eDrone

Educational for Drone (eDrone)

574090-EPP-1-2016-1-IT-EPPKA2-CBHE-JP

………...

Educational for Drone

(eDrone)
Echipamente de dronă pentru măsurare și
monitorizare

Valeriu SEINIC,
lector universitar
UASM
This project has been funded with support from the European Commission. This publication (communication) reflects the views only
of the author, and the Commission cannot be held responsible for any use which may be made of the information contained therein.
3.1 Introducere în echipamente de măsurare și
monitorizare (2 ore);
3. 2 Echipamente de măsurare și monitorizare (3 ore);
3. 3 Dispozitive de captare a imaginii (3 ore)
3.4 Proprietățile fotografiei aeriene (2 ore)
 3.1 Introducere în echipamente
de măsurare și monitorizare

• O modalitate ușoară de a clasifica senzorii este de a le grupa în

senzori activi și pasivi.

• Senzorii pasivi măsoară radiațiile naturale reflectate sau emise

de obiectele țintă.

• Senzorii activi emit radiații și măsoară fracția reflectată înapoi

de obiectele țintă.
 3.1 Introducere în echipamente
de măsurare și monitorizare

Senzori pasivi
Senzorii optici pasivi măsoară radiația în spectrul vizibil (0,4-0,7 microni) și
în infraroșu (0,7-14 microni) al spectrului electromagnetic.
Senzorii optici se bazează pe soare ca o sursă de iluminare, ceea ce îi fac
potriviți numai în condiții de lumină naturală și se limitează la intemperii, cum
ar fi nori, ceată sau fum. Un exemplu de senzor pasiv care nu se bazează pe
radiația solară este un radiometru pasiv cu microunde care detectează
energia cu microunde cu intensitate mică de emisie.
Senzorii optici sunt în multe privințe asemănători cu ochiul uman.
În funcție de numărul de benzi, senzorii optici sunt cunoscuți ca
panchromatici (de o bandă largă), multispectral (de obicei de la 3 la 10 benzi
spectrale) sau hiperspectral (de obicei de la 10 la sute de benzi spectrale
înguste).
 Gama de posibilități oferite de senzorii optici este
limitată de diverse probleme legate de camerele foto digitale,
care pot fi implementate pe un avion fără pilot.
• greutatea camerei în raport cu greutatea utilă al UAV;
• formatul foarte mic al imaginii din cameră;
• multe caracteristici non-metrice ale camerelor ieftine;
• lentile și rezoluție;
• intervale fotografice;
• necesitatea unui timp de expunere foarte scurt pentru combaterea
instabilității platformei (adică datorită vitezei, înclinării, perturbărilor);
• cerințele pentru o rată de cadre ridicată care rezultă din viteza unei
platforme UAV de la o altitudine foarte mică;
• foarte mare suprapunere longitudinală și laterală (adică procentul
suprapunerii finale și laterale) care trebuie utilizată pentru cartografiere.
• Senzorii activi emit un fel de radiații și măsoară fracția
reflectată de obiectele țintă, precum și diferența de
timp dintre radiație și recepție.
• Senzorii activi necesită energie de la o sursă care crește
în mod inevitabil greutatea sistemului de antenă.
• Din acest motiv, echipamentul activ este mai puțin
versatil pentru a fi utilizat pe vehicule aeriene fără pilot
în comparație cu echipamentele pasive.
- Radar;
- LiDAR (Light Detection and Ranging)(detectarea luminii
și distanței).
 UAV Dezvoltări senzoriale și tehnologice

• Cele mai importante limitări sunt, probabil, greutatea senzorilor cu

o rezoluție mai mare față de capacitatea de încărcare.
• Acest lucru este valabil mai ales pentru platformele mici, deoarece
senzorii infraroșii electro-optici reprezintă de obicei 10-30% din
greutatea încărcăturii utile și mai puțin de 5% din greutatea
vehiculului.
• Alte limitări se referă la optica camerei și diafragma, vitalitatea și
înregistrarea datelor.
• Camerele noi pot produce mai multe date, dar au mai multe
electronice care necesită mai multă energie și generează mai
multă căldură.
• În mod alternativ, ultimele evoluții tehnologice stimulează
așteptări ridicate în ceea ce privește miniaturizarea senzorului și
capacitatea mai mare a bateriei.
• Una dintre cele mai importante, dar în mare măsură ignorate,
cerințe pentru o încărcătură electro-optică în vehiculele
aeriene mici fără pilot este capacitatea de a menține senzorul
suficient de stabil în timpul zborului pentru a oferi imagini
video și imagini utile.
• Cu cât UAV este mai mic, cu atât mai multă influență poate
avea vântul asupra capacității senzorului de a se concentra
asupra zonelor de interes.
• Din punct de vedere istoric, tehnologia de stabilizare a fost o
problemă ce necesita a fi rezolvată - soluțiile au fost grele,
costisitoare și solicitante de consum de energie.
• Cu toate acestea, în ciuda dezavantajelor evidente pentru
utilizarea pe vehiculele aeriene fără pilot, cecetătorii de sarcină
utilă pentru senzori se concentrează pe utilizarea tehnologiei
de stabilizare nu numai pentru a îmbunătăți performanța, dar
și pentru a rezolva problemele de dimensiune și greutate.