Banatica: Muzeul Banatului Montan Reşiţa

MUZEUL BANATULUI MONTAN
REŞIŢA
f >
BANATICA
24
I
2014
CUPRINS • CONTENTS • INHALT • SOMMAIRE
STUDII
Sabin Adrian Luca, Cosmin loan Suciu

Sistem ul de fortificaţii eneolitice de la T urdas-L unca. judeţul H unedoara. R om ania
The Emolithic System o f Fortifications from Turdas-Lunca, Hunedoara County, Romania
Daniela Marcu Istrate
C ontribuţii arheologice la istoria sanctuarului principal al C atedralei rom ano-catolice “ Sfanţul
M ih ail”________________________ dm ________________________ A lba________________________ Iulia
Archaeological Contributions to the History o f the Main Sanctuary o f the Roman Catholic
Church “St. Michael ”Alba Julia
ARHEOLOGIE PREVENTIVA IN ROMANIA
Dacian Rancu
C ercetări_____________ arheologice_____________ preventive_____________ la_____________ B erzovia
Archaeological Preventive Investigations at Berzovia
Doina Benea, Simona Regep
C ercetări_____ arheologice in castrul_____ m are_____ de la T ibiscum _____ (I)
Archaeological Investigations in the Great Roman Camp from Tibiscum (I)
loan Bejinariu, Dan Bacuet-Crisan, Dan Cube, Horea Pop, Sanda Bacuet-Crisan
D ate prelim inare despre săpăturile arheologice preventive efectuate pe traseul autostrăzii
T ransilvania._______________ tronson_______________3C,_______________ iude?_______________ Salai
Preliminary Data on the Preventive Excavations on Transylvania Highway, 3C Section, the
County o f Salai
Dan Bacuet-Crisan
E lite si centre de putere din T ransilvania in a doua jum ătate a sec. IX - prim a jum ătate a sec. X,
A n aliza v estig iilo r arheologice descoperite pe teritoriul oraşului A lba Iulia
Elites and Centers o f Power in Transylvania in the Second H alf o f the Pth Century - the First
One o f the /d th Century. An Analysis o f the Archaeological Vestiges from the Town o f Alba Julia
Territory
Florin Mărginean, George P. Hurezean, Victor Sava
Investigaţii arheologice la B iserica R eform ata din Ierm ata N eag ra (iud. A rad)
Archaeological Investigations at the Reformed Church from Iermata Neagra (Arad County)
Dumitru Teicu
O peraţiuni de diagnostic arheologic in spaţiul m ontan al B anatului
Archaeological Diagnosis in the Mountainous Area o f the Banat
Alexandru Szentmiklosi, Mircea Mare, Andrei Balarie
R escue E xcavation in the Site “ T im isoara - Square 700” , C ity B usiness C entre, B uilding D
Cercetările arheologice preventive din “Timisoara - Pia?a 700 Obiectivul “City Business
Center ”, clădire D
Adriana Gaspar
M onum ente funerare otom ane descoperite in cim itirul din T im isoara - P iaţa Sf. G heorghe
Ottoman Funerary Monuments Discovered in a Graveyard from Timisoara - Piata Sf. Gheorghe
Alexandru Flutur, Ana Cristina Hamat, Daniela Tanase
C ercetările arheologice preventive in C etatea Tim işoarei, str. L ucian Bl a ia , anul 2014. R aport
p relim inar
Preventive Archaeological Researches in Timisoara Fortress, Lucian Blciga Street, Year 2014.
Preliminary Report
Cristian Schuster
Cu privire la arheologia preventiva in judeţul G iurgiu (1 9 8 6 -2 0 1 3 )
On the Preventive Archaeology in the County o f Giitrsht (1986-2013)
NOTE. DISCUŢII. REPERTORII
Cosmin Bogdan Matei

C irculaţia______ m onetara______ in______ ş e a ______ IV ______ jx______ Chr.______ la______ T ibiscum
Monetary Circulation at Tibiscum in the -/th Century A.D.
Octavian-Cristian Rogozea, Bogdan Seculici
C ontribuţii la repertoriul arheologic al aşezărilor vinciene din B anat
Contributions to the Archaeolosical Repertoire o f Vinca Culture Settlements in the Banat
Luminiţa Andreica
D istocia, posibil diagnostic in decesul unei fem ei din perioada m edievala
Dystocia, a Possible Diasnostic in a Woman Death in the Medieval Ase
Doina Benea
C ercetările arheologice de la C riciova, punctul T ram nic ti ud. T im iş) 11979-1980)
Archaeolosical Investişations at Criciova, Point: Tramnic, Timiş County (1979-1980)
ABREVIERI BIBLIOGRAFICE
MONUMENTE FUNERARE OTOMANE
DESCOPERITE ÎN CIMITIRUL DIN TIMIŞOARA - y
PIAŢA SF. GHEORGHE
Adriana Gaşpar*
Cuvinte cheie: Timişoara, otomani, pietre de m orm ânt, cimitir

Keywords: Timişoara, Ottomans, gravestones, cemetery
Introducere
Situată în C âm pia Tim işului în tr-u n spaţiu străbătut de cursurile râurilor
Timiş, Bega şi de unii dintre afluenţii acestora, Tim işoara intră sub adm inistraţia
Im periului O tom an şi devine reşedinţă de elayet*1 cu rolul strategic de control
asupra pustei ungare şi a Ţărilor Române. Vreme de 164 de ani oraşul a fost
locuit şi adm inistrat de m usulm ani până în octom brie 1716, când garnizoana
otom ană capitulează2 în faţa trupelor habsburgice aflate sub com anda prinţului
Eugeniu de Savoya3, iar Tim işoara devine dom eniu al coroanei Habsburgice.
Cele mai consistente descrieri despre oraşul medieval sunt lăsate de călătorul
otom an Evliya Çelebi şi de solul austriac H enrik Ottendorf, la mijloc de secol
XVII. Din izvoarele istorice aflăm că Tim işoara medievală “aşezată în mlaştinile
râului Timiş - pe un păm ânt înverzit, m ănos - înconjurată de grădini şi parcuri de
trandafiri”4este îm părţită în trei părţi distincte: cetatea, oraşul şi cele două suburbii,
respectiv Palanca M are (oraşul Rascian) şi Palanca Mică (Insula)5. Suburbiile erau
populate de agricultori, meşteşugari şi negustori creştini, iar oraşul de către ostaşi
şi oam eni învăţaţi, în mare parte m usulmani. Oraşul adăpostea case acoperite cu
şindrilă, hanuri, băi, bazare, cafenele, şcoli pentru copii, şi opt geamii6 construite
după regulile acestora “În oraş sunt două, de fiecare parte a bazarului câte una, în
Insulă este una, iar în restul suburbiei, cinci”7.
* Cercetător independent, e-mail: sam_adriana@yahoo.com.
1 Elayetul de Timişoara era format din şase sângeacuri: Timişoara, Lipova, Cenad, Gyula,
Moldova Veche, iar de la 29 septembrie 1658 i se mai adaugă şi cetăţile Ineu, Caransebeş şi Lugoj.
2 Guboglu 1974, 533.
3 Haţegan 2005, 308-310.
4 Călători străini, 496.
5 Ottendorf 2006, 11.
6 Călători străini, 499, 500.
210
Campanii arheologice
P rin săpăturile arheologice actuale din centrul istoric al Tim işoarei au
fost scoase la suprafaţă elem ente care privesc în cea m ai m are parte perioada
de locuire otom ană. Astfel de lucrări au fost efectuate p entru prim a dată în
2006 atunci când s-a intervenit la infrastructura căii de rulare a tram vaiului
din zonele P-ţa Libertăţii, strada 9 M ai şi Piaţa Sf. G heorghe8. Încă de atunci în
Piaţa Sf. G heorghe a fost descoperită fundaţia zidului de nord a unei biserici
iezuite9, construită la m ijlocul secolului al XVIII-lea şi dem olată la început
de secol XX. Pe laturile de vest şi nord-est ale bisericii10 au fost descoperite
54 de m orm inte. Pe baza inventarului num ism atic descoperit în păm ântul
de um plutură, s-a stabilit că înhum ările au avut loc succesiv între secolele
X V I-X V II11. Toate m orm intele sunt orientate aproxim ativ pe direcţia vest-est,
scheletul este întins pe spate cu capul spre vest şi privirea spre dreapta. În unele
situaţii defuncţii erau acoperiţi cu scânduri transversale, depuşi în sicrie sau pu r
şi sim plu îngropaţi direct în păm ânt. Form a gropilor de m orm ânt a fost greu
de determ inat şi din cauza păm ântului deranjat de deasupra lor. În inventarul
m orm intelor nu s-au găsit accesorii sau obiecte din vestim entaţia defuncţilor
considerându-se că aceştia au fost înveliţi în tr-u n linţoliu, asem enea obiceiului
de înm orm ântare m usulm an12.
La sfârşitul anului 2013, zona centrală a Tim işoarei a fost din nou afectată
de lucrări de reabilitare, iar săpăturile arheologice au avut loc pe m ai multe
străzi din centrul istoric al oraşului inclusiv în actuala Piaţă Sf. Gheorghe.
În această zonă săpăturile arheologice preventive au fost efectuate la sud de
secţiunea săpată în 2006, fiind coordonate de profesorul Florin D raşovean13. S-a
continuat dezvelirea unei po rţiu n i din biserica iezuită învecinată la sud cu zidul
din piatră de la o fundaţie care pare să aparţină unei structuri m ai tim purii. În
juru l acesteia au fost descoperite m orm inte de înhum aţie14 care prezintă carac
teristici sim ilare cu cele săpate în 2006.
8 Draşovean, Fluture, Szentmiklosi 2007, 11.

9 Draşovean, Fluture, Szentmiklosi 2007, 31, 34.
11 Draşovean, Fluture, Szentmiklosi 2007, 16, 17.
13 Mulţumesc domnului prof. dr. Florin Draşovean, cercetător la Muzeul Banatului Timişoara,
pentru faptul că mi-a permis să public aceste pietre funerare descoperite pe şantierul arheologic
condus de domnia sa - Timişoara, Piaţa Sf. Gheorghe, în 2013-2014.
14 În practicile funerare islamice utilizarea sicriului are loc doar în patru situaţii: când defunctul
a suferit un accident, iar corpul nu mai este întreg; în caz de descompunere deoarece prezintă
un pericol de infectare a celor din jur; dacă solul este prea mlăştinos; uneori, la înmormântarea
femeilor, pentru evitarea vizibilităţii formei corpului.
211
Cimitirele si djamiile din Timişoara otomană

Asem enea altor oraşe din Im periul O tom an, în Tim işoara au existat spaţii
sacre destinate cimitirelor. Ele au o semnificaţie tipică religiilor m onoteiste,
dobândită p rin existenţa sentim entului de team ă şi nesiguranţă a om ului în faţa
diverselor fenom ene de agresiune şi care îşi va găsi refugiul în liniştea spirituală
oferită de divinitatea unică15.
În cadrul culturii otom ane până în secolul al XlX-lea cimitirele erau plasate în
jurul djamiei/moscheii, a unui turbe (mausoleu) sau tekke (mănăstire de dervişi)16,
urm ând ca după această perioadă să fie m utate în afara localităţii datorită necesi
tăţilor economice, a igienei sau principiilor de planim etrie a oraşului17. Cele din
jurul djamiei erau organizate în funcţie de statutul social al defuncţilor. În partea
din faţă sau cât mai aproape de aceasta erau înm orm ântate personalităţile locale
sau familiile înstărite în tim p ce locuitorii de rând din acelaşi cartier erau înm or
m ântaţi în spatele djamiei sau cât mai departe de intrare18.
Imediat după stabilirea adm inistraţiei otom ane la Tim işoara bisericile
existente au fost transform ate în moschei sau au fost construite altele noi, iar celui
dintâi lăcaş de cult construit i se atribuia de obicei numele sultanului dom nitor19.
De la cronicarul M ustafa Gelalzade aflăm că “În acea zi, cu ajutorul lui Dum nezeu,
ordia turcă a luat cetatea. De aceea bisericile sale au fost transform ate în geamii,
clopotele au fost aruncate din clopotniţele cu turnuri şi s-a început acolo citirea
ezanului”20. Prim a djamie construită în Tim işoara este “djam ia ilustră” m enţionată
într-una dintre poruncile emise de sultanul Süleyman (1520-1566) despre utili
zarea plum bului în scopul refacerii acoperişului212, şi num ită de H enrich O ttendorf
djamia Hunkiartzametschie22. Aceeaşi structură apare şi pe planul arhitectului
Radogna notată ca Büyük Cami (Djamia M are)23, sau pe cel al căpitanului Perette
în 1716 ca fiind Padişahi Djamisi. Este foarte posibil ca parte din structura acestei
djamii să fie şi fundaţia de piatră descoperită la sud de biserica iezuită din actuala
piaţă Sf. Gheorghe, iar cim itirul în a cărui păm ânt de um plutură s-au descoperit
pietrele de m orm ânt să aparţină acesteia.
Se zice că este foarte greu să treci cu vederea un cim itir otom an care prin
m onum entele sale funerare oferă din depărtare trecătorului aspecte din viaţa
15 Feneşan 2006, 150.

16 Feneşan 2006,152-153.
17 Görk 2007, 210.
18 Feneşan 2006, 153.
19 Feneşan 2006, 138.
20 Cronici turceşti 1966, 276.
21 Feneşan 2006, 139.
23 Feneşan 2006, 140.
212
individului, statutul social şi afilierea religioasă24. Despre aceste elemente

funerare se ştie şi de la H enrik O tten d o rf care în 1663 descria u n m orm ânt
prevăzut cu două stele funerare, u n a la căpătâi şi alta la picioare, situat în curtea
uneia dintre cele opt m oschei prezente în Tim işoara25: “este o m oschee nouă,
frum oasă, se num eşte Seditzametschie, clădită de către Seidi A hm ed paşa, care
a fost strangulat în u rm ă cu doi ani de către Ali paşa la ordinul îm păratului
turc, iar m orm ântul său construit din piatră de talie de înălţim ea şi form a unei
mese de altar de pe la noi - stă în curtea bisericii, la căpătâi cu u n stâlp de piatră
octogonal cu turban iar la picioare este unul care este ascuţit doar la v â rf”26.
Pietre de m orm ânt din Piaţa Sf. Gheorghe

Cu ocazia săpăturilor arheologice preventive din 2014 în păm ântul
de um plutură al cim itirului din actuala P-ţa Sf. G heorghe s-au găsit şapte
fragm ente de obiecte din piatră de tipul pietrelor tombale. Acestea au fost
descoperite în poziţie secundară, fără a fi posibilă identificarea m orm intelor
cărora le-au aparţinut. Este vorba despre cinci pietre de m orm ânt dintre care
două sunt de form a u n o r turbane, două plăci dreptunghiulare alungite în partea
superioară, u n a de form a unui fes, şi alte două fragm ente de stâlpi cu sec’iune
dreptunghiulară. Toate obiectele sunt confecţionate din m arm ură, realizate
p rin tehnica cioplirii.
Pentru o descriere mai precisă a obiectelor s-a realizat un catalog unde
acestea sunt evaluate şi clasificate în grupe tipologice în funcţie de form a şi
decorul lor:
1. Piatră funerară
M aterial: m arm ură albă
Tehnică de construcţie: cioplire în relief
Forma: turban
Dim ensiune: turban: înălţim e: 18 cm
diam etru bază: 20 cm
stâlp: înălţim e: 30 cm
24 Ertek 2006, 31.

25 Conform planurilor oraşului această moschee apare menţionată până în 1746 - 1747. Harta
planimetrică a Timişoarei din 1716 efectuată de căpitanul Perette arată că moscheea Seidi
Ahmed este amplasată în sudul cartierului Palanca Mare. După suprapunerea de planuri istorice
realizată de arhitectul Mihai Opriş această moschee ar putea să fi fost amplasată pe actuala stradă
Gheorghe Lazăr, aproximativ la jumătatea distanţei dintre intersecţiile străzilor Mărăşeşti şi
Ungureanu.
213
Descriere: Obiect sculptat în relief de form a unui turban. Este

com pus dintr- un stâlp de con cu vârful teşit înfăşurat
oblic de o fâşie din acelaşi m aterial, dându-i form a
unui turban cu baza circulară.
Stare de conservare: fragm entară
Datare: secol XVIII
Locul de păstrare: M uzeul Banatului din Tim işoara
(Fig. 1.2 a, b)
Forma: turban
Dim ensiune: turban: înălţim e: 13 cm
stâlp: lungim e latură: 8 cm
Descriere: Obiect din piatră sculptat în relief de form a unui
turban. Este confecţionat dintr-o fâşie de material,
în prim ă fază înfăşurat vertical apoi u rm ân d direcţia
oblică, rezultând u n turban cu baza pătrată.
Datare: secol X V II-X V III
(Fig. 1.1 a, b)
Tehnică de construcţie: tăiere în relief
Forma: dreptunghiulară
Dim ensiune: înălţim e: 40 cm
bază superioară: 13 cm
bază inferioară: 10 cm
Descriere: Obiect din piatră sculptat în relief. Are form a unui
dreptunghi m ai lat în partea superioară unde se
term ină sub form a unui arc ascuţit.
a - Faţă: în zona superioară este decorată cu o rozetă
reprezentată printr-o floare cu şase petale înscrise
în tr-u n cerc de diam etru 9, 50 cm.
b - Spate: o suprafaţă plană fără decor
214
Datare: ? secol XVI -X V II

(Fig. 2.1 a, b)
Tehnică de construcţie: tăiere în relief
Dim ensiune: înălţim e: 34 cm
bază superioară: 14 cm
bază inferioară: 13 cm
Descriere: Obiect din piatră sculptat în relief. Are form a unui
dreptunghi m ai lat spre partea superioară unde se
term ină sub form a unui arc ascuţit a cărui vărf lipseşte.
a - Faţă: în zona superioară este decorată cu o rozetă
reprezentată printr-o floare cu şase petale înscrise
în tr-u n cerc de diam etru 8 cm.
b - Spate: o suprafaţă plană fără decor
Datare: ? secol XVI -X V II
(Fig. 2.2 a, b)
Forma: fes
Dim ensiune: fes: înălţim e: 11 cm
diam etru bază: 9,5 cm
stâlp: înălţim e: 27 cm
lăţim e latură: 6,5 cm
Descriere: Obiect din piatră sculptat în relief com pus dintr-un
stâlp de secţiune pătrată la capătul căruia este amplasat
un fes(trunchi de con)
Datare: ? secol XVII
(Fig. 3.1 a, b)
215
6. Stelă funerară
Dim ensiune: stâlp: înălţim e: 38 cm
latură: 8 cm
Descriere: Obiect din piatră sculptată com pus din tr-u n stâlp cu
secţiune pătrată, care pe una din laturi prezintă un
triunghi în relief.
(Fig. 3.2 a)
7. Stelă funerară
Dim ensiune: stâlp: înălţim e: 35 cm
latură: 9 cm
Descriere: Stâlp din piatră de secţiune pătrată sculptat în relief.
(Fig. 3.2 b)
Despre stelele funerare otomane

În cultura otom ană m orm intele sunt prevăzute cu două tipuri de stele
funerare amplasate perpendicular atât în zona capului, cât şi uneori în zona
picioarelor defunctului. Până în secolul al XIX-lea cea de-a doua situaţie este mai
puţin întâlnită, însă după această perioadă num ărul m orm intelor prevăzute cu
ambele stele funerare creşte27. În funcţie de sexul defunctului stelele pot fi bărbă
teşti şi femeieşti28, astfel că în cimitirele m usulm ane este foarte uşor să distingi din
depărtare un m orm ânt de bărbat de unul de femeie. Stelele, considerate sim boluri
atribuite sexualităţii29, sunt compuse de obicei din trei părţi şi anume: piatra
funerară, un gât şi corpul acesteia. Cele caracteristice bărbaţilor sunt prevăzute în
27 Doğan 2009, 806.

28 Doğan 2009, 820, 831.
29 Montgomery, Cobb 1911, 112, 113.
216
partea superioară cu pietre de m orm ânt de tip turban30 fixate pe un gât cilindric
sau pătrat şi aşezat pe un corp de piatră prevăzut cu epitaf31, care ne infor
mează despre numele, profesia, motivul morţii, data naşterii şi m orţii defunc
tului32. Există însă şi o situaţie diferită atunci când turbanul nu se află în partea
superioară a stelei funerare, ci este localizat foarte aproape de solul m orm ântului,
situaţie care reflectă execuţia defunctului33. În cazul m orm intelor de femei stelele
funerare sunt pietre de form ă plată, de cele mai multe ori dreptunghiulare, lărgite
în partea superioară şi care se term ină sub form a unui arc ascuţit34.
D intre piesele tratate în acest articol se disting două pietre funerare bărbă
teşti, două tipice fem eilor şi u n a atribuită unui m orm ânt de copil. Acestora
li se m ai alătură şi două fragm ente a căror categorie e greu de stabilit. Este
foarte posibil ca acestea să reprezinte stele funerare amplasate vertical la
picioarele defunctului (Fig. 1 - Fig. 3).
Toate piesele sunt confecţionate din m arm ură albă, un m aterial greu de
procurat în ţinuturile m lăştinoase ale Banatului. Form a şi dim ensiunea obiec
tului nr. 1 îl încadrează în prim a jum ătate a secolului al XVIII-lea35 şi poate
fi atribuit unui înalt dem nitar din Im periul O tom an. În colecţia M uzeului
Banatului m ai există o piatră de m orm ânt de form ă şi dim ensiune relativ
asem ănătoare, care aparţine aceluiaşi cim itir din piaţa Sf. Gheorghe şi care a
fost descoperită în cam pania arheologică din 200636. Tot în colecţia aceluiaşi
m uzeu se mai păstrează p atru stele funerare prevăzute cu turban, una desco
perită în 1902 cu ocazia renovării Castelului H uniade, şi altele trei care din lipsă
de inform aţii nu pot fi atribuite vreunui cim itir otom an din Tim işoara37.
Stelele funerare caracteristice femeilor, în perioadele mai tim purii, erau de
dim ensiuni relativ mici, de form ă plată, care cu tim pul devin dreptunghiulare şi
alungite spre vârf38, dar după secolul al XVIII-lea acestea cresc în dimensiune, iar
formele sunt m ult mai ample şi mai complexe. Motivele reprezentate sunt simple,
de cele mai multe ori sunt prezente rozeta sau trandafirul39, iar începând cu secolul
30 Kokrek 2012, 77.

31 Okur 2007, 3. În epitaf este trecut numele, poziţia şi titlul defunctului, rugăciunea “Fatiha” şi
data decesului. Foarte rar este întâlnită semnătura meşterului sau a caligrafului.
32 Okur 2007, 2.
33 Ertek 2006, 33.
34 Montgomery, Cobb 1911, 110.
35 Doğan 2009, 809.
36 Kopeczny 2007, 159.
37 Feneşan 2006, 156, 157.
38 Bellan 2012, 25.
39 Yatım 1988, 94.
Trandafirul este cel mai întâlnit simbol în Islam, simbolizând frumuseţea divină şi pe profetul
Muhammad.
217
al XlX-lea sunt decorate şi stilizate cu flori, viţă de vie şi diferite arabescuri40. În

cazul m orm intelor de copii stelele funerare au dim ensiuni mai mici decât cele
tipice unui adult, iar pietrele de m orm ânt sunt de form a unui fes41.
Pietrele funerare situate la căpătâiul defunctului reprezintă adevărate piese
de artă, dim ensiunea acestora reflectă im portanţa socială a persoanei decedate.
În cim itirele m usulm ane cele mai întâlnite form e sunt cele de tip turban,
denum ite şi Kavuk42, care apar sporadic în arta funerară otom ană încă din
secolul al XVI-lea43. Prezenţa acestora creşte începând cu secolul al XVII-lea,
atunci când m archează m orm intele u n o r m ari viziri din Im periul O tom an44, iar
din secolul al XIX-lea stelele cu pietrele lor funerare devin m ai bogate estetic
p rin formele şi decorul lor divers. Categoria turbanelor este specifică m o rm in
telor de bărbaţi şi sunt cele m ai dom inante în cultura Im periului O tom an45.
Reprezentarea turbanelor a fost pentru prim a dată întâlnită în cimitirele
evreieşti46 şi preluată m ai târziu de către m usulm ani47. În cim itirele otom ane
formele diverse ale acestora reprezintă im itaţii preluate din vestim entaţie a
căror origine vine din Peninsula Arabică, unde tipul de turban p urtat de un
bărbat semnifica rangul său în societate48. Se spune că pentru u n arab turbanul
înseam nă dem nitatea credinciosului, iar p rin scoaterea acestuia purtătorul îşi
pierde sim bolic puterea49. Astfel că, un tu rban sim bolizează puterea, onoarea şi
autoritatea de lider al unui clan, al unui grup tribal sau poziţia m ilitară înaltă
a p u rtătorului50.
Concluzii
D in docum entele medievale aflăm că în cetatea Tim işoara exista M area
djamie, m enţionată de câteva ori în însem nările călătorului otom an Evliya
Çelebi şi ale solului austriac H enrik O ttendorf, care au vizitat Tim işoara la
m ijloc de secol XVII. D upă cucerirea de către trupele im periale habsburgice din
1716, p entru a se avea o situaţie clară asupra oraşului s-a efectuat u n plan exact
al Tim işoarei ridicat de către căpitanul Perette, inginer şef în serviciul m ajestăţii
40 În arta religioasă rozeta este considerată simbol al Paradisului sau al Eternităţii, iar cercul este
primul simbol cosmologic al întregului şi al unităţii.
41 Yatım 1988, 49.
42 Pentru cimitirele evreieşti aceste pietre de mormânt erau denumite maşşebah sau nefesh (suflet).
43 Aksan, Goffman 2007, 235.
44 Karabulut 2013.
45 Görk 2007, 210, 211.
48 Sipahi, Çetin 2010, 233.
49 Kister 2000, 222.
50 Kister 2000, 218.
218
sale imperiale, unde este m arcată şi această djamie51. Prin mijloacele m oderne
de georeferenţiere, în 2007 arhitectul M ihai O priş realizează o suprapunere
a planurilor istorice peste situaţia urbanistică actuală a Timişoarei. C onform
cercetărilor sale, djamia de pe planul lui Perette pare să fi fost am plasată în
actuala Piaţă Sf. G heorghe52. Bazându-ne pe acest fapt putem presupune că
pietrele de m orm ânt studiate în acest articol sunt din cim itirul care a aparţinut
acestei djamii. Fiind situată în centrul cetăţii, în apropierea locurilor de socia
lizare, cum este cazul băilor sau a bazarului, cu siguranţă că în curtea acesteia
şi-au găsit loc de veci reprezentanţi im portanţi ai societăţii.
C onform ritualului islamic de înm orm ântare m usulm anii îşi îngropau
m orţii în curtea moscheelor, m arcând m orm intele prin stele funerare cu forme
şi decoruri diverse, uneori m onum entale. În acest fel defuncţii putând fi păstraţi
cât m ai aproape şi cât m ai m ult în am intirile urmaşilor. Având în vedere am pla
sarea şi im portanţa acestui lăcaş de cult, dar şi dim ensiunea şi form a pietrelor
funerare descrise m ai sus, realizate m ai ales din m arm ură, u n m aterial costisitor
p en tru zona m lăştinoasă a Timişoarei, se poate spune că aici s-au înm orm ântat
persoane înstărite. C onform regulilor din societatea otom ană formele de
turban diferă în funcţie de rang, acest fapt reflectându-se şi în cazul m onum en
telor funerare. Tipurile de turbane găsite în săpăturile arheologice din 2006,
respectiv 2014, erau caracteristice persoanelor de clasă m edie şi superioară53.
Aceloraşi categorii aparţin şi cele două pietre de m orm ânt femeieşti tratate în
acest articol. Ele prezintă motive florale, utilizate m ai ales în perioada dintre
1 5 5 0 -177054, în tim p ce în cazul situaţiei financiare precare a defunctei, pietrele
funerare sunt de obicei lipsite de decor.
Având în vedere durata îndelungată a stăpânirii otom ane, cu siguranţă
că cim itire m usulm ane au fost şi în alte locuri din Tim işoara sau din zonele
învecinate. Cercetările arheologice ulterioare ne pot confirm a această ipoteză.
Până în acest m om ent nu sunt prea m ulte inform aţii despre alte cim itire
otom ane în Banat. Cea m ai apropiată localizare unde ar fi existat stele funerare
este cim itirul m usulm an de pe insula Ada Kaleh55, dem ult dispărută sub apele
D unării, şi care a fost populată de o com unitate turcească până în secolul XX.
În cadrul acestui cim itir au existat pietre funerare de tipul celor descoperite în
Piaţa Sf. Gheorghe. R aportându-ne la spaţiul rom ânesc, cim itire m usulm ane
51 Haţegan 2006, 191.

52 Opriş 2007, 34.
53 https://www.youtube.com/watch?v=hfLJ_KM6t7o(02.06.2014).
54 Biçici 2006, 191.
55 Dumitru Stoichiţă, Insula Ada, Kaleh, un ostrov mitologic distrus de civilizaţie, în jurnalul.
ro, 03.sep.2007, 10.07.2014 (http://jurnalul.ro/campaniile-jurnalul/monumentele-nepasarii/
insula-ada-kaleh-un-ostrov-mitologic-distrus-de-civilizatie-101364.html).
219
contem porane cu stăpânirea turcească din Banat sunt în zona Dobrogei, acolo
unde pietrele de m orm ânt otom ane captează şi azi privirea trecătorului, prin
formele şi decorul lor divers56.
Cercetările viitoare vor putea aduce noi contribuţii asupra acestor tipuri
de obiecte funerare prezente în cimitirele din cetatea sau suburbiile din
Tim işoara otom ană, sau din alte localităţi care au fost în com ponenţa elaye-
tului de Tim işoara. Totodată, este foarte posibil ca în colecţiile m uzeale astfel
de stele funerare să fi trecut neobservate, însă p rin tr-u n studiu mai aprofundat
al acestora se poate contribui la cercetarea acestui subiect care până în acest
m om ent a atras mai puţin atenţia cercetătorilor din România.
BIBLIOGRAFIE
Aksan, Goffman 2007,

V H. Aksan, D. Goffman, The early modern ottomans. Remapping the Empire, Bogazici
University Library, Cambridge University Press, 2007.
Bellan 2012,
D. Bellan, 18th Century Inspirations from İstanbul, în SIA, Winter 2012, 24-27, http://
danbellan.com/pdf/Winter2012_SIA.pdf, accesat 10.04.2014.
Biçigi 2006,
H. K. Biçigi, Yazılı Araştırmalar Işiğında Türkie Mezar Taşlarına Topu Bir Bakış, EREV
Academi Dergisi, yıl: 10, S: 26, Kış 2006, 175-192.
Bizerea 1971,
M. Bizerea, Relieful judeţului Timiş, în Tibiscus, I, 1971, 179-188.
Cronici turceşti 1966,
Cronici turceşti privind Ţările Române. Sec. XV-mijlocul sec. XVII. Extrase, vol. I, ed.
Mihail Guboglu, Mustafa Mehmet, Bucureşti, 1966.
Doğan 2009,
B. Doğan, Edirne Gazi Mihal camisi haziresindeki mezar taşları, Trakya Üniversitesi
Sosyal Bilimler enstitüsü sanat Tarihi Anabilim Dali Yüksek lisans Tezi, Edirne, 2009.
Draşovean, Fluture, Szentmiklosi 2007,
F. Draşovean, Al. Flutur, Al. Szentmiklosi, Descrierea situaţiei arheologice cercetărilor
preventive din pieţele Libertăţi, Sfântu Gheorghe şi strada 9 Mai, în Timişoara în amurgul
Evului Mediu, Timişoara, 2007, 11-84.
Ertek 2006,
D. Ertek, Symbolic meaning o f cemeteries fo r users: “Karşıyaka cemetery case”, 2006,
http://etd.lib.metu.edu.tr/upload/12607660/index.pdf, accesat 10.04.2014
56 Cel mai vechi lăcaş de cult musulman construit în România este moscheea “Esmahan Sultan”,
ridicată în 1575 în Mangalia de azi. Cimitirul din jurul moscheei adăposteşte morminte vechi de
peste 300 de ani, prevăzute cu pietre funerare tipic musulmane, 5.mai.2014. (http://www.zaman.
ro/ro/newsDetail_getNewsById.action?newsId=60162)
220
Feneşan 2006,
C. Feneşan, Cultura otomană a vilayetului Timişoara (1552-1716), Timişoara 2006.
C ork 2007,
R. V. Cork, Death and funerals in Sunni communities o f Turkey, în Layers o f Dying and
Death, Oxford, 2007, 203-215.
Guboglu 1974,
M. Guboglu, Conici turceşti privind Ţările Române, vol. II, Bucureşti, 1974.
Haţegan 2005,
I. Haţegan, Vilayetul de Timişoara. Repere cronologice. Selecţie de texte şi date,
Timişoara, 2005.
Haţegan 2006,
I. Haţegan, Prin Timişoara de odinioară. De la începuturi până la 1716, Timişoara,
2006.
Ilieşiu 1943,
N. Ilieşiu, Timişoara. Monografie istorică, vol. I, Timişoara, 1943.
Ivan 1936,
N. Ivan, Timişoara, mică istorie a oraşului, Timişoara, 1936.
Karabulut 2013,
C. Karabulut, Adalizade Osmanli mezar taşlari, Sariklar-Kavuklar-Fesler, http://www.
mezartaslarinicozmek.org/wpcontent/uploads/2013/01/Sar%C4%B1klar-Kavuklar-Fesler.
pdf, 2013, accesat 13.04.2014.
Kister 2000,
M. J. Kister, “The Crowns o f This Community...”: Some Notes on the Turban in the
Muslim Tradition, JSAI, 24, 2000, David Ayalon Memorial, vol. I, 217-245.
Kokrek 2012,
M. Kokret, A civilization in Edirne, which brings together stones and writing. The
ottoman gravestones, Head of Hum an Resources and Education Departments of I.B.B,
Ismek Handi Craft, 2012, 72-77.
Kopeczny 2007,
Zs. Kopeczny, Piese sculpturale din piatră, în Timişoara în amurgul Evului Mediu,
Timişoara, 2007.
Montgomery, Cobb 1911,
J. Montgomery, B. W. Bacon, W. Cobb, Journal o f biblical litebatukb. Comitee o f the
society o f biblical literature and exegesis, vol. XXX, New York, 1911.
Okur 2007,
Q. Okur, Typographic Examination o f Ottoman and Contemporary Turkish Tombstones,
The 51st Association Typographique Internationale (ATypI) Conference, UK, 2007.
221
Opriş 2007,
M. Opriş, Timişoara: Monografie urbanistică, vol. I, Descoperiri recente care au impus
corectarea istoriei urbanistice a Timişoarei, Timişoara, 2007.
O ttendorf 2006,
H. Ottendorf, De la Viena la Timişoara, 1663, ed. Ioan Haţegan, Timişoara, 2006.
Sipahi, Çetin 2010,
B. Sipahi, A. Çetin, Mehasebe Tarihi. 1697-1910 Yılları Arasında Osmanlı
Kültüründe Muhasebecilerin Mezar Taşlarının Karakteristik Özellikleri, în The Journal
o f Accounting and Finance, M armara Üniversitesi, accesat 04.05.2014 http://journal.
mufad. org/index.php/arsiv/904-sayi-48-ekim-2010/88-1697-19yillari-arasinda-osmanli-
kulturunde-muhasebecilerin-mezar-taslari-karakteristik-ozellikleri, 232-241.
Yatım 1988,
O. M. Yatım, Early islamic gravestones in Peninsula Malaysia. Batu Aceh, Museum
Association of Malaysia, 1988.
OTTOMAN FUNERARY MONUMENTS DISCOVERED IN A GRAVEYARD

FROM TIMIŞOARA - PIAŢA SF. GHEORGHE
Abstract
During the archaeological excavations that took place in Sf. Gheorghe Place Timişoara,
seven stone funerary objects were discovered. There are two headstones type turban, located
on top of a stele funerary tombs characteristic of men, as well as two rectangular slabs of
stone that end at the top with a sharp angle, representative objects for women’s graves. The
tombstone is the fifth pillar set on top of a fez, characteristic for graves of children. These
articles are joined by two pillars of square section. These gravestones are made of marble.
The first four are situated at the head of the deceased, and the posts may have been placed
at his feet.
222
Fig. 1. Pietre funerare otomane de forma unui turban care marchează un m orm ânt de
bărbat. 1a - foto; 1b - desen; 2a - foto; 2b - desen. / Ottoman funeral stones turban shaped
fo r a mans grave. 1a - photo; 1b - drawing; 2a - photo; 2b - drawing.
223
Fig. 2. Pietre funerare otomane care marchează un m orm ânt de femei. 1a - foto; 1b - desen;
2a - foto; 2b - desen. / Ottoman funerary stones fo r a womans grave. 1a - photo; 1b -
drawing; 2a - photo; 2b - drawing.
224
Fig. 3. 1a, b - piatră funerară otomană care marchează un m orm ânt de copil. 1a - foto; 1b -
desen; 2a, b - Posibil stâlp dintr-o stelă funerară otomană plasată la picioarele defunctului. /
la, b - Ottoman funerary stone fo r a child’s grave. la - photo; lb - drawing; 2a, b - Possibly,
a post from an Ottoman funerary stele to be placed at the deceaseds feet.

Banatica: Muzeul Banatului Montan Reşiţa

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Banatica: Muzeul Banatului Montan Reşiţa

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

MUZEUL BANATULUI MONTAN

Sabin Adrian Luca, Cosmin loan Suciu

ARHEOLOGIE PREVENTIVA IN ROMANIA

NOTE. DISCUŢII. REPERTORII

Cosmin Bogdan Matei

PIAŢA SF. GHEORGHE

Cuvinte cheie: Timişoara, otomani, pietre de m orm ânt, cimitir

8 Draşovean, Fluture, Szentmiklosi 2007, 11.

Cimitirele si djamiile din Timişoara otomană

15 Feneşan 2006, 150.

individului, statutul social şi afilierea religioasă24. Despre aceste elemente

Pietre de m orm ânt din Piaţa Sf. Gheorghe

24 Ertek 2006, 31.

Descriere: Obiect sculptat în relief de form a unui turban. Este

Datare: ? secol XVI -X V II

Despre stelele funerare otomane

27 Doğan 2009, 806.

30 Kokrek 2012, 77.

al XlX-lea sunt decorate şi stilizate cu flori, viţă de vie şi diferite arabescuri40. În

51 Haţegan 2006, 191.

Aksan, Goffman 2007,

OTTOMAN FUNERARY MONUMENTS DISCOVERED IN A GRAVEYARD

You might also like