Acum

Cunosc.ro
Analiză Matematică

1181 De Probleme Rezolvate

Culegere realizată de echipa Cunosc.ro

Toate drepturile rezervate
Funcții, Domeniu și Codomeniu _____________________________________________________________ 5
Limite _________________________________________________________________________________________ 29
Continuitate __________________________________________________________________________________ 49
Derivarea Funcțiilor Compuse _____________________________________________________________ 65
Teorema lui Rolle ____________________________________________________________________________ 86
Teorema lui Lagrange și Semnul Derivatei ________________________________________________ 90
Derivate de Ordin Înalt și Diferențiere Implicită _______________________________________ 107
Maxim și Minim ____________________________________________________________________________ 127
Integrale Nedefinite _______________________________________________________________________ 153
Integrale Definite __________________________________________________________________________ 188
Arii și Lungimi de Arc _____________________________________________________________________ 231
Logaritmi Naturali _________________________________________________________________________ 265
Funcții Exponențiale ______________________________________________________________________ 297
Regula lui L’Hôpital _______________________________________________________________________ 335
Integrarea prin Părți ______________________________________________________________________ 353
Integrale Trigonometrice _________________________________________________________________ 375
Integrarea Funcțiilor Rationale __________________________________________________________ 385
Integrale Improprii ________________________________________________________________________ 413
Șiruri Infinite ______________________________________________________________________________ 438
Serii Infinite ________________________________________________________________________________ 460
Serii de Puteri ______________________________________________________________________________ 515
În Problemele 1.1 - 1.15, găsiți domeniul și codomeniul. De asemenea, desenați
graficul funcției determinat de formula dată.

ℎ(𝑥) = 4 − 𝑥 2

Domeniul este format din toate numerele reale, deoarece 4 − 𝑥 2 este

definit pentru toate 𝑥.
Codomeniul constă în toate numerele reale ≤ 4.
Rezolvând ecuația 𝑦 = 4 − 𝑥 2 pentru 𝑥, obținem 𝑥 =  √4 − 𝑦,
care este definit numai atunci când 𝑦 ≤ 4.
Graficul este o parabolă cu vârful în (0, 4) și axa 𝑦 ca axă de simetrie.
(Fig.1.1)
𝐺(𝑥) = −2√𝑥

Domeniul este format din toate numerele reale pozitive.

Codomeniul constă din toate numerele reale ≤ 0.
Graficul este jumătatea inferioară a parabolei 4𝑥 = 𝑦2 . (Figura 1.2)

𝐻(𝑥) = √4 − 𝑥 2

Domeniul este intervalul închis [−2, 2], deoarece √4 − 𝑥 2 este definit

dacă și numai dacă 𝑥 2 ≤ 4. Graficul este jumătatea superioară a cercului
𝑥 2 + 𝑦 2 = 4 cu centrul în origine și raza 2. (Figura 1.3)
Codomeniul este intervalul închis [0, 2].
Oferiți o dovadă pentru proprietatea de aditivitate a limitelor:
Dacă 𝑙𝑖𝑚 𝑓(𝑥) = 𝐿 și 𝑙𝑖𝑚 𝑔(𝑥) = 𝐾, atunci 𝑙𝑖𝑚 [𝑓(𝑥) + 𝑔(𝑥)] =
𝑥→𝑎 𝑥→𝑎 𝑥→𝑎
= 𝐿 + 𝐾.

𝜖
Fie 𝜖 > 0. Atunci > 0 . De vreme ce 𝑙𝑖𝑚𝑓(𝑥) = 𝐿, există 𝛿1 > 0
2 𝑥→𝑎
𝜖
astfel încât, dacă |𝑥 − 𝑎| < 𝛿1 , atunci |𝑓(𝑥) − 𝐿| < .
2
De asemenea, de vreme ce lim 𝑔(𝑥) = 𝐾, există 𝛿2 > 0 astfel încât,
𝑥→𝑎
𝜖
dacă |𝑥 − 𝑎| < 𝛿2 , atunci |𝑔(𝑥) − 𝐾| < .
2
Fie 𝛿 = minimul (𝛿1 , 𝛿2 ).
Astfel, dacă |𝑥 − 𝑎| < 𝛿, atunci |𝑥 − 𝑎| < 𝛿1 și |𝑥 − 𝑎| < 𝛿2 și astfel,
𝜖 𝜖
|𝑓(𝑥) − 𝐿| < și |𝑔(𝑥) − 𝐾| < .
2 2
Astfel, |[𝑓(𝑥) + 𝑔(𝑥)] − (𝐿 + 𝐾)| = |[𝑓(𝑥) − 𝐿] + [𝑔(𝑥) − 𝐾]| ≤
𝜖 𝜖
≤ |𝑓(𝑥) − 𝐿| + |𝑔(𝑥) − 𝐾| < + = 𝜖.
2 2

1
Calculați 𝑙𝑖𝑚
𝑥→3 (𝑥 − 3)2

Pe măsură ce 𝑥 → 3 fie din dreapta sau din stânga, (𝑥 − 3)2 rămâne

pozitiv și tinde spre 0.
1
Astfel, devine din ce în ce mai mare fără limită și este pozitiv.
(𝑥−3)2
1
Astfel, 𝑙𝑖𝑚 = +∞ .
𝑥→3 (𝑥−3)2
 3
Calculați 𝑙𝑖𝑚
𝑥→2 𝑥−2

Pe măsură ce 𝑥 → 2 din dreapta (adică 𝑥 > 2 întotdeauna), 𝑥 − 2

tinde la 0 și este pozitiv.
3
Astfel, tinde la +∞. Cu toate acestea, pe măsură ce 𝑥 → 2 din
𝑥−2
stânga (adică, cu 𝑥 < 2), 𝑥 − 2 tinde la 0 și este negativ.
3 3
Astfel, tinde la −∞. Astfel, nu poate fi spus nimic despre 𝑙𝑖𝑚 .
𝑥−2 𝑥→2 𝑥−2
3
Unii preferă să scrie 𝑙𝑖𝑚 = ∞ pentru a indica faptul că
𝑥→2 𝑥−2
3
modulul |𝑥−2| tinde la +∞.

𝑥+2
Aflați 𝑙𝑖𝑚
𝑥→3 𝑥 − 3

Numărătorul tinde la 5. Numitorul tinde la 0, dar este pozitiv pentru

𝑥 > 3 și negativ pentru 𝑥 < 3.
Astfel, fracția tinde la +∞ pe măsură ce 𝑥 → 3 din dreapta și tinde spre
−∞ dacă 𝑥 → 3 din stânga.
Rezultă că nu este nicio limită (nu avem nicio limită obișnuită, nici +∞,
nici −∞).
𝑥+2
Cu toate acestea, exact ca în problema anterioată, putem scrie 𝑙𝑖𝑚 ( )=
𝑥→3 𝑥−3
=∞.
 Bărbaţii şi calculatoarele sunt la fel: sunt greu de înţeles, întotdeauna au
memorie insuficientă şi mereu apare ceva mai bun.

Calculați 𝑙𝑖𝑚 (2𝑥 11 − 5𝑥 6 + 3𝑥 2 + 1).

𝑥→+∞

5 3 1
2𝑥 11 − 5𝑥 6 + 3𝑥 2 + 1 = 𝑥 11 (2 − + + ).
𝑥5 𝑥9 𝑥 11
5 3 1
Dar , , și tind toate la 0 când 𝑥 → +∞.
𝑥5 𝑥9 𝑥 11
5 3 1
Astfel, 2− + + tinde la 2.
𝑥5 𝑥9 𝑥 11
În același timp 𝑥11 tinde la +∞. Rezultă că limita este + ∞.

Găsiți 𝑙𝑖𝑚 (2𝑥 3 − 12𝑥 2 + 𝑥 − 7)

𝑥→−∞

12 1 7
2𝑥 3 − 12𝑥 2 + 𝑥 − 7 = 𝑥 3 (2 − + 2 − 3)
𝑥 𝑥 𝑥
12 1 7
Pe măsură ce 𝑥 → −∞, , și toate tind spre 0.
𝑥 𝑥2 𝑥3
12 1 7
Astfel, 2− + 2 − 3 tinde spre 2.
𝑥 𝑥 𝑥
Dar 𝑥 3 tinde la −∞. Rezultă că limita este −∞.
Observați că limita va fi întotdeauna −∞ când 𝑥 → −∞
Iar funcția este un polinom de grad impar cu coeficient principal pozitiv.

Găsiți 𝑙𝑖𝑚 (3𝑥 4 − 𝑥 2 + 𝑥 − 7)

𝑥→−∞
Definiți: 𝑓(𝑥) este continuă la 𝑥 = 𝑎.

𝑓(𝑎) este definit, lim 𝑓(𝑥) există, și lim 𝑓(𝑥) = 𝑓(𝑎).

𝑥→𝑎 𝑥→𝑎

Găsiți punctele de discontinuitate (dacă există) ale funcției 𝑓(𝑥) al cărei

grafic este arătat în Figura 3.2.

𝑥 = 0 este un punct de discontinuitate pentru că lim 𝑓(𝑥) nu există.

𝑥→0
𝑥 = 1 este un punct de discontinuitate, pentru că lim 𝑓(𝑥) ≠ 𝑓(1),
𝑥→1
de vreme ce 𝑙𝑖𝑚 𝑓(𝑥) = 0 și 𝑓(1) = 2.
𝑥→1

Determinați punctele de discontinuitate (dacă există) ale funcției

𝑓(𝑥) astfel încât 𝑓(𝑥) = 𝑥 2 dacă 𝑥 ≤ 0 și 𝑓(𝑥) = 𝑥 dacă 𝑥 > 0 .

𝑓(𝑥) este continuă peste tot. În special, 𝑓(𝑥) este continuă la 𝑥 = 0

pentru că 𝑓(0) = (0)2 = 0 și 𝑙𝑖𝑚 𝑓(𝑥) = 0.
𝑥→0

Determinați punctele de discontinuitate (dacă există) ale

funcției 𝑓(𝑥) astfel încât 𝑓(𝑥) = 1 dacă 𝑥 ≥ 0 și 𝑓(𝑥) = −1
dacă 𝑥 < 0. (Vezi Figura 3.4.)

𝑓(𝑥) nu este continuă la 𝑥 = 0 pentru că 𝑙𝑖𝑚 𝑓(𝑥) nu există.

𝑥→0
Dacă 𝑓(𝑥) = 𝑥 2 + 2𝑥 − 5 și 𝑔(𝑥) = 𝑥 3 găsiți formule pentru
funcțiile compuse 𝑓°𝑔 și 𝑔°𝑓.

(𝑓°𝑔)(𝑥) = 𝑓(𝑔(𝑥)) = 𝑓(𝑥 3 ) = (𝑥 3 )2 + 2(𝑥 3 ) − 5 = 𝑥 6 + 2𝑥 3 − 5

(𝑔°𝑓)(𝑥) = 𝑔(𝑓(𝑥)) = 𝑔(𝑥 2 + 2𝑥 − 5) = (𝑥 2 + 2𝑥 − 5)3

Scrieți funcția √3𝑥 − 5 ca fiind compunerea a două funcții

Fie 𝑔(𝑥) = 3𝑥 − 5 și fie 𝑓(𝑥) = √𝑥.

Atunci, (𝑓°𝑔)(𝑥) = 𝑓(𝑔(𝑥)) = 𝑓(3𝑥 − 5) = √3𝑥 − 5 .

1
Dacă 𝑓(𝑥) = 2𝑥 ș𝑖 𝑔(𝑥) = , găsiți toate soluțiile ecuației
𝑥−1
(𝑓°𝑔)(𝑥) = (𝑔°𝑓)(𝑥).

1 2
(𝑓°𝑔)(𝑥) = 𝑓(𝑔(𝑥)) = 𝑓 ( )=
𝑥−1 𝑥−1

și
1
(𝑔°𝑓)(𝑥) = 𝑔(𝑓(𝑥)) = 𝑔(2𝑥) = .
2𝑥 − 1
Așadar, trebuie să rezolvăm
2 1
=  4𝑥 − 2 = 𝑥 − 1  3𝑥 = 1 .
𝑥 − 1 2𝑥 − 1
 1
Răspuns ∶ 𝑥= .
3

Scrieți regula de derivare pentru funcția compusă 𝑓°𝑔.

(𝑓°𝑔)′ (𝑥) = 𝑓 ′ (𝑔(𝑥)) ⋅ 𝑔′ (𝑥) .

Dacă 𝑦 = 𝐹(𝑢) și 𝑢 = 𝐺(𝑥), atunci putem scrie 𝑦 = 𝐹(𝐺(𝑥)).

𝑑𝑦
Scrieți regula de derivare pentru funcția compusă , unde 𝑦 este o
𝑑𝑥
funcție de 𝑥.

𝑑𝑦
Observație: se referă la derivata lui 𝑦 în funcție de 𝑥,
𝑑𝑥
unde 𝑦 este o funcție de 𝑥.
𝑑𝑦
De exemplu, dacă 𝑦 = 2𝑥 2 + 𝑥 − 1, = 𝑦 ′ = 4𝑥 + 1 .
𝑑𝑥
𝑑𝑦 𝑑𝑦 𝑑𝑢
Revenind la problema noastră, = ⋅ .
𝑑𝑥 𝑑𝑢 𝑑𝑥
Aici, primul 𝑦 se referă la 𝑦 ca funcție de 𝑥 ,
în timp ce al doilea 𝑦 (pe partea dreaptă) se referă la 𝑦 ca funcție a lui
𝑢.

Oră de dictare în clasa a patra. Mircea îi şopteşte colegului:

- Auzi, Alecule, scriem deja de un sfert de oră. Nu crezi că ar fi cazul să mai
punem şi vreo virgulă?
 Care este teorema lui Rolle?

Dacă 𝑓 este continuă într-un interval închis [𝑎, 𝑏], și derivabilă pe

intervalul deschis (𝑎, 𝑏), iar dacă 𝑓(𝑎) = 𝑓(𝑏) = 0, atunci există cel
puțin un număr 𝑐 în (𝑎, 𝑏) astfel încât 𝑓 ′ (𝑐) = 0.

În Problemele de la 5.2 la 5.9, verificați dacă ipoteza teoremei lui Rolle se aplică
pentru funcția 𝑓 în intervalul dat, și, dacă se aplică, verificați concluzia teoremei.

𝑓(𝑥) = 𝑥 2 − 2𝑥 − 3 pe intervalul închis [−1 , 3].

𝑓(𝑥) este clar derivabilă peste tot, și 𝑓(−1) = 𝑓(3) = 0.

Astfel, teorema lui Rolle se aplică.
𝑓 ′ (𝑥) = 2𝑥 − 2.
Pentru 𝑓 ′ (𝑥) = 0, obținem 𝑥 = 1.
Astfel, 𝑓 ′ (1) = 0 și −1 < 1 < 3.

𝑓(𝑥) = 𝑥 3 − 𝑥 pe intervalul [0, 1].

𝑓(𝑥) este derivabilă, cu 𝑓 ′ (𝑥) = 3𝑥 2 − 1.

De asemenea, 𝑓(0) = 𝑓(1) = 0. Așadar, teorema lui Rolle se aplică.
 Care este teorema lui Lagrange?

Dacă 𝑓(𝑥) este continuă pe intervalul închis [𝑎, 𝑏] și derivabilă pe

intervalul deschis (𝑎, 𝑏), atunci axistă un număr 𝑐 în (𝑎, 𝑏), astfel
𝑓(𝑏)−𝑓(𝑎)
încât 𝑓 ′ (𝑐) = .
𝑏−𝑎

În Problemele de la 6.11 la 6.16, determinați dacă ipoteza teoremei lui Lagrange

este valabilă pentru funcția 𝑓(𝑥) pe interval dat, și, dacă este valabilă, găsiți valoarea
𝑐 care satisface concluzia teoremei.

𝑓(𝑥) = 2𝑥 + 3 pe [1, 4]

𝑓 ′ (𝑥) = 2. Rezultă că teorema lui Lagrange se aplică.

𝑓(4)−𝑓(1) 11−5
Observați că = = 2.
4−1 4−1
Astfel putem să alegem pe 𝑐 în orice punct în intervalul (1,4).
𝑓(𝑥) = 3𝑥 2 − 5𝑥 + 1 pe intervalul [2, 5]

𝑓 ′ (𝑥) = 6𝑥 − 5 și teorema lui Lagrange se aplică .

𝑓(5)−𝑓(2) 51−3
Egalând 6𝑐 − 5 = = = 16 ,
5−2 3
21 7
găsim 𝑐= = , care se află între 2 și 5 .
6 2

3
𝑓(𝑥) = 𝑥 4 pe intervalul [0,16]

𝑓(𝑥) este continuă pentru 𝑥 0 și derivabilă pentru 𝑥 > 0.

3
Astfel, teorema lui Lagrange se aplică. 𝑓 ′ (𝑥) = .
44
√𝑥
3 𝑓(16) − 𝑓(0) 8 − 0 1
Egalând, 4 = = =
4 √𝑐 16 − 0 16 2
81
găsim că 𝑐 = , care se află între 0 și 16.
16

𝑥+3
𝑓(𝑥) = pe intervalul [1, 3]
𝑥−4

1
Deoarece este derivabilă și nenulă pe [1, 3],
𝑥−4
𝑓(𝑥) este derivabilă pe [1, 3].
(𝑥 − 4) − (𝑥 + 3) 7
𝑓 ′ (𝑥) = = − .
(𝑥 − 4)2 (𝑥 − 4)2
4
7 𝑓(3) − 𝑓(1) −6 + 3 14 7
Egalând − = = = − = −
(𝑐 − 4)2 3−1 2 6 3
obținem (𝑐 − 4)2 = 3,
și rezultă că 𝑐 − 4 = ±√3, 𝑐 = 4 ± √3.
Găsiți derivata de gradul doi 𝑦 ″ a funcției 𝑦 = √𝑥 2 + 1 prin calcul direct.

1
𝑦 = (𝑥 2 + 1) 2. Conform regulii de derivare a funcțiilor compuse,
1 1 1 𝑥
𝑦 ′ = (𝑥 2 + 1)− 2 ⋅ (𝑥 2 + 1)′ = ⋅ (2𝑥) = .
2 2√𝑥 2 + 1 √𝑥 2 + 1
De unde rezultă că
′ 𝑥
√𝑥 2 + 1(𝑥)′ − 𝑥(√𝑥 2 + 1) √𝑥 2 + 1 − 𝑥 ⋅ 2
″ √𝑥 +1
𝑦 = 2
= 2
=
𝑥 +1 𝑥 +1
(𝑥 2 + 1) − 𝑥 2 1
= 3 = 3 .
2
(𝑥 + 1)2 2
(𝑥 + 1)2

Folosiți diferențierea implicită pentru a rezolva Problema 7.1

𝑦 2 = 𝑥 2 + 1. Derivăm în ambele părți în funcție de 𝑥.

Conform regulii de derivare a funcțiilor compuse, (𝑦 2 )′ = 2𝑦 ⋅ 𝑦 ′ .
Astfel, 2𝑦𝑦 ′ = 2𝑥 de unde rezultă că 𝑦𝑦 ′ = 𝑥.
Derivăm în funcție de 𝑥 în ambele părți, folosind regula produsului în
stânga:
𝑦 ⋅ 𝑦″ + 𝑦 ′ ⋅ 𝑦 ′ = 1. Așadar, 𝑦𝑦″ = 1 − (𝑦 ′ )2 . Dar, deoarece 𝑦𝑦 ′ = 𝑥,
𝑥 𝑥2 𝑦2 −𝑥2 1 1
Rezultă că 𝑦′ = . Așadar, 𝑦𝑦 ″ = 1 − 2 = 2 = 2= 2 .
𝑦 𝑦 𝑦 𝑦 𝑥 +1
 1 1
Rezultă că 𝑦 ″ = = 3 .
𝑦(𝑥2 +1)
(𝑥2 +1)2

Găsiți toate derivatele 𝑦 (𝑛) ale funcției 𝑦 = 𝜋𝑥 3 − 7𝑥 .

𝑦 ′ = 3𝜋𝑥 2 − 7, 𝑦″ = 6𝜋𝑥, 𝑦‴ = 6𝜋,

rezultă că 𝑦 (𝑛) = 0, atunci când 𝑛 ≥ 4.

Găsiți toate derivatele 𝑦 (𝑛) ale funcției 𝑦 = √𝑥 + 5.

1 1 3
1 1
𝑦 = (𝑥 + 5)2  𝑦 ′ = (𝑥 + 5)−2  𝑦 ″ = − (𝑥 + 5)−2 
2 4
5 7
3 15
 𝑦 ‴ = (𝑥 + 5)−2  𝑦 (4) = − (𝑥 + 5)−2.
8 16

Este de ajuns pentru a găsi tiparul general:

1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ ⋅⋅⋅ ⋅ (2𝑛 − 3) −
2𝑛−1
𝑦 (𝑛) = (−1)𝑛+1 (𝑥 + 5) 2 .
2𝑛

1
Găsiți toate derivatele 𝑦 (𝑛) ale funcției 𝑦 = .
3+𝑥

𝑦 = (3 + 𝑥)−1
1
𝑦 ′ = −(3 + 𝑥)−2 = −
(3 + 𝑥)2
2
𝑦″ = 2(3 + 𝑥)−3 =
(3 + 𝑥)3
6
𝑦‴ = −6(3 + 𝑥)−4 = −
(3 + 𝑥)4
Cum putem folosi derivatele de ordinul 2 pentru a afla punctele de
extrem relativ?

Dacă 𝑓 ′ (𝑐) = 0 și 𝑓 ″ (𝑐) < 0, atunci 𝑓(𝑥) are un maxim relativ la

𝑐. Fezi Fig. 8.1(a).
Dacă 𝑓 ′ (𝑐) = 0 și 𝑓 ″ (𝑐) = 0, atunci 𝑓(𝑥) are un minim relativ
la 𝑐. Vezi Fig. 8.1(b).
Dacă 𝑓 ′ (𝑐) = 0 și 𝑓 ″ (𝑐) = 0, nu putem trage nicio concluzie.
Cum putem folosi derivatele de ordinul 1 pentru a afla punctele de
extrem relativ?

Presupunem că 𝑓 ′ (𝑐) = 0.
Dacă 𝑓 ′ este negativ la stânga lui 𝑐 și pozitiv la dreapta lui 𝑐 – cazul
{−, +} – atunci 𝑓 are un minim relativ în punctul 𝑐. (vezi Fig. 8.2 –
a .).
Dacă 𝑓 ′ este pozitiv la stânga lui 𝑐 și negativ la dreapta lui 𝑐, cazul
{+, −}, atunci 𝑓 are un maxim relativ la 𝑐. (vezi Fig. 8.2- b).
Dacă 𝑓 ′ are același semn la stânga și la dreapta lui 𝑐, {+, +} sau {−, −},
atunci 𝑓 are un punct de inflexiune la 𝑐. (vezi Fig. 8.2 - c .)
 𝑟
Calculați ∫ (𝑔(𝑥)) 𝑔′ (𝑥) 𝑑𝑥.

Conform regulii de derivare a funcțiilor compuse, avem:

𝑟+1 ′ 𝑟
((𝑔(𝑥)) ) = (𝑟 + 1)(𝑔(𝑥)) ⋅ 𝑔′ (𝑥).
𝑟 1 𝑟+1
Astfel, ∫ (𝑔(𝑥)) 𝑔′ (𝑥) 𝑑𝑥 =(𝑔(𝑥)) +𝐶,
𝑟+1
unde 𝐶 este o constantă arbitrară.

Calculați ∫ 𝑥 𝑟 𝑑𝑥 pentru 𝑟 ≠ −1.

1
∫ 𝑥 𝑟 𝑑𝑥 = 𝑥 𝑟+1 + 𝐶 , deoarece (𝑥 𝑟+1 )′ = (𝑟 + 1)𝑥 𝑟 .
𝑟+1

Calculați ∫ (2𝑥 3 − 5𝑥 2 + 3𝑥 + 1) 𝑑𝑥.

𝑥4 𝑥3 𝑥2
∫ (2𝑥 3 2
− 5𝑥 + 3𝑥 + 1) 𝑑𝑥 = 2 ( ) − 5 ( ) + 3 ( ) + 𝑥 + 𝐶 =
4 3 2
1 5 3
= 𝑥4 − 𝑥3 + 𝑥2 + 𝑥 + 𝐶 .
2 3 2
 1
Calculați ∫ (5 − ) 𝑑𝑥.
√𝑥

1 −1 1
∫ (5 − ) 𝑑𝑥 = ∫ (5 − 𝑥 2 ) 𝑑𝑥 = 5𝑥 − 2𝑥 2 + 𝐶 = 5𝑥 − 2√𝑥 + 𝐶 .
√𝑥

4
Calculați ∫ 2 √𝑥 𝑑𝑥.

4
1 4 5 8 4 5
∫ 2 √𝑥 𝑑𝑥 = 2∫ 𝑥 4 𝑑𝑥 = 2 ⋅ 𝑥 4 + 𝐶 = ( √𝑥 ) + 𝐶 .
5 5

3
Calculați ∫ 5√𝑥 2 𝑑𝑥.

3 2 3 5 5
∫ 5 √𝑥 2 𝑑𝑥 = 5∫ 𝑥 3 𝑑𝑥 = 5 ⋅ ⋅ 𝑥 3 + 𝐶 = 3𝑥 3 + 𝐶 .
5

3
Calculați ∫ 𝑑𝑥
𝑥4

3 −4
1 −3 −3
1
∫ 𝑑𝑥 = 3∫ 𝑥 𝑑𝑥 = 3 ( ) 𝑥 + 𝐶 = −𝑥 + 𝐶 = − + 𝐶.
𝑥4 −3 𝑥3

Calculați ∫ (𝑥 2 − 1)√𝑥 𝑑𝑥.

 5
Calculați ∫2 4 𝑑𝑥 cu ajutorul definiției directe (Riemann) a integralei .

Fie 2 = 𝑥0 < 𝑥1 < ⋯ < 𝑥𝑛−1 < 𝑥𝑛 = 5

orice șir în intervalul [2, 5], și fie 𝛥𝑖 𝑥 = 𝑥𝑖 − 𝑥𝑖−1 .
5
Atunci, o sumă aproximativă pentru ∫2 4 𝑑𝑥 este :
𝑛 𝑛 𝑛

∑ 𝑓(𝑥𝑖∗ )𝛥𝑖 𝑥 = ∑ 4𝛥𝑥 = 4 ∑ 𝛥𝑖 𝑥 =

𝑖=1 𝑖=1 𝑖=1
= 4[(𝑥1 − 𝑥0 ) + (𝑥2 − 𝑥1 ) +⋅⋅⋅ +(𝑥𝑛 − 𝑥𝑛−1 )] =
= 4(𝑥𝑛 − 𝑥0 ) = 4(5 − 2) = 4 ⋅ 3 = 12.
Astfel, integrala, care poate fi aproximată oricât de exact cu ajutorul unei
sume, trebuie să fie egală cu 12.

1
Calculați ∫0 5 𝑥 2 𝑑𝑥 cu ajutorul definiției directe a integralei.

Împărțim intervalul [0,1] în n subintervale egale, fiecare având

1
lungimea 𝛥𝑖 𝑥 = . În al 𝑖-lea subinterval, alegem ca 𝑥𝑖∗ să fie egal
𝑛
𝑖
cu punctul de la sfârșit din dreapta .
𝑛
Atunci suma aproximativă este :
𝑛
𝑛 𝑛
∗
𝑖 21 5 5 𝑛(𝑛 + 1)(2𝑛 + 1)
∑ 𝑓(𝑥𝑖 )𝛥𝑖 𝑥 = ∑ 5 ( ) = 3 ∑ 𝑖 2 = 3 =
𝑛 𝑛 𝑛 𝑛 6
𝑖=1 𝑖=1
𝑖=1
5 𝑛 + 1 2𝑛 + 1 5 1 1
= ( )( ) = (1 + ) (2 + ) .
6 𝑛 𝑛 6 𝑛 𝑛
Pe măsură ce facem subdiviziunea mai fină prin a-l face pe 𝑛 să tindă
5 5
la +∞, suma aproximativă tinde la ∙1∙2=
6 3

𝑛
𝑛(𝑛 + 1)(2𝑛 + 1)
Demonstrați formula: ∑ 𝑖 2 =
6
𝑖=1
care a fost folosită în soluția Problemei 10.2.

Aplicăm inducția matematică la 𝑛. Pentru 𝑛 = 1, suma constă într-

1 2 3
un singur termen, (1)2 = 1. Partea dreaptă este = 1.
6
Acum, să presupunem că formula este valabilă pentru un întreg pozitiv
dat 𝑛.
Trebuie să o demonstrăm pentru 𝑛 + 1.
Adăugând (𝑛 + 1)2 la ambele părți ale formulei
𝑛
𝑛(𝑛 + 1)(2𝑛 + 1)
∑ 𝑖2 = ,
6
𝑖=1
𝑛+1
𝑛(𝑛 + 1)(2𝑛 + 1)
obținem: ∑ 𝑖 2 = + (𝑛 + 1)2 =
6
𝑖=1
𝑛(2𝑛 + 1)
= (𝑛 + 1) [ + (𝑛 + 1)] =
6
𝑛(2𝑛 + 1) + 6(𝑛 + 1) 2𝑛2 + 𝑛 + 6𝑛 + 6
= (𝑛 + 1) [ ] = (𝑛 + 1) ( )=
6 6
2𝑛2 + 7𝑛 + 6 (𝑛 + 2)(2𝑛 + 3)
= (𝑛 + 1) ( ) = (𝑛 + 1) [ ]=
6 6
(𝑛 + 1)(𝑛 + 2)(2𝑛 + 3)
= ,
6
care este situația formulei pentru 𝑛 + 1.
Schițați și găsiți aria din regiunea de la stânga parabolei 𝑥 = 2𝑦 2 , la
dreapta axei 𝑦, între 𝑦 = 1 și 𝑦 = 3.

Vezi Fig. 11.1. Baza regiunii este axa 𝑦.

3
2 2 52
Aria este dată de integrala ∫ 2𝑦 2 𝑑𝑦 = 𝑦 3 |13 = (27 − 1) = .
1 3 3 3

Schițați și găsiți aria regiunii de deasupra dreptei 𝑦 = 3𝑥 − 2, din

primul cadran și de dedesubtul dreptei 𝑦 = 4.
Vezi Fig. 11.2. Regiunea are o bază pe axa 𝑦. Trebuie să scoatem
pe 𝑥 din ecuația 𝑦 = 3𝑥 − 2.
1
Astfel, avem: 𝑥 = (𝑦 + 2) .
3
Rezultă că aria este:
4
1 1 1 4 1 16
∫ (𝑦 + 2) 𝑑𝑦 = ( 𝑦 2 + 2𝑦) | = (8 + 8) = .
0 3 3 2 0 3 3

Schițați și găsiți aria regiunii dintre curba 𝑦 = 𝑥 3 și dreptele 𝑦 = −𝑥

și 𝑦 = 1.

Vezi Fig. 11.3. Limita de jos a regiunii este 𝑦 = −𝑥 iar limita de sus
este 𝑦 = 𝑥 3 . Astfel, aria este dată de integrala:
1 1 3 4 1 1 3 1 5
∫ [𝑦 3 − (−𝑦)] 𝑑𝑦 = ( 𝑦 3 + 𝑦 2 ) | = + = .
0 4 2 0 4 2 4
 1
Care este definiția logaritmului natural ln 𝑥 ? Arătați că (ln 𝑥) ′ = .
𝑥

𝑥 𝑥 ′
1 ′ 1 1
ln x = ∫ dt pentru 𝑥 > 0. Astfel, (ln 𝑥) = (∫ dt) = .
t t 𝑥
1 1

1
Arătați că ∫ dx = ln|𝑥| + C pentru 𝑥 ≠ 0.
𝑥

1
Cazul 1: 𝑥 > 0. Atunci , (ln|𝑥| + C)′ = (ln 𝑥)′ = .
𝑥
Cazul 2: 𝑥 < 0. Atunci ,
1 1 1
(ln|𝑥| + C)′ = [ln(−𝑥)]′ = ⋅ (−𝑥)′ = − ⋅ (−1) = .
−𝑥 𝑥 𝑥

În Problemele 12.3 – 12.9, găsiți derivata funcției date:

ln(4𝑥 − 1).

Folosind regula de derivare a funcțiilor compuse, obținem:

1 4
[ln(4𝑥 − 1)]′ = ⋅ (4𝑥 − 1)′ = .
4𝑥 − 1 4𝑥 − 1
(ln 𝑥)3 .

Folosind regula de derivare a funcțiilor compuse,

1 3
[(ln 𝑥)3 ]′ = 3(ln 𝑥)2 ⋅ (ln 𝑥)′ = 3(ln 𝑥)2 ⋅ = (ln 𝑥)2 .
𝑥 𝑥

√ln 𝑥

Folosind regula de derivare a funcțiilor compuse,

′ 1 ′ 1 −1 1 −1 1 1
(ln (ln ′ (ln
(√ln 𝑥) = [(ln 𝑥) ] =
2 𝑥) ⋅
2 𝑥) = 𝑥) 2 ⋅ = .
2 2 𝑥 2𝑥√ln 𝑥

ln(ln 𝑥)

Folosind regula de derivare a funcțiilor compuse,

1 1 1 1
[ln(ln 𝑥)]′ = ⋅ (ln 𝑥)′ = ⋅ = .
ln 𝑥 ln 𝑥 𝑥 𝑥 ln 𝑥

𝑥 2 ln x

Folosind regula de derivare pentru produs,

1
(𝑥 2 ln 𝑥)′ = 𝑥 2 ⋅ (ln 𝑥)′ + ln 𝑥 ⋅ (𝑥 2 )′ = 𝑥 2 ⋅ + ln 𝑥 ⋅ (2𝑥) =
𝑥
= 𝑥 + 2𝑥 ln 𝑥 = 𝑥(1 + 2 ln 𝑥).
Calculați ⅇ − ln 𝑥

1
ln ( ) 1
ⅇ − ln 𝑥 = ⅇ 𝑥 =
𝑥

Calculați ln ⅇ −𝑥 .

ln ⅇ −𝑥 = −𝑥 deoarece ln ⅇ 𝑢 = 𝑢.

Calculați (ⅇ 2 )𝑙𝑛 𝑥

(ⅇ 2 )𝑙𝑛 𝑥 = (ⅇ 𝑙𝑛 𝑥 )2 = 𝑥 2 .
Aici, am folosit regulile (ⅇ 𝑢 )𝑣 = ⅇ 𝑢𝑣 și ⅇ 𝑙𝑛 𝑢 = 𝑢.

Calculați (3ⅇ)𝑙𝑛 𝑥 .

(3ⅇ)𝑙𝑛 𝑥 = (ⅇ 𝑙𝑛 3𝑒 )𝑙𝑛 𝑥 = (ⅇ 𝑙𝑛 3+1 )𝑙𝑛 𝑥 = (ⅇ 𝑙𝑛 𝑥 )𝑙𝑛 3+1 = 𝑥 𝑙𝑛 3+1

 Calculați ⅇ 1−𝑙𝑛 𝑥 .

ⅇ ⅇ
ⅇ 1−𝑙𝑛 𝑥 = ⅇ 1 ⅇ − 𝑙𝑛 𝑥 = =
ⅇ 𝑙𝑛 𝑥 𝑥

𝑒𝑥
Calculați ln ( ).
𝑥

𝑒𝑥
ln ( ) = ln ⅇ 𝑥 − ln 𝑥 = 𝑥 − ln 𝑥.
𝑥
𝑢
Am folosit identitățile ln ( ) = ln 𝑢 − ln 𝑣 și ln ⅇ 𝑢 = 𝑢.
𝜈

În Problemele 13.7 – 13.15, găsiți derivata funcției date.

ⅇ −𝑥

(ⅇ −𝑥 )′ = ⅇ −𝑥 ⋅ (−𝑥)′ = ⅇ −𝑥 ⋅ (−1) = −ⅇ −𝑥 .
Aici am folosit faptul că (ⅇ 𝑢 )′ = ⅇ 𝑢 .

1
ⅇ𝑥

′ 1
1 1
1 ′ 1
−1 𝑒𝑥
(ⅇ ) = ⅇ ⋅ (𝑥) = ⅇ ⋅ ( 𝑥 2 ) = 𝑥 2
𝑥 𝑥 𝑥
 Care este regula lui L’Hôpital?

În primul rând să analizăm situația „zero supra zero”.

În anumite condiții simple, dacă 𝑙𝑖𝑚𝑓(𝑥) = 𝑙𝑖𝑚 𝑔(𝑥) = 0 și
𝑥→𝑏 𝑥→𝑏
𝑓′ (𝑥)
𝑙𝑖𝑚 = 𝐿,
𝑥→𝑏 𝑔′ (𝑥)
𝑓(𝑥)
atunci 𝑙𝑖𝑚 = 𝐿.
𝑥→𝑏 𝑔(𝑥)

Aici, 𝑥 → 𝑏 poate fi înlocuit de 𝑥 → 𝑏+, 𝑥 → 𝑏−, 𝑥 → +∞ sau

𝑥 → −∞.
Condițiile sunt ca 𝑓 și 𝑔 să fie derivabile pe un interval deschis în
jurul lui 𝑏 și că 𝑔′ nu este zero în acel interval, exceptând probabl în
𝑏.
În situația limitelor ce tind către o valoare finită 𝑏 în mod crescător sau
descrescător, 𝑏 poate fi finalul intervalului.
În cazul în care 𝑥 → ±∞, condițiile impuse lui 𝑓 sau 𝑔 sunt valabile
pentru 𝑥 suficient de mare sau suficient de mic.
Al doilea caz este cazul „infinit supra infinit”.
𝑓′ (𝑥) 𝑓(𝑥)
Dacă 𝑙𝑖𝑚 𝑓(𝑥) = 𝑙𝑖𝑚 𝑔(𝑥) = ±∞ și 𝑙𝑖𝑚 ′ (𝑥)
= 𝐿, atunci 𝑙𝑖𝑚 =
𝑥→𝑏 𝑥→𝑏 𝑥→𝑏 𝑔 𝑥→𝑏 𝑔(𝑥)
= 𝐿.
Aici, din nou, 𝑥 → 𝑏 poate fi înlocuit cu 𝑥 → 𝑏 + , 𝑥 → 𝑏 − , 𝑥 → +∞
sau 𝑥 → −∞.
Condițiile pentru 𝑓 și 𝑔 sunt la fel precum în primul caz.

În Problemele 14.2 – 14.49, găsiți limita dată:

 sin 𝑥
𝑙𝑖𝑚 .
𝑥→0 𝑥

sin 𝑥 (sin 𝑥)′ cos 𝑥 1

𝑙𝑖𝑚 = 𝑙𝑖𝑚 = 𝑙𝑖𝑚 = =1
𝑥→0 𝑥 𝑥→0 𝑥′ 𝑥→0 1 1

1 − cos 𝑥
𝑙𝑖𝑚
𝑥→0 𝑥

1 − cos 𝑥 sin 𝑥 0
𝑙𝑖𝑚 = 𝑙𝑖𝑚 = =0.
𝑥→0 𝑥 𝑥→0 1 1

Maria îl strigă pe Ion:

- Ioane, hai în casă, că plouă!
- Lasă, stau afară, că plouă şi aici!

5𝑥 3 − 4𝑥 + 3
𝑙𝑖𝑚 .
𝑥→+∞ 2𝑥 2 − 1

5𝑥 3 − 4𝑥 + 3 15𝑥 2 − 4 30𝑥
𝑙𝑖𝑚 = 𝑙𝑖𝑚 = 𝑙𝑖𝑚 = +∞ .
𝑥→+∞ 2𝑥 2 − 1 𝑥→+∞ 4𝑥 𝑥→+∞ 4

Aici am aplicat regula lui L’Hôpital de două ori la rând.

În următoarele probleme, folosirea succesivă a regulei L’Hôpital va fi
făcută fără menționarea explicită.
În Problemele 15.1 – 15.23, găsiți integrala indicată.

∫ 𝑥 2 ⅇ −𝑥 𝑑𝑥

Folosim integrarea prin părți: ∫ 𝑢 𝑑𝑣 = 𝑢𝑣 − ∫ 𝑣 𝑑𝑢.

În acest caz, fie 𝑢 = 𝑥 2 și 𝑑𝜈 = ⅇ −𝑥 𝑑𝑥.
Rezultă că 𝑑𝑢 = 2𝑥 𝑑𝑥, iar 𝑣 = −ⅇ −𝑥 .
Astfel, ∫ 𝑥 2 ⅇ −𝑥 𝑑𝑥 = −𝑥 2 ⅇ −𝑥 + 2∫ 𝑥ⅇ −𝑥 𝑑𝑥.
Pentru a calcula ultima integrală, folosim încă o integrare prin părți:
𝑢 = 𝑥, 𝑑𝑣 = ⅇ −𝑥 𝑑𝑥; 𝑑𝑢 = 𝑑𝑥, 𝜈 = −ⅇ −𝑥 .
Atunci, ∫ 𝑥ⅇ −𝑥 𝑑𝑥 = −𝑥ⅇ −𝑥 + ∫ ⅇ −𝑥 𝑑𝑥 = −𝑥ⅇ −𝑥 − ⅇ −𝑥 =
= −ⅇ −𝑥 (𝑥 + 1).
Astfel, ∫ 𝑥 2 ⅇ −𝑥 𝑑𝑥 = −𝑥 2 ⅇ −𝑥 + 2[−ⅇ −𝑥 (𝑥 + 1)] + 𝐶 =
= −ⅇ −𝑥 (𝑥 2 + 2𝑥 + 2) + 𝐶.

∫ ⅇ 𝑥 sin 𝑥 𝑑𝑥

Fie 𝑢 = sin 𝑥, 𝑑𝜈 = ⅇ 𝑥 𝑑𝑥, rezultă că 𝑑𝑢 = cos 𝑥 𝑑𝑥, iar 𝑣 = ⅇ 𝑥 .

Atunci ∫ ⅇ 𝑥 sin 𝑥 𝑑𝑥 = ⅇ 𝑥 sin 𝑥 − ∫ ⅇ 𝑥 cos 𝑥 𝑑𝑥 (1)
Folosim integrare prin părți din nou pentru ultima integrală:
fie 𝑢 = cos 𝑥 și 𝑑𝑣 = ⅇ 𝑥 𝑑𝑥, de unde 𝑑𝑢 = − sin 𝑥 𝑑𝑥, iar 𝑣 =
= ⅇ𝑥.
Rezultă că ∫ ⅇ 𝑥 cos 𝑥 𝑑𝑥 = ⅇ 𝑥 cos 𝑥 + ∫ ⅇ 𝑥 sin 𝑥 𝑑𝑥.
Înlocuind în (1), ∫ ⅇ 𝑥 sin 𝑥 𝑑𝑥 = ⅇ 𝑥 𝑠𝑖𝑛 𝑥 −(ⅇ 𝑥 cos 𝑥 + ∫ ⅇ 𝑥 sin 𝑥 𝑑𝑥) =
= ⅇ 𝑥 sin 𝑥 − ⅇ 𝑥 cos 𝑥 − ∫ ⅇ 𝑥 sin 𝑥 𝑑𝑥.
Astfel, 2∫ ⅇ 𝑥 sin 𝑥 𝑑𝑥 = ⅇ 𝑥 (sin 𝑥 − cos 𝑥) + 𝐶,
1
Rezultă că: ∫ ⅇ 𝑥 sin 𝑥 𝑑𝑥 = ⅇ 𝑥 (sin 𝑥 − cos 𝑥) + 𝐶1 .
2

Elev picat la Bac:

’’După ce că ne-au dat subiecte grele, au fost și foarte multe. Aproape
câte unul în fiecare propoziție!"

∫ 𝑥 3 ⅇ 𝑥 𝑑𝑥

Fie 𝑢 = 𝑥 3 , iar 𝑑𝜈 = ⅇ 𝑥 𝑑𝑥.

Rezultă că 𝑑𝑢 = 3𝑥 2 și 𝑣 = ⅇ 𝑥 .
Atunci ∫ 𝑥 3 ⅇ 𝑥 𝑑𝑥 = 𝑥 3 ⅇ 𝑥 − 3∫ 𝑥 2 ⅇ 𝑥 𝑑𝑥.
Dar în Problema 15.1, cu 𝑥 înlocuit de −𝑥,
∫ 𝑥 2 ⅇ 𝑥 𝑑𝑥 = ⅇ 𝑥 (𝑥 2 − 2𝑥 + 2) + 𝐶.
Astfel, ∫ 𝑥 3 ⅇ 𝑥 𝑑𝑥 = ⅇ 𝑥 (𝑥 3 − 3𝑥 2 + 6𝑥 − 6) + 𝐶.

∫ sin−1 𝑥 𝑑𝑥

Fie 𝑢 = sin−1 𝑥, iar 𝑑𝜈 = 𝑑𝑥.

1
Rezultă că 𝑑𝑢 = 𝑑𝑥 și 𝑣 = 𝑥. Rezultă că,
√1+𝑥 2
𝑥
∫ sin−1 𝑥 𝑑𝑥 = 𝑥 sin−1 𝑥 − ∫ 𝑑𝑥 =
√1 − 𝑥 2
 Calculați ∫ cos 2 𝑎𝑥 𝑑𝑥.

1 + cos 2𝑎𝑥 1 1
∫ cos 2 𝑎𝑥 𝑑𝑥 = ∫ 𝑑𝑥 = (𝑥 + sin 2𝑎𝑥) + 𝐶 =
2 2 2𝑎
1 1
= (𝑥 + sin 𝑎𝑥 cos 𝑎𝑥) + 𝐶 .
2 𝑎

Calculați ∫ sin2 𝑎𝑥 𝑑𝑥.

Folosind problema anterioară, ∫ sin2 𝑎𝑥 𝑑𝑥 = ∫ (1 − cos 2 𝑎𝑥) 𝑑𝑥 =

1 1 1 1
= 𝑥 − (𝑥 + sin 𝑎𝑥 cos 𝑎𝑥) + 𝐶 = (𝑥 − sin 𝑎𝑥 cos 𝑎𝑥) + 𝐶 .
2 𝑎 2 𝑎

În problemele 16.3 – 16.10 calculați integrala indicată.

∫ sin 𝑥 cos 2 𝑥 𝑑𝑥

Fie 𝑢 = cos 𝑥, și 𝑑𝑢 = − sin 𝑥 𝑑𝑥.

1 1
Atunci , ∫ sin 𝑥 cos 2 𝑑𝑥 = −∫ 𝑢2 𝑑𝑢 = − 𝑢3 + 𝐶 = − cos 3 𝑥 + 𝐶 .
3 3
∫ sin4 𝑥 cos 5 𝑥 𝑑𝑥

Deoarece puterea lui cos 𝑥 este impară,

fie 𝑢 = sin 𝑥 și 𝑑𝑢 = cos 𝑥 𝑑𝑥. Atunci ,
∫ sin4 𝑥 cos 5 𝑥 𝑑𝑥 = ∫ sin4 𝑥(1 − sin2 𝑥)2 cos 𝑥 𝑑𝑥 =
∫ 𝑢4 (1 − 𝑢2 )2 𝑑𝑢 =
= ∫ 𝑢4 (1 − 2𝑢2 + 𝑢4 ) 𝑑𝑢 = ∫ (𝑢4 − 2𝑢6 + 𝑢8 ) 𝑑𝑢 =
1 2 1 1 2 1
= 𝑢5 − 𝑢7 + 𝑢9 + 𝐶 = 𝑢5 ( − 𝑢2 + 𝑢4 ) + 𝐶 =
5 7 9 5 7 9
1 2 1
= sin5 𝑥 ( − sin2 𝑥 + sin4 𝑥) + 𝐶 .
5 7 9

∫ cos 6 𝑥 𝑑𝑥

6
1 + cos 2𝑥 3
∫ cos 𝑥 𝑑𝑥 = ∫ (cos 2 3
𝑥) 𝑑𝑥 = ∫ ( ) 𝑑𝑥 =
2
1
= ∫ (1 + 3 cos 2𝑥 + 3 cos 3 2𝑥) 𝑑𝑥 =
8
1 3 1 + cos 4𝑥
= [𝑥 + sin 2𝑥 + 3∫ 𝑑𝑥 + ∫ (1 − sin2 2𝑥) cos 2𝑥 𝑑𝑥] .
8 2 2
1 + cos 4𝑥 1 1
Acum, ∫ 𝑑𝑥 = (𝑥 + sin 4𝑥) =
2 2 4
1 1
= (𝑥 + sin 2𝑥 cos 2𝑥) .
2 2
De asemenea, în ∫ (1 − sin2 𝑥) cos 2𝑥 𝑑𝑥, fie 𝑢 = sin 2𝑥 și 𝑑𝑢 =
= 2 cos 2𝑥 𝑑𝑥.
Așadar, obținem:
1 1 1 1
∫ (1 − 𝑢2 ) 𝑑𝑢 = (𝑢 − 𝑢3 ) = 𝑢(3 − 2𝑢3 ) =
2 2 3 6
În Problemele 17.1 – 17.21, calculează integrala indicată:

𝑑𝑥
∫
𝑥2 − 9

1 1 𝐴 𝐵
= = +
𝑥2 − 9 (𝑥 − 3)(𝑥 + 3) 𝑥−3 𝑥+3
Reducem numitorii prin a înmulți ambele părți cu (𝑥 − 3)(𝑥 + 3).
Rezultă că: 1 = 𝐴(𝑥 + 3) + 𝐵(𝑥 − 3).
1
Fie 𝑥 = 3. Atunci 1 = 6𝐴 și 𝐴 = .
6
1
Fie 𝑥 = −3. Rezultă că 1 = −6𝐵, 𝐵=− .
6
1 1 1 1 1
Astfel, = ( ) − ( ).
𝑥2 − 9 6 𝑥−3 6 𝑥+3
𝑑𝑥 1 1
Rezultă că: ∫ 2 = ln|𝑥 − 3| − ln|𝑥 + 3| + 𝐶 =
𝑥 −9 6 6
1 (𝑥 − 3)
= ln | | + 𝐶.
6 (𝑥 + 3)

𝑥 𝑑𝑥
∫
(𝑥 + 2)(𝑥 + 3)

Despărțim fracția într-o sumă de fracții mai simple:

𝑥 𝐴 𝐵
= + .
(𝑥 + 2)(𝑥 + 3) 𝑥+2 𝑥+3
Atunci 𝑥 = 𝐴(𝑥 + 3) + 𝐵(𝑥 + 2).
Fie 𝑥 = −3. Atunci −3 = −B și 𝐵 = 3.
Fie 𝑥 = −2. Rezultă că −2 = 𝐴.
𝑥 2 3
Astfel, =− + .
(𝑥 + 2)(𝑥 + 3) 𝑥+2 𝑥+3
𝑥 𝑑𝑥
Rezultă că: ∫ = −2 ln|𝑥 + 2| + 3 ln|𝑥 + 3| + 𝐶 =
(𝑥 + 2)(𝑥 + 3)
(𝑥 + 3)3
= ln | | + 𝐶.
(𝑥 + 2)2

𝑥 4 − 4𝑥 2 + 𝑥 + 1
∫ 𝑑𝑥.
𝑥2 − 4

Deoarece gradul numărătorului este mai mare decât gradul numitorului,

dăm factor comun la numărător pe 𝑥 2 − 4, apoi simplificăm:
(𝑥 2 − 4)𝑥 2 + 𝑥 + 1 (𝑥 2 − 4)𝑥 2 𝑥+1 2
𝑥+1
= + = 𝑥 + .
𝑥2 − 4 𝑥2 − 4 𝑥2 − 4 𝑥2 − 4
Astfel,
𝑥 4 − 4𝑥 2 + 𝑥 + 1 1 3 𝑥+1
∫ 𝑑𝑥 = 𝑥 + ∫ 𝑑𝑥.
𝑥2 − 4 3 𝑥2 − 4
𝑥+1 𝑥+1 𝐴 𝐵
Dar = = + .
𝑥 2 − 4 (𝑥 + 2)(𝑥 − 2) 𝑥 + 2 𝑥 − 2
Atunci, 𝑥 + 1 = 𝐴(𝑥 − 2) + 𝐵(𝑥 + 2).
3
Fie 𝑥 = 2. Atunci 3 = 4𝐵, rezultă că 𝐵 = .
4
1
Fie 𝑥 = −2. Atunci, −1 = −4𝐴, de unde 𝐴= .
4
Astfel,
𝑥+1 1 1 3 1
= ⋅ + ⋅ .
(𝑥 + 2)(𝑥 − 2) 4 𝑥 + 2 4 𝑥 − 2
𝑥+1 1 3
Iar, ∫ 𝑑𝑥 = ln|𝑥 + 2| + ln|𝑥 − 2| + 𝐶 =
(𝑥 + 2)(𝑥 − 2) 4 4
 1
Aflați dacă aria din primul cadran de sub curba 𝑦= , (unde 𝑥 ≥ 1)
𝑥
este finită.

Aceasta este echivalent cu a determina dacă integrala improprie

∞
1
∫ 𝑑𝑥 este convergentă.
𝑥
1
∞ 𝑣
1 1
∫ 𝑑𝑥 = 𝑙𝑖𝑚 ∫ 𝑑𝑥 = 𝑙𝑖𝑚 ln 𝑣|1𝑣 = 𝑙𝑖𝑚 ln 𝑣 = + ∞ .
1 𝑥 𝑣→+∞ 1 𝑥 𝑣→+∞ 𝑣→+∞

Astfel, integrala diverge și aria este infinită.

∞
1
Aflați dacă ∫ 𝑑𝑥 converge.
1 𝑥2

∞
1 𝑣
1 1𝑣 1
∫ 2 𝑑𝑥 = 𝑙𝑖𝑚 ∫ 2 𝑑𝑥 = 𝑙𝑖𝑚 − | = 𝑙𝑖𝑚 (− + 1) = 1 .
1 𝑥 𝑣→+∞ 1 𝑥 𝑣→+∞ 𝑥 1 𝑣→+∞ 𝑣
Astfel, integrala converge.

∞
1 𝑝
Pentru ce valorii ale lui 𝑝 este integrala ∫ ( ) 𝑑𝑥 convergentă?
𝑥
1

Conform Problemei 18.1, știm că integrala este divergentă atunci

când 𝑝 = 1.
 ∞ 𝑣 𝑣
1 1 1 1
∫ 𝑝 𝑑𝑥 = 𝑙𝑖𝑚 ∫ 𝑝 𝑑𝑥 = 𝑙𝑖𝑚 (− ⋅ )| =
1 𝑥 𝑣→+∞ 1 𝑥 𝑣→+∞ 𝑝 − 1 𝑥 𝑝−1 1
1 1
= 𝑙𝑖𝑚 [− ( 𝑝−1 − 1)]
𝑣→+∞ 𝑝−1 𝜈
1
Ultima limită este dacă 𝑝 > 1 și +∞ dacă 𝑝 < 1.
𝑝−1

Astfel, integrala converge dacă și numai dacă 𝑝 > 1.

∞
𝑙𝑛 𝑥
Pentru 𝑝 > 1, este ∫ 𝑑𝑥 convergentă?
1 𝑥𝑝

𝑙𝑛 𝑥
Prima dată calculăm ∫ 𝑥𝑝
𝑑𝑥 folosind integrarea prin părți.
1 1 1
Fie 𝑢 = ln 𝑥 și 𝑑𝑣 =
𝑥𝑝
𝑑𝑥. Rezultă că 𝑑𝑢 = 𝑑𝑥 și 𝜈 =
𝑥 1−𝑝
⋅
1
∙ 𝑥 𝑝−1 .
Astfel,
ln 𝑥 1 ln 𝑥 1 1
∫ 𝑑𝑥 = ⋅ − ∫ ⋅ 𝑑𝑥 =
𝑥𝑝 1 − 𝑝 𝑥 𝑝−1 1 − 𝑝 𝑥𝑝
1 ln 𝑥 1 1
= ⋅ 𝑝−1 − ⋅ .
1−𝑝 𝑥 (1 − 𝑝)2 𝑥 𝑝−1
Rezultă că,
∞ 𝑣
ln 𝑥 ln 𝑥
∫ 𝑝
𝑑𝑥 = 𝑙𝑖𝑚 ∫ 𝑝
𝑑𝑥 =
1 𝑥 𝑣→+∞ 1 𝑥
𝑣
1 ln 𝑥 1 1
= 𝑙𝑖𝑚 ( ⋅ − ⋅ )| =
𝑣→+∞ 1 − 𝑝 𝑥 𝑝−1 (1 − 𝑝)2 𝑥 𝑝−1 1
1 ln 𝜈 1 1 1 1
= 𝑙𝑖𝑚 [ ⋅ 𝑝−1 − ⋅ ] − (− ) = .
𝑣→+∞ 1 − 𝑝 𝑣 (1 − 𝑝)2 𝑣 𝑝−1 (1 − 𝑝)2 (1 − 𝑝)2
În ultimul pas, am folosit regula lui L’Hôpital pentru a calcula
În Problemele de la 19.1 la 19.18, scrieți o formulă pentru al 𝑛-lea termen 𝑎𝑛
al șirului și aflați-i limita (dacă există). Se înțelege faptul că 𝑛 = 1,2,3, …

1 1 1 1
1, , , , , …
2 4 8 16

1
𝑎𝑛 = .
2𝑛−1
1
În mod clar, 𝑙𝑖𝑚 =0.
𝑛→+∞ 2𝑛−1

1, − 1, 1, − 1, …

𝑎𝑛 = (−1)𝑛+1 .
Nu există nicio limită.

1 1 1
1, , , , …
2 3 4

1
𝑎𝑛 = .
𝑛
1
𝑙𝑖𝑚 =0.
𝑛→∞ 𝑛
1, 0, 1 , 0, 1, 0, …

1
𝑎𝑛 = [1 + (−1)𝑛+1 ] .
2
În mod evident nu există o limită.

1 1 1 1
, , , ,…
2 4 6 8

1
𝑎𝑛 = .
2𝑛
1
𝑙𝑖𝑚 =0.
𝑛→+∞ 2𝑛

Se duce unul să cumpere ţigări. Ia pachetul şi citeşte: "tutunul cauzează

impotenţă". Speriat, îi zice vînzătoarei:
- Nu vă supăraţi, din alea cu cancer nu mai aveţi?

1 1 1
1, , , , …
3 5 7

1
𝑎𝑛 = .
2𝑛 − 1
1
𝑙𝑖𝑚 =0.
𝑛→+∞ 2𝑛 − 1
Arătați că dacă ∑𝑎𝑛 converge, atunci 𝑙𝑖𝑚 𝑎𝑛 = 0.
𝑛→+∞

Fie 𝑆 = ∑ 𝑎𝑛 .
𝑛=0
𝑛 𝑛−1

Atunci , 𝑎𝑛 = ∑ 𝑎𝑘 − ∑ 𝑎𝑘 → 𝑆 − 𝑆 = 0 .
𝑘=1 𝑘=1

1 1 1
Arătați că seria armonică ∑ =1+ + +⋯ diverge.
𝑛 2 3

1
1>
2
1 1
≥
2 2
1 1 2 1
+ > =
3 4 4 2
1 1 1 1 4 1
+ + + > =
5 6 7 8 8 2
…………………..
1 1 1 8 1
+ + ⋯+ > =
9 10 16 16 2
Etc.
De aceea,
 1 1 1 1 1 1 1
1 + + + + ⋯ > + + + + ⋯ → +∞ .
2 3 4 2 2 2 2
În mod alternativ, prin testul integralei, obținem:
∞ 𝑢
1 1
∫ 𝑑𝑥 = 𝑙𝑖𝑚 ∫ 𝑑𝑥 = 𝑙𝑖𝑚 (ln 𝑥 |1𝑢 ) = 𝑙𝑖𝑚 ln 𝑢 = +∞ .
1 𝑥 𝑢→+∞ 1 𝑥 𝑢→+∞ 𝑢→+∞

Implică 𝑙𝑖𝑚 𝑎𝑛 = 0 faptul că ∑𝑎𝑛 converge?

𝑛→+∞

1
Nu. Seria armonică ∑ (Problema 20.2) este un contraexemplu.
𝑛

Fie 𝑆𝑛 = 𝑎 + 𝑎𝑟 + ⋯ + 𝑎𝑟 𝑛−1 , cu 𝑟 ≠ 1. Arătați că

𝑎(𝑟 𝑛 − 1)
𝑆𝑛 = .
𝑟−1

𝑟𝑆𝑛 = 𝑎𝑟 + 𝑎𝑟 2 + ⋯ + 𝑎𝑟 𝑛−1 + 𝑎𝑟 𝑛 .
Rezultă că 𝑆𝑛 = 𝑎 + 𝑎𝑟 + 𝑎𝑟 2 + ⋯ + 𝑎𝑟 𝑛−1 .
Astfel, (𝑟 − 1)𝑆𝑛 = 𝑎𝑟 𝑛 − 𝑎 = 𝑎(𝑟 𝑛 − 1).
𝑎(𝑟 𝑛 − 1)
Rezultă că: 𝑆𝑛 = .
𝑟−1

Fie 𝑎 ≠ 0. Arătați că șirul geometric infinit

∞
𝑎
∑ 𝑎𝑟 𝑛 = dacă |𝑟| < 1 și diverge dacă |𝑟| ≥ 1 .
1−𝑟
𝑛=0
În Problemele 21.1 - 21.24, găsește intervalul de convergență a seriei de puteri
date. Folosește criteriul raportului dacă nu se menționează altceva.

𝑥𝑛
∑ .
𝑛

|𝑥|𝑛+1
𝑛+1 𝑛 1
𝑙𝑖𝑚 𝑛 = 𝑙𝑖𝑚 |𝑥| = 𝑙𝑖𝑚 |𝑥| = |𝑥|.
𝑛→+∞ |𝑥| 𝑛→+∞ 𝑛 + 1 𝑛→+∞ 1 + 1
𝑛 𝑛

Astfel, seria converge absolut pentru |𝑥| < 1 și diverge pentru |𝑥| >
1
> 1. Atunci când 𝑥 = 1, avem seria armonică divergentă ∑ . Atunci
𝑛
(−1)𝑛
când 𝑥 = −1, seria este ∑ , care converge conform criteriului
𝑛
seriilor alternante. Astfel, seria converge pentru −1 ≤ 𝑥 < 1.

𝑥𝑛
∑ 2.
𝑛

|𝑥|𝑛+1 2
𝑛 2 1
(𝑛+1)2
𝑙𝑖𝑚 𝑛 = 𝑙𝑖𝑚 |𝑥| ( ) = 𝑙𝑖𝑚 |𝑥| ( 1) =
|𝑥| .
𝑛→+∞ |𝑥| 𝑛→+∞ 𝑛+1 𝑛→+∞ 1+
𝑛 2 𝑛

Astfel, seria este absolut convergentă pentru |𝑥| < 1 și diverge pentru
1
|𝑥| > 1. Când 𝑥 = 1, avem seria 𝑝 convergentă ∑ .
𝑛2
Atunci când 𝑥 = −1, seria converge conform criteriului seriilor
alternante.
Astfel, seria putere converge pentru −1 ≤ 𝑥 ≤ 1.

𝑥𝑛
∑ .
𝑛!

|𝑥|𝑛+1
(𝑛+1)! |𝑥 |
𝑙𝑖𝑚 𝑛 = 𝑙𝑖𝑚 =0.
𝑛→+∞ |𝑥| 𝑛→+∞ 𝑛 + 1
𝑛!
Astfel, seria converge oricare ar fi 𝑥.

∑𝑛! 𝑥 𝑛 .

(𝑛 + 1)! |𝑥|𝑛+1
𝑙𝑖𝑚 = 𝑙𝑖𝑚 |𝑥|(𝑛 + 1) = +∞
𝑛→+∞ 𝑛! |𝑥|𝑛 𝑛→+∞

cu excepția situației în care 𝑥 = 0. Astfel, seria converge doar când

𝑥 = 0.

𝑥𝑛
∑ 𝑛.
2

𝑥
Aceasta este o serie geometrică având rația . Astfel, avem
2
𝑥
convergență pentru | | < 1 , adică |𝑥| < 2
2
și divergență pentru |𝑥| > 2.
Atunci când 𝑥 = 2, avem ∑ 1, care diverge.