Ma plimb printre casele Şcheilor in joia mare si lumina blanda a soarelui, ciripitul vesel al pasaretului

printre florile copacilor imi aduce aminte de Pastile copilariei mele. Arome de cozonaci cu nuca
coapta si aluat framantat indelung evadeaza printre jaluzelele coborate peste ferestre. Clinchet de
oale se aude dincolo de porti, ca acela din bucataria bunicii de unde mirosul de friptura facuta dupa
retete mostenite cu mirodenii miraculoase ne imbata narile. Deloc mai palide in atingerea simturilor,
culorile zilelor de Pasti straluceau in vase, castroane si gradini. Oua viu colorate, verdeturi proaspete,
mustind de seva si mirosul primaverii, cozonaci stralicitori cu aluat galben, glazuri monocrome sau
pestrite, tronau pe mesele alta data izolate, descriindu.le in sfarsit rostul. Culorile dinlauntrul caselor
reflectau doar o parte din ce se vedea afara. Parca asteptasera ca niste copii nerabdatori ca soarele
sa le dea voie sa iasa in curte si tot ca niste copii navalisera in gradini: lalelele rosii si galbene, florile
roz de cais, trandafirul japonez al bunicii care se stufosea in stropi corai la poarta, albastrele si violete
si stelele de aur ale forsiției, mandria bunicii.

Toate amintirile ma napadira si m.au rapit de pe ulita Şcheilor direct in curtea bunicii. Inspirata poate
de culorile primaverii, tinuta mea compusa de mama era destul de asortata cu tot iuresul lor.
Pantofiori galbeni de piele care ma strangeau dar ii suportam pentru ca.mi stateau bine, sarafan
asortat crosetat de bunica si bluza alba cu volanase la maneca, doua codite impletite incadrau fața
bucalata. Eram copil atunci si.mi dau seama ca acel copil nu a plecat niciodata si nici nu a crescut.
Locuieste in mine, plange dar mai cu seama rade cu gura pana urechi, se joaca mult si deseneaza
inca.

Mai presus de culori si mirosuri, Pastele copilariei mi se evoca insa prin ceva mult mai subtil:
atmosfera pasnica ce cuprindea totul, casele si ferestrele lor, curtile si florile din ele, asezata si buna
ca o bunica harnica ce pregateste masa nestiuta de nimeni, apoi priveste la nepotii ei cu nesfarsita si
muta iubire. Cred ca asta imi inspira starea din aceasta mare joi, iubirea unei familii plina de copii,
vegheata de ochii intelepti ai bunicilor. Familia. Linistea e sparta pe alocuri de tipetele unor fetite
care se joaca pe strada. Apoi copiii tac si linistea cu miros de cozonac si ceapa verde imbraca tot ca o
pacla grea si calduta.