CONFERINȚELE PSIHOARHITECTURA

NUMELE Codruța Iana

AUTORULUI:

Prezentarea Lector la universitatea de

autorului: arhitectură, predă proiectare și
design de mobilier, ergonomie.
Coorganizator al Conferințelor
”Psihoarhitectura” în UAUIM
Publicații imporatnte:
Psychearchitecture în 2017,” De la
Ergonomie la design” în 2018,
”Manual de ergonomie” în 2016,
”Paradigmele arhitecturii
minimaliste”, 2014
căștigătoare al Concursului Național
de design de mobilier APMR, 2018

Email: kodruyana@gmail.com

INSTITUȚIA UAUIM
REPREZENTATĂ
:

167
 SPAȚII TERAPEUTICE

TITLUL Spații terapeutice

LUCRĂRII: Lucrare prezentată în cadrul conf.
Psihosomatica arhitecturii UAUIM 2018

Cuvinte cheie: Arhitectură, psihologie, neuroștiințe

168
 CONFERINȚELE PSIHOARHITECTURA

Introducere

Încă mă simt datoare, și azi, să încep textele mele despre

influența spațiului asupra psihicului uman cu argumentații, ca și
cum auditoriul ar trebui convins, în ciuda faptului că, peste
granițe, concluziile cercetărilor despre subiect sunt deja incluse
în conceptele de proiectare de arhitectură. Experiența de zi cu
zi în România – pentru că dedicăm aceste conferințe mai ales
arhitecților români și, în mod special studenților care se
formează pentru a re-forma structura arhitecturală autohtonă-
ne face să observăm că arhitectura lasă în contiunare pe
ultimul loc acest subiect, în urma altor paradigme estetice,
tehnologice sau, și mai grav, de modă.

Așadar, încep cu un argument pe care-l consider fundamental,

mediul în care trăiește a șlefuit dintotdeauna creierul omului,
începând cu condițiile meteo-geografice, continuând cu cele
istorice, de educație etc, din preistorie pănă în zilele noastre.
Dacă, la începuturi mediul de viață era preponderent constituit
în natură, de câteva milenii viața omului se desfășoară tot mai
mult între ziduri, habitatul său fiind organizat din construcțiile
de arhitectură. Așadar, concluzia firească este că psihicul uman
este influențat astăzi de arhitectură la fel de mult cum a fost
influențat de mediul verde odinioară.

Înainte chiar de a trăi în peșteri, sistemele noastre vizuale au

evoluat pentru a procesa mediul natural, determinănd in
prezent, modul în care organizăm informațiile. ”Creierul
sortează informația pe baza necesității de cunoaștere trimițănd
o anumită informație în fundal, în timp ce își acordă energie

169
 SPAȚII TERAPEUTICE

pentru lucruri importante din punct de vedere

comportamental” explică cercetătorul Tomas Albright, de la
SALK. ”Procesul de supraviețuire care a fost bazat pe
mecanisme de prelucrare a datelor ar putea sta la baza unora
dintre simțurile noastre de estetică”.

Pornind de la această premiză, scopul conferințelor

Psihoarhitectura1 este să disemineze despre Ce, Cum, și în Ce
fel se petrece acest fenomen de reacție, la mediul construit.
Impactul mediului construit asupra omului este la fel de
puternic și de important ca impactul pe care l-a avut mediul
natural aspura parcursului acestuia în preistorie, acționând
permanent asupra creierului uman.

În ultima parte, bazându-mă pe extrapolări ale concluziilor de

cercetare ale unor oameni de știință, voi face câteva
recomandări în ceea ce privește modul în care ar trebui să
arate spațiile unde se desfășoară procesele de terapie,
recuperare și vindecare.

Premize- elemente de neuroștiință

Voi începe cu simple analize asupra unor reacții comune vis-a-

vis de câteva culori. Mai toate textele care dezbat influența
culorilor asupra stării emoționale -probabil cel mai dezbătut
subiect la capitolul psihoarhitectură- afirmă că verdele
relaxează, este o culoare energizantă și benefică. Se pune

1
”Psihoarhitectura” este un cuvânt ce definește studiul acțiunii
spațiului construit asupra psihicului uman, lansat în prima conferință
de profil din UAUIM, în mai 2014, ”Arhitectura vindecătoare”. Web:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Psihoarhitectura
170
 CONFERINȚELE PSIHOARHITECTURA

întrebarea: este această preferință o chestiune rațională, de

gust, amintire sau vine din alt plan subtil al minții? Preferința
pentru culoarea verde poate proveni dintr-o ancoră de
memorie sau este o reacție chimică, un hormon-reacție la un
stimul? Este răspunsul unei nevoi sau o chestiune de
apartenență la grup? Vacanțele la bunicii de la țară, concediile
sau expedițiile în natură, din copilărie, toate pot crea o ancoră
de memorie puternică, între culoarea verde și starea de bine,
de relaxare. Dar este asta totul? Dacă nu am avut bunici la
țară și m-am rătăcit în pădure în expediția din clasa a VI-a,
culoarea verde îmi va face rău? Sau, dacă pur și simplu sunt
un citadin, iubesc orașul, cărămida, asfaltul, atunci verdele îmi
va provoca suferințe sau repulsii?

Fig. 1, schemă în care se evidențiază zona din creier denumită

”hipocampus”

171
 SPAȚII TERAPEUTICE

Cercetările afirmă că efectul benefic al culorii verde este, în

fapt, nu numai o preferință legată de gust sau ancore de
memorie, dar și un mecanism neurologic. Neuroștiința ne
relevă că o zonă neuronală numită hipocampus, se activează
intens în prezența culorii verde. Această parte a creierului are
receptori, numiți receptori de opiacee, responsabili de starea
noastră benefică, receptori care sunt foarte sensibili la
tablourile verzi din natură.

Tot o reacție neurologică apare și în cazul culorii albastre. În

primul rând este vorba despre procentul ei în spectrul luminii,
răspunzător de reglarea bioritmului, respectiv proporția
hormonilor cortizol-melatonină. Satchidananda Panda,
cercetător la SALK2, a descoperit că un receptor de lumină,
numit melanopsină, percepe lumina albastră comandănd
creierului când să doarmă sau să fie atent. Lucrările sale au
inspirat deja arhitecți pentru a regăndi moduri de iluminat
electric în anumite locuri de muncă, spitale sau locuințe. O
altă cauză pentru preferința culorii ”albastru” (sau derivatele
ei, de exemplu verdele, prin combinație cu galben) este și că
aceasta stimulează un procent mai mare de conuri, făcănd
procesul percepției vizuale mai facil, provocând o reacție de
detensionare, și, pe cale de consecință, inducănd o stare
liniștitoare sau plăcută, în prezența anumitor culori.

Cercetătile arată că intensitatea și spectrul cromatic al luminii

influnețează procesele neorologice. Hormonii generați
acționează asupra activității zonelor specifice din creier. Lumina
2
SALK (https://www.salk.edu/) este acronimul pentru Salk Institute
for Biological Studies
172
 CONFERINȚELE PSIHOARHITECTURA

zilei face ca lobii frontali, ultimii apăruți în dezvoltarea

creierului uman, responsabili cu deciziile raționale și
conțientizările, să devină activi. Diminuarea acesteia, conduce
la scăderea activitații lobilor frontali, lăsând loc altor zone
cerebrale să lucreze. Noaptea, întunericul ne activează
programele de apărare, cum ar fi frica și corolarul ei mental,
imaginația, responsabilă probabil în anticiparea posibilelor
pericole. Umbrele capătă semnificația pericolelor de care ne
temem. Frica, imaginează monștrii pentru că odinioară, timp
de milenii, din noapte veneau creaturi reale și deseori fatale. Să
le anticipezi pentru a le simți din vreme însemna capacitatea de
supraviețuire. Tot acolo, în inconșient, se produc și alte procese
mentale, in vecinătatea instinctului, departe de lumina rațiunii.
Intuitiv, arhitectura religioasă, ale cărei canoane erau strict
dictate de rit, speculează acțiunea luminii asupra minții
omenești. Majoritatea spațiilor de cult, mai ales cel ortodox,
sunt spații întunecoase, unde lumina este controlată perfect,
atât ca intensitate dar și ca moment de pătrundere în interior,
moment corelat cu cel în care se desfășoară ritualul. Ținând
cont de acest aspect, putem afirma că spațiul religios ortodox
este un spațiu dedicat nu numai percepției raționale cât mai
ales inconștientului, pentru a facilita cuvântului religios să
ajungă și dincolo de conștient, să intre și în camerele ascunse
ale minții, mai greu de accesat dar atât de profund importante.
Spațiul religios este primul care manipulează starea
emoțională. Nu numai lumina, culoarea, imaginile sunt atent
poziționate dar și proporția sa. Preponderent cu accent pe
verticală, mult disproporționat față de scara umană, spațiul
religios inspiră spre ascensiunea spiritului în mod controlat și

173
 SPAȚII TERAPEUTICE

nu întâmplător, sau estetic. Efectele obținute dovedesc că

spațiul construit potențează efectele emoționale pe care corpul
(soma) și spiritul nostru le resimt direct sau prin influență.
Arhitectura contemporană începe să genereze tot mai des
spații care produc efecte emoționale, spațiile muzeale, de
exemplu, devenind spații de trăire ale diferitelor experiențe. Un
exemplu este Jewish Museum proiectat de Liebeskind în Berlin.
Camera care comemorează genocidul prin gazare a evreilor din
al doilea război mondial, este un spațiu cu un extrordinar efect
emoțional. Sunetul, lumina, proporția, toate te transportă
emoțional acolo, în lagăr, în drum spre moarte.

Fig. 2, Jewish museum, Liebeskind

174
 CONFERINȚELE PSIHOARHITECTURA

Experiențele vizuale făcute de Gaudi în casa Milla, cu aproape

o sută de ani mai devreme, sunt interesante de asemenea.

Fig. 3, terasa casei Mila care spune povești cu balauri și oșteni

Fig. 4, turn de ventilație, casa Mila cu o conformație simbolistică

Terasa imobilului este dedicată aerului, așa cum casa Batllo

este dedicată apei. Formele fluide, poziționarea de-asupra
orașului, în calea vânturilor, sunetele făcute de turnurile de
ventilație dar mai ales forma spațiului fac pe unii vizitatori să
amețească, pierzându-și efectiv stabilitatea. Simți că nu ai

175
 SPAȚII TERAPEUTICE

podea -care este configurată în forme organice, fluide, inegale

și neplanare- și asta te face să-ți pierzi stabilitatea.

Sunt multe astfel de exemple și cercetătorii au făcut destule

studii care au arătat cum și în ce fel suntem influențați de
spațiul arhitectural cu toate elementele sale, fizice sau nu. În
2017 am publicat cartea Psyhearchitecture unde am relevat
că influența asupra psihicului depinde de activitatea pe care o
faci în acel spațiu. Sunt activități care te deschid către mediu,
cum ar fi cele creative sau de învățare, unde se petrece un
anumit tip de procese mentale. Sunt altele care ne fac să fim
indiferenți, cum sunt cele în care concentrarea pe subiect este
foarte intensă, de exemplu lucrul la computer. Stările în care
suntem vulnerabili sau emotivi ne fac și mai influențabili de
mediul înconjurător. Așadar, cu cât suntem mai deschiși, mai
sensibili, cu atît suntem mai influențați de arhitectură.
Activități-funcțiuni care sunt imperios necesare a fi concepute
după paradigmele din psihoarhitectură sunt:

• învățare
• creație
• vindecare – terapie
• religie – catharsis
• relaxare - wellness

Recomandări pentru configurarea spațiului arhitectural

terapeutic

176
 CONFERINȚELE PSIHOARHITECTURA

Voi începe cu cea mai simplă activitate care stă la baza

oricărei terapii și anume relaxarea. În spațiile de relaxare
mintea nu este focusată, rețeaua neuronală din lobii frontali
nu prezintă viteze mari de conexiune și nici foarte multe
conexiuni cum sunt în activitățile alerte. Nu există și nu
trebuie să existe nicio presiune asupra rețelei neuronale din
lobii frontali, toată energia distribuindu-se în celelalte părți
ale creierului. Așadar spațiile trebuie să potențeze această
stare. Ca urmare a acestui scop se recomandă:

• Lumină de joasă intensitate, fără străluciri sau

accente care să atragă atenția.
• Culori calde, luminoase, nuanțe de verde și nu de
albastru care ne stimulează lobul frontal
• Fără contraste sau accente puternice,
• Ferestre largi către spații naturale
• Spații configurate fluid
• Compoziții calme, de tranziție formală cu ritm rar și
viteză mică
• Spații protective care te îmbrățișează
• Forme curbe, materne

Nu se recomandă spații de tip plan liber, unde planurile

succesive sunt dispuse în așa manieră,încăt ascund sau
relevă, posibili factori cauzatori de stres. Fără mister și totul la
vedere ar putea fi un motto pentru că misterul poate genera
stres. Dacă, atunci când creez misterul, neaștepatul ține
mintea trează și conexiunile tind să fie variate, factor benefic
în activitatea de creație, în spațiul de relaxare nu am nevoie
decât de pauză. (fig.5)
177
 SPAȚII TERAPEUTICE

Spațiile de psiho-terapie ar trebui să aibă, ca și spațiul religios,

foarte bine controlate componentele constitutive pentur că și
aici ar trebui-fără să avem pretenția că sunt similare- să se
petreacă momente de catharsis. Așadar, să începem cu
intrarea. În psihoterapii caut - mă caut - mă (re) găsesc
undeva dincolo... în mine. Ca urmare, ușa de intrare nu ar
trebui să arate ca în orice spațiu obișnuit. Ar trebui, mai ales
că aici este si loc de așteptare, să pregătească pacientul
pentru activitatea ce urmează.(fig.6, 7). Ușa ar trebui să te
anunțe că acolo se petrece altceva, este un portal spre o altă
dimensiune. După această ușă, terapiile sunt destul de
diferite, și cu atât mai mult spațiile ar trebui să se prezinte în
mode particular diferit. Spre exemplu, în spațiile pentru
terapii prin hipnoză și meditație unde stimularea
subconșientului se face prin diminuarea proceselor
conștiente, lumina este de intesitate mică, filtrată prin diferite
abatjururi, jaluzele, draperii, perdele. Culorile în tonuri
închise, nuanțe stinse, ca mintea să nu fie atrasă în studierea
lor. Compozițiile organice inspiră lumea visului iar cele
repetitive și liniare adorm conșientul și il conduc spre o altă
dimensiune. Ar trebui evitate cu orice preț strălucirile de tip
spot, culorile tari sau accentele de culoare cu personalitate.
Aș recomanda un stil cât mai minmalist pentru că atenția se
va focusa spre lumea interioară și nu cea prezentă.

Fig. 5, model de spațiu relaxant, cu lumină de intensitate joasă,

culori pastelate, apropape monocrom

178
 CONFERINȚELE PSIHOARHITECTURA

Fig. 6 Fig. 7

Fig. 8, spațiu de terapie prin hipnoză, minimalist, întunecat.

Amenajarea interioară redau o atmosferă a nopții și a visului, cu
matariale moi care absorb zgomotul, este un spațiu al liniștii.

179
 SPAȚII TERAPEUTICE

Fig. 9, spațiu destinat terapiilor cognitive, cu aceente de culoare,

lumină și compoziții interesante

Prin contrast, terapiile comportamental-cognitive au nevoie

de stimularea lobilor frontali. Și tot prin contrast, ca la oricare
dintre celelate tipuri de terapii, natura este extrem de
importantă, așadar se recomandă ferestre largi spre natură
dar în niciun caz spre stradă sau oraș, pe unde năvălește
informația despre cotidianul urban, care a stresat până la
lezare.

Revenind la acest tip de terapii, vom recomanda culori

albastre care stimulează mintea. Formele vor fi regulate și de
mărime potrivită, lipsite de agresivitate, dar nici să nu
distragă exagerat. Încăperile nu vor fi prea înalte și nici prea
mari, ca privirea să nu rătăcească prin spațiu diminuând
focusarea. Se recomandă lumina clară, neapărat fereastră
către mediu exterior. În lipsa luminii naturale, vom accesoriza

180
 CONFERINȚELE PSIHOARHITECTURA

cu spoturi care să stimuleze mintea. În general atomsfera

trebuie să fie una optimistă și stimulativă dar se vor evita
compozițiile prea complicate sau dezordinea.

Cercetări încă din anii 1920 au demonstrat că forma liniilor

influențează starea emoțională la fel de mult ca și culorile.
Efectul geometriilor liniilor și proporția spațiului este la fel de
importantă ca și paleta cromatică așadar vom dori
controlarea lor, mai ales când în spațiu se desfășoară o
activitate care prelucrează programele mentale.
Nu puteam să nu mă opresc asupra ceea ce specialiștii
numesc ”boala secolului”, depresia, mai ales când în discuție
se pune chiar starea fragilă emoțională a pacientului.
Cauzele depresiei sunt multiple, de la cele fiziologice-
dereglări funcționale ale glandelor, dezechilibre ale
substanțelor secretate de glande , până la cauze spirituale,
sau de ordin moral .
Totuși în cadrul manifestării depresiei se poate vorbi despre
câteva elemente comune:
• scăderea proporției gândurilor pozitive, optimiste,
motivaționale
• creșterea numărului gândurilor și emoțiilor negative,
amintirilor triste, sentimentelor de culpabiliatte,
insatisfacție, interdependente cu lipsa activării zonelor de
pe creier corespondente recompenselor și generării stării
de bine
• acutizarea senzației de izolare și singurătate
• creșterea senzației de anxietate-frică fără motiv

181
 SPAȚII TERAPEUTICE

• diminuarea sentimentului de a te simți iubit sau

acceptat de grupul social, uneori dispariția credinței în
puterea divină , care, în mod obișnuit simți că te
protejează și-ți acordă înțelegere,apropiere,iubire.
• aglomerarea până la dezordine totală a gândurilor
generatoare de emoții negative, tristețe, deznădejde,
autoînvinuire, autocompătimire, lipsa de iubire.
• imersia tot mai adăncă în lumea interioară a
gândurilor negative datorată irigării părților din creier
responsabile cu derularea proceselor mai sus amintite.
Stimulii mediului exteriori își pierd aproape complet
intensitatea asupra unui om aflat în criză. Depresivul este
total concentrat pe lumea sa interioară care devine
asemănătoare unui iad. În aceste situații limită, arhitectura nu
poate nici măcar influența pozitiv persoana în cauză, despre
vindecare fiind hazardat să mai amintim.
Așadar ne vom concentra pe două etape anterioare crizelor:
 Prevenire prin menținerea unui tonus pozitiv
 Ameliorarea stării pacientului în etapa premergătoare
declanșării etapei de criză
Din punct de vedere emoțional, se va urmări inducerea unei
stări de relaxare, cu un un ușor stres pozitiv datorat unei
activități plăcute creierului ,care să ordoneze rețelele
neuronale pentru ca”zonele întunecate” să nu se activeze.
Practic, dacă avem o activitate mentală care nu presupune
stres dar care stimulează mintea, ținând-o ocupată, căderile
în stări negative sunt îndepărtate pe cât posibil. Spațiul
arhitectural poate influența în multiple moduri starea

182
 CONFERINȚELE PSIHOARHITECTURA

emoțională umană, măcar aceea care depinde strict de

secreția hormonilor principali specifici.

Este vorba despre secreția de: serotonină, dopamină,

endorfină și GABA (acid gama amino butiric).
Spațiul serotonic, putem să-i spunem așa valenței respective,
va conține stimuli pentru crearea unei stări de bine prin
activități plăcute și relaxante, așadar facem referire la frumos
dar și la funcțional. Vom pune accent pe estetic.
Spațiul care stimulează dopamina este acela în care se
desfășoară proiecte de îndeplinit. În special pacienții cu
sindromul burn-out sunt dependenți de dopamină. Cum se
spune că nu poți vindeca o dependență ci este mai bine să o
înlocuiești cu alta benefică, acestor pacienți li se recomandă
introducerea în program a unor hobby-uri cu rezultate

183
 SPAȚII TERAPEUTICE

practice și efective, o activitate manuală care stimulează zone

specifice ale creierului, respectiv secreția de domapină.
Așadar spațiul se va adresa acelui hobby, unei activități
plăcute. Spațiul arhitectural va oferi funcționalitatea
corespunzătoare.
Este foarte important ca, fără a stresa, creierul să fie mereu
activ într-o stare plăcută. Creativitatea este foarte
recomandata și numesc creație orice inovație sau contribuție
personală în orice domeniu, oricât de mică, de la arhitectura
exclusivistă până la mopul de spălat podele sau instrumentul
de tăiat copaci. Așa încât, este de dorit ca persoanele care
suferă de acest sindrom să își găsească o activitate preferată
care să le ține mintea activă în mod plăcut, astfel încât
rețelele neuronale vor fi ordonate și se vor secreta în mod
constant homonii stării de bine.
GABA va fi secretată într-un spațiu relaxant, sigur, confortabil,
toate generând valențe specifice arhitecturii.
Revenind la depresie, trebuie să amintim faptul că stările
afetive ale acestor persoane sunt fluctuante și adeseori
căderile sunt fără un motiv aparent. Tocmai de aceea spațiul
trebuie să fie constant, calm, același, fără fluctuații sau
schimbări vizuale, de formă, compoziție, culoare.
În etapa de prevenire, cuvintele cheie sunt:
 Ordonarea proceselor mentale pentru a nu se activa
stările responsabile de emoții negative,
 Stimularea producerii de substațe responsabile ale stării
de bine.
Interiorul trebuie sa fie optimist fără să conțină stimuli
stresanți și obositori. Vom prefera forme și compoziții

184
 CONFERINȚELE PSIHOARHITECTURA

o Linii verticale – care inspiră stabilitate

o Linii curbe cu direcția ascendentă care
imprimă creștrea energiei
o Compoziții lineare, cu ritm constant și
repetiție care să stimuleze procese mentale ordonate.
o Culori energizante dar nu foarte tari, care i-ar
putea respinge: nuanțe pastelate de galben, albastru,
portocaliu, verde
Se va căuta realizarea unor efecte vizuale pozitive realizate
prin:
• imagini care induc stări pozitive – în concordanță cu
profilul pacientului, poate proiecții sau imagini personalizate
printate
• imagini verzi , cu izvoare, ape limpezi și liniștite, nu
cascade sau torente, de preferință reale, printr-o fereastră
care dă spre natură.
• compoziții de lumină de tip spot care pot induce trasee
neuronale noi și conduc către ieșirea din criză
Recomandăm a se evita:

• culori terne și ”triste” cum ar fi: gri, bleumarin, negru,

roșu
• simboluri sau imagini sumbre despre sărăcie, moarte,
boală, pericol, singurătate
• linii frânte care induc stare de dezordine și stres
• stilul deconstructivist, dezordonat, disruptiv, asimetric
• compoziții complicate cu multe accente care obosesc
• linii și curbe descendente care inspiră căderea

185
 SPAȚII TERAPEUTICE

• proporții care copleșesc, de tipul spații prea mari sau prea

înalte
• dominante verticale care aduc aminte de stări de oprimare
• schimbări de unghiuri și forme care pot induce de
asemenea dezordine și stres.

Desigur că aceste recomandări nu garantează succesul

terapiilor. Însă, conșientizând că orice factor de mediu
influențează starea pacienților sensibili emoțional, se pot crea
potrivite terapiilor, cadre stimulatoare în care să se pună în
scenă catharsisul vindecării.

186
 CONFERINȚELE PSIHOARHITECTURA

Fig. 10, interior recomandat depresivilor cu jocuri de culori

optimiste

Fig. 11, spațiu de terapii antidepresive

Bibliografie:
187
 SPAȚII TERAPEUTICE

https://www.salk.edu

De Botton Alain, The Architecture Of Happiness, Penguin

Books Ltd, London, 2014
Deloche Bernard, Une Esthétique Expérimentale, Contribution
A La Théorie De L’attribution, L.A.M.P.A.S., Lyon, 1992

Elkonin D.B. , Psihologia Jocului, Editura „Didactică Și

Pedagogică”, București, 1980,

Kahn Louis: The Power Of Architecture, , Jochen Eisenbrand,

Stanislaus Von Moos, Vitra Design Museum, 2013,

Norman Donald A, Emotional Design Why We Love (Or Hate)

Everyday Things, The Perseus Books Group, New York, 2005
Papanek, Victor - Design For The Real World : Human Ecology
And Social Change, Academy Chicago Publishers, Chicago, 2005

Pallasmaa Juhani, The Eyes Of The Skin, John Wiley & Sons Inc,
New York, 2012
Pallasmaa Juhani, John Wiley And Sons Ltd, Chichester, 2009
Pallasmaa Juhani, The Embodied Image : Imagination And
Imagery In Architecture, John Wiley And Sons Ltd, Chichester,
2011

188
 CONFERINȚELE PSIHOARHITECTURA

Listă de imagini

Fig. 1, schemă în care se evidențiază zona din creier denumită

”hipocampus”......................................................................170
Fig. 2, Jewish museum, Berlin, arh. Liebeskind, sursă
personală.............................................................................173

Fig. 3, terasa casei Mila, Barcelona, sursă personală...........174

Fig. 4, turn de ventilație, casa Mila, Barcelona, sursă personală

.............................................................................................174

Fig. 5, model de spațiu relaxant, cu lumină de intensitate

joasă, culori pastelate, apropape monocrom, sursa
pinterest.com......................................................................178

Fig. 6 model de ușă de intrare, sursa pinterest.com............178

Fig. 7 model de ușă de intrare, sursa pinterest.com............178

Fig. 8, spațiu de terapie prin hipnoză, sursa pinterest.com..179

Fig. 9, spațiu destinat terapiilor cognitive, sursa pinterest.com

.............................................................................................179

Fig. 11, interior recomandat depresivilor, sursa pinterest.com

.............................................................................................186

Fig. 12, spațiu de terapii antidepresive, sursa pinterest.com

.............................................................................................186

189