Informatii generale

Etanolul este o substanță organică

din clasa alcoolilor. Mai poartă
denumirea de alcool etilic și are
formula moleculară C2H5OH putând
fi scris CH3 – CH2 – OH.
Se prezintă ca o substanță lichidă
incoloră, solubilă în apă în orice
proporții. Solubilitatea se datorează
grupării hidroxil din molecula
alcoolului prin intermediul careia
între moleculele de apă și de alcool
se stabilesc legaturi de
hidrogen intermoleculare.
Etanolul, ca toți alcoolii, prezintă un
ușor caracter acid dovedit prin
reacția sa cu metalele alcaline; o
reacție tipică este reacția cu sodiul în
urma căreia se formează ionul etoxid
și se eliberează protonul din
gruparea hidroxil. Protonul se
fixează pe perechea de electroni ai
oxigenului din apă, generând ionul
hidroniu care oferă aciditate soluției
respective.
Etanolul nu reacționează cu
hidroxizii alcalini, față de fenoli care
sunt tot compuși hidrozilici și care
reacționează cu hidroxidul de sodiu
formând ionul fenoxid. Alte reacții
tipice etanolului sunt reacțiile cu
acizii carboxilici când
rezultă esteri folosiți pe post de
aromatizanți.
Utilizare
Utilizare terapeutica – Sub o forma
improprie consumului (alcool
denaturat sau modificat, adica cu
adaugarea unei substante
colorante), alcoolul etilic se
utilizeaza ca antiseptic contra
bacteriilor, doar pentru piele si in
absenta oricarei plagi. El este
comercializat in grade diferite de
diluare: 90, 70 sau 60% in volum.
Forma 70% in volum (70 mililitri de
alcool diluati in 30 mililitri de apa)
asigura cea mai eficienta asepsie
(comparativ cu celelalte
concentratii).0
Etanolul poate fi oxidat pentru a
forma acetilena si pe urma acidul
acetic. Acesta poate fi deshidratat
pentru a forma eter. Alte produse
fabricate din etanol sunt butadine,
care sunt utilizate in producerea
sintetica a cauciucului, si in
fabricarea anestezicelor locale.
Etanolul poate fi amestecat cu
benzina pentru a forma carburant.
Etanolul este solubil in apa si cu
marera majoriate a
solventilor organici.Este un solvent
excelent pentru multe substante si
este folosit in producerea
parfumurilor, lacurilor, a celulozei si
a explozivilor. Solutiile alcoolice din
substantele nonvolatile poarta
denumirea de tincturi, iar solutiile
volatile poarta derturi. Marea
majoriata a etanolului industrial este
denaturata pentru a nu putea fi
consumata pe post de bautura.
Materia prima
Exista doua surse de materie prima.
1.Sursa alimentara
Etanolul poate fi făcut din orice
cultura de plante, care conține o
cantitate mare de zahăr sau de
componente care pot fi transformate
în zahăr, cum ar fi amidon sau
celuloză.
Ca exemplu pot servi sfecla de
zahăr și trestia de zahăr care conțin
zahăr natural. Culturi, cum ar fi
porumbul, grâul și orzul conțin
amidon, care pot fi ușor transformat
în zahăr. Majoritatea copacilor și
ierburile sunt fabricate din celuloza,
care poate fi, de asemenea,
transformata în zahăr, deși nu la fel
de ușor ca și amidonul.
Cele mai mult etanolul este produs
printr-un proces în patru etape:
 1. Selectarea materiei prime
pentru producerea etanolului
(culturi sau plante) ;
2. Zahărul se dizolvă din
materialul sol, sau amidon sau
celuloză se transformă în zahăr;
3. Microbii se hranesc cu zaharul,
producătoare de etanol și dioxid
de carbon ca produse
secundare;
4. Etanol este purificat pentru a
atinge concentrația corectă.
De asemenea, este posibil să se
producă etanol printr-un proces
umed-frezat, care este utilizat de
mulți producători de etanol
mari. Acest proces produce, de
asemenea, produse secundare, cum
ar fi siropul de porumb bogat in
fructoza, care este folosit ca un
indulcitor in multe alimente
preparate.
Alta materie prima pentru fabricarea
etanolului este celuloza din lemn,
respectiv hidratii de carbon obtinuti
prin hidroliza cu acizi a celulozei, din
deseuri lemnoase, stuf etc. Alcoolul
rezultat este impurificat cu mici
cantitati de metanol. De asemenea,
s-a incercat o valorificare a lesiilor
bisulfitice de la industria celulozei, in
vederea obtinerii etanolului.
2.Sursa nealimentara de obtinere
este prin hidratarea etilenei din
metan ,etan.
Chimismul producerii
În timpul fermentarii etanolului ,
glucoza,culturi de trestie de zahar
sau sau de altă natură sunt
convertite în etanol și dioxid de
carbon .
C 6 H 12 O 6 → 2 C 2 H 5 OH + 2
CO 2 + Q
Fermentare are loc în soluție apoasă
și soluția rezultată după fermentarea
are un conținut de etanol de
aproximativ 15%. Etanol este apoi
izolat si purificat printr-o combinație
de tehnici de adsorbție și de
distilare. Purificare necesita un
consum mare de energie.
În timpul arderii etanolul
reacționează cu oxigenul pentru a
produce dioxid de carbon, apa,
căldură:
C 2 H 5 OH + 3 O 2 → 2
CO 2 + 3 H 2 O + Q
Etanolul poate fi, de asemenea,
produs pe cale industrială
din etilenă, prin hidroliza:
 C2H4+H2O→
CH 3 CH 2 OH
Instalatiile industriale
Prepararea industriala a etanolului
cuprinde mai multe operatii. Ca
materii prime se folosesc cereale
sau cartofi, pentru continutul lor de
amidon. Cerealele sau cartofii
sfaramati sunt amestecati cu apa la
temperatura de 60oC si, preferabil,
sub presiune de cca 3 atm. Pana
cand rezulta o coca.
Independent, se pregateste malt,
prin incoltirea orzului. Maltul terciuit
cu apa este amestecat cu coca de
amidon in zaharificator, un dispozitiv
prevazut cu agitator si serpentina de
racire. Temperatura nu trebuie sa
depaseasca 60oC, deoarece altfel
amilaza este distrusa. Dupa cca o
ora, amestecul din zaharificator se
transforma intr-un lichid subtire si cu
gust dulce, cea mai mare parte din
amidon s-a transformat in maltoza.
Lichidul obtinut este racit la 15-
20oC, dupa care i se adauga drojdie
de bere. Aceasta se inmulteste si,
dupa un timp, incepe o fermentatie
energica. Fermentatia alcoolica
dureaza 2-3 zile. Vasele in care se
produce fermentatia trebuie racite,
deoarece prin fermentarea fiecarui
kg. de zahar se degaja 133 kcal.
Bioxidul de carbon format in acest
timp poate fi colectat.
Prin fermentatia alcoolica se
produce un lichid, numit plamada,
care contine pana la 18 % alcool,
restul fiind apa, cantitati mici de
glicerina, alcooli propilic, butilic,
amilic etc. Acest lichid este supus
unei prime distilari, in urma careia
rezulta etanolul brut, de 90 %
concentratie. Reziduul de la distilare
se numeste borhot si este folosit ca
nutret pentru vite, deoarece contine
proteine, grasimi etc.
Alcoolul brut este supus rectificarii,
in coloana de rectificare, obtinandu-
se ca produs de distilare un alcool
de 95,6 %, iar ca reziduu de distilare
glicerina si fuzelul,un lichid uleios,
format din alcooli superiori (propilic,
butilic, amilic).
Alcoolul de 95,6 % este un amestec
azeotrop, cu punct de fierbere
78,15oC; de aceea, pentru obtinerea
unui alcool pur (alcool absolut) nu se
poate recurge la inca o distilare, ci
se aplica metode speciale, de
exemplu tratarea cu substante care
se combina cu usurinta cu apa (oxid
de calciu, sulfat de calciu calcinat
etc.) urmata de distilare.
Schema industriala contine:
1. Schimbator de caldura
2. Agitator
3. Coloana de sinteza(hidrator)-
reactor
4. Condensator
5. Separator de gaze
 Etanolul: un combustibil ecologic
costisitor!
IN URMA UNOR NOI STUDII
REALIZATE, OAMENII DE STIINTA
AU AJUNS LA CONCLUZIA CA
PROCESUL DE FABRICATIE AL
ETANOLULUI NECESITA O
CANTITATE ENORMA DE APA,
FACAND DIN ACESTA UN
COMBUSTIBIL ECOLOGIC
COSTISITOR
TININD CONT DE FAPTUL CA
RESURSELE DE PETROL ALE LUMII
SE MICSOREAZA RAPID NE
ASTEPTAM TOT MAI MULT CA
ETANOLUL, UN COMBUSTIBIL
ECOLOGIC, SA INLOCUIASCA
BENZINA SAU MOTORINA. IN
PROCESUL DE FABRICATIE AL
ETANOLULUI SE UTILIZEAZA
DIFERITE PLANTE, IAR AMESTECAT
IN PROPORTIE DE 85% CU BENZINA
SE OBTINE E85.
ULTIMELE STUDII REALIZATE DE
UNIVERSITATEA DIN MINNESOTA
ARATA CA PRODUCEREA
COMBUSTIBILULUI E85 ESTE
MULT MAI COSTISITOARE DECAT
SE CREDEA, PROCESUL
TEHNOLOGIC AL ACESTUIA AVAND
NEVOIE DE O CANTITATE DE APA
DE 3 ORI MAI MARE DECAT ERA
ANTICIPAT. ACEST STUDIU ARATA
CA SUNT NECESARI APROXIMATIV
2000 DE LITRI DE APA PENTRU A
PRODUCE UN LITRU DE ETANOL.
CERCETATORII CONDUSI DE
SANGWON SUH AU AJUNS LA
CONCLUZIA CA MODUL IN CARE
ESTE IRIGATA O PLANTATIE
INFLUENTEAZA CONSUMUL
CANTITATII DE APA UTILIZATA
PENTRU PRODUCEREA
ETANOLULUI. IN ACELASI TIMP,
MICHELE HOLBROOK, PROFESOR
DE SILVICULTURA IN CADRUL
UNIVERSITATII HARVARD
CONSIDERA CULTIVAREA
PLANTELOR PE CAMP CA FIIND
UNA DIN CELE 6 “ SARCINI
IMPOSIBILE” PE CARE ACESTEA
NU LE POT INDEPLINI.
“DACA TRANSFORM MASA
CORPULUI MEU IN FRUNZE DE
FLOAREA SOARELUI, AR TREBUI SA
BEAU 2 LITRI DE APA LA FIECARE
30 DE SECUNDE”, A DECLARAT
MICHELE HOLBROOK. ACELASI
PROFESOR A ADAUGAT RECENT SI
CEA DE-A SAPTEA SARCINA
IMPOSIBILA PENTRU PLANTE:
PRODUCEREA IN CANTITATI MARI
DE COMBUSTIBIL LICHID DIN
RECOLTE.
Bioetanol
Utilizarea bioetanolului drept
carburant pentru motoarele cu
ardere interna nu este o inventie
recenta, fiind practicata de aproape
un secol si jumatate. Ideea folosirii
bioetanolului drept carburant pentru
motoarele cu aprindere prin scânteie
dateaza din primele decade ale
secolului al XIX-lea. În 1860
Nicolaus A. Otto a utilizat etanolul
pentru alimentarea prototipului
motorului sau, precursorul
motoarelor cu aprindere prin
scânteie de azi.
“Redescoperirea” în ultimii ani a
bioetanolului ca si carburant s-a
datorat necesitatii de gasire a unor
surse de energie alternative care sa
înlocuiasca treptat resursele
minerale Mai mult productia de
bioetanol asigura atât o dezvoltare
sustenabila, cât si garanteaza
disponibilitatea viitoare a
combustibilului alaturi de o
contributie semnificativa la
reducerea emisiilor de CO2.
Principiile stiintifice in producerea
etanolului
Proces continuu(circulatie)
Crearea de conditii optime
Marirea suprafetei de contact
Folosirea temperaturii ridicate
Contracurent
Aplicarea catalizatorului
 Folosirea presiunii inalte
 Schimbul de caldura si
folosirea caldurii
 Mecanizarea
 Electrificarea
 Automatizarea partiala
 Protectia mediului inconjurator