ABORDAREA ECONOMICA A COMPORTAMENTULUI UMAN.

Gary Stanley Becker, nascut pe 2 Decembrie 1930 in Pottsville, Pennsylvania, este un

economist American si laureat al Premiului Nobel. El a obtinut licenta de “Bachelor of Arts”
la universitatea Princeton in 1951 si doctoratul la universitatea din Chicago in 1955. A predat
la universitatea Columbia intre anii 1957 – 1968 (11 ani), dupa care s-a intors la
universitatea din Chicago, unde a organizat sedinte cu departamentele de Economie,
Sociologie si cu Scoala de Afaceri Booth.
Becker a fost unul dintre primii economisti care s-au decis sa faca legatura dintre economie
si subiecte care erau traditional considerate ca apartinand sociologiei, inclusiv discriminarea
rasiala, crima, organizarea familiei si dependenta de droguri. El este cunoscut pentru
nenumaratele argumente aduse faptului ca multe tipuri diferite de comportament uman pot
fi vazute ca fiind rationale si doritoare de maximizarea utilitatii. Felul in care el a abordat
aceste probleme este unul altruist, prin definirea potrivita a utilitatii indivizilor. El se afla
printre exponentii de baza ai studiului asupra capitalului uman. Becker a fost de asemenea
creditat pentru teorema copilului rasfatat (rotten kid theorem).

Cunoscut fiind pentru munca sa la Universitatea din Chicago, el a castigat premiul Bancii
Suediei in Stiinte Economice, in memoria lui Alfred Nobel in anul 1992 pentru „extinderea
domeniului analizei microeconomice la o varietate de comportamente si actiuni umane,
incluzand comportamentul „non-market”.
Becker a fost unul dintre primii economisti sI ramifice ceea ce era considerat ca fiind subiecte
traditionale care apartin sociologiei, incluzând discrimnarea rasialI, crima, organizarea
familiei si dependenta de droguri. Este cunoscut pentru argumentarea sa conform cIreia
diferitele tipuri de comportament uman pot fi vIzute ca fiind rationale si maximalizatoare a
utilitItii. Abordarea sa poate include comportamentul altruistic ca definiind utilitatea
adecvata indiviziilor. De asemenea, face parte din exponentii cei mai importanti ai studiului
capitalului uman. Poate niciun economist contemporan nu a contribuit mai mult in
extinderea zonei de interes a economiei precum Becker.
Conform citatului de pe premiul Nobel, munca sa poate fi impartita pe patru arii:
 Investitiile in capitalul uman
 Comportamentul familial/ household, incluzand distributia muncii si alocarea
timpului in familie distribution of work and allocation of time in the family
 Crima si pedeapsa
 Discriminarea pe pietele muncii si bunurilor.
Gary S. Becker. Inca de cand deschidem pentru prima oara cartea sa, ne este clarificata
situatia ce ii confera dreptul de a ne impartasi din ideile sale pentru acest domeniu. Becker
se prezinta noua in calitate de profesor la departamentul economic al univ. din Chicago,
Illinois, SUA si, mai cu seama, cercetator principal la Biroul National de Cercetari Economice.
Cartea sa reprezinta o colectie de lucrari, structurata in 7 parti, referinte, index, 13 teme
numerotate.

Partea I
Introducere
1.O abordare economica a comportamentului uman
Ca in orice prim capitol de carte economica, Becker incepe cu abordarea insasi a notiunii de
economie, pe care o defineste in 3 feluri, astfel: “Economia se spune ca este: (1) studiul
alocarii bunurilor materiale pentru satisfacerea nevoilor materiale, (2) studiul sectorului de
piata si (3) studiul alocarii resurselor insuficiente pentru satisfacerea unor cereri
concurente.”
El argumenteaza aici despre faptul ca “definirea economiei in termenii bunurilor materiale
este cea mai ingusta si mai putin satisfacatoare” definitie, deoarece “nu descrie in mod
adecvat nici sectorul de piata, nici ce fac economistii.” O alta definitie evidentiaza necesitatea
ca “economia sa fie definita prin insasi natura problemei ce trebuie rezolvata, si cuprinde
mai mult decat sectorul de piata sau ce fac economistii”.
Desi autorul ofera mai multe definitii gasite de-a lungul timpului asupra notiunii de
economie, acesta le utilizeaza doar pentru a conchide ca “toate aceste definitii ale economiei
trateaza numai scopul, si niciuna dintre ele nu ne spune ce inseamna abordarea economica”.
El este de parere ca ceea ce distinge cel mai mult economia ca disciplina de alte discipline in
cadrul stiintelor sociale nu este subiectul ei, ci modul specific de abordare, care, potrivit lui,
presupune existenta pietei, care prin diferite grade de eficienta coordoneaza actiunile
diferitilor participanti (indivizi, firme sau natiuni), astfel incat comportamentele lor devin
reciproc comparabile.
El realizeaza, in aceasta sectiune, un minirezumat la subiectele atinse mai departe.
Ipoteza ca informatia este adesea foarte incompleta din cauza ca obtinerea ei este costisitoare,
este utilizata in abordarea economica pentru a explica acelasi tip de comportament care in
alte dezbateri este calificat drept comportament irational, si volatil, comportament traditional
sau comportament “nonrational”.
Becker abordeaza si tema sanatatii si a vietii lungi, care, considera el, nu sunt singurele
scopuri, ele pot fi sacrificate pentru ca ele contravin altor scopuri. Abordarea economica
implica existenta unei lungimi optime a vietii, in care valoarea in utilitate a unui an in plus
este mai mica decat utilitatea inainte stabilita folosind timpul si alte resurse pentru obtinerea
acelui an. El afirma ca prin urmare, conform abordarii economice, cea mai mare parte a
mortilor (daca nu toate) sunt intr-o oarecare masura sinucideri, in sensul ca ar fi putut fi
amanate daca s-ar fi investit mai multe resurse in prelungirea vietii.
Mai departe el abordeaza si problema casatoriei. El afirma ca o persoana decide sa se
casatoreasca atunci cand utilitatea probabila a casatoriei este mai mare decat cea a
ramanerii singure sau decat utilitatea cautarii mai departe a unui partener mai potrivit. In
mod similar, o persoana divorteaza atunci cand utilitatea anticipata a ramanerii singure sau
a casatoriei cu altcineva depaseste pierderea in utilitate a despartirii, incluzand pierderile
datorate separarii fizice de copii, impartirii bunurilor, taxelor legale si altele. Asadar, se poate
afirma existenta unei “piete a casatoriei”. De asemenea, “potrivitii” tind sa se casatoreasca
intre ei, luand ca etalon educatia, rasa, mediul familial, inaltimea etc. iar “nepotrivitii” atunci
cand etaloanele sunt marimea salariului si altele precum aceasta.
Alta teorie prezentata este cea a persoanelor care aleg o cariera universitara sau o alta cariera
intelectuala sau artistica numai daca se asteapta ca beneficiile, atat monetare cat si psihice,
sa depaseasca beneficiile corespunzatoare altor ocupatii.
Partea a II-a
Pret si prejudiciu
Eseul este preluat din “the Economics of Discrimination”, publicata pentru prima data in
1957, carte care a fost o versiune mult mai revizuita a tezei de doctorat a autorului din 1955,
numita “Discrimination in the workplace”.
2. Discriminare efectiva
De exemplu, discriminarea exercitata de albi determina se pare reducerea veniturilor
negrilor, dar cum actioneaza ea asupra propriilor venituri? Multi scriitori au afirmat ca
discriminarea in sfera pietei, exercitata de catre albi este in interesul albilor – se presupune
ca le cresc veniturile. Daca acest lucru ar fi corect, ar fi in interesul negrilor sa se razbune
impotriva albilor, discriminandu-i la randul lor, de vreme ce acest lucru ar trebui sa duca la
cresterea veniturilor negrilor. Daca, pe de alta parte, discriminarea exercitata de catre albi
conduce la reducerea si a propriilor lor venituri, procentajul reducerii veniturilor lor este mai
mare sau mai mic decat in cazul veniturilor negrilor?
Concluzia lui Becker este ca discriminarea exercitata de orice grup W conduce atat la
reducerea propriilor venituri cat si a celor ale N, si drept urmare o razbunare a N determina
mai degraba o inrautatire a situatiei pentru N decat o imbunatatire. Se arata de asemenea
de ce minoritatile sufera mai mult din cauza discriminarii decat grupurile majoritare,
folosindu-se un model in care se urmeaza pasii unei demonstratii matematice.
Deoarece discriminarea de catre W afecteaza atat W cat si N, in cele din urma reiese ca ea
nu poate reprezenta o metoda subtila prin care W sa isi poata mari comanda neta de bunuri
economice.
Comertul dintre doua societati este maximizat atunci cand nu exista discriminare si
descreste pe masura ce creste discriminarea. Daca membrii unei societati lucreaza numai
intre ei, izolarea economica completa va insemna si segregare economica completa.
Acesta abordeaza si problema “discriminarii in realitate”, aducand in atentia cititorului niste
detalii poate prea putin cunoscute. In realitate, numai circa 10% din populatia totala a
Statelor Unite o reprezinta negrii (1997), deci cantitatea de munca furnizata de ei este
substantial mai mica decat cea furnizata de albi. Becker demonstreaza ipoteza si traseaza o
comparatie intre situatia minoritatii negrilor din SUA fata de majoritatea lor, in Africa de
Sud, unde, surprinzator, tot populatia alba detine cele mai mare venituri si cele mai multe
beneficii comparativ cu restul.
Pornind de la asemenea afirmatii, logic urmeaza sa realizam ca grupurile minoritare sunt
tentate adesea sa se “razbune” impotriva discriminarii lor de catre altii prin intoarcerea
acestei discriminari.
Bineinteles, Becker isi sustine demonstratia cu formule; una dintre acestea se exprima astfel:
o crestere a discriminarii de catre W trebuie sa reduca venitul net al N relativ la cel al W,
daca si numai daca,
1 Y (W ) l
  n ,
R Y ( N ) / ct lw

unde: R=, Y(W)=venit net la echilibru al lui W, Y(N)=venit net la echilibru al lui N, c t=marimea
capitalului exportat, ln= cantitate totala de munca furnizata de N, lw=cantitate totala de
munca furnizata de W.
Daca aceasta inegalitate ar fi satisfacuta, ar exista in continuare discriminare efectiva
impotriva N.
Partea a III-a
Lege si politica
3. Concurenta si democratie
Economistii au argumentat adesea ca daca o ramura industriala actioneaza ca un monopol,
o politica guvernamentala de dorit ar fi fie inchiderea monopolului, sau daca acest lucru nu
e de preferat din cauza cresterii beneficiilor, reglarea sau chiar nationalizarea lui.
Monopolurile determina o distribuire proasta a resurselor, de vreme ce pretul cerut de
monopolist depaseste costurile marginale, iar o distribuire optima presupune un pret egal cu
costul marginal.
Ar fi avut loc o alocare optima daca ramura ar fi fost facuta sa fie concurentiala, de vreme ce
in ramurile concurentiale pretul este egal cu costurile marginale. Daca ramura era monopol
natural, pretul putea fi facut egal cu costul marginal fie indirect prin reglare guvernamentala,
fie direct prin conducere guvernamentala. Prin urmare, recomandarea de mai sus este o lege
anti-trust cu scopul de a impiedica sau inchide monopolurile artificiale si reglarea sau
administrarea guvernamentala a monopolurilor naturale.
In prima sectiune, concurenta in democratiile ideale, este dezvoltata teoria functionarii
democratiei politice in conditii ideale. Se arata ca o democratie ideala este foarte
asemanatoare cu un sistem ideal al liberei intreprinderi in cazul pietei. Ceea ce inseamna ca
deciziile politice vor fi determinate de dorinta electoratului iar sectorul politic va fi condus
foarte eficient.
Sectiunea a doua, concurenta in democratiile efective, incearca determinarea motivului
pentru care democratiile efective difera semnificativ de cea ideala, si daca interventia
guvernamentala in monopolurile particulare in democratiile efective ar aduce imbunatatiri
situatiei actuale. Concluzia este totusi una apoteotica, de forma: “poate ar fi preferabil sa nu
reglezi monopolurile economice si sa suporti efectele negative, decat sa le reglezi si sa suporti
efectele imperfectiunilor politice”, deoarece, considera Becker, ignoranta si cerintele ridicate
impuse organizatiilor politice sunt probabil cele mai puternice doua forte care produc
monopoluri si alte imperfectiuni in democratii, alaturi de alegerile periodice mai degraba
decat continue, si preferintele diferite ale electoratului.
4. Crima si pedeapsa
Eseul asupra crimei si pedepsei aplica abordarea economica la comportamentul criminal si
politica de stat fata de crima. Pune sub semnul intrebarii parerea larg raspandita ca
inchisoarea si alte pedepse nu sunt eficace in impiedicarea crimei, si trateaza raportul intre
pedeapsa si metode mai eficace de intimidare a criminalilor, meritele relative ale amenzilor,
inchisorii, si ale altor tipuri de pedeapsa, si sarcinile politicii de stat in ce priveste crima.
Aceste probleme sunt dezbatute in mod curent ca rezultat al cresterii rapide a numarului
crimelor in ultimele doua decenii si nemultumirii fata de metodele traditionale de intimidare
si pedepsire a criminalilor.
Respectarea legii nu este considerata de la sine inteleasa, iar resursele de stat si cele
particulare sunt cheltuite in general atat pentru impiedicarea infractiunilor, cat si pentru
intimidarea infractorilor. Condamnarea nu este considerata in sine o pedeapsa suficienta
prin ea insasi; celor condamnati li se aplica pedepse suplimentare si uneori severe.
Gradul optim de aplicare al legii se arata ca depinde, printre alte lucruri, de costul prinderii
si condamnarii infractorilor, de natura pedepselor – de exemplu, daca ele se pun in termeni
de amenda sau inchisoare – si de reactiile infractorilor la modificari ale tipurilor de
constrangere.
Becker defineste crima, o descrie folosind tabele si statistici, pe costuri ale crimelor. Astfel,
crimele impotriva persoanelor au un cost de 815 milioane de dolari, cele impotriva proprietatii
3932 milioane de dolari si asa mai departe, evaluate de Comisia Crimei.
O dovada indirecta a cresterii numarului de crime este cresterea mare a banilor lichizi aflati
in circulatie incepand cu 1929. De atunci, in ciuda urbanizarii continue, a cresterii
veniturilor, a raspandirii cartilor de credit si a altor tipuri de credite, ambele proportii au
crescut sesizabil. Aceasta inversare de situatie poate fi explicata printr-o crestere neobisnuita
a activitatilor ilegale, deoarece banii lichizi sunt evident mai usor de folosit in tranzactii ilegale
decat cecurile, pentru ca nu raman urme ale tranzactiei.
Pentru determinarea modului optim de combatere a crimei este utila dezvoltarea unui model
care sa cuprinda relațiile comportamentale ce se afla in spatele costurilor din tabelele
furnizate.
Categorii: relații intre:1. Nr. de infracțiuni, 2. Nr. infracțiunilor si pedepsele aplicate, 3. Nr. de
infracțiuni, arestari si condamnari si cheltuielile naționale pentru politie si condamnare, 4.
Nr. condamnarilor si cheltuielile pentru inchisorile sau cu alte tipuri de pedepse, 5. Nr. de
infracțiuni si cheltuielile persoanelor particulare cu politia si arestarile.
Costul omorului se mascara prin pierderea din veniturile victimelor si nu cuprinde printre
alte lucruri, valoarea pe care societatea o da vieții insasi; costul jocurilor de noroc nu
cuprinde nici utilitatea celor care joaca si nici “disutilitatea externa” a clerului si a altora;
costul transferurilor precum spargerile si delapidarile nu cuprinde atitudinile sociale fata de
redistribuirea forțata a averilor si nici efectele furturilor asupra acumularilor de capital. Prin
urmare, estimarea costului crimei la 15 bilioane de dolari poate reprezenta numai jumatate
din pierderea neta a societații, nu numai din cauza ca sunt omise costurile multor crime ale
gulerelor albe, dar si pentru ca sunt omise o mare parte din pierderi, chiar si pentru crimele
enumerate.
Teoriile asupra factorilor determinanți ai nr. de infracțiuni difera mult ,,de la accentuarea
importantei tipurilor de cranii si a moștenirii biologice pana la educația din familie si
contactul cu societatea. Practic toate teoriile sunt de acord: atunci când alte variabile sunt
constante, o creștere probabilitații de condamnare sau pedepsire a unei persoane va conduce
in general la micșorarea, poate substanțiala, poate neglijabila, a numarului de infracțiuni pe
care le comite persoana respectiva. In plus, o generalizare frecventa facuta cu persoanele cu
experiența judiciara este ca o schimbarea probabilitații de condamnare are un efect mai mare
asupra nr. de infracțiuni decât o schimbare a pedepsei, deși, dupa cate se știe, niciuna din
teoriile cunoscute nu a facut lumina acestei relații.
Abordarea folosita aici urmeaza analiza economiștilor asupra alegerii si pornește de la ipoteza
ca o persoana comite o infracțiune daca utilitatea probabila a acelei infracțiuni depaseste
utilitatea pe care o poate obține folosindu-si timpul si celelalte resurse in alte activitati. Unele
persoane devin „criminali” deci, nu din cauza ca motivația lor fundamentala difera de cea a
altor persoane, ci pentru ca beneficiile si cheltuielile lor sunt diferite. Totuși, autorul
recunoaște ca un astfel de comportament face parte dintr-o teorie mult mai generala si nu
necesita concepte ad-hoc ca asociere diferențiala, anomie, si altele asemenea, nici nu
presupune cunoașterea perfecta, calcularea rapida cu ușurința, sau orice alte caricaturi ale
teoriei economice.
Aceasta abordare presupune existenta unei funcții ce leaga numarul de infracțiuni comise
de orice persoana de probabilitatea ei de a fi condamnata, de pedeapsa primita daca este
condamnata si de alte variabile, ca venitul din activitati legale sau altele ilegale, frecventa
arestarilor si tendința ei de a comite un act ilegal. Aceasta se poate reprezenta astfel:
Oj=Oj (pj, fj, uj),
Unde Oj – nr. infracțiunilor pe care le va comite o persoana intr-o anumita perioada, pj –
probabilitatea sa de a fi condamnata per infracțiune, fj – pedeapsa per infracțiune, iar uj – o
variabila care include toate celelalte influente.
Deoarece numai infractorii condamnați sunt pedepsiți, apare ca efect „discriminarea prin
preț” si nesiguranța. O creștere a veniturilor din activitati legale sau o creștere a gradului
respectarii legilor, datorate, de exemplu, „educației” va conduce la reducerea stimulentelor
de a intra in activitati ilegale si deci si numarul acestor infracțiuni.
Problema daca crima este profitabila se pune in funcție de atitudinile infractorilor fata de risc
si nu este legata direct de eficienta politiei sau de banii cheltuiți in combaterea crimei.
In sec. XVIII si XIX exista in tarile anglo-saxone si chiar si astazi in tarile comuniste si
subdezvoltate, tendința de a-i pedepsi destul de sever pe cei condamnați pentru infracțiuni
criminale, in timp ce probabilitatea de capturare si condamnare a acestora avea valori relativ
scazute. O explicatie a acestei tendințe este ca probabilitatea ridicata de condamnare
absoarbe evident resurse naționale si particulare sub forma numarului mare de polițiști,
judecatori, jurați si așa mai departe. Prin urmare, o reducere compensata a acestei
probabilitatea, reduce in mod evident cheltuielile cu combaterea crimei, si daca pedeapsa
anticipata ramane neschimbata, nu exista o creștere evidenta compensatoare nici a marimii
daunelor si nici a costului pedepselor. Rezultatul poate fi o presiune politica continua pentru
a pastra cheltuielile cu politia si celelalte cheltuieli la o marime relativ scazuta si pentru a
compensa prin aplicarea unor pedepse severe celor condamnați.
Teoremele bunastarii si stabilirea prețului transmisibil
Deși stabilirea prețului transmisibil in bani este cea mai obișnuita modalitate astazi, cealalta
modalitate nu trebuie ignorata, mai ales in tarile subdezvoltate sau comuniste. In afara
condamnarii la inchisoare si a altor pedepse, alte exemple sunt polițele, plata in natura si
cozile sau alte forme de așteptare a raționalizarii care rezulta din restricții legale asupra fixarii
prețului si din variații intamplatoare in condițiile cererii si ofertei. Este un lucru interesant si
merita un studiu mai aprofundat faptul ca condițiile de optimalizare sunt atât de tare afectate
de o schimbare in premizele caracterului transmisibil al prețului fixat.
Condițiile optimalizarii
Economiștii trag in general concluzia ca pentru activitațile care cauzeaza un rau „extern” ca
de exemplu, fabricile care cauzeaza poluarea aerului sau taierea padurilor care pustiesc
pamantul ar trebui percepute taxe sau ar trebui reduse pana la nivelul la care raul extern
marginal ar egala castigul particular marginal, adica pana când pagubele nete marginale ar
fi zero.
Situația amenzilor
Aceasta parte a lucrarii prezinta diferite argumente care arata ca bunastarea sociala creste
daca amenzile sunt folosite de cate ori este cazul.
Eliberarea condiționata si instituționalizarea consuma rezervele sociale, iar menzile nu, din
moment ce sunt de fapt doar plați prin virament in timp ce primele doua pedepse necesita
resurse sub forma gardienilor, personalului de supraveghere, ofițerilor pentru supravegherea
celor eliberați condiționat si chiar si timpul infractorilor. Amenzile asigura victimelor o
compensație iar amenzile optimale la limita compenseaza victimele in totalitate si restabilesc
status-ante-ul, astfel incat victimele nu sunt cu nimic dezavantajate fata de cazul in care
infracțiunea n-ar fi fost comisa.
Amenzile optimale depind doar de raul si costul minim si in nici un caz de poziția economica
a infractorilor. Acest lucru a fost criticat ca fiind nedrept si au fost sugerate amenzile
proporționale cu veniturile infractorilor. Daca scopul este de a minimiza pierderea sociala in
venituri datorata infracțiunilor si nu de a se razbuna sau a le face rau infractorilor, atunci
amenzile ar trebui sa depinda de raul total facut de infractori si nu in mod direct de venitul,
rasa, sau sexul lor, etc.
Impotriva amenzilor au aparut multe argumente, printre care de exemplu faptul ca anumite
crime, ca omorul sau violul sunt atât de odioase incat nicio suma de bani nu poate compensa
raul provocat. Deci principiul mai general conform caruia nu te poți baza exclusiv pe amenzi
ori de cate ori raul depaseste resursele infractorilor. Aceasta este explicația pentru care
inchisoarea, eliberarea condiționata si eliberarea pe cuvânt de onoare sunt pedepse majore
pentru crime majore; este cauzat un rau considerabil iar infractorii criminali nu au destule
resurse pentru compensare. Din moment ce sunt preferate totuși amenzile , acest lucru
indica nevoia unui sistem flexibil de amenzi in rate pentru a le da infractorilor posibilitatea
sa plateasca amenzile cu o mai mare promptitudine si astfel sa evite alte pedepse.
Compensarea si legea penala
Procedurile penale actuale din Statele Unite cauta sa imbine intimidarea, compensarea si
razbunarea. Acestea nu pot fi atinse simultan; daca pedeapsa cu amenzi optimale ar deveni
o regula, abordarea tradiționala a legii penale ar trebui sa fie substanțial modificata – telul
primar al tuturor procedurilor penale ar deveni același: nu pedeapsa sau intimidarea, ci
evaluarea „raului” facut de acuzat. Autorul abordeaza un exemplu practic, cel al legilor
antitrust. Un avantaj neașteptat, datorat accentuarii compensației si amenzii si nu pedepsei
si intimidarii, este ca validitatea poziției clasice nu trebuie verificata apriori. Daca este valida,
amenzile compensatorii ar descuraja toate constrângerile asupra comerțului si ar atinge
scopurile clasice. Daca nu, aceste amenzi ar permite constrângerilor care ar fi de dorit din
punct de vedere social, sa continue si in același timp ar compensa si societatea pentru raul
facut.
Cheltuieli particulare destinate prevenirii crimelor
O multitudine de masuri particulare si publice sunt luate pentru a se incerca sa se reduca
numarul si frecventa crimelor. Nevoia de acțiuni particulare este mare, in special in cazl
economiilor moderne, in mare masura interdependente, unde o persoana trebuie sa isi
incredinteze in mod frecvent propriile resurse si propria persoana „grijii” angajatilor,
patronilor, clientilor sau vanzatorilor. Daca fiecare persoana incearca sa minimizeze
pierderea previzibila din venitul personal datorata crimelor, deciziile particulare optimale pot
fi cu usurinta deduse.
Eficacitatea politicii publice
Anticiparea condamnarii si pedepsirii reduce pierderea datorata infractiunilor si astfel
mareste bunastarea sociala descurajand unii infractori.
Concluzii:
Aceasta lucrare foloseste analiza economica pentru a expune politicile optimale publice si
private de combatere a comportamentului ilegal. Deciziile „optimale” sunt interpretate in
sensul de decizii care minimizeaza pierderea sociala din venit cauzata de infractiuni. Aceasta
suma este suma pagubelor, costurilor de prindere si condamnare, a costurilor de realizare a
pedepselor impuse, s poate fi minimizata simultan in ceea ce priveste p,f sau forma lui f daca
una sau mai multe dintre aceste variabile nu sunt supuse unor restrictii „exterioare”.
Amenzile au un anumit avantaj fata de pedepse: de exemplu conserva resursele,
compenseaza societatea in timp e pedepsesc si infractorii si simplifica determinarea valorilor
optimale. Nu este surprinzator faptul ca amenzile sunt cele mai obisnuite pedepse si
importanta lor a crescut de-a lungul timpului. Indfractorii care nu pot plati amenzi trebuie
pedepsiti in alte feluri, dar analiza optimalizarii implica faptul ca pentru ei valoarea in bani
a acestor pedepse trebuie in general sa fie mai scazuta decat amenzile.
Razbunarea, intimidarea, siguranta, reabilitarea si compensarea sunt probabil unele din cele
mai importante deziderate propuse de-a lungul istoriei. Alaturi de acestea, minimzarea
pierderii sociale din venituripoate parea limitata, stupida, chiar caraghioasa.
Dar, spre exemplu, daca pedeapsa ar fi o amenda optimala, minimizarea pierderii din venit
ar fi echivalenta cu compensarea „victimelor” in totalitate si ar elimina „panica" sau ar fi
echivalenta cu impiedicarea tuturor infractiunilor care cauzeaza pagubele mari daca costul
prinderii, condamnarii si pedepsirii acestor infractiuni ar fi relativ scazut.
Deoarece acelasi lucru poate fi demonstrat si pentru razbunare si reabilitare, morala ar trebui
sa fie clara: minimizarea pierderii din venituri este de fapt foarte raspandita si astfel este mai
folositoare decat aceste deziderate atragatoare si dramatice, dar rigide.
Aceasta lucrare se concentreaza aproape in totalitate asupra determinarii politicilor optimale
pentru combaterea comportamentului ilegal si da mai putina atentie politicilor existente. De
exemplu, s-a constatat, pe baza celor sapte crime majore in Statele unite ca sunt pedepsite
mult mai sever crimele care aduc mai multe pagube. Oricum, exista si discrepante: de
exemplu schimbul existent intre inchisoare si amenzi prevazut in diverse regulamente este
in mod frecvent mai scazut decat cel prevazut, favorabil celor inchisi.
Partea a IV-a
Timpul si productia gospodareasca
Lucrarea despre alocarea timpului reformuleaza teoria gospodariei, astfel gospodariile nu mai
sunt considerate simplii consumatori pasivi si bunuri achizitionate din sectorul de piata, ci
producatori activi de marfuri nevandabile, cum ar fi sanatatea sau prestigiul. Aceste marfuri
sunt compuse combinand bunurile si serviciile de pe piata, timpul propriu al membrilor
gospodariei, educatia, indemanarea si alte variabile „ambientale”. Tot in aceasta parte este
abordata si functia productiei gospodaresti.
5. Alocarea timpului
Aceasta lucrare prezinta o teorie a alocarii timpului pentru diverse activitati. La baza teoriei
sta ideea ca gospodariile sunt atat producatori cat si consumatori, ele produc marfuri
combinand inputurile timp si bunuri conform regulilor de minimizare a costurilor din teoria
traditionala a firmei. Marfurile sunt produse in cantitati determinate de maximizarea functiei
utilitatii configuratiei marfurilor, supusa preturilor si constrangerii asupra resurselor.
Resursele sunt masurate cu ajutorul asa numitului venit complet, care este suma venitului
in bani si a celui la care se renunta sau ‚pierdut’ prin folosirea timpului si bunurilor pentru
obtinerea utilitatilor in timp ce preturile marfurilor sunt masurate cu ajutorul sumei
costurilor inputurilor bunuri si timp.
Efectul schimbarilor de venit, alte venituri, preturile bunurilor si productivitatea timpului de
lucru si de consum asupra alocarii timpului si configuratiei marfurilor produse a fost de
asemenea analizat. De exemplu, o crestere a castigurilor compensata de o scadere a celorlalte
venituri astfel incat venitul complet sa fie neschimbat, va cauza o micsorare a cantitatii de
timp folosite pentru activitatile de consum pentru ca timpul va deveni mai scump.
O interpretare „economica” traditionala a micsorarii de-a lungul timpului a orelor de munca
a accentuat cresterea productivitatii timpului de lucru si venitul si efectele substitutiei care
rezulta, presupunand ca cresterea productivitatii este dominanta. Alt factor care a avut
influenta a fost micsorarea de-a lungul timpului a preturilor bunurilor folosite pentru
marfurile in care se aloca intensiv timp.
Estimarile aproximative sugereaza ca, castigurile la care se renunta sunt importante
cantitativ si ca din aceasta cauza venitul complet este substantial superior venitului banesc.
Deoarece castigurile la care se renunta sunt in primul rand determinate de folosirea timpului,
mult mai multa atentie ar trebui data eficientei si alocarii sale. Bugetele de timp, considera
autorul, ar trebui incluse in bugetele banesti pentru a obtine o imagine mult mai fidela a
marimii si alocarii venitului complet.
6. Alocarea timpului si bunurilor de-a lungul timpului
In aceasta parte se discuta despre alocarea timpului si bunurilor pe toata durata vietii intre
trei sectoare principale: consumul, investitia in capitalul uman si participarea la forta de
munca. Este folosit cadrul expus in lucrarea autorului: „O teorie a alocarii timpului”,
Economic Journal, sept. 1965.
Unele implicatii ale acestui model au fost testate de autor cu ajutorul datelor
recensamantului din 1960, pe esantioane de 1/1000, in ceea ce priveste castigurile, orele si
saptamanile lucrate, clasificate in functie de varsta, sex, rasa, educatie.

7. Consideratii despre noua teorie a comportamentului consumatorului

Aceasta lucrare pledeaza pentru reformularea teoriei comportamentului consumatorului,
bazata pe abordarea functiei productiei gospodaresti, sugerata in lucrarea lui Becker „O
teorie a alocarii timpului”. Reformularile au aparut partial datorita caracterului inadecvat al
teoriei traditionale a alegerii si ceea ce este mai important, datorita capacitatii noii abordari
de a genera o gama larga de ipoteze convingatoare, care se pot testa si de a pune la dispozitia
omului de stiinta instrumentele necesare pentru intelegerea unui spectru mai larg de
comportamente umane studiate.
„O mare parte din ceea ce este foarte important in stiinta necesitatilor este imprumutat de la
stiinta eforturilor si activitatilor”. (Alfred Marshall)
Tratat in acest fel, efectul capitalului uman asupra consumului devine simetric cu efectul
sau asupra investitiei: acesta din urma indica valoarea baneasca a valului de venituri marite,
in timp ce primul indica valoarea monetara a valului de costuri reduse.
Pot fi observate pe scurt cateva implicatii ale includerii efectelor de consum ale capitalului
uman. Deoarece aceste efecte maresc in mod clar beneficiile totale ale investitiei, se va
consuma mai mult timp la orice varsta pentru a investi, decat s-ar consuma daca aceste
efecte ar fi nule. Acest lucru la randul sau implica o probabilitate mai mare a solutiilor „de
stocare” mai ales la varste fragede, demonstratia fiind relevanta. In plus, acum ar fi justificata
presupunerea ca randamentul consumului si randamentul ratelor salariilor cresc si scad in
acelasi timp pentru ca sunt rezultatele comune ale schimbarilor din fondul capitalului uman.
In concluzie, aceasta lucrare sugereaza ca abordarea functiei de productie gospodareasca a
teoriei consumului este un instrument puternic de analiza. Ea incorporeaza sistematic si
simetric numeroase constrangeri asupra comportamentului gospodariei, se bazeaza pe
schimbarile venitului si preturilor ca explicatii ale comportamentului studiat si reduce
corespunzator increderea in diferentele de gusturi sau preferinte. Aceste schimbari sunt de
dorit in primul rand pentru ca genereaza o varietate de previziuni comportamentale
suplimentare, fara o ingeniozitate deosebita sau teoretizari ad-hoc facute de cercetator. Noua
abordare extinde aplicabilitatea teoriei economice a alegerii in sectorul din afara pietei,
facandu-se astfel mai utila pentru analizarea comportamentului gospodariei din toate
punctele de vedere.
Teoria consumului a fost transformata, asadar, dintr-o zona sterila a economiei intr-o zona
dintre cele mai atragatoare. Aceasta reprezinta cea mai convingatoare dovada a puterii sale
analitice si a avantajelor sale practice.
8. O analiza economica a fertilitatii
Economistii au recunoscut demult ca oportunitatile de consum ale gospodariilor sunt
limitate de venitul disponibil, dar nu si faptul ca oportunitatile de productie ale firmelor sunt
limitate in exact acelasi mod la cele care produc profituri nenegative – sau la un set oarecum
mai mare atunci cand venitul provine si din alte surse. Aceasta neglijare provine din
preocuparea aproape exclusiva de firmele care maximizeaza profiturile, ele si numai ele fiind
independente de constrangerea oportunitatilor de productie. Daca firmele ar maximiza mai
degraba utilitatea decat profiturile sau s-ar comporta irational, constrangerea asupra
oportunitatilor ar actiona asupra firmelor la fel ca asupra gospodariilor.
Trebuie sa accepte realitatea chiar si unitatile de decizie irationale, ele neputand sa mentina,
de exemplu, o alegere care nu se mai afla in setul lor de oportunitati. Iar aceste seturi nu
sunt fixe sau dominate de variatii haotice, ci sunt modificate sistematic de diferite variabile
economice: o crestere compensata a pretului unor marfuri va schimba oportunitatile de
consum in altele. Prin urmare, sunt posibile raspunsuri sistematice, cu o mare varietate de
reguli de decizie, cuprinzand in mare parte comportamentul irational.
Intr-adevar, cel mai mare rezultat al acestei lucrari este faptul ca unitatile irationale vor fi
fortate adesea de o variatie a oportunitatilor sa reactioneze irational. De exemplu,
gospodariile impulsive vor tinde sa aiba curbe ale cererii inclinate negativ pentru ca o crestere
a pretului unor marfuri va schimba oportunitatile cu altele. Alte gospodarii irationale vor
tinde de asemenea, sa aiba curbe ale cererii inclinate negativ, firmele irationale curbe ale
cererii inclinate negativ pentru intrari, iar muncitorii irationali curbe ale ofertei pozitiv
inclinate pentru ocupatii.
Daca unitatile irationale raspund totusi adesea rational, explicatia ar fi aceea ca s-a acordat
putina atentiei studiului comportamentului irational. Un grup insa va reactiona mai corect
si mai rational decat o singura unitate, iar concentrarea exagerata asupra nivelului individual
poate conduce usor la o supraestimare a gradului de irationalitate asupra nivelului pietei.
S-a demonstrat explicit ca numai modelele simple ale comportamentului irational in care
alegerile curente erau determinate partial fata de cele din trecut si partial prin consideratii
probabilistice.

Partea a V-a
Comportamentul irational
In aceasta parte se demonstreaza ca teorema fundamentala a teoriei traditionale a cererii
consumatorului. Noua teorie a gospodariei este mai bogata si mai vasta decat teoria
traditionala, incluzand marfuri nevandabile, productia gospodareasca, alocarea justa a
timpului multor membri ai gospodariei, preturi umbra, investitii in capitalul uman si altele.
Abordarea care foloseste maximizarea si preferintele stabile ofera o indrumare mai
amanuntita in ceea ce priveste influenta acestor variabile diferite comparativ cu modelele de
comportament „irational” folosite in acest eseu.
9. Comportamentul irational si teoria economica
Se porneste de la ipoteza ca fiecare familie isi controleaza perfect atat numarul de nasteri,
cat si perioadele de timp dintre ele. Pentru majoritatea parintilor, copiii sunt o sursa de venit
psihic sau de satisfactie, iar, in terminologia economica, copiii vor fi considerati un bun de
consum.
Aceasta lucrare foloseste un cadru economic pentru a analiza factorii care determina
fertilitatea. Copiii sunt priviti ca un bun de consum indelungat, care aduce venit parintilor,
in primul rand venit psihic. Fertilitatea este determinata de venit, costurile copilului,
cunoastere, nesiguranta si preferinte. O crestere a venitului si o scadere a pretului va creste
cererea de copii, desi este necesar sa se faca distinctia intre cantitatea si calitatea copiilor
ceruti. Calitatea copiilor este direct proportionala cu marimea cheltuielilor cu ei.
Fiecare familie trebuie sa isi produca proprii copii, deoarece copiii nu pot fi cumparati sau
vanduti in sfera pietei. De aceea, fiecare nesiguranta in producerea de copii(cum ar fi sexul
lor) creeaza o nesiguranta corespunzatoare in consum. Acesta este si motivul pentru care
numarul de copii dintr-o familie nu depinde numai de cererea acesteia ci si de capacitatea ei
de a-i produce si de a-i aproviziona. Unele familii nu pot produce atatia copii cati doresc, iar
altele sunt nevoite sa produca mai multi decat doresc. Deci, fertilitatea efectiva poate fi
substantial diferita de fertilitatea dorita.
Autorul explica in mai mare masura cresterea fertilitatii in tarile vestice dupa razboi,
fluctuatiile ciclice ale fertilitatii relativ mici in comparatie cu cele ale altor bunuri de consum
indelungat, cateva relatii observate intre cantitatea si calitatea copiilor, si de ce femeile din
mediul rural sunt mai fertile decat cele din mediul urban.
De asemenea, Becker analizeaza in amanuntime o implicatie importanta, si anume ca
numarul de copii dorit depinde direct proportional de venit. Datele brute tipic selectionate
arata o relatie inversa cu venitul, dar aceste date nu mentin constanta cunoasterea
contraceptivelor. Cand este mentinuta constanta, apare o relatie directa. Aceasta parere este
sustinuta de corespondenta directa dintre modificarile ciclice ale venitului si fertilitatii.
Declinul secular al fertilitatii poate fi de asemenea compatibil cu o relatie directa deoarece
declinul secular al mortalitatii infantile si cresterea seculara atat a cunoasterii
contraceptivelor cat si a costurilor copilului pot depasi usor cresterea seculara a venitului.
10. Consideratii despre interdependenta dintre cantitatea si calitatea copiilor
Aceasta parte analizeaza existenta unei relatii speciale intre numarul (cantitatea) de copii
nascuti intr-o familie si calitatea copiilor, asa cum sunt ei perceputi de altii, daca nu de
parinti. Pentru intelegerea datelor privind interdependenta dintre calitate si cantitate si a
celor privindu-le exclusiv, este necesara presupunerea ca acestea doua sunt mai strans
legate decat orice alte marfuri alese la intamplare.
Trasatura de baza a acestei analize este consideratia ca pretul umbra al copiilor in raport cu
numarul lor este cu atat mai mare cu cat calitatea lor este mai mare. Sunt analizate, astfel
efectele venitului si efectele pretului.
11. O teorie a casatoriei
In acest eseu se demonstreaza faptul ca actul casatoriei nu reprezinta o exceptie si ca poate
fi analizat cu succes prin prisma cadrului oferit de economia moderna.
Doua principii simple formeaza inima analizei de fata:
Primul: deoarece casatoria se incheie practic intotdeauna in mod voluntar fie de catre
persoanele care se casatoresc, fie de catre parintii acestora, se poate aplica cu usurinta teoria
preferintelor, si se poate presupune ca persoanele care se casatoresc (sau parintii acestora)
se asteapta sa le creasca nivelul utilitatii deasupra celui pentru cazul cand ar ramane
singure.
Al doilea: de vreme ce pentru gasirea unui partener concureaza multi barbati si multe femei,
se poate presupune ca exista o piata a casatoriei. Fiecare persoana incearca sa gaseasca cel
mai bun partener, in functie de restrictiile impuse de conditiile de piata.
Aceste doua principii explica de ce sunt casatoriti cei mai multi dintre adulti si de ce
clasificarea partenerilor dupa avere, educatie si alte caracteristici este similara chiar atunci
cand conditiile sunt vizibil diferite. Tiparele maritale sunt diferite de la o societate la alta si
se modifica in timp intr-o varietate de moduri.
Sectiunea 2 din partea I analizeaza determinantii avantajelor casatoriei fata de cele ale
ramanerii singur pentru un barbat si o femeie. Castigul dintr-o casatorie depinde de
compatibilitatea sau complementaritatea timpului, bunurilor si altor intrari ale partenerilor
in productia gospodariei.
Sectiunea 3 din partea I se ocupa de modul in care un grup de barbati si femei se pot clasifica
in functie de caracteristici de piata si din afara pietei. Combinarea compatibila – o corelare
directa a trasaturilor caracteristice ale sotilor cu cele ale sotiilor – este in general optima, o
exceptie importanta fiind cazul cand clasificarea se face in functie de veniturile barbatilor si
ale femeilor, caz in care apare o corelatie inversa. Din punct de vedere empiric, cea mai
comuna este combinarea compatibila si se verifica pentru IQ, educatie, inaltime, atractivitate,
culoarea pielii, origine etnica si alte caracteristici.
Sectiunea 4 a partii I trateaza modul in care se imparte intre sot si sotie productia totala a
unei gospodarii. Partajarea nu este fixa intotdeauna, sa zicem 50-50, sau determinata
mecanic, ci variaza in functie de variatia ofertei si cererii pentru diferite tipuri de parteneri.
Partea II cuprinde diverse extinderi si modificari ale analizei relativ simple din partea I. Este
definita „grija”, si sunt tratate cateva dintre efectele sale asupra clasificarii optime precum si
avantajele casatoriei. Sunt analizati factorii care determina incidenta uniunilor maritale
poligame. Se renunta la presupunerea ca trasaturile caracteristice ale partenerilor potentiali
sunt cunoscute cu exactitate, si se analizeaza „cautarea” de parteneri, amanarile casatoriei,
casatoria de proba si divortul. Divortul si durata casatoriei sunt legate de asemenea de
investitii specifice facute in timpul casatoriei sub forma copiilor, a atasamentului si sub alte
forme. Se cerceteaza de asemenea pe scurt implicatiile diferitelor modele maritale asupra
fertilitatii, selectiei naturale si asupra inegalitatilor de venit din cadrul familiei.
Constatarile din partea II:
O explicatie a motivului pentru care persoanele tin una la cealalta e mai probabil sa se
casatoreasca decat celelalte persoane similare care nu manifesta aceasta afectiune una
pentru cealalta. Acest fapt ofera la randul sau o justificare pentru presupozitia ca fiecare
familie actioneaza ca si cand ar maximiza o singura functie de utilitate.
O explicatie a motivului pentru care poligamia, atunci cand este permisa, se intalneste mai
mult la barbati mai prosperi si in general de ce inegalitatile dintre barbati si diferentele dintre
numarul de barbati si femei au fost importante in determinarea incidentei poligamiei.
O analiza a relatiei dintre selectia naturala in timp si casatoria compatibila, care este
relevanta pentru intelegerea, printre alte lucruri, a persistentei timp de cateva generatii a
diferentelor dintre veniturile diferitelor familii.
O analiza cu privire la casniciile care sunt mai expuse separarii sau divortului precum si o
analiza referitoare la modul in care difera casnicia compatibila a celor care se recasatoresc
de prima lor casnicie.
Discutiile din aceasta lucrare reprezinta in principal o serie de prezentari preliminare ale
unor studii mult mai complexe aflate in curs. Studiile complete vor permite cititorilor o
evaluare mult mai corecta a valorii abordarii noastre economice pentru intelegerea tiparelor
materiale.

Partea a VII-a
Interactiuni sociale
Cele doua lucrari din aceasta sectiune analizeaza interactiunea dintre persoane, care rezulta
din atitudinea pe care o au, una fata de cealalta. In prima lucrare este expusa o analiza
generala a acestor „interactiuni sociale”, iar apoi sunt analizate cateva aplicatii, in special
interactiunea dintre membrii aceleiasi familii. Se arata, printre altele, de ce chiar si membrii
egoisti ai familiei au cateodata tendinta sa se poarte ca si cand ar fi altruisti unul fata de
celalalt.
Aceasta tendinta este denumita „teorema pustiului ticalos” si este folosita in a doua lucrare
pentru a explica de ce comportamentul altruist poate fi selectionat biologic de-a lungul
timpului. Comportamentul altruist poate de fapt sa mareasca in loc sa micsoreze consumul
personal si propriile proiecte de supravietuire. Deoarece probabilitatea ca altruismul sa le
mareasca este mai mare atunci cand este indreptat spre membrii familiei, altruismul real
sau simulat este mai puternic selectionat biologic in interiorul familiei decat intre familii
diferite.
12. O teorie a interactiunilor sociale
Acest eseu foloseste instrumentele simple ale teoriei economice pentru a analiza
interactiunile dintre comportamentul anumitor persoane si diverse caracteristici ale altor
persoane. Desi aceste interactiuni sunt accentuate in literatura sociologica si antropologica
contemporana, si au fost considerate piatra de temelie a comportamentului de catre
economisti importanti ai secolului XIX, au fost ignorate in mare parte de literatura economica
moderna.
Conceptul central al analizei este venitul social, suma venitului personal al unei persoane
(castigurile sale etc.) si valoarea monetara pe care o au caracteristicile relevante ale celorlalti
pentru el, ceea ce eu numesc mediu social. Cheltuirea optimala a venitului sau personal
pentru schimbarea acestor caracteristici este data de conditiile marginale obisnuite. Folosind
conceptul de venit social, pot analiza efectul asupra acestor cheltuieli pe care il au
schimbarile diverselor surse de venit si preturi, inclusiv „pretul” mediului social. Poate ca cea
mai importanta implicatie este ca schimbarea doar a venitului personal va tinde sa cauzeze
o schimbare relativ importanta a acestor cheltuieli, cu alte cuvinte, elasticitatea venitului
personal a cererii de cheltuieli va tinde sa fie „mare”, mai mare decat elasticitatea rezultata
din schimbari cu acelasi procentaj ale venitului personal si mediului social.
Interactiunilor dintre membrii aceleiasi familii li s-a dat cea mai mare atentie. „Capul familiei”
este ales indiferent de sex sau varsta, drept membrul care transfera puterea generala de
acizitie celorlalti membri ai familiei pentru ca este preocupat de bunastarea lor, daca un
astfel de membru are urmatoarele proprietati:
O distribuire a venitului intre membri nu afecteaza consumul sau bunastarea niciunui
membru pentru ca determina schimbari compensatorii ale transferurilor facute de capul
familiei. Drept rezultat, fiecare membru este cel putin partial asigurat impotriva dezastrelor
care il pot afecta.
Nu numai capul familiei, ci si ceilalti membri se comporta ca si cand i-ar „iubi” pe toti
membrii, chiar si cand sunt de fapt egoisti, in sensul ca maximiszeaza nu doar venitul
personal ci venitul familiei. Astfel, existenta unui cap al familiei economiseste canditatea de
dragoste adevarata dintr-o familie.
O familie se comporta ca si cand ar maximia o functie a utilitatii consistenta si tranzitiva
supusa unei constrangeri bugetare care depinde doar de variabilele familiei. Aceasta functie
a utilitatii este aceeasi cu a capului familiei, nu pentru ca acesta are o putere dictatoriala,
ci pentru ca preocuparea sa pentru bunastarea familiei integreaza toate functiile lor de
utilitate intr-o singura functie consistenta.
Transferurile de la parinti la copii in forma, sa spunem, scolarizarii, cadourilor si mostenirilor
tind sa fie invers proportionale cu ceea ce ar fi venitul copiilor comparativ cu cel al parintilot,
in absenta acestor transferuri. Astfel, venitul relativ al copiilor inclusiv transferurile poate sa
nu fie dependent sau sa fie chiar invers proprotional cu aceste transferuri. In consecinta, nu
putem presupune nimic despre stabilitatea de peste generatii a pozitiilor economice sau
sociale, cunoscand doar relatia dintre pozitia parintilor si suma transferata.
Am tratat mai pe scurt caritatea si invidia, dand o atentie speciala efectelor diverselor
schimbari ale venitului asupra contributiilor caritabile si cheltuielilor pentru miscorarea
invidiei. De exemplu, elasticitatea mult mai mare a venitului cererii de contributii
caritabile(estimata cu ajutorul diferentelor dintre veniturile individuale a la un moemnt dat)
decat cea dedusa din schimbarile compuse ale venitului de-a lungul timpului este ilustrata
de implicatiile acestei teorii a interactiunilor sociale si nu de teoria traditionala a alegerii.
Din punct de vedere metodologic, scopul acestei lucrari este de a arata cum o alta relatie
considerata importanta in literatura sociologica si antropoligica, poate fi analizata cu folos
cand este inclusa intr-un cadru furnizat de teoria economica. Probabil ca principala
explicatie pentru neglijarea interactiunilor sociale de catre economisti nu este nici dificultatea
analitica, nici o preocupare pentru concepte mai importante, ci atentia excesiva data
dezvoltarilor formale din utlimii 70 de ani. Drept consecinta, chiar si conceptele considerate
importante de economistii anteriori, cum ar fi interactiunile sociale, au fost lasate deoparte.
13. Altruism, egoism, si competitivitate genetica: Economia si sociobiologia
Economistii in general preiau gusturile asa cum le primesc si rezolva consecintele
schimbarilor preturilor, veniturilor si altor vairabile presupunand ca acestea nu se schimba.
Atunci cand sunt fortati, ori incep sa se teoretizeze ad-hoc, ori trimit in mod expliciti discutia
despre gusturi sociologilor, psihologilor sau antropologilor. Din pacate, aceste discipline snu
s-au dezvoltat foarte mult in ceea ce priveste cunostintele sistematice si folositoare despre
gusturi.
Aceasta sectiune isi propune a realiza o continuitate a studierii impreuna a domeniilor
prezentate, avand un caracter amplu psihologic.
Meme review

Becker lanseaza multi de “daca” inspre publicul sau, lucrarile sale fiind printre primele de
acest gen si inovand intr-un teritoriu virgin pentru economie la acea vreme. In acelasi timp,
chiar daca lucrarea reflecta noutate, ea se axeaza pe sistemele din SUA in principal.
Eforturile sale sunt de admirat, insa limbajul sau este unul destul de apoteotic, astfel incat
ni se pune problema in ambele sensuri de multe ori si nu este trasa o concluzie clara, datorita
flexibilitatii psihologiei umane, a nenumaratilor factori de luat in calcul. Daca ar fi considerati
acestia in totalitate, consider ca o astfel de carte ar putea fi mereu completata cu alte si alte
puncte de vedere, cel putin geografic vorbind.
Pentru Becker, in mod clar abordarea economica nu se limiteaza numai la bunuri materiale
si cereri si nici la sectorul de piata. El considera ca preturile si celelalte instrumente ale pietei
distribuie resursele insuficiente in cadrul unei societati si in acest fel limiteaza cererile
participantilor si le coordoneaza actiunile. Ele masoara costul favorabil pentru utilizarea
resurselor rare, iar modul economic de abordare prevede acelasi tip de raspuns la preturile
umbra ca si la preturile din sectorul de piata.
Becker este de parere ca legile fizicii, chimiei, matematicii, biologiei au o mare influenta
asupra comportamentului prin influenta lor asupra preferintelor si posibilitatilor de
productie. El recunoaste insa ca marea parte a comportamentului nu este inca inteleasa si
ca variabilele noneconomice contribuie si ele semnificativ la intelegerea comportamentului
uman, in viziunea sa o serie de participanti ce isi maximizeaza utilitatea pornind de la un set
stabil de preferinte si acumuland o cantitate optima de informatii si alte intrari intr-o
varietate de piete.
Cu alte cuvinte, crezul lui Becker este ca in mintea unui om va creste, deseori, pretul unei
tranzactii, daca face afaceri cu o minoritate pe care o discrimineaza. Teoria sa sustine
competitia, deoarece aceasta duce la scaderea gradului de discriminare. Daca firmele ar fi in
stare sa se axeze in principal pe angajarea minoritatilor si oferirea unui produs sau serviciu
mai bun, o astfel de firma ar fi capabila sa evite discrepanta in plata oferita salariatilor, fiind
aici vorba de oameni albi si negri, femei sau barbati, la fel de productivi.
Cercetarea lui Becker a condus la concluzia ca atunci cand minoritatile sunt intr-un procent
mic, costul discriminarii se abate in principal asupra acestora. Atunci cand acestia reprezinta
majoritatea insa, costul discriminarii se abate asupra propriilor parti. Becker este de
asemenea pionier al cercetarilor despre impactul profetiilor induse de catre profesori si
angajati asupra minoritatilor. O asemenea atitudine de multe ori duce la o scadere a gradului
de investire in abilitati productive si educarea minoritatilor.
O analiza a autorului demonstreaza ca separarea completa reduce venitul absolut si relativ
al minoritatii si drept urmare mai degraba creste decat reduce, discriminarea de piata
impotriva minoritatii. Pentru Becker, pare rezonabil ca discriminarea economica in societati
concurentiale sa fie legata de minoritati economice, iar discriminarea politica de minoritati
politice.
Consideratiile autorului mi se par intemeiate in cazul in care acesta doreste sa isi compare
munca cu cea a economistilor secolelor anterioare; modelul ideal al unei societati isi are loc
in cartile clasice. Ceea ce am luat constructiv de la aceasta prezentare a fost paralela pe care
Becker a realizat-o intre sistemul liberei intreprinderi si cel democratic. In partea a doua se
studiaza abaterile de la acest model perfect, insa concluzia ramane totusi una apoteotica, de
forma: “poate ar fi preferabil sa nu reglezi monopolurile economice si sa suporti efectele
negative, decat sa le reglezi si sa suporti efectele imperfectiunilor politice”, deoarece,
considera Becker, ignoranta si cerintele ridicate impuse organizatiilor politice sunt probabil
cele mai puternice doua forte care produc monopoluri si alte imperfectiuni in democratii,
alaturi de alegerile periodice mai degraba decat continue, si preferintele diferite ale
electoratului.
Abordarea folosita in sectiunea „crima si pedeapsa” urmeaza analiza economiștilor asupra
alegerii si pornește de la ipoteza ca o persoana comite o infracțiune daca utilitatea probabila
a acelei infracțiuni depaseste utilitatea pe care o poate obține folosindu-si timpul si celelalte
resurse in alte activitati. Ori personal gasesc grea de procesat motivarea unui astfel de act,
descrierea contextului ramanand de o natura pur economica, impartiala. „Unele persoane
devin „criminali” deci, nu din cauza ca motivația lor fundamentala difera de cea a altor
persoane, ci pentru ca beneficiile si cheltuielile lor sunt diferite”. Este bine ca autorul
recunoaște ca un astfel de comportament face parte dintr-o teorie mult mai generala si nu
necesita concepte ad-hoc ca asociere diferențiala, anomie, si altele asemenea, nici nu
presupune cunoașterea perfecta, calcularea rapida cu ușurința, sau orice alte caricaturi ale
teoriei economice. Luata altfel decat a fost intentionat, aceasta teorie poate conduce la
concluzia ca toti suntem in fapt criminali in asteptare, deoarece problema daca crima este
profitabila se pune in funcție de atitudinile infractorilor fata de risc si nu este legata direct
de eficienta politiei sau de banii cheltuiți in combaterea crimei.
Becker trateaza problema si din prisma unor conditii din tari cu altfel de sisteme, insa analiza
nu mai este foarte valida in ziua de astazi, aproximativ 20 de ani dupa publicarea cartii sale.
Teoria autorului despre gospodarie mi se pare una foarte valida; este de admirat schimbarea
de perspectiva asupra statutului acestora, revolutionand si reintregind modul in care
vizualizam anteriorii simpli consumatori pasivi, sau marfurile nevandabile.
Da, gospodariile sunt atat producatori cat si consumatori, ele produc marfuri combinand
inputurile timp si bunuri conform regulilor de minimizare a costurilor din teoria traditionala
a firmei. Marfurile sunt produse in cantitati determinate de maximizarea functiei utilitatii
configuratiei marfurilor, supusa preturilor si constrangerii asupra resurselor. Becker le
masoara si le analizeaza folosind o apropiere noua fata de concepte vechi si incurajeaza la
inovari in acest domeniu. De asemenea, el testeaza implicatiile in mod statistic pentru a
impulsiona si da o directie de analiza celor interesati in domeniu, folosind date de actualitate,
usor de mobilizat pentru a ajunge la concluzia scontata.
Lucrarile sale din aceasta sectiune pledeaza pentru reformulari ale teoriilor stabilite pana
atunci, cea a teoriei comportamentului consumatorului, bazata pe abordarea functiei
productiei gospodaresti, cea a alocarii timpului etc. Reformularile au aparut partial datorita
caracterului inadecvat al teoriei traditionale a alegerii si ceea ce este mai important, datorita
capacitatii noii abordari de a genera o gama larga de ipoteze convingatoare, care se pot testa
si de a pune la dispozitia omului de stiinta instrumentele necesare pentru intelegerea unui
spectru mai larg de comportamente umane.
Teoria consumului a fost transformata, asadar, dintr-o zona sterila a economiei intr-o zona
dintre cele mai atragatoare. Aceasta reprezinta cea mai convingatoare dovada a puterii sale
analitice si a avantajelor sale practice.
Intr-adevar, cel mai mare rezultat al acestei lucrari este faptul ca unitatile irationale vor fi
fortate adesea de o variatie a oportunitatilor sa reactioneze irational. La urmatoarea sectiune,
dedicata acestui tip de comportament, se porneste in general de la ipoteze ale modului ideal,
precum ca fiecare familie isi controleaza perfect atat numarul de nasteri, cat si perioadele de
timp dintre ele etc. Autorul abordeaza aceasta sectiune pur tehnic ca si nucleu al unei
exprimari economice, numind, spre exemplu, copiii, sursa de venit psihic sau de satisfactie,
un bun de consum.
Aceasta lucrare foloseste un cadru economic pentru a analiza factorii care determina
fertilitatea. Este analizat astfel un intreg sistem, alaturi de caracteristica „fertilitate”, din
punct de vedere economic, luandu-se in considerare atat factori evidenti, cat si unii care in
mod normal pot scapa de analiza noastra la o prima privire.
In acest eseu se demonstreaza faptul ca actul casatoriei nu reprezinta o exceptie si ca poate
fi analizat cu succes prin prisma cadrului oferit de economia moderna. El reduce actele de
ordin familial la un plan simplu, economic, motivand alegerile partenerilor in legatura cu o
uniune, cu numarul de copii, cu productivitatea acestora etc.
„O explicatie a motivului pentru care persoanele tin una la cealalta e mai probabil sa se
casatoreasca decat celelalte persoane similare care nu manifesta aceasta afectiune una
pentru cealalta. Acest fapt ofera la randul sau o justificare pentru presupozitia ca fiecare
familie actioneaza ca si cand ar maximiza o singura functie de utilitate.
O explicatie a motivului pentru care poligamia, atunci cand este permisa, se intalneste mai
mult la barbati mai prosperi si in general de ce inegalitatile dintre barbati si diferentele dintre
numarul de barbati si femei au fost importante in determinarea incidentei poligamiei.”
Discutiile din aceasta lucrare reprezinta in principal o serie de prezentari preliminare ale
unor studii mult mai complexe aflate in curs. Studiile complete vor permite cititorilor o
evaluare mult mai corecta a valorii abordarii noastre economice pentru intelegerea tiparelor
materiale.
In ceea ce priveste interactiunile sociale, cele doua lucrari din aceasta sectiune analizeaza
interactiunea dintre persoane, care rezulta din atitudinea pe care o au, una fata de cealalta.
In prima lucrare este expusa o analiza generala a acestor „interactiuni sociale”, iar apoi sunt
analizate cateva aplicatii, in special interactiunea dintre membrii aceleiasi familii. Se arata,
printre altele, de ce chiar si membrii egoisti ai familiei au cateodata tendinta sa se poarte ca
si cand ar fi altruisti unul fata de celalalt.
„Nici un om nu este o insula”, „Omul este un animal social”.
Conceptul central al analizei este venitul social, suma venitului personal al unei persoane
(castigurile sale etc.) si valoarea monetara pe care o au caracteristicile relevante ale celorlalti
pentru el, ceea ce Becker numeste mediu social. Interactiunilor dintre membrii aceleiasi
familii li s-a dat cea mai mare atentie.
Considerand intreaga sa lucrare, putem spune ca Becker este un laureat al premiului Nobel
intr-adevar de laudat, mai ales datorita statutului de pionier in domeniul in care a publicat
materialul. El nu mai prezinta astazi noutati pentru teoria economica, dar a impulsionat,
prin abordarea sa noua la acea vreme, iesirea dintr-un cerc vicios si cercetarea mai departe
a unor concepte care sa rezulte in final la o dezvoltare fara precedent a economiei. Practic,
toata lucrarea sa sprijina principiul general cum ca eforturile economistilor ar trebui sa aiba
drept scop final intelegerea si mai in profunzime a comportamentului uman si cerintelor sale,
mai ales datorita faptului ca in fond caracterul unei persoane, background-ul sau,
influenteaza decizia finala adoptata, in orice situatie economica la care ne putem gandi, chiar
si in ziua de astazi.
Consider ca nu numai ca aceste articole au stat la baza dezvoltarii marketing-ului ca
domeniu, insa, in cele din urma, ele reprezinta cea mai valida cale de dezvoltare a economiei
in zilele noastre, in acelasi timp fiind un domeniu enigmatic si care lasa loc mereu de mai
multe interpretari si abordari, economice sau nu.