Efectuarea unui test de adsorbtie

Am preparat mai întâi soluţii etalon de diferite concentraţii de NaNO 3

pentru a putea trasa curba de etalonare.
Concentraţiile folosite au fost: 2, 4, 8, 12, 15 mg NaNO3/L.
După obţinerea curbei de etalonare, am preparat o soluţie de NaNO3,
de concentraţie 200 mg/L, pe care am folosit-o în testele de adsorbţie.

Adsorbţia a avut loc sub agitare continuă, în pahare Erlenmeyer, la

temperatura camerei.
1g din fiecare din solidele de adsorbţie se pun în contact cu 100 mL
din soluţia de analizat.
Probele de analizat s-au luat după 20, 40, 60, 90 şi 120 minute.
S-a lucrat concomitent cu toate cele patru probe, în aceleaşi
condiţii, pentru a evita pe cât posibil erorile de lucru.
Analizele s-au făcut la spectrofotometru JASCO V-650.
 Pentru a fi siguri că ne vom situa în domeniul curbei de etalonare,
toate probele au fost diluate astfel încât concentraţia maxim posibilă (în cazul în
care nu ar exista fenomenul de adsorbţie) să fie 8 mg/L.