You are on page 1of 11

Motto: „arhitectura trebuie să ofere ființei umane acel misterios și tangibil ”altfel” care este frumosul.

Acea frumusețe inteligentă care emană din ideile construite. Este vorba despre alt frumos, mult mai
mult decât o simplă construcție”1
Noi, ca arhitecți, suntem obișnuiți să lucrăm spațiul cu forme, pe care le punem din greu la treabă,
așezându-le în compoziții speciale, folosind culori, texturi pe care le alegem cu grijă pentru a obține
acea frumusețe unică ce caracterizează viziunea și talentul nostru. Partea vizuală este probabil cea mai
importantă pentru noi. Totuși sunt și arhitecți care au alta părere despre acest subiect, pentru care
partea vizuală este doar un
instrument și nu un scop în
sine. O unealtă pentru a
extrage frumosul de dincolo
de aparența imaginii. Nu vom
vedea decorații sau compoziții
arhitecturale complicate sau
conformări speciale ale
fațadelor dar vom simți cu
siguranță ceva anume, dincolo
de forme, vom fi atinși
emoțional, impresionați de o
rază de soare care se scurge
din tavanul conceput ca o
grotă de lumină, ca în Caja
Granada a lui Baeza, o rază
care luminează într-un mod
atât de special controlat un
anumit colț încât vom simți
frumusețea, dincolo de pereții
drepți și rigizi din beton
aparent.
Church of light, Tadao Ando
Același efect este perceput pe
o scena goală, din scândură;
apoi vine actorul și își recită
rolul și totul se umple de
poezia cuvintelor și de bogăția
trăirilor, atunci începi să
percepi o întreagă lume acolo,
pe scena cea goală. „dacă le
oferi oamenilor nimicul ei se
vor preocupa în a-l compensa
cumva2”, spunea Tadao Ando
ilustrând această idee cu
spații de reculegere ca
Biserica Luminii de exemplu
În acest referat voi aborda
câteva dintre ideile despre
arhitectură, creație și frumos
ale câtorva dintre arhitecții
Caja Granada, A.C. Baeza Caja Granada, A.C. Baeza catalogați de revistele de
specialitate ca fiind
minimaliști. M-am axat pe trei dintre ei: Alberto Campo Baeza, Tadao Ando, Peter Zumthor. Studiindu-le
interviurile, scrierile și prelegerile am căutat să extrag câteva paradigme ale arhitecturii minimaliste. Voi
dezbate patru problematici: procesul de creație, lumina în arhitectură, relația cu mediul înconjurător,
spațiul heterotopic ca un dat al arhitecturii minimaliste, pentru a contura ce înseamnă frumosul în
arhitectura minimalistă.

4.1 PROCESUL DE CREAȚIE ÎN ARHITECTURĂ


Pe pagina sa oficială de internet, Alberto Campo Baeza scrie un eseu –manifest numit „Essential” 3
unde își afirmă conceptele sale despre arhiectură: ”Propun o arhitectură esențială, a ideii, a spațiului și
a luminii”4. După părerea sa, vectorul arhitecturii va fi ideea și va conține contextul, funcțiunea,
compoziția și problemele structurale, răspunzând problemelor ca unde, de ce, cum. Problema funcţiunii
îşi are originea în răspunsul la întrebarea pentru ce. Compoziţia va organiza spaţiul şi este răspunsul
geometric la întrebarea cum. El explică cum construcția materializează spațiul organizându-l după legile
gravitației răspunzând într-un plan fizic la întrebarea cum. Aceasta este cea care dă valoare spațiului,
este materialul primordial în arhitectură care dă spațiului conotațiile emoționale. El este sculptat de
formă, este cel care transmite ideea, este rezultatul tangibil al arhitecturii.
Principalele probleme ale arhitecturii, după Baeza, este cum să controlezi forța gravitațională și cum să
o relaționezi cu lumina. După opinia sa, gravitaţia construiește spațiul și lumina dă timpului un înțeles o
formă: umbrele purtate joacă rolul cronometrului în percepția obiectului de arhitectură.
În introducerea pe care o face în
prelegerea sa ”Ideea construită,
arhitectura luminii și a cuvintelor”5,
Baeza definește arhitectura ca fiind
ideea exprimată în forme construite” și
istoria arhitecturii ca o istorie a ideilor
construite. El se explică observând
cum formele sunt distruse de timpul
care trece rămânând doar ideea în
sine. Filosofia sa se bazeză pe două
concepte cheie : gravitația-forța statică
invizibilă- și lumina- radiația
electromagnetică invizibilă. Își
demostrează conceptele proiectând
clădiri cum ar fi clădirea de birouri
BITT
La acest subiect, al creației de
Centre BIT, A.C. Baeza arhitectură, Ando crede că aceasta
este relația intimă dintre materie și
formă, pe de-o parte și dintre volum și
viața omului, pe de alta. El declară:
“scopul designului meu este ca,
ilustrându-mi teoriile de arhitectură să
împărtășesc semnificații elementelor
naturii și multiplelor aspecte ale vieții
cotidiene.“6 El dă importanță
fenomenului locuirii spațiului,
relaționând “forma fixă și metoda
compozițională de acel fel de viață
trăită în spațiul tradițional al
societăților locale.” 7 Răspunzând
acestei probleme, el găsește soluția în
forma simplă, din metoda tradițională
a locuinței japoneze. Casele sale
Guerero House, A.C. Baeza
materializează filosofia într-o manieră
specială, păstrindu-se la nivel de
concept a clusterelor și a materialelor folosite, cum ar fi acel bine cunoscut zid de beton aparent si care
pare a nu avea nici o legătură cu casele tradiționale din lemn și hârtie din pai de orez. El declară tot
timpul că este un tradiționalist dar singurele lucruri de acest gen pe care le observăm sunt atmosfera
austeră, tipic japoneză și simplitatea specifică.
Alberto Campo Baeza ajunge la aceeași idee a simplității, un exemplu ar fi Gaspar House(fig.4), ca
răspuns a unuia dintre conceptele sale despre arhitectură: „propun o arhitectură esențialistă a ideii,
spațiului și luminii. A ideii construite, materializată în spații esențiale, animate de lumină.”. 8

2
Peter Zumthor găsește creația în arhitectură ca pe “ceva ce este
despre forma ce irumpe din obiectul însuși, idee provenită din
necesitatea obiectului și materialul din care este făcut.”9 De aceea
și preferă materialele simple și fruste și spațiile sale sunt la fel de
complicate ca și cele tradiționale. Declarațiile sale par a fi bazate
pe teoriile lui Levinas 10 care formulează definiția de bază a
locuinței: “ folosește locuirii precum ciocanul baterii unui cui”,
punând accent doar pe aprtea practică a arhitecturii care devine o
unelată de locuit. Dar această unealtă atât de specială care este
căminul nostru, are enorm de alte multe aspecte, atât culturale cât
și în plan funcțional, estetic, emoțional, psihologic așa că
proiectarea sa este departe de a fi ceva simplu. Spațiile deloc
complicate compozițional sau ornamental de la Thermal Baths
Vals din Elveția, de exemplu, emană acea elegantă austeritate ce
ne este conferită de emoțiile create de frumusețea de dincolo de
imaginea formei. Chiar dacă provin din tradițional sau din
modernism, conceptele minimaliste conduc către esențial si
simplitate.
Thermal Baths, Vals, Peter Zumthor

4.2 PUTEREA LUMINII

Cea mai întâlnită paradigmă a arhitecturii minimaliste este cea a


luminii. „arhitectura construită din timp și lumină rezistă timpului și
schimbării și poate aspira la perenitatea clasicului.”, spune BAEZA
într-una din prelegerile sale. Benetton Nursery este un exemplu
elocvent pentru acest aspect. Este ca o corabie albă precum arca
lui Noe care plutește peste marea verde de iarbă, cilindrul alb
formează o protecție precum o sculptură a unui uter pentru
adăpostul copiilor orfani. Culoarea albă este perfect aleasă pentru a
simboliza puritatea copiilor. În interior cutia albă este perforată
astfel încât să lase să curgă razele de lumină pentru un efect
emoțional deosebit de special.
Efectul de lumină puternică, obținut și de o anumită pardoseală,
este la celălalt pol față de cel din Muzeul Kolumba din Köln a lui
Zumthor, unde lumina în raze fine penetrează un spațiu, al cărui
sacru este semnificat și prin efectul său de întuneric ce pune și mai
bine în scenă lumina.
Beneton nurcery, A.C. Baeza

Tadao Ando spune, de asemenea: “în toate lucrările mele, lumina este un important factor de control,” 11
El lucrează cu lumina ca și cum ar fi un material real, acordându-i consistență, și introducând-o in
compozițiile volumetrice. Contrastul dat de pereții din beton aparent, compuși cu lumina cea
nongravitațională, dă semnătura esteticului arhitecturii lui Tadao Ando.
Pizza, biograful oficial a lui Baeza, îi denumește arhitectura ca o ”mistică a luminii.” 12 și găsește o
explicație în faptul că siturile virgine și natura pură sunt
greu de găsit în zilele noastre, de aceea sunt căutate
de minimaliști ca fiind esențiale pentru un proiect
reușit. Baeza denumește cerul ca fiind cea mai pur
acoperiș așa cum a și conformat Piața San Sebastian
de los Reyes (foto alăturat).
Lumina, în toate aspectele traseelor sale, fie ele
diagonale, verticale, orizontale sau zenitale, controlate
atent prin poziționarea golurilor, culori și texturi

3
interioare, care îi conferă proprietăți speciale, de la lucios la mat, de la umbră la întuneric. Un exemplu
ar fi Casa Turegano, unde traseele luminii în spațiul interior devine un factor esențial în impactul vizual
și emoțional al spațiul interior și a fost luat în considerare încă de la concepție. Lumina pare a fi
decontextualizată căpătând contații estetice. Pentru Campo Baeza „albul este simbolul permanenței și
universalului în spațiu și a eternului în timp.” 13 „Părul albește în timp, așa și cladirile”, spune el. “un
pictor destoinic știe exact să folosească spurafețele albe pentru a transmite lumina direct de la soare
către spațiul interior. în architectură, albul este mai mult decât o abstracție pură. El conferă o bază
efectivă și sigură ...pentru a controla spațiul prin folosirea iluminatului natural și a suprafețelor de
reflecție." 14 Chiar dacă aspectul monolitic al creațiilor sale nu este negat, implicațiile efectului
gravitațional este minimalizat datorită efectului de reflecxie sau de pozițioanrea golurilor. Baeza caută
efectul pe care-l au unele pânze a lui Rembrandt, unde ferestra este doar sugerată de lumina ce intră
prin ea, lumină ce strălucește și dă umbre purtate obiectelor, ajutându-le să umple spațiul. Ferestrele
din casele sale au un impact metaforic datorită poziționării, proporțiilor și a peisajului către care se
deschid. Cum spune Pizza, ele devin semne și vise ale unor spații alteranive” precum în picturi. 15

4.3 RELAȚIA CU MEDIUL NATURAL

Thermal Baths Vals, P. Zumthor Columba Museum, P. Zumthor

“Nu poți pune pur și sipmlu ceva într-un spațiu. Trebuie să absorbi ceea ce vezi jur-împrejurul tău, ce
există pe pământ, și abia apoi să folosești cunoașterea gândirii contemporane pentru a interpreta în
arhitectură ceea ce ai văzut”16, afirmă Zumthor. Imaginea realizată în Kolumba sau Thermal Vals sunt
sugestive pentru aceasta. În Kolumba, el ia imaginea specifică catedralei gotice și o extinde în spațiul
cel nou. Această extensie este realizată prin folosirea aceluiași tip de material sau aceluiași tip de
spațiu claustru și modul special prin care este luminat natural. Acest lucru este realizat prin poziționarea
atentă a ferestrelor, forma și mărimea lor și felul în care sunt compuse. În Thermal Baths însăși
atmosfera muntelui este preluată și adusă în spațiul interior printr-o atmosferă de peșteră. Acest lucru
este realizat prin materialul din care sunt confecționați pereții, o piatră verde, introducerea apei cu
culorile ei translucide și reflexiile ei la atingerea luminii.
Subliniind care este importanța mediului înconjurător în existența obiectului de arhitectură, Baeza
vorbește despre ce s-ar întâmpla dacă s-ar închide cheia de boltă din Parthenon: „și iată nu va mai

4
rămâne nici o urmă de lumină în urma închideri acelei capcane de lumină, al cărei rol era tocmai ca
omul să se asigure că ploaia luminii stelelor prietenilor lor îi va cerne tot restul zilelor, pe tot parcursul
anului. Precum soarele își va murmura trecerea așa și arhitectura pentru că ei doi sunt mai mult decât
prieteni. 17 pentru concursul filarmonicii din Copenhga, de exemplu, Baeza imaginează o peșteră ce va
genera sunete, complet integrată între roci, în ciuda formei prismatice așa cum se vede în desenele
sale. Același interes pentru integrarea în peisaj este arătat și în conceptul clădirii de birouri BIT.

Caja Granada, a.C. Baeza De Blaas House, A.C. Baeza

Baeza explică demersurile sale de compunere a obiectului de arhitectură introducând două noțiuni:
tectonic şi stereotomic. Stereotomic se referă la acea parte specifică a clădirii care simte că face
parte din pământ iar tectonic este despre acea parte care irumpe din pământ. Prima are tendința
apartenenței la întuneric iar cealaltă la lumină. Dialogul dintre cele două simbolizează cei doi poli
cosmici care ne definesc existența: pamântul și cerul. Acești doi poli sunt limitele noastre, experiența
noastră de viață, în ciuda timpurilor tehniciste pe care le trăim. 18
Cuvântul stereotomic derivă din grecescul stereos care înseamnă solid și din verbul tomi-a tăia.
Arhitectura stereotomică se întâmplă atunci când gravitația este transmisă continuu prin sistemele
structurale. Este o arhitectură care stă înfiptă în pământ ca și cum ar face parte din acesta dar caută
lumina perforând pereții pentru a o captura. Caja Granada este supranumită „cutia luminii” din cauza
efectului caleidoscopic creat de perforarea învelișului. Este arhitectura podiumului, a piedestalului.

A.C. Baeza –schiță de concept Templul lui Poseidon, Grecia

Arhitectura tectonică este acolo unde gravitația este transmisă sincopat prin sistemul complicat de
noduri ale structurii. Ea stă pe pământ ca și cum ar sta pe vârfuri. Este arhitectura care se apără pe sine

5
de lumina care o inundă. Baeza o denumește arhitectura colibei. Exemplul perefct este casa De Blas,
unde dialogul dintre cele două părți este foarte evident. Podeaua este expresia formală a bazei ce
escavează pământul pe care stă o cutie de sticlă cu un acoperiș opaac din beton. Simbolul piedestalului
este explicat într-o altă prelegere denumită ”Fundațiile arhitecturii” 19. Baeza scrie: ”Omul a simțit o
fascinație specială pentru orizont, acea linie care unește sau separă văzduhul de pământ. ”20. Linia ce
unește și separă stereotomia și este leagată de lumea gravitației, este unită cu cea tectonică ce își are
originea în cer și lumină. Această linie iluzorie este expresia planului orizontal, pământul. Cel mai vechi
impuls al omului după ce a ieșit la lumină din peștera sa este să construiască un element orizontal ca o
bază a cee ce va deveni adăpostul său. Acest element poate fi o bucată de piatră, o placă de lemn și
joacă rolul bazei pilaștrilor care vor susține acoperișul. Acest element specific provine din arhitectura
antică greacă și este cea mai importantă lege de compoziție. Templul grec țintește cerul cu pilaștrii săi
având însă o bază puternică pe pământ într-un dialog permanent de la care pornește și Baeza
demersurile creației sale.
Arhitecții minimaliști incorporează elemente din natură în compozițiile lor, acordându-le conotații noi.
Copacii devin simboluri ale elementelor structurale verticale ce susțin tavanul perpetuu reprezentat de
cer. Suprafața lucioasă a apei oglindește spațiul formând bizarul spațiu de dincolo. Un exemplu
elocvent este Biserica pe apă (foto alăturat) a lui Tadao Ando unde arhitectul își explică demersul
estetic:”plasând crucea în mijlocul apei curgătoare am intenționat să exprim ideea unui D-zeu unic din
mintea și inima noastră. Am vrut de asemenea să creez spațiul unde se poate sta în meditație.”21.
El continuă referindu-se la celelalte elemente ale naturii și modul cum le folosește: ”lucruri precum
lumina și vântul au semnificații doar
dacă sunt introduse în interiorul casei
pe care o putem considera o tăiere, o
separare de lumea exterioară. Eu creez
ordine arhitecturală pe baza geometriei
formelor simple cum ar fi pătratul,
cercul, triunghiul. Încerc să folosesc
forțe în aria unde construiesc, pentru a
recrea unitatea dintre casă și natură,
reprezentată de vânt și lumină, acea
unitate ce a fost pierdută în procesul de
modernizare a locuirii japoneze a anilor
60-70”22
Cele mai multe peisaje sunt înrămate în
cadrul simplei ferestre minimaliste și țin
locul tablourilor, așa cum putem vedea și la Casa Gaspar a lui Baeza. Proiectul catedralei din Almeria
este unul dintre cele mai ilustrative exemple pentru acest aspect al recontextualizării elementelor din
natură. El crede despre cer că este unul dintre cele mai neatinse și pure locuri, reale și virtuale, pote cel
mai potrivit pentru bolta unei catedrale. Așa că extinde exteriorul în interior, formând acel spațiu de
tranziție, ambiguu denumit spațiul heterotopic, nici interior nici exterior, nici complet construit dar nici
natural, cu cerul drept tavan și copacii în loc de structuri verticale, luând un curs firesc al gravitației în
pământ. Cerul afirmă el, este acolo unde ”lumea noastră fizică penetrează lumea de dincolo.” 23

4.4 SPAȚII HETEROTOPICE

6
Centre Bitt, A.C. Baeza Casa Guerero, A.C. Casa Guerero, A.C.
Baeza Baeza

Așa numitele spații heterotopice, sunt, după părera mea, una dintre caracteristicile arhitecturii
minimaliste. Spațiul heterotopic este creat de unul din elementele distincte ale arhitecturii minimaliste,
curtea interioară, acel spațiu ce poate părea la fel de bine și semiînchis și semideschis, conturat de
ziduri, ca o cameră al cărei tavan este cerul, cum o descrie Alberto Baeza. Această poate fi un patio
cum este în clădirea BITT a lui Baeza, din sau Școala Drago din Cadiz, sau poate fi o curte strânsă
între ziduri ce portejează casa, ca un spațiu de trecere între public și privat, ca la Casa Neuerdorf a lui
John Pawson sau majoritatea caselor lui Baeza. Acest spațiu este mai mult decât o configurație
standard a unei curți interioare cu funcțiuni specific domestice, este un set de elemente arhitecturale
polarizate semantic pentru a crea un prag între public și privat , între oraș și locuință. E adevarat că are
o origine tradițională, atât în arhitectura japoneză cât și în cea mediteraneană, înglobând simbolul
protecției dar și a deschiderii către natură, dar materialele folosite în realizarea sa, controlul luminii prin
orietnare și textura suprafețelor ce o reflectă, toate având un impact vizual extrem de contemporan.
Această dualitate între intim și public, între modenitate și vernacular, între exterior și interior dă acestor
curți interioare, acea caracteristică de heterotopie din teoriile lui Foucault. 24 Spațiile heterotopice sunt
spații altfel, care juxtapun, în același loc public-privat, străin-familiar, universal-local. Spațiul heterotopic
stabilește cu cel remanent un raport dintre doi poli: “crează un spațiu iluzoriu ce denunță ca și mai
iluzoriu spațiul real. ”25. Pentru Foucault, zidurile au un rol dublu de separare: închid interiorul față de
exterior și exteriorul față de interior. După Foucault se poate demonstra astfel că nu exista spațiu
interior. Despre acest subiect, Ando declară: “uneori zidurile manifestă o putere vecină cu violența. Au
forța de a divide spațiul, de a crea noi teritorii. Zidul este elementul de bază în arhitectură dar el poate fi
de asemenea și cel mai bogat în semnificații.” 26

4.5 FRUMUSEȚEA DINCOLO DE APARENȚE

Vorbind despre frumos în arhitectură, Zumtor scrie: ”natura nu poate fi niciodată urâtă pentru mine.
Niciodată. Cred ca natura, indiferent dacă plouă sau este soare , în deșert sau în munți, la Polul Nord
sau oriunde altundeva este frumoasă. Nu voi spune niciodată ca ceva din natură este urât în schimb pot
găsi arhitectură urâtă.” De acea o arhitectură bună este pentru mine aceea care da bine tot timpul, și
când plouă și stralucește soarele. Ați observat că, în timp, lucurile acestea încep să arate din ce în ce
mai bine, chiar și cele foarte urâte, atunci cînd sunt integrate de natură? ... cred că a fi natural este un
lucru bun “27 Pavilionul Elevețian din Expo 2000, Hanover, Germania,(foto alăturat) executat din lemn
aproape neprelucrat dar dispus după o matrice
naturală, tradițională, sau conformarea volumetrică a
termelor Vals ca și cum muntele ar fi ieșit la lumină,
sunt exemplificări ale teoriei sale despre frumosul
natural. “lucrez parțial într-o manieră clasică, se
explică el...cred că o construcție poate fi frumoasă
dacă ești norocos și talentat. Daca lucrurile merg bine
împreună atunci clădirea are toate șansele să fie
frumoase, spațiul va fi frumos de locuit, și așa mai
departe.

7
Ceea ce vreau să spun este că, în arhitectură frumusețea este atunci ești emoțional atins de ceva
inexplicabil în legătură cu spațiul pe care-l trăiești. Cred că este ceva misterios în legătură cu acest
lucru...pentru că atunci când se întâmplă este pur și simplu.” 28 Același aspect al misterului frumuseții
este abordat și de Baeza. El crede că procesul de creație încearcă să releve valoarea “de dincolo” de
constrângerile geografice, temporale. Frumosul în arhitectură este perceput mai degrabă ca un mister,
abia tangibil, dincolo de aparențele formelor construite. Arhitectura lui Baeza, din compoziții introvertite,
saturate de lumina ce le pătrunde transmite un sentiment de izolare totală datorată contrastului cu
mediul în care trăiește. Această compoziție și detașare le dă o putere specială. Planurile, dacă nu au
conformare rectangulară sau chiar pătrată, cum sunt casele Turegano, Asencio sau clădirea de birouri
Caja Granada, sunt totuși foarte simple chiar și când sunt spații publice.

Asencio House,
A.C. Baeza
Farmworth, Mies van der Rohe

Exprimarea volumetrică a acestor planuri nu poate fi decât una simplă și dă acel unic sentiment de
solitudine din cauza contrastului pe care-l face cu spațiul striat al orașului. Casa Turegano este o
ilustrare a punerii în scenă a unui set de valori arhetipale în starea lor primară evitându-se complicații
compoziționale sau configurtive. Cubul simplu capătă importanță prin poziția sa dominantă, strălucitor
de alb în lumină, cu proporții anume studiate între plin-gol, strălucitor-mat. Baeza-și denumește
arhitectura esențialistă, un termen mult mai conceptualist decât simplul minimalist – cu un rol de
simplitate și purificare în același timp, o expresie a esenței locuirii. Despre arhitectura esențialisă el
scrie un manifest pe site-ul sau oficial: ”simplu, imaculat, eliberator, în concluzie, pentru viață.”
Parafrazându-l pe Mies van der Rohe cu „less is more”, Baeza afirmă : „mas con menos” 29. Așadar
simplitatea configurațiilor , curțile interioare, de tip patio sau hacienda amintesc de locuința arhetipală
de la origini, ca și Mies cu Casa Farmworth care se relaționează la cottige-ul tradițional.
Ando spune despre rolul frumosului în arhitectura sa:” este un anumit rol pentru frumos în vremurile
noastre. În Japonia poate fi o traducere a conceptului Uskuji, ceea ce semnifică o viață frumoasă,
modul cum trăiește o persoană și o anume frumusețe interioară a omului. Este ceva dincolo de
aparențe, dincolo de ceea ce vede ochiul nostru. Nu poți spune cu adevarat ce este frumos intr-un
spațiu dar imaginea sa iti va ramine viu intiparita in minte. Oamenii au tendinta de a apela acesta lume
de dincolo pentru ca nu este mentala este undeva intre frumos și intelect”. 30
Frumosul este doar un corolar între paradigmele arhitecţilor minimalisti o consecinţă a unor valori mult
mai importante pentru ei. Putem trage concluzia că frumosul este legat de tradiţie, de natural și
simplitate, este efectul de dincolo de experiența vizuală și rămâne o experiență mentală, extrem de
specială și de interesantă, o trăire emoțională dată de pur, de sincer, de natural.

8
Interior
din
Biserca
Rokko,
T. Ando

Interior de casa tradițională japoneză

4.6 CONCLUZII

Urmând calea trasată de artiștii cubiști, minimaliștii păstrează plăcerea jocului cu emoțiile trăirilor
interioare. Alberto Campo Baeza definește viața și arhitectura: "simt emoție deci exist, [...] și nu este
deci arhitectura despre emoții? Ar trebui sa spunem lumii că arhitectura este sinteza construcției
raționale cu emoția irațională, între percepție și pasiune. Această arhitectură care este creată din emoția
izbucnită va fi o arhitectură cultă. Spre deosebire de arhitectura contemporană care de multe ori este
nerușinat de exchibitionaistă, arhitectura cultă vorbește limba tacută, uneori greu de explicat dar
întotdeauna ușor de perceput. "31
Parcurgând aceste spații, vei pătrunde în amintiri ajutati fiind de un anumit tip de material poate mai
frust pe care l-ai intilnit în copilarie. Peter Zumthor comentează: ”era o vreme când experimentam
arhitectura fără să conștientizez acest lucru. Un simplu zăvor de ușă mi se pare un semn de intrare într-
o altă lume de mirosuri și emoții. Aceste amintiri conțin cele mai adânci experiențe pe care le poate
conține spațiul de arhitectură. Ele sunt rezervorul de trăiri și imagini pe care-l explorez în lucrările mele
de arhitectură...”32 Paradigme ca forma esențială, frumusețea de dincolo de imagine, emoția dată de un
zid de beton aparent, spațiile altfel, heterotopice, guvernează arhitectura minimalistă.
În final o sa-i las tot luiPeter Zumthor cuvântul spre a explica conceptul de frumos în arhitectură: “încă
mai există aceasta așteptare că o clădire în contextul său să contribuie la frumosul locului.. o
construcție poate fi ca o decarație de dragoste făcută orașului său....acesta este un exemplu cum
lucrurile sunt legate între ele și nu poate exista un frumos singular, rupt de context. ” 33

REFERINȚE

9
1
ALBERTO CAMPO BAEZA,” WORKS AND PROJECTS”, EDITORIAL GUSTAVO GILI, BARCELONA, 1999
2
Tadao Ando1995 Laureate, Biographypublished on Pritzker Architecture Prize official site
3
ALBERTO CAMPO BAEZA, Extras from an aticol publicated in Munchen, editor Baumeister, în 1991.
4
„Essentiality”, manifest on pe http://www.campobaeza.com/index_en.html, 1991,
5
ALBERTO CAMPO BAEZA, „La idea construida. La architectura a la luz de las palabras” ,Colegio Oficial de
Arquitectos, Madrid, 1998
6
Tadao Ando, interview in Architectural Record, may 2002,
7
Tadao Ando, loc.cit
8
Baeza, „Essentiality”, manifest publicated on http://www.campobaeza.com/index_en.html,
9
Peter Zumthor, Thinking architecture, Birkhauser, 1999, Basel, pp.9-27
10
Emanuel Levinas, Totalitate Si Infinit, Polirom, Bucuresti, 2001, P 129
11
Tadao Ando 1995 Laureate, Biographypublished on Pritzker Architecture Prize official site
12
PIZZA, op. Cit. p13
13
Alberto Campo Baeza, op. Cit. p21
14
Alberto Campo Baeza, loc. cit. , p 17
15
Alberto Campo Baeza, op cit, p 19
16
„The spirit of modernism”, interview gave by Peter Zumthor in Architectural Record,
17
Alberto Campo Baeza op.cit., p15
18
Extrass from the article „From the cave to the hut”, http://www.campobaeza.com/index_en.html, 2004
19
http://www.campobaeza.com/index_en.html, 2004
20
Alberto Campo Baeza, Loc. Cit.
21
Tadao Ando 1995 Laureate, Biographypublished on Pritzker Architecture Prize official site
22
Tadao Ando Loc.cit.
23
Alberto Campo Baeza, op cit, p 19
24
Michel Foucault, Dits et écrits 1984 , Des espaces autres (conférence au Cercle d'études architecturales, 14
mars 1967), in Architecture, Mouvement, Continuité, n°5, octobre 1984, pp. 46-49.
25
Michel Foucault, loc.cit
26
Tadao Ando1995 Laureate, Biographypublished on Pritzker Architecture Prize official site
27
Peter Zumthor, Thinking architecture, Birkhauser, 1999, Basel, pp.9-27
28
Interview of Peter Zumthor, by Susan Perkins at University’s Center for European Studies and Architecture in
1999.
29
T.a.” less with more”, Baeza, 1999, P 13
30
Tadao Ando, interview in Architectural Record, mai 2002,
http://archrecord.construction.com/people/interviews/archives/0205Ando.asp
31
Alberto Campo Baeza Interview in A+C magazine (iuly 1985);
32
Peter Zumthor, Thinking architecture, Birkhauser, 1999, Basel, pp.9-27
33
. Zumthor, Loc. Cit

You might also like