

Definiţie. Spunem că:

i) (definiţia cu vecinătăţi) şirul (xn )n ⊂ Rk converge (sau este convergent)
la un element a ∈ Rk dacă orice vecinătate a lui a conţine toţi termenii şirului
de la un loc ı̂ncolo, adică, ∀V ∈ V(a), ∃nV ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nV , xn ∈ V.
Notăm aceasta prin lim xn = a sau xn → a.
n→∞
ii) şirul (xn )n ⊂ Rk diverge (sau este divergent) dacă nu este convergent.

Teoremă (de caracterizare). Următoarele afirmaţii sunt echivalente:

i) lim xn = a (definiţia cu vecinătăţi);
n→∞
ii) (definiţia analitică) ∀ε > 0, ∃nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , ||xn − a|| < ε,
adică, echivalent, lim ||xn − a||(= lim d(xn , a)) = 0.
n→∞ n→∞

Definiţie. i) Spunem că şirul (xn )n ⊂ Rk este mărginit dacă mulţimea

termenilor săi este mărginită.
ii) Fie (xn )n ⊂ Rk . Un şir (yn )n ⊂ Rk se numeşte subşir al şirului (xn )n
dacă există un şir strict crescător de numere naturale (nk )k astfel ı̂ncât yk =
xnk , ∀k ∈ N.

Teoremă. Prin adăugarea sau eliminarea unui număr finit de termeni,

i) un şir convergent rămâne convergent la aceeaşi limită;
ii) un şir divergent rămâne divergent.

Teoremă. i) (unicitatea limitei) Limita oricărui şir convergent din Rk este

unică.

1
 ii) Orice şir convergent din Rk este mărginit.
iii) Orice subşir (xnk )k al unui şir convergent (xn )n din Rk este convergent
şi are aceeaşi limită ca (xn )n .
iv) (convergenţa ı̂n Rk ). Un şir (xn )n ⊂ Rk este convergent (ı̂n Rk ) la
a = (a1 , a2 , ..., ak ) ∈ Rk dacă şi numai dacă xin → ai (ı̂n R), ∀i = 1, k.

ln(n+2) 3
Exemplu. Şirul (xn )n ⊂ R3 , de termen general xn = ( ln(n+1) , n sin n1 , sin n
ln n ), ∀n ≥
2, este convergent ı̂n R3 , cu limita vectorul (1, 1, 0).

Teoremă (de caracterizare a punctelor de acumulare cu ajutorul şirurilor).

Fie A ⊂ Rk . Atunci a ∈ A0 dacă şi numai dacă ∃(xn )n ⊂ A\{a} astfel ı̂ncât
xn → a.

Limite de funcţii.

Fie f : D ⊂ Rp → Rq . Prin urmare,

∀x ∈ D, f (x) = (f1 , f2 , ..., fq )(x) = (f1 (x), f2 (x), ..., fq (x)) =

= (f1 (x1 , x2 , ..., xp ), f2 (x1 , x2 , ..., xp ), ..., fq (x1 , x2 , ..., xp )),

unde fi : D ⊂ Rp → R, ∀i = 1, q se numesc funcţiile de coordonate ale lui f .

Definiţie (cu vecinătăţi). Fie x0 ∈ D0 (deci ne putem apropia de x0 prin

şiruri de elemente din D). Spunem că funcţia f are limita l ∈ Rq ı̂n punctul
x0 (şi notăm aceasta prin lim f (x) = l sau f (x) → l) dacă ∀V ∈ V(l), ∃U ∈
x→x0 x→x0
V(x0 ) astfel ı̂ncât ∀x ∈ U ∩D\{x0 }, f (x) ∈ V (sau, echivalent, f (U ∩D\{x0 }) ⊆
V ).

Teoremă (unicitatea limitei ). Dacă există, limita unei funcţii ı̂ntr-un punct
este unică.

Teoremă (de caracterizare a noţiunii de limită). Următoarele afirmaţii sunt

echivalente:
i) lim f (x) = l (definiţia cu vecinătăţi);
x→x0
ii) (caracterizarea cu şiruri) ∀(xn )n ⊂ D\{x0 }, xn → x0 ⇒ f (xn ) → l.

Consecinţă. În general, pentru a arăta că o funcţie nu are limită ı̂ntr-un
punct, se construiesc două şiruri care tind la punctul respectiv, pentru care
şirurile imaginilor au limite diferite.
xy
Exemple. i) Fie f : R2 \{(0, 0)} → R, f (x, y) = x2 +y 2 , ∀(x, y) 6= (0, 0).
Vom arăta că nu există lim f (x, y).
(x,y)→(0,0)
Conform procedeului indicat mai sus, construim:

2
 ((xn , yn ))n , ((x0n , yn0 ))n ⊂ R2 \{(0, 0)}, (xn , yn ) = ( n1 , 0), (x0n , yn0 ) = ( n1 , n1 ), ∀n.
1
n ·0
Observăm că (xn , yn ) → (0, 0), (x0n , yn0 ) → (0, 0), dar f (xn , yn ) = 1
+0
=
n2
1 1
n·n
0 → 0, f (x0n , yn0 ) = 1
+ n12
= 1
2 → 1
2 şi 0 6= 21 . Prin urmare, @ lim f (x, y).
n2 (x,y)→(0,0)
Pe de altă parte, remarcăm că ∃ lim f (x, y), ∀(x0 , y0 ) 6= (0, 0).
(x,y)→(x0 ,y0 )

ii) lim √ xy = lim √ x

y = 0 (| √ x
| ≤ 1, y →
(x,y)→(0,0) x +y 2
2
(x,y)→(0,0) x2 +y 2 x2 +y 2 (x,y)→(0,0)
0).

Teoremă (caracterizarea pe componente a existenţei limitei unei funcţii vec-

toriale). O funcţie f = (f 1 , f2 , ..., fq ) are limita l = (l 1 , l2 , ..., lq ) ∈ Rq ı̂n punctul
x0 dacă şi numai dacă fiecare componentă fi are limita li ı̂n punctul x0 :
lim f (x) = l = (l 1 , l2 , ..., lq ) ⇔ ∀i = 1, q, lim fi (x) = li .
x→x0 x→x0

√ x
√
m √
n
1+x−1 +bx x
1 1+αx− 1+βx
Exemplu. Calculaţi lim f (x), f : D ⊂ R∗ → R3 , f (x) = ( √
3
1+x−1
, (a 2 ) , x ),
x→0
∗
a, b, α, β > 0, m, n ∈ N , m, n ≥ 2.

Rezolvare. √ √1
1+x−1 2 1+x 3
lim √ = lim 1 =
3
x→0 1 + x − 1 x→0 √ 3 2
3 x2

(s-a aplicat regula lui l’Hospital) (altfel, amplificând fracţia cu expresiile conjugate).

ax + bx 1 [1∞ ] ax + bx − 2 ax +b2x −2 ax +bx −2 1

lim ax −1+bx −1
lim ( ) x = lim [(1 + ) ] 2x = e 2 x→0 x
=
x→0 2 x→0 2
1
√ √
= e 2 (ln a+ln b) = eln ab
= ab.

√
m
√
1 + αx − n
1 + βx α β α β
lim = lim ( p − p )= −
x→0 x x→0 m (1 + αx)m−1 n
n (1 + βx)n−1 m n

(s-a aplicat regula lui l’Hospital) √

(altfel, amplificând fracţia cu expresiile conjugate).
Prin urmare, lim f (x) = ( 32 , ab, m α
− nβ ).
x→0

Funcţii continue.

Definiţia 1. i) (cu vecinătăţi) Spunem că o funcţie f : D ⊂ Rp → Rq

este continuă ı̂n punctul x0 ∈ D dacă ∀V ∈ V(f (x0 )), ∃U ∈ V(x0 ) astfel ı̂ncât
∀x ∈ U ∩ D, f (x) ∈ V (sau, echivalent, f (U ∩ D) ⊆ V ).
ii) O funcţie care nu este continuă ı̂ntr-un punct se spune că este discontinuă
ı̂n punctul respectiv.
iii) Funcţia f se numeşte continuă (global) pe mulţimea D dacă este continuă
ı̂n fiecare punct din D.

3
 Teoremă. Fie f : D ⊂ Rp → Rq şi x0 ∈ D ∩ D0 . Atunci f este continuă ı̂n
x0 dacă şi numai dacă ∃ lim f (x) = f (x0 ).
x→x0 (
x2 y
2
Exemplu. Fie f : R → R, f (x, y) = x2 +y 2 , (x, y) 6= (0, 0) .
0, (x, y) = (0, 0)
Observăm că f este continuă pe R2 . Într-adevăr, f este continuă pe R2 \{(0, 0)}.
De asemenea, f este continuă ı̂n (0, 0) :
x2 y x2
lim f (x, y) = lim x2 +y 2 = lim x2 +y 2 y = 0 = f (0, 0).
(x,y)→(0,0) (x,y)→(0,0) (x,y)→(0,0)

Teoremă (de caracterizare a continuităţii punctuale). Următoarele afirmaţii

sunt echivalente:
i) f este continuă ı̂n punctul x0 (definiţia cu vecinătăţi);
iii) (caracterizarea cu şiruri) ∀(xn )n ⊂ D, xn → x0 ⇒ f (xn ) → f (x0 ).

Teoremă (caracterizarea pe componente). Funcţia f = (f1 , f2 , ..., fq ) este

continuă ı̂n punctul x0 dacă şi numai dacă toate componentele sale fi , i = 1, q,
sunt funcţii continue ı̂n x0 .

DERIVATE PARŢIALE.

Exemple. i) Fie f : R2 → R, f (x, y) = x2 + y 3 + 3x + 4y + xy + 4. Atunci

fx0 = af 0 af 2
ax = 2x + 3 + y, fy = ay = 3y + 4 + x.

ii) Fie f : R3 → R, f (x, y, z) = x5 y 2 z 3 + 4x7 y + z 5 . Atunci fx0 = af

ax =
5x y z + 28x6 y, fy0 = af
4 2 3 5 3 7 0 af 5 2 2
ay = 2x yz + 4x , fz = az = 15x y z + 5z .
4