UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU” – BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ
“Departamentul Sinteza de Proiectare”

ATELIER
PROIECTARE
DE ARHITECTURĂ
ANUL V

Anul universitar 2010 -2011

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU” – BUCUREŞTI
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ
Departamentul Sinteza de Proiectare
CATEDRA DE PROIECTARE AN V
Anul universitar 2010 – 2011

CUPRINS

ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE

AN V

SEMESTRUL 9
GRAFICUL DE DESFĂŞURARE A ACTIVITĂŢILOR DE PROIECTARE

DOMENIUL DE STUDIU
STRUCTURĂ – ARHITECTURĂ – TEHNOLOGIE
A. TEMA CADRU – TEME DE ATELIER
B. OBIECTVE DIDACTICE ALE SEMESTRULUI – COMPETENŢE
PROFESIONALE
C. TEMA DE SEMESTRU: ILUSTRARE MODUL TEMATIC 3

TEMA 1. CENTRU SPORTIV, DE AGREMENT ŞI SERVICII - SALĂ

2000 - 3000 LOCURI
TEMA 2. CENTRU DE AFACERI ŞI COMPLEX DE FUNCŢIUNI URBANE –
CLĂDIRE DE BIROURI ÎNALTĂ
TEMA 3. PUNCT DE TRANSPORT INTERMODAL – GARĂ

SEMESTRUL 10
GRAFICUL DE DESFĂŞURARE A ACTIVITĂŢILOR DE PROIECTARE

DOMENIUL DE STUDIU
CONTEXT – EXPRESIE – TEHNOLOGIE
A. TEMA CADRU
B. OBIECTVE DIDACTICE ALE SEMESTRULUI – COMPETENŢE
PROFESIONALE
C. TEMA DE SEMESTRU: ILUSTRARE MODUL TEMATIC 4 - 5
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU” – BUCUREŞTI
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ
Departamentul Sinteza de Proiectare
CATEDRA DE PROIECTARE AN V
Anul universitar 2010 – 2011

ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE

Organizarea activităţii didactice a departamentului Sinteza Proiectarii are ca scop pregătirea

unor specialişti inventive, bazaţi pe o bună cunoaştere tehnică şi economică a fenomenului de
arhitectură în evoluţia sa istorică, care să conducă activităţi de proiectare şi să asigure coordonarea
managerială a unor zone conexe cu domeniul, într-o relaţie coerentă de colaborare cu toate
entităţile interesate în realizarea unui produs de calitate, reprezentativ pentru arealul urban unde a
fost amplasat.

OBIECTIVE GENERALE

- Structurarea şi integrarea disciplinei de proiectare în ansamblul procesului formativ, cu

obiective de complexitate graduală definite pe tipurile de învăţământ din cele două cicluri
(analitic în nivelul 1 şi cel bazat pe o gândire de sinteză şi de mare complexitate în ciclul 2);
- Conceperea procesului formativ ca un învăţământ teoretic şi practic în care programele
analitice ale disciplînelor teoretice să urmărească acelaşi scop, şi anume acela de a pregăti
profesionişti cu o formaţie complexă.
- Centrarea activităţii didactice pe atelierul de proiectare care beneficiază de analizele de
specialitate şi sintezele teoretice.
- Complexitatea actului de proiectare prin implicarea unei echipe pluridisciplinare şi în
elaborarea detaliilor de execuţie , a tehnologiilor de furnizor, a evidenţierii componentelor
structurale şi de instalaţii cât şi a componentelor de amenajări interioare , de urbanism,
istorie – restaurare.
- Flexibilitatea actului de proiectare raportat la evoluţia programelor, a comenzii sociale.
Căutarea unor teme adaptate cerinţelor pieţei, cantonarea actului educaţional în
contemporaneitate.
- Caracterul etic al actului de proiectare ca operaţiune modelatoare de mediu, aptă să
modifice, să corecteze comportamentul de grup al beneficiarilor.
- Caracterul estetic al actului de proiectare prin codificarea unui mesaj emoţional, afectiv,
potenţial generator de frumos.
- Lărgirera suportului teoretic al proiectului prin cursul de proiect:
- Explicitarea abordării proiectului;
- Teoria programului.

ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE

Activitatea la disciplina „Proiectare de arhitectură” din cadrul Departamentului SINTEZA DE

PROIECTARE se desfăşoară în anii 4 şi 5, după următorul program:
- 2 semestre x 14 săptămâni fiecare (pentru activitatea didactică propriu-zisă) + 1 săptămână
(a 15 –zecea/fiecare) pentru activitatea de evaluare finală/semestru;
- în fiecare semestru, activitatea didactică constă în realizarea, pe baza unei tematici generale
semestriale, a câte 2 proiecte;
 - semestrul se defineşte astfel printr-un proiect scurt şi un proiect lung (proiect ce se
desfăşoară în două faze/etape), conform grafic - desfăşurător;
- tematica fiecărui modul se va afişa la avizierul departamentului la începutul anului
universitar.

Studenţii au obligaţia:
- prezenţa la atelier conform programului orar este obligatore;
- prezenţa activă la corecturi / corecturi la panou va reprezenta un parametru esenţial în
notarea finală;
- întocmirea unui caiet de proiect pentru fiecare temă care va ilustra participarea sa
(documentaţie, studii, corecturi) pe parcursul elaborării acesteia.

Pe parcursul proiectului scurt/de atelier/au loc următoarele evenimente (conform grafic):

- prelegere/prezentare temă/atelier;
- corectură la panou (ca predare pe parcurs);
- predare finală, constând în discuţii + juriere + notare/atelier – comunicare notă (în ziua
jurierii = ziua predării finale);
- expoziţie, prezentare, discuţii – colectiv catedră/an studii.

Proiectul lung se va desfăşura în două faze (etape), – cu excepţia anului V, semestrul II.
Subiectele alese pentru a ilustra tematica generală semestrială şi modulii tematici, se vor baza pe
situri reale.
Pe parcursul proiectului lung au loc următoarele evenimente (conform grafic):
- prezentare publică/temă a atelierului întocmitor;
- prelegere atelier;
- corectură la panou (ca predare pe parcurs);
- predare etapa 1 (notare, juriere, discuţii şi comunicare notă/atelier în ziua predării);
- predare etapa 2 (finală), discuţii, juriere/atelier, în ziua predării;
- evaluare finală (juriere) – conform regulament.

Responsabilitatea privind paternitatea lucrărilor elaborate cade în sarcina atelierului îndrumător.

Pe parcursul semestrului, în paralel cu proiectele de arhitectură se desfăşoară proiecte de
specialitate.

GENERALITĂŢI

A. Predarea finală/pe parcurs/etape – nu se poate amâna: Studentul care nu a reuşit să se

încadreze programului (graficului) are următoarele opţiuni:

- Notarea pe baza activităţii desfăşurate pe parcurs (corectură la panou, caiet, proiect,

prezenţă) pentru studenţii cu probleme medicale atestate de documente şi aprobate de
conducerea Departamentului – în cazul absentării motivate la maxim 50 % din ore.
- Refacerea proiectului/etapei pe parcursul semestrului următor/an – în condiţiile în care a
obţinut promovarea (cu credite restante), conform regulamentului general de promovare
UAUIM.

B. Înscrierea studentului în anul IV – se face pe baza opţiunilor acestora exprimate până la

încheierea activităţii didactice a anului III, opţiuni depuse la catedră/department.

- Înscrierea efectivă în grupă se va realize în ordinea calendaristică a opţiunilor exprimate, a

acceptului îndrumătorului de atelier, în limita locurilor (între 25 – 30 locuri/grupă);
- Studenţii bursieri (prin programele europene) au dreptul la prima opţiune, în limita
locurilor/grupă;
 - Studenţii care repetă anul vor fi repartizaţi în grupă fără drept de opţiune;
- Lista repartizării studenţilor/grupe se va afişa la începutul anului universitar;
- Mutarea în alte grupe, în cazuri excepţionale, se face până la începutul anului universitar, cu
acordul cadrului didactic îndrumător şi a şefului de catedră.

C. Desfăşurătorul întregii activităţi de proiectare se va afişa la începutul anului universitar.

- Toate temele/semestru/an vor fi cuprinse într-un caiet ce va fi transmis studentului anului

respective, la înscriere.
- Prezenţa la activitatea de atelier este obligatorie, conform orarului şi reprezintă un parametru
în aprecierea finală.
- Prezenţa cadrelor didactice normă de bază şi plată cu ora este obligatorie conform normei
didactice.
- Responsabilitatea prezenţei la atelier a cadrelor didactice este a şefului de atelier.
- Cadrele didactice au obligaţia pregătirii conţînutului modulilor tematici, respective a temelor
illustrative din modulul abordat.
- Cadrele didactice/atelier au obligaţia elaborării anuale a unui caiet ilustrat conţînând
demersul didactic, teoretic şi practice privind metodologia proiectului şi prelegerile de curs,
conform normei didactice.
- Va fi editat annual un caiet conţînând lucrările deosebite elaborate de studenţii an IV – V din
Departamentul Sinteza de Proiectare.

REGULAMENT DE JURIERE

A. Principii generale:

- Toate lucrările/proiectele de arhitectură sunt obligatorii.

- Prezenţa pe parcursul elaborării proiectelor de arhitectură este obligatorie – conform
graficului de proiectare.
- Toate lucrările /proiectele de arhitectură (teme de atelier sau de semestru) se predau la data
şi la ora fixată în atelierul grupei iar listele de predare se depun la catedră în aceeşi zi
(responsabili fiînd conducătorii de ateliere).
- Lucrările de o zi (schiţe) se predau şi se juriază conform regulamentului.
- Notele tuturor lucrărilor/proiectelor de arhitectură vor fi acordate de un juriu.
- Studenţii vor prezenta propria lucrare în faţa juriului.
- Juriul va acorda note de la 1 la 10 (cu o zecimală).
- La juriere se pot prezenta numai studenţii care îndeplinesc cerinţele impuse de atelierul
îndrumător, regulament (prezenţe+corecturi) şi temă.
- Notele şi mediile acordate de juriu nu pot fi contestate.
- Nerespectarea conţinutului şi cerinţelor temei pentru lucrările/proiectele de arhitectură
predate se sancţionează prin pealizarea acestora.

B. Precizări regulament:

- Predarea se face la data anunţată în intervalul a maximum 2 ore;

- Lucrările/proiectele nepredate în termen se consideră absente şi nu vor fi notate.
- Pentru lucrările/proiectele nepredate (dar cu scutire medicală admisă, prin cerere, în
termen,conform regulamentului general) vor fi notate mapele de corectură pe parcurs
(caietul de proiect).
- Juriul va fi fi format astfel:
• pentru proiectul scurt: membrii ai atelierului; (invitaţi)
• proiectul lung în două faze se juriază astfel:
- faza 1: de către atelierul de proiectare (invitaţi);
 - faza 2: juriu de catedră format din membrii ai Departamentului Sinteză +
invitaţi.
- Jurierea se va realiza astfel:
• pentru proiectul scurt şi faza I – proiecte de semestru se realizează în ziua
predării acestora sau în ziua stabilită de şefii de atelier.
• pentru proiectele de semestru (faza II) sunt 2 etape:
- prima: evaluarea de atelier (discuţii).
- etapa a II-a: jurierea de către juriul Departamentului Sinteză + invitaţi (minim
3 persoane).
- Jurierea se va realiza în unul din atelierele catedrei.
- Lucrările/proiectele vor fi afişate pe panouri iar studenţii vor întra în juriu în ordinea stabilită a
atelierelor sau alfabetică.
- Studenţii vor susţine proiectele, vor răspunde întrebărilor şi comentariilor juriului.
- Studenţii absenţi în zilele şi ordinea de juriere vor primi notă fără drept de susţinere din
partea juriului.
- Fiecare membru al juriului poate acorda o notă cu o zecimală.
- Nota finală se va calcula ca medie a tuturor notelor acordate de juriu şi va avea 2 zecimale
(fără rotunjire).
- Nota finală a lucrărilor se va afişa în termenul stabilit de regulament după ce, în urma jurierii,
se vor definitiva toate notele.
- Exemplele considerate de remarcat vor fi expuse pentru discuţii cu studenţii şi profesorii
catedrelor, atât pentru proiectul de atelier cât şi pentru proiectul de semestru.
- Exemplelor considerate de remarcat li se vor acorda premii de excelenţă semestriale.
- Exemplele considerate de remarcat vor fi expuse pe site-ul Universităţii şi se vor realiza
cataloage cu acestea.
- Proiectele refăcute în anul universitar următor vor fi notate de juriu.

C. Schiţa

În fiecare semestru au loc lucrări scurte de o zi (schiţe) cu subiecte din domenii diverse/în corelare
cu cel în studiu.
Numărul schiţelor/semestru = 2+1R
Pentru acordarea creditelor este necesară obţînerea mediei 5 din primele 2 schite.
A treia schita, S3 are statut de restanta: - pentru semestrul 1- fara taxa
-pentru anul anterior-cu taxa
Regulament schiţă:
- Durată: 10 ore - ora 8.30 – 18.30;
- Perioada de obţinere temă/semnătură personală de participare : 8.30 – 10.30;
- Identificare lucrări 10.30 – 12.30; semnături cadre didactice;
- Predare individuală – maximum ora 18.30.
- Schiţa este o lucrare individuală. Orice încercare de colaborare se consideră fraudă şi se
sancţionează cu eliminarea din lucrare.
- Răspunderea privind paternitatea lucrărilor elaborate cade în sarcina responsabilului cu
supravegherea lucrării respective.
- Notarea se realizează de un colectiv format din 3 persoane care îl va include pe întocmitorul
temei (reprezentant atelier responsabil schiţă).
- Expoziţie + discuţii (responsabil atelier întocmitor + juriu).

• NOTĂ: la începutul anului universitar studenţii vor semna de luare la cunoştiinţă pentru
toate regulamentele şcolii.
MODALITĂŢI DE REDACTARE/TEMĂ

- Toate proiectele de atelier – scurte – vor fi prezentate printr-o tehnică la alegere conform cu
cerinţele atelierului îndrumător. Planşele vor fi desenate pe hârtie sau calc format A3/A2.
- Schiţa se va prezenta prin desen (fără computer), pe hârtie format 50x70 cm.
- Toate proiectele de semestru – lungi (faza 1+2) pot fi prezentate prin desen, pe hârtie sau
calc, format A”/A1.
- Forma şi formatul de prezentare sunt obligatorii.
- Toate temele vor fi realizate îndividual; tema din semestrul 2/an V se va desfăşura în
colective de 2 persoane.
- Temele “de concurs” organizate prin programe ale UAUIM vor fi realizate de studenţi
individual/în colectiv, selectaţi la propunerea îndrumătorului de atelier.

CONŢINUTUL MINIM AL PIESELOR ELABORATE/TEMĂ

An IV, semestrul 1 şi semestrul 2/ An V, semestrul 1

- Predare proiect atelier - conform cerinţe îndrumător/atelier.

- Predare proiect semestru:

o Etapa I:
ƒ Încadrare în oraş/sit/PUG (PUZ) - sc. 1:2000 (1:10000)
ƒ Situaţie existentă/analiză - sc. 1:1000 – 1:500
ƒ Propunere regulament (PUD) - sc. 1:500 – 1:200
ƒ Machetă studiu (inserţie sit) - sc. 1:500
ƒ Ilustrare scheme partiu (planuri, secţiuni) - sc. 1:500
ƒ Imagini (încadrare sit)
ƒ Detaliere temă program funcţie de analize urbane de amplasament

o Etapa II:
ƒ Plan situaţie – amenajări – conform etapa I
ƒ Partiuri (planuri, secţiuni, faţade) - sc. 1:200 - 1:100
ƒ Imagini
ƒ Detaliere tehnică (conform cerinţe proiect)
ƒ Machetă sit cu înserţia propunerii (machetă obiect)
ƒ Date tehnice (memoriu)

Este obligatoriu ca toate piesele desenate să fie predate şi în format electronic pe un CD

(.tiff, .jpg, .pdf/ rezoluţie 150 dpi).

Proiectele selectate pentru a apărea pe site-ul Universităţii vor fi predate de către responsabilii
fiecărui atelier în săptămâna de după juriere, la secretariatul catedrei.
An V, semestrul 2

- Predare proiect de semestru/colectiv 2 persoane:

o Etapa I (format A3):
ƒ PUD – conform cerinţe legislaţie
ƒ Concept – schemă partiu – imagini - sc. 1:500
ƒ machetă de sit - sc. 1:500
o Etapa II (format A3):
ƒ Propunere temă proiect
ƒ Partiuri (planuri, secţiuni, faţade) - sc. 1:200
 ƒ Imagini
ƒ Machetă de studiu – obiect inserată în macheta
de sit etapa I - sc. 1:500
o Etapa III (format A1 – A2):
ƒ Plan situaţie/amenajări - sc. 1:500 – 1:200
ƒ Planuri, secţiuni, faţade - sc. 1:100 – 1:200
ƒ Imagini perspective
ƒ Date tehnice – memoriu
ƒ Machetă finală obiect
ƒ Detaliere tehnică (conform cerinţe proiect)

Este obligatoriu ca toate piesele desenate să fie predate şi în format electronic pe un CD

(.tiff, .jpg, .pdf/ rezoluţie 150 dpi).

Proiectele selectate pentru a apărea pe şite-ul Universităţii vor fi predate de către responsabilii
fiecărui atelier în săptămâna de după juriere, la secretariatul catedrei.

NOTĂ:
• Temele de atelier reprezintă exclusiv opţiunea atelierului de proiectare care le
elaborează funcţie de obiectivele didactice din domeniul propus pentru fiecare
semestru;
• Temele de semestru au fost realizate pe baza temelor întocmite de cadrele didactice
ale Departamentului Sinteza de Proiectare;
• Pentru temele de semestru sunt prezentate câte 3 subiecte din modulul ilustrativ al
domeniului de studiu din fiecare semestru ce vor fi alese în concordanţă cu
obiectivele didactice propuse atelierelor de proiectare;
• Pentru fiecare temă de semestru (din cele 3) se propune un sit – amplasament pentru
ilustrarea subiectului;
• Temele prezintă principalele date minimale pentru înţelegerea funcţională şi spaţial
dimensională a subiectului şi vor fi completate de studenţi în urma studiului de sit de
pe parcursul fazei 1 a proiectului de semestru.

DIRECTOR DEPARTAMENT,
Prof.dr.arh. Mihai COCHECI
SEMESTRUL 9
 UNIVERSITATEA DE ARHITECTURASI URBANISM ION MINCU
FACULTATEA DE ARHITECTURA
DEPARTAMENTUL SINTEZA DE PROIECTARE
CATEDRA AN 5

AN V SEMESTRUL 9
Vacanta (2 saptamani)

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 MODUL CURS
4 OCT. 11 OCT. 18 OCT. 25 OCT. 1 NOV. 8 NOV. 15 NOV. 22 NOV. 29 NOV. 6 DEC. 13 DEC. 3 IAN. 10 IAN. 17 IAN. 24 IAN.

ORE
ARHITECTURA, STRUCTURA, TEHNOLOGIE - MODUL TEMATIC 3
1 Saptamana:
P P P
2 *T P Prezentare tema
3 A A T Prelegeri
A A
*T
4 PROIECT 1 U PROIECT 2 PROIECT 2 Curs teoretic / domeniu
ATELIER FAZA 1 FAZA 2
5
( 4cr ) ( 3cr ) ( 5cr )
6 MACHETA CONCEPT S Schita / lucrare de o zi
7 URBANISM
8 ILUSTRARE Schita de recuperare
S3

JURIU SEMESTRU
9
S1 S2 S3
10 CP Corectura la panou (CF. ATELIER)
11
12 Predare faza / proiect
PROIECT URBANISM PROIECT TEHNIC
13
- PEISAGISTICA ( 3cr )
14 ( 2cr ) Asistenta de specialitate
15 *
16

A. ARHITECTURA / MODUL TEMATIC

U. URBANISM
I. ISTORIE RESTAURARE
T. TEHNOLOGIE - STRUCTURI - INSTALATII Schita = 1cr
AI. ARHITECTURA DE INTERIOR Total credite = 18

Ilustrare prin modul tematic 3 - Mişcarea, ca activitate profesionistă sau de agrement, comerţul şi serviciile, transportul sau comunicarea – reprezintă motoare pentru evoluţia
unei societăţi administrate şi finanţate prin sistemul public sau privat.
tema proiectare detaliata
situl trebuie cautat si individualizat de student in urma analizei
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU” – BUCUREŞTI
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ
Departamentul Sinteza de Proiectare

CATEDRA DE PROIECTARE AN V
Anul universitar 2010 – 2011

SEMESTRUL 9

DOMENIUL DE STUDIU
STRUCTURĂ – ARHITECTURĂ – TEHNOLOGIE

A. TEMA CADRU – TEME DE ATELIER

 
ARGUMENT 
 
Modul de abordare a acestui subiect poate fi unul inedit, în sensul că formele pot fi culese dintr-un
alt registru geometric (utilizarea unor exemple din natură):

Structuri organice şi anorganice, surse ale constituirii viziunii creativ- funcţionale: osul –
structură spaţială în zăbrele sau/şi structură pneumatică, tipuri de exoschelet, diatomeele,
radiolarii, echinoderme, corali, citoscheletul – structuri rezistente, frunzele – structuri pliabile,
petalele – mecanisme hidraulice, seminţele – sistem de pereţi protectori, nervurile – structura
portantă, lemnul – structură elicoidală, ochiul de insectă – structură geodezică, pânza de
păianjen – material ultrarezistent, fagurele – structuri modulare, pelicula de săpun – spuma
suprafaţa minimală, structura unui copac. Acesta poate fi privit ca o coloană verticală (trunchiul
principal) de care sunt fixate în consolă mai multe grinzi orizontale, verticale sau sub diverse
unghiuri (ramurile), toată încărcarea fiind transferată către fundaţie (sistemul de rădăcini), etc.

În cadrul proiectului se pot urmări:

• Analizarea comparativă a unor structuri organice şi anorganice în vederea valorificării lor ca

modele funcţionale sau formale.

• Selectarea structurilor organice şi anorganice după criteriul formei şi al funcţionalităţii.

Dezvoltarea spectaculoasă a modalităţilor de concepere şi calcul a structurilor performante ridică

semne de întrebare privind priorităţile dialogului dintre arhitectură şi structură. Noua lume
ambientală cu multiple valenţe stilistice propune analiza dialogului dintre tradiţie, identitate şi
tehnologie performantă, ceea ce aduce în perspectivă probleme conceptuale de substanţă.
 B. OBIECTVE DIDACTICE ALE SEMESTRULUI – COMPETENŢE
PROFESIONALE

OBIECTIVE:
1. Experimentarea unui sistem de instruire INTEGRAT între arhitectură, urbanism, restaurări,
interior, stiinţe tehnice, tehnologie arhitecturală;
2. Înţelegerea valorilor formative ale modelului de proiect integrat;
3. Însuşirea modalităţilor de concepere a structurilor performante, utilizate pentru clădirile mari
sau de mare înălţime;
4. Studiul impactului formelor structurale asupra spaţiului şi imaginii de arhitectură ;
5. Abordarea domeniului tehnologiei arhitecturale – ca parte integrantă a conceperii unui
program de proiectare, studiu definitoriu pentru forma de arhitectură ;
6. Dobândirea cunoştiinţelor şi abilităţilor necesare operării cu mijloace de control referitoare la
asigurarea calităţii construcţiilor, din perspectiva dezvoltării durabile ;
7. Conştientizarea metodologiei de structurare a unor variate scenarii funcţionale sau propuneri
tematice.

Pentru însuşirea competenţelor profesionale impuse prin planul strategic de învăţământ şi pentru
atingerea obiectivelor didactice enunţate, tema cadru propune un model de instruire mai flexibil în
activitatea de proiectare. Atelierele vor avea astfel libertatea de a-şi stabili un scenariu diferit pentru
abordarea programului. Siturile de lucru ale fiecărei echipe de îndrumare vor preciza un
amplasament precum şi capacitatea edificiilor publice specifice acelui sit.

COMPETENŢE PROFESIONALE

a. Capacitatea de a crea proiecte de arhitectură ce îndeplinesc cerinţele de expresivitate

estetică arhitecturală, a necesităţilor funcţionale şi a adecvării structurale şi tehnice;
b. Aplicarea cunoştiinţelor de istorie şi teorie ale arhitecturii şi artelor, a tehnologiilor şi a
ştiinţelor umaniste în proiectarea de arhitectură;
c. Capacitatea aplicării abilităţiilor specifice artelor plastice ca factor de influenţă majoră în
proiectarea de arhitectură;
d. Cunoaşterea adecvată a proiectării şi planificării urbane şi a abilităţilor implicate în procesul
de planificare;
e. Înţelegerea relaţiei dintre oameni, clădiri şi mediul lor, în perspectiva dezvoltării durabile şi
necesitatea de a relaţiona clădirile şi spaţiile dintre ele, la scara şi necesităţile umane;
g. Înţelegerea proiectării structurale, a problemelor de inginerie şi construcţie pentru utilizarea
lor în proiectarea clădirilor;
h. Cunoaşterea adecvată a problemelor fizice, tehnologice şi de funcţionare a clădirilor, pentru
asigurarea confortului interior şi a protecţiei climaterice.
 C. TEMA DE SEMESTRU:

ILUSTRARE MODUL TEMATIC 3:

MIŞCAREA, CA ACTIVITATE PROFESIONISTĂ SAU DE AGREMENT,

COMERŢUL ŞI SERVICIILE, TRANSPORTUL SAU COMUNICAREA –
REPREZINTĂ MOTOARE PENTRU EVOLUŢIA UNEI SOCIETĂŢI ADMINISTRATE
ŞI FINANŢATE PRIN SISTEMUL PUBLIC SAU PRIVAT.

TEMA 1. CENTRU SPORTIV, DE AGREMENT ŞI SERVICII - SALĂ

2000 - 3000 LOCURI

TEMA 2. CENTRU DE AFACERI ŞI COMPLEX DE FUNCŢIUNI URBANE –

CLĂDIRE DE BIROURI ÎNALTĂ

TEMA 3. PUNCT DE TRANSPORT INTERMODAL - GARĂ

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU” – BUCUREŞTI
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ
Departamentul Sinteza de Proiectare

CATEDRA DE PROIECTARE AN V
Anul universitar 2010 – 2011
Semestrul 9

TEMA 1.
CENTRU SPORTIV, DE AGREMENT ŞI SERVICII - SALĂ 2000 - 3000
LOCURI
Coordonator: Atelier Prof.dr.arh. Florin Biciuşcă
Arh. Viorel Hurduc
Prezentare: Lect.drd.arh. Dragoş Constantin Neamţu

ARGUMENT
Definiţie
Este foarte dificilă elaborarea unei definiţii exacte pentru cuvântul sport deoarece este o
noţiune care se modifică în continuu. Sportul reprezintă o activitate de natură fizică ce poate
implica competiţii. Sporturile se pot categorisi în individuale (ex. atletism, haltere, tir) sau de
echipă (baschet, canotaj). Deşi sunt numite sporturi, unele ramuri (fotbal, baschet) sunt
jocuri sportive.

Etimologie
Cuvântul sport are o lungă istorie având originea din cuvântul latin DEPORTARE care prin
sensurile sale înseamnă şi a ieşi afară pe poartă adică a ieşi în afara zidurilor oraşelor pentru
a se dedica activităţilor sportive. De la acest termen a luat naştere în limba engleză în sec.
XIV termenul de DISPORT care în preajma sec. XVI a fost prescurtat SPORT.
 
Pe fondul lipsei acute de construcţii destinate sporturilor în Bucureşti, o sală multifuncţională este
extrem de necesară.
Săli de sport cu capacităţi de 1.500-2.500 locuri, s-au construit în anii 70-80’ în mai toate oraşele
mari ale ţării, dar cu materialele,tehnicile şi normele momentului, oricum insuficiente pentru a
acoperi necesarul de dotări de sport. De aceea se propune o sală de sport multifuncţională cu o
capacitate de cca. 3.000 locuri,- conceputa eventual ca proiect repetabil, cu activitate principală,
competiţii de sport. Într-o astfel de sală, în lipsa altor dotări asemănătoare, se mai desfăşoară şi alte
tipuri de activităţi: spectacole, conferinţe, expozitii, etc., care cer un anumit tip de flexibilitate a
planului realizat în baza tehnologiilor actuale. Terenul necesar unei săli de sport de asemenea
capacitate trebuie să fie suficient de mare pentru a nu permite deranjarea vecinătăţilor, accesul uşor
spre/dinspre oraş, parcarea cerută de normele în vigoare, prezenţa spaţiilor verzi si desigur,
perceperea corespunzătoare a volumului din principalele direcţii de acces.
O sală cu capacitatea de 3.000 de locuri, chiar dacă nu are prestanţa unor săli de 4.000 – 6.000 de
locuri, devine o prezenţă importantă într-un oraş: reper, simbol, loc de întîlnire.

DATE GENERALE DE TEMĂ

Sala multifuncţională raspunde, după cum îi tradează şi denumirea, unui numar mare de posibile
cerinţe funcţionale: de la competiţii sportive de orice tip, la concerte, congrese sau târguri
internaţionale, la spectacole de teatru si operă, prezentări de modă sau lansări de produse, la
ceremonii şi festivităţi de premiere etc.. Abilitatea acestui program constă în a găzdui aceste
manifestări publice şi de a le prezenta unui număr mare de spectatori / participanţi. Sălile
multifuncţionale reprezintă varianta indoor a stadioanelor şi arenelor.

Amplasamentul acestor programe ridică unele probleme, pentru că trebuie să permită şi accesul
direct şi simplu atât cu autoturismele, dar şi cu mijloacele de transport în comun, din orice zonă a
oraşului unde sunt amplasate, dar, în acelaşi timp, trebuie să faciliteze şi evacuarea, într-un timp cât
mai scurt a tuturor spectatorilor şi distribuirea lor către mijloacele de transport cu care au venit.
Amplasarea sălilor multifuncţionale în afara centrelor urbane este de multe ori preferată, tocmai
pentru a evita posibilele congestionări ce se produc deseori în aceste situaţii.

O sală de sport care îndeplineşte condiţiile de omologare reclamate de diferite federaţii pe discipline
sportive pentru nivelul scontat (local, naţional, internaţional) poate servi pentru competiţiile tuturor
acelor discipline sportive. O astfel de sală are un caracter polisportiv (este şi cazul sălilor
"polivalente" din ţara noastră).

Se conturează astfel această "polivalenţă sportivă" ca un fel de regulă nescrisă, dar adoptată de
majoritatea "ctitorilor" de săli de sport pentru competiţii, generată de motive economice deloc
neglijabile. În multe cazuri, este căutată polivalenţa funcţională, în sensul asigurării posibilităţilor de
utilizare a sălii şi pentru alte scopuri decât sportul (organizare de târguri, expoziţii, congrese,
concerte, etc.) întrucât, cerinţele pentru sălile de competiţie, atrag inevitabil ridicarea costului lor,
atât prin faptul că apare obligatoriu, zona funcţională a tribunelor cu anexele respective cât şi prin
acela că reglementările federaţiilor sportive ridică nivelul lor exigenţial, atunci când este vorba de
spaţiile sportive destinate competiţiilor.

NOTĂ :
1. În cazul sălilor de competiţii de nivel înalt şi foarte înalt caracterul "polisportiv" este de
evitat în favoarea specializării pentru o singură disciplină sportivă.

2. Excepţia notabilă de la regula generală a polivalenţei sportive o constitue sălile pentru

atletism. Ele sunt de fapt săli specializate pentru practicarea atletismului în interior (atletism
"indoor") atât în antrenamente cât şi în competiţii. Totuşi chiar şi în aceste "ministadioane de
sală", atât de specializate, se pot organiza competiţii de gimnastică (prin instalarea
podiumurilor pentru aparate) sau chiar de tenis de masa, sau badminton...

Tipul cel mai răspândit de sală de sport multifuncţională este sala de gimnastică şi sport care are în
incinta de joc o pardoseală suficient dimensionată pentru a permite practicarea (în alternanţă) a
două sau mai multora din următoarele discipline :

- jocuri cu mingea (handbal, baschet, volei etc)

- gimnastică (prin aducerea pe pardoseala sălii a aparatelor specifice disciplinei eventual şi a
unor podiumuri);
- jocuri cu racheta (tenis, badminton)
 
Din toate disciplinele, care se pot practica într-o sală de sport multifuncţională, este posibil ca numai
una să se poată desfăşura în regim de competiţie, restul practicându-se la nivel de antrenament.

 
Sala pe care o propunem spre studiu se va încadra în categoria “Săli de competiţie de nivel înalt –
naţional şi internaţional”, din punct de vedere al practicii sportive, urmând ca, din punct de vedere al
tipului de discipline sportive sala să fie “Sală de jocuri sportive” (handbal, baschet, volei, tenis) –
categoria “sală multifuncţională”.
Suprafeţele cerute de o astfel de dotare sunt:
− Pentru construcţii sportive – POT-ul si CUT-ul zonei (max. 50%)
− Pentru spaţii verzi – min. 30%
− Pentru circulaţii, parcări – normele in vigoare (max. 20%)
 
În sală se vor putea practica sporturile enunţate – la nivel competiţional sau antrenamente, existind
posibilitatea unor marcaje multiple – suprapuse, care să permită antrenamente simultane pe cel
puţin 2 terenuri pentru anumite sporturi.
Pentru gimnastică va fi necesară lărgirea terenului prin retragerea unor rânduri de gradene (44 x 29
m). Terenul major, de handbal are uzual 40 x 20 m, cu maxima de 44 x 22, cu spaţii de gardă de 1m
pe laturile lungi, cu 2 m spaţii de gardă pe laturile scurte. Acesta constituie piesa principală a sălii,
modulul de bază. Gradenele vor putea fi amplasate pe 1-3 laturi, în funcţie de soluţia aleasă, cu
accese laterale, din faţă sau cu vomitorii. Se recomandă sectoare de gradene împărţite în blocuri de
300 de locuri (maxim 15 rânduri).
Distanţa între ieşirea cea mai apropiată şi ultimul loc din sector va fi de 15 m. Dimensiunile
gradenelor şi poziţionarea acestora faţă de teren se găsesc în Normativul privind proiectarea
sălilor de sport ( Indicativ NP 065 – 02 ) – IPCT (deasemenea, modul şi formula de calcul a curbei
de vizibilitate, date despre dimensionarea tuturor spaţiilor care compun o astfel de dotare).
Sala va avea :
Public
a.) – Accese pentru 3.000 de persoane (1m – uşa/100 spectatori);
b.) – Foyer(e) – cca. 0,30-0,50 mp/persoană (1-3 bufete de hol);
c.) - Grupuri sanitare pe sexe (1200 femei, 1800 barbaţi);
− la femei ( 1 scaun WC/25 pers.,1 lavoar/30 pers.)
− la bărbaţi (1 scaun WC/40 pers. idem pisoare, 1 lavoar /35-40 pers.)
d.) – Garderobe – cca. 0,10 m tejghea/pers. (sau 7 cârlige/1m cuier)
Accesele la gradene se vor dimensiona conform P118/99; se vor proiecta: scări, coridoare,
vomitorii, circulaţii în lungul, sau în paralel cu gradenele – conform normelor în vigoare, ascensoare,
rampe şi ascensoare pentru handicapaţi.
Înălţimea minimă a vomitoriilor = 2,40 m. Gradenele vor avea scări de evacuare din zona celei mai
înalte circulaţii orizontale. 6 – 8 rânduri de gradene vor fi mobile, fie înainte – înapoi, fie deplasabile.
Se vor prevedea locuri pentru handicapaţi, în gradene şi în grupurile sanitare.

TEREN
− Terenul principal va fi de handbal ; pe o latură lungă, în funcţie de soluţie se va adauga un
spaţiu suplimentar de 1,20 m lăţime, pentru masa oficialilor şi pentru băncile de rezerve. Pe
teren vor exista marcaje pentru mai multe discipline, executate pe o suprafaţă de joc din
material sintetic multistrat (min.6 mm grosime).
− Pe contur se vor amplasa depozitări de aparate şi material sportiv – cca. 1/25 din suprafaţa
de joc. Accesul sportivilor se va face pe una din laturile lungi sau scurte, în funcţie de soluţia
aleasă.

SPORTIVI
Anexele pentru sportivi se pot amplasa sub gradene sau pe o latură liberă a sălii :
 − Accese – hol, coridor “murdar”, circulaţii verticale
− Vestiare – se vor propune vestiare pentru sportivi, antrenori, arbitrii.
• Vestiarele pentru sportivi se vor dimensiona : la 1mp/pers. fără dulapuri şi 1,25 -1,6
mp/pers. cu dulapuri; se propun 6 vestiare pt.cca. 20 de persoane, fiecare cu grup
sanitar. Grupurile sanitare vor avea : 1 scaun WC/10 locuri, 1 pisoar/10 locuri, 1
duş/4 locuri.
• Vestiarele pentru antrenori şi arbitrii se propun: la 4 locuri = 1 WC, 1 duş, 1 lavoar, la
4 – 6 locuri : 1 WC, 2 duşuri, 1 lavoar. Spre terenul de joc, vestiarele vor debusa într-
un coridor “curat”, trecând prin sasul grupurilor sanitare proprii.
Spaţiul din faţa intrării pe teren va avea min. 3 m lăţime, putând funcţiona ca spaţiu de încălzire; în
acest spaţiu vor debusa, deasemeni :
− Minim o sala de forţă – min. 70 mp., cu depozitări de cca. 8 – 10 m.p.
− Spaţii de recuperare câte unul pentru fiecare grup de câte 2 vestiare:
• pregătire – vestiar – cca. 20 m.p.( cca 4-6 vestiare).
• saună cu capacitate 10 – 15 persoane
• bazin cu apa rece – cca 10 mp
• mic grup sanitar (cca. 3 duşuri, 2 cabine WC, 2 lavoare)
• relaxare – masaj – min. 5 paturi 190 x 70 cm, cu spaţiu de lucru pe 3 laturi, banchete,
depozitare, cântar, lavoar.
− Cabinet medical, care va conţine :
• cameră consultaţii – diagnostic – 16 m.p.
• grup sanitar cu sas ( 1 WC, 1 lavoar, 1 duş )
• staţionar cu două – patru paturi – cca. 16 – 20 m.p.
Spaţiul va fi amplasat aproape de un posibil acces al ambulanţei şi de teren.
− Spaţii complementare :
• Comerţ – expo : dacă există spaţiu, fie în foyere, fie pe laturile construcţiei se propun
mici magazine – 15 – 20 m.p. cu presă, material sportiv, suveniruri, spaţiu pentru o
eventuală expoziţie de fotografii, trofee, material sportiv, + mici săli de antrenamente
diverse, spaţii pentru jocuri (internet, tenis de masă, billiard, şah, pistă bawling etc.).
− Spaţii de protocol :
• acces V.I.P.cu circulaţie separată
• tribuna V.I.P. cu grup sanitar separat
• 1 sala de conferinţe – instructaj, de 20 – 30 locuri
• sală de relaxare – pentru presă, cu acces facil la zona de cabine tehnice.
• Eventual sală de protocol, în legatură cu restaurantul – cca. 40-50 locuri.
− Alimentaţie publică :
• bufete de hol min. 2, cu cca. 8 –10 m tejghea + anexe
• cafenea – cca. 40 – 50 locuri + anexe (oficiu, mic depozit,vestiare personal,etc.)
• restaurant tip “fast – food” – cu cca. 150 locuri + anexe (oficiu, bucatarie cu expunere
spre public, vestiare specifice, grup frigo, anexe de bucatarie,etc.)
− Spaţii tehnice :
• cabine regie tehnică – deasupra ultimelor gradene cu acces din zona presei .
• cabine transmisiuni sportive – radio ,TV, presă
• cabină de proiecţie (camera de proiecţie, derulare, acumulatori)
• supraveghere video
• camera pompieri – cca 6 - 8mp
La subsol :
− depozite de inventar şi pentru alimentaţia publică
− ateliere de reparaţii (lăcătuşerie, instalaţii, etc.)
− centrala termică – cu suprafaţa necesară de explozie, hidrofor, gospodarie de apă (eventual
amplasată pe lot )
 − centrala(e) de ventilaţie (se prefera sistemul de introducere – evacuare, jos – sus), post-trafo
,etc.
− vestiare personal cu grupuri sanitare, dimensionate şi utilate conform normelor în vigoare.
− acces auto de aprovizionare – serviciu (furgonete) .
− parcări pentru 50% din spectator (1 auto/30 spectatori) cu 2 accese în foyer.
Amenajari exterioare :
• Parcari – Alei carosabile
Se cer parcări pentru public, sportivi, VIP-uri, servicii – circulaţia auto separată de cea
pietonală.
− alei carosabile de descongestionare – min.7 m lăţime
− alei carosabile de circulaţie curentă – min. 3,5m lăţime
− alei carosabile de serviciu – întretinere – min. 6m lăţime

• Parcările pentru public : 1 auto/30 spectatori, 1 ha / 400 auto

• Parcări pentru sportivi şi oficiali : 2 – 3 autocare, 10 – 20 autoturisme
• Parcari pentru mass – media : 3 – 5 microbuze.

Se mai propun : circulaţii (alei) pietonale, spaţii verzi, plantaţii, împrejmuiri, alte amenajari.
Se va acorda maximă atenţie amenajării spaţiului de acces (pieţei) la sală – afluirea şi defluirea
publicului.
STRUCTURA va fi din metal sau lemn stratificat, cu H liber deasupra terenului, min. 12,50 m, cu
pereţi de umplutură – închidere din materiale opţionale. Eventual anexele pot avea structura de
B.A., ca şi gradenele. Învelitoarea va fi din materiale opţionale.

Sala va fi racordată la reţelele urbane de instalaţii şi va avea toate sistemele de încălzire,

climatizare, electrice, sanitare necesare unei funcţionari optime.

BIBLIOGRAFIE
Cercetare Departament Sinteza de Proiectare an IV - V
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU” – BUCUREŞTI
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ
Departamentul Sinteza de Proiectare

CATEDRA DE PROIECTARE AN V
Anul universitar 2010 – 2011
Semestrul 9

TEMA 2.
CENTRU DE AFACERI ŞI COMPLEX DE FUNCŢIUNI URBANE –
CLĂDIRE DE BIROURI ÎNALTĂ
Coordonator : Atelier Prof.dr.arh. Daniela Rădulescu-Andronic
Prof. Dr. Arh. Radu Tănăsoiu
Prezentare : Lect.drd.arh. Marina Mihăilă

ARGUMENT

Centrul de afaceri este un program specific investiţional contemporan în care se concentrează sedii
de firmă cu spaţii publice de reprezentare, comerţ, servicii şi alimentaţie publică care să capteze
interesul atât al companiilor cât şi al consumatorului anonim – cetăţeanul.

Amplasamentul şi configuraţia acestora pot socializa, coagula sau dispersa spaţiile urbane.

Apariţia şi existenţa turnurilor este strict legată de progresul ştiinţific şi tehnologic, care a generat
posibilitatea de a construi clădiri ale căror structură de rezistenţă să fie preluată de materiale extrem
de durabile, oţelul şi betonul armat. Astfel, alături de acestea, elementele tehnice absolut necesare
pentru apariţia acestor structuri supra-înalte au fost şi sticla termoizolantă, pompele de apă, lifturile
şi aerul condiţionat.

Planul Urbanistic General (PUG) al Capitalei identifică amplasarea acestor spaţii de clădiri foarte
înalte (accente înalte de peste 80 m) în zonele adiacente marilor artere cât şi în posibile centre
zonale pentru a forma un sistem polinuclear de dezvoltare urbană.

Organizarea centrelor de afaceri trebuie să ţină cont de problematica relaţiilor interumane şi de

comunicare.

Concepţia spaţială corectă este extrem de importantă şi influenţează rentabilitatea investiţiei.

Analiza detaliată a structurii companiei poate determina fundamental configuraţia spaţială care
trebuie să ţină cont de flexibilitatea planimetrică, coerenţa plastică, confort vizual, acustic şi costuri
de administrare.

In ultimii ani s-au realizat în Bucureşti multe clădiri înalte. Din datele furnizate de Comisia de
Urbanism şi Amenajarea Teritoriului a P.M.B. s-au aprobat în acest an şi în anul trecut numeroase
PUZ-uri care prevăd construirea în Municipiul Bucureşti a unor clădiri înalte cu funcţiune de locuire
sau birouri. Cu alte cuivinte clădirea înaltă, care presupune folosirea unei structuri de rezistenţă şi a
unor instalaţii speciale, este o problematică relativ nouă pentrui arhitecţii români, cu numeroase
implicaţii tehnice şi arhitecturale.
Din aceste considerente, tema de faţă încearcă să-i pună în temă pe studenţi, propunând
proiectarea unei clădiri de mare înălţime (conform Normativului PSI – P118/99 – peste P+11E, toate
construcţiile sunt considerate înalte) cu funcţiunea principală de birouri.

DATE GENERALE DE TEMĂ

Definiţie: CENTRUL DE AFACERI este un conglomerat în care funcţia majoră recognoscibilă este
biroul.

Centrul de afaceri formează o conexiune între reperele economice şi sociale ale zonei, dezvoltând
mişcarea pietonală prin oferirea unor facilităţi şi servicii.

Tipologie de birouri
Generaţia 1 – adiţionare de celule de-a lungul unei circulaţii – simplu/dublu tract, linear sau inelar;
deşi asigură intimitatea şi scara individului, sunt rigide în timp (closed plan).

Generaţia 2 – biroul hală – peisaj – este foarte flexibil dar crează disconfortul utilizatorului care se
simte anonimizat (open plan).

Generaţia 3 – spaţiu flexibil susceptibil de a fi divers compartimentat. Funcţiunii majoritare i se

adaugă funcţiuni conexe care amplifică volumul la relaţia cu strada: expoziţii, săli de conferinţă,
servicii bancare, etc. (modified open plan).

DETERMINARI

Impact tehnologic
Terminalele multimedia, sistemele individuale modifică organizarea biroului integrat, suprafaţa de
lucru utilă creşte de la 2-3 mp, ajungând chiar la 15-18 mp. Efectul informatizării modifică
substanţial calitatea locului de muncă, impunând flexibilitatea şi mediul ecologic ca operaţionale.

Reducerea cu 25% a implicării administrativ rutiniere de manevrare, copiere, sortare a

documentelor în favoarea altor operaţiuni cât şi reducerea întâlnirilor de afaceri cu peste 50% prin
comunicare video, structurează diferit spaţiul de afaceri. Aceste modificări în tehnologia informaţiei
conduc la modificări în organizarea birourilor. Grupurile de lucru scad ca număr de membrii,
structura conducerilor se modifică în sistem integrat. Locul de muncă trebuie să permită flexibilitate
de mobilare, bună iluminare şi ventilare, condiţii de diminuare a stresului zilnic.

Conform statisticilor, 65% din timpul de lucru se petrece în birou şi 35% în spaţii exterioare lui.

Managementul de companie
Spaţiile companiilor sunt spaţii lucrative şi spaţii proprii de servicii şi pot fi organizate în diverse
feluri:
¾ Birou privat într-o încăpere închisă cu uşă (full height partition): 2-3 pe nivel pentru
manageri de contact şi de proiect – 5%;
¾ Birou de grup în încăperi închise – spaţii cu posturi fixe pentru grupuri de lucru de
maxim 20 persoane, cu partiţionări locale 10%;
 ¾ Spaţii specializate – întâlniri – 5%, secretariat – 5%, managementul documentelor –
5%;
¾ Birouri deschise – spaţii de lucru deschise – pentru aprox. 200 posturi pe nivel, cu
partiţionări locale 70%;
Toate companiile pot combina munca individuală şi de grup prin partiţionări totale
sau parţiale.
¾ Spaţii specifice
¾ Există în organizarea companiilor departamente care au structuri de spaţii specifice –
arhivere documente media, foto, dosare, multiplicare, editare documente, conducere
– cu spaţii de întâlnire, discuţii, spaţii de conferinţe, expoziţii – showroom; spaţiile
sociale – vestiare, camere de odihnă şi recreere, bucătărie pentru fiecare nivel,
facilităţi sportive, echipamente audio – video, spaţii de parcare, spaţii tehnice.

O descriere detaliată a structurii fiecărei companii, o investigare socio-psihologică a salariaţilor

poate conduce la o optimizare a performanţelor productive, atât prin design de obiect cât şi de
mediu.

Organizare spaţial - funcţională – 40.000 mp construit - desfăşuraţi

ƒ Funcţiune majoră – birouri 22.000 mp Acd
ƒ Funcţiuni conexe 15.000 mp Acd
Holuri principale, săli de conferinţe, spaţii expoziţionale, alimentaţie publică, comerţ, garaje.

ƒ Funcţiuni utilitare 3.000 mp Acd

Instalaţii, ateliere, depozitare.

Amplasament
ƒ Relaţia cu oraşul
Racordarea la ţesutul local
Inscrierea în regulamentulzonal de urbanism
ƒ Accese obligatorii carosabile şi pietonale
Rezolvarea disfuncţiilor locale de trafic
ƒ Deservire cu utilităţi
ƒ Integrare în cadrul urban existent
Insorire, umbrire, vânt.
ƒ Reprezentativitate – Expresie volumetrică şi plastică arhitecturală.

Dispunerea construcţiei va trebui să ţină seama de vecinătăţi, aliniamente, retrageri stabilite prin
studiile de urbanism existente şi cele propuse.

ƒ Solul – pânza freatică este la 7,00 m adâncime faţă de sol (informativ).

ƒ Accese posibile – carosabile şi pietonale.
ƒ Amenajări spaţii libere – parcaje, spaţii verzi, oglinzi de apă este recomandat să ocupe cel
puţin 60% din suprafaţa terenului .
ƒ Incadrare în regulamentul zonei (conform studiului de altimetrie – înălţimea maximă este de
100 m).
Gradul de ocupare la sol propus – maximum 40%.

 
Grupări funcţionale majore – BIROURI – 22.000 mp Acd
Birouri pentru cca. 1200 salariaţi, dispuse pe mai multe nivele, pe înălţimea turnului cca 80 – 100
ml, P+M+20-22E.

Birourile firmelor sunt concepute ca spaţii flexibile, conform managementului companiei dar, în
acelaşi timp, riguros modulate pentru o optimă închidere şi organizare.

Elementele inginereşti şi tehnologice cum ar fi: elementele vericale de structură, instalaţii termice,
sanitare, electrice şi de iluminat interior şi exterior, de ventilaţie şi climatizarea spaţiilor interioare,
reţele de computere, telecomunicaţii, semnalizare în caz de incendii şi altele, generează probleme
specifice de o complexitate majoră, astfel încât toate acestea trebuie foarte bine balansate încă din
stadiul iniţial de proiectare. În general, birourile sunt concepute ca spaţii flexibile, dar în acelaşi timp
riguros modulate pentru o optimă închidere şi organizare. Este preferată o iluminare naturală
adecvată a spaţiilor de lucru, cu un raport bun între adancime şi înaltimea liberă a spaţiului, sunt
prevazute pardoseli flotante şi plafoane false, pentru o bună rezolvare a facilităţilor tehnice de tot
felul.

ƒ Se va urmări o iluminare naturală şi o ventilaţie adecvată.

ƒ Spaţiile de lucru vor avea o înălţime liberă de 3 – 3,5 m în funcţie de adâncime.
ƒ Se vor prevedea pardoseli flotante şi plafoane suspendate pentru instalaţii (condiţionare,
reţele telecomunicaţii, iluminat).
ƒ Se va urmări o strictă modulare a spaţiilor conform tehnologiilor din domeniu – modul de
30/60 cm.
ƒ Compartimentare din pereţi uşor demontabili.
ƒ Se recomandă cca. 900 – 1000 mp Acd/nivel (600 – 800 mp Autilă birouri.

Pentru birourile de clasa A se vor respecta cerinţele minime obligatorii: o înălţime minimă a nivelului
construit de 3,85 m, o suprafaţă desfăşurată a nivelului construit de minim 1000 mp, pardoseala
flotantă de minim 15 cm (în cazul utilizării sistemului «Hirros flexible space» minim 30 cm.) şi
flexibilitate maximă.

Pentru funcţiunile principale se vor proiecta (în zona birourilor):

La subsoluri: Hol lifturi, casa scărilor (conform Normativ P118/99), rampe acces carosabile,
(conform Normativ NP25/1998) locuri parcare (conform Hotărâre CLMB nr. 66/2006), adăpost
protecţie civilă (conform legii protecţiei civile nr. 48172004, Normelor tehnice privind proiectarea şi
executarea adăposturilor de protecţie civilă în cadrul construcţiilor noi/2001, HGR nr.
560/15.06.2005), rezervor apă incendiucu anexe (conform normativ P118/1999), spaţiu gospodărie
de apă şi hidrofor, spaţii tehnice (post trafo,grup electrogen, tablou electric general, eventual
centrală termică şi condiţionare – vezi P118/1999), cameră sistem securizare + BMS, cameră
server, spaţii depozitare diverse, etc.

La parter: acces principal şi accese serviciu, informaţii şi lobby, lifturi şi casa scărilor, grupuri
sanitare pe sexe, sucursală bancară, birouri administraţie, restaurant/e cu anexele sale, rampe
acces persoane cu handicap – pantă 7,5%, precum şi alte funcţiuni posibile: librărie sau librărie
media, cofetărie, bar/uri, agenţii diverse (bilete tren, avion, auto, spectacole, etc.) sală/săli
conferinţe, în funcţie de soluţia propusă de fiecare student.
La etaje: hol lifturi, casa scărilor, grupuri sanitare pe sexe, birouri (individuale sau open spaces),
spaţii depozitare/arhivare, spaţii copiatoare, etc., zone recreere, eventual etaj conferinţe cu diverse
capacităţi.

Pentru construcţia de la baza turnului/turnurilor recomandat de Hmax = 12 m se vor propune

funcţiuni publice: expoziţii, galerie comercială, restaurante sau bistrouri cu specific, club(uri),
braserie, bar(uri), casinou, etc., cu accesele lor separate de zona birourilor.

Se pot propune şi alte funcţiuni compatibile în funcţie de soluţia propusă.

Spaţii anexă
ƒ Grupuri sanitare pe sexe (2 bărbaţi+2 femei/nivel)
ƒ Oficii de nivel (S= 6,00 mp)

Circulaţii
ƒ Minimum 2 scări de evacuare cu rampe în lăţime de 1,25 m cu ieşire la nivelul solului.
ƒ Ascensoare – 8 ascensoare de câte 10 persoane 190/230 cm sau 12 ascensoare de câte 8
persoane 180/210 cm.
Pentru scări şi ascensoare se vor prevedea tampoane antifum separate. Unul din
ascensoarele mari va fi socotit elevator pentru mobilier şi pentru intervenţie în caz de
incendiu, în consecinţă va fi prevăzut cu uşi antifoc şi grup electrogen propriu.

Ghene – instalaţii – suprafaţa minimă pe nivel 20 mp

ƒ Trasee verticale pentru instalaţiile de încălzire şi instalaţiile sanitare.
ƒ Ventilare – condiţionare.
ƒ Electrice, curenţi slabi.
ƒ Evacuare fum în caz de incendiu.

Grupări funcţionale conexe – 15.000 mp Acd

ƒ Holuri principale (salariaţi + public) – reprezintă spaţiul intermediar între exterior şi interior,
între privat şi public, rezolvând următoarele componente:
o Accesul şi distribuţia salariaţilor
o Accesul, orientarea şi distribuţia publicului
o Informaţii – dispecerat comunicare şi servicii media
o Pază directă şi monitorizată
o Aşteptere.
ƒ Săli de conferinţe – 1.500 mp utili
o Sală polivalentă de 300 locuri + anexe 500 mp – prevăzută cu oficiu, depozit de
mobilier şi cabine pentru traduceri simultane
o 5 săli pentru tratative a 50 – 70 locuri
o Foyere expo – 700 mp
o Bufet – bar dotat cu mic depozit 100 mp
o Grupuri sanitare + garderobe 100 mp
ƒ Spaţii expoziţionale – 500 mp
ƒ Alimentaţie publică – 800 mp utili.
o Autoservire pentru salariaţi – 300 locuri – 700 mp utili, dotată cu o bucătărie minimală
şi oficiu posibil de amenajat în subsol, turn, etc.
 o Restaurant pentru public – 100 locuri – 400 mp utili, prevăzut cu un sistem de acces
propriu cu grupuri sanitare şi garderobă.
ƒ Comerţ
Această funcţiune satisface nevoile utilizatorilor interni dar se şi constituie într-un răspuns la
nevoile locale ale oraşului.
ƒ Garaje – 300 locuri x 25 mp/loc, aprox. 7500 mp; alte 80 – 100 locuri de parcare vor fi
dispuse la nivelul solului.
ƒ Alte spaţii cu destinaţie propusă de studenţi.
ƒ Pot fi amplificate şi funcţiunile publice anterior propuse.

Spaţii tehnice – utilitare, 3.000 mp Acd

Situate între cele două nivele de subsol ale coblocului turn, acestea vor include următoarele:
ƒ Central termică proprie
ƒ Central de ventilaţie şi climatizare
ƒ Post trafo şi hidrofor
ƒ Ateliere de întreţinere
ƒ Depozite pentrui material de inventor şi material consumabile
ƒ Centrală telefonică
ƒ Punct PSI
ƒ Adăpost ALA – 0,5 mp/utilizator, aprox. 600 mp.

BIBLIOGRAFIE
Cercetare Departament Sinteza de Proiectare an IV - V
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU” – BUCUREŞTI
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ
Departamentul Sinteza de Proiectare

CATEDRA DE PROIECTARE AN V
Anul universitar 2010 – 2011
Semestrul 9

TEMA 3.
PUNCT DE TRANSPORT INTERMODAL - GARĂ
Coordonator : Atelier Prof.dr.arh. Dan Şerban
Prof.dr.arh. Constantin Dobre
Prezentare : Lect.dr.arh. Ioan Miloş

ARGUMENT

Din cele mai vechi timpuri omul a simţit nevoia să călătorească, mai întai pe uscat, apoi pe mare,
apoi pe şine şi în cele din urmă în spaţiu. Însă numai odată cu revoluţia industrială şi descoperirea
motoarelor cu aburi transportul a devenit o activitate importantă prin deplasarea unui numar mare
de oameni şi de mărfuri dintr-un loc în altul, la distanţe mari.

În general, toate tipurile de transport au elemente comune cum ar fi infrastructura, resursele

energetice, vehiculele şi sistemele de exploatare. Transporturile sunt adesea supuse unor legi care
reglementează diversele tipuri de schimburi.

În ceea ce priveşte infrastructura care este direct legată de construcţii şi arhitectura, ea necesită
efectuarea unor lucrări de artă cum ar fi: podurile, viaductele, tunelurile, farurile, debarcaderele,
ecluzele, castelele de apă, apeductele cât şi a unor echipamente şi situri cum ar fi santierele navale,
căpitaniile, şoselele şi autostrăzile cu toate echipamentele aferente, străzile, staţiile de autobuz, de
metrou, iluminatul public, semnalizarea.

În afară de acestea nu trebuie uitate reţelele de distribuţie a transporturilor: gările, triajele,

aeroporturile, porturile, etc. între care există elemente de legatură şi semnalizare cum ar fi
autostrăzile, drumurile, străzile, canalele, căile ferate, oleoductele, gazoductele, canalizarea,
cablurile, fibrele optice, semnalizările de toate tipurile: bornele rutiere, semnalizarea rutieră,
feroviară, maritimă şi nu în ultimul rând aeroportuară.

La baza oricarui proiect de arhitectură există o piatră de temelie. Un punct din care totul pleacă.
Punctul care generează cristalizarea. Acest punct este de fapt nevoia sa de a fi. El reprezintă
esenţa sa functională. Pentru case este camera de locuit (reducerea la radacină a locuirii, perfect
ilustrată de exemplu în cele mai simple case ţărăneşti din antichitate până în evul mediu şi mai
aproape de noi, la muzeul satului).

Acest punct de plecare este pentru transporturi esenţializarea necesităţii functionale care stă la
baza creării construcţiilor (altele decât cele care sunt de infrastructură) destinate transportului.
Construcţiile destinate transportului, indiferent de modul lor realizare sunt generate de necesitatea
unui loc amenajat, protejat în care să se realizeze transferul, intersecţia între calea de transport şi
om, utilizator al acesteia.
Acest punct de transfer se numeşte peron la gări, autogări, metrou, tramvaie etc., chei la porturi,
zona de îmbarcare la aeroporturi. Dacă ne gândim bine începuturile exploatarii diferitelor mijloace
de transport (fiecare pe rând) toate au avut la bază aceste structuri simple fară nici un fel de
amenajare conexă. Pe această tulpină vin şi se asează mai departe ramuri funcţioanale, mai multe
sau mai puţine, mai dese sau mai rare, cu forme diverse în funcţie de constrângerile impuse de
mijlocul de transport cărora trebuie să le facă faţă, de loc .Mai mult, principiile esenţiale de
funcţionare a clădirilor destinate transportului sunt, atat datorită acestui fapt cât şi cerinţelor
esenţiale cărora trebuie să le raspundă, similare:
- toate sunt pentru oameni si pentru mărfuri (cele doua lucruri care necesită transport);
- toate sunt legate de o localitate (mică sau mare);
- toate trebuie să asigure facilitaţi de acces şi transfer;

 
În cuvinte putem spune că există o zonă de transfer (punctul de pornire) legată de o zonă
adăpostită de aşteptare pentru oameni, respectiv o zonă de depozitare (aşteptare pentru
mărfuri). La intersecţia dintre cele două zone de aşteptare (mărfuri/oameni) se află o zonă
administrativă. În fine, fiecare zonă este legată de accese/parcări care fac legatura cu localitatea
deservită:

1. 1 acces pentru public şi

2. 1 acces (comun) pentru zona administrativă şi de depozitare a mărfurilor.
 
Transportul intermodal sau transport combinat, numit multimodal în cazul combinaţiei transport
maritim + transport rutier, este cel care asigură transportul combinând diferite mijloace de transport.

Transportul multimodal s-a dezvoltat din nevoia de a continua pe cale terestră calatoria
containerelor maritime simplificând în acest fel operaţiunile portuare.

Transportul combinat terestru este transportul care combină transportul feroviar cu cel rutier. Un
exemplu de transport combinat terestru este aşa numita «autostradă feroviară» care transportă pe
platforme de trenuri ansambluri rutiere complete (tractor+remorcă, şofer).

DATE GENERALE DE TEMĂ

Transporturile pot avea efecte sociale şi economice după cum urmează:

- De securitate care sunt complexe şi trebuie sş ţină cont de ansamblul elementelor

constituind un transport: vehiculul, conducătorul, marfa, persoanele transportate, animalele,
infrastructura.
- De sigurantă atunci cand este vorba de transportul mărfurilor periculoase. În acest caz
vehiculele transportând astfel de materiale trebuie să poarte un semn distinctiv şi un cod
care indică tipul de material.
- De mediu înconjurator: toate tipurile de transport sunt mari consumatoare de energie şi
prin urmare producătoare de dioxid de carbon şi alte substanţe nocive. În vederea diminuării
acestui pericol la ora actuala în mediul urban este încurajat, în masura în care este posibil,
 transportul prin propulsie umană: bicicleta, mersul pe jos, role, trotineta. De asemenea este
încurajat transportul cu vehicule electrice, transportul în comun şi cel intermodal.

Sunt de asemenea studiate cu mare atentie, în vederea diminuarii lor, impactul fonic pe care îl au
transporturile asupra mediului înconjurator cât şi poluarea luminoasă şi mortalitatea animală
cauzată de vehicule.

Structura funcţională propusă de temă se configurează în funcţie de tipul de amplasament şi de

relaţiile pe care acesta le determină.

Oferta unui cumul de posibilităţi – aeronautic, feroviar, metrou, auto, dezvoltă în acest caz maximul
de relaţii deloc neglijabile ce asigură diverse formule de afluire sau defluire a pasagerilor faţă de
elementul major de transport , cel aeronautic.

Acest sistem complex asigură coerent un maxim de direcţionări către diferite puncte mai apropiate
sau mai depărtate, rezolvând atât cerinţe imediate (cele de acces facil şi rapid) la aeroport cât şi
cele de relaţionare cu oraşul limitrof sau cu puncte mai îndepărtate prin metrou, auto (închirieri,
autogară) sau prin sistemul feroviar.

Această structură complexă răspunde strict din punct de vedere funcţional dezideratului de
distribuţie şi orientare către mijloacele de transport agreate de public, dar dezvoltă şi funcţiuni
publice cu un caracter mai larg, în ideea mall-urilor (comerţ, alimentaţie publică, expoziţii, servicii
diverse – bancare, turistice, medicale – spaţii pentru birouri,cazare, etc.

Dimensionarea tuturor spaţiilor strict funcţionale – cele transport – se face în acest caz pornind de la
capacitatea şi programul elementului major (aeroportul). Toate celelalte funcţiuni subordonate într-
un fel acestuia vor avea capacităţi asiguratorii pe fiecare tip de transport, în funcţie de studii
complexe de oportunitate (în principal economice).

Dimensionare propusă:

Trafic aerian actual 15.000 persoane/zi

Trafic aerian propus în viitor 30.000 persoane/zi

Nr. aprox. personae în flux/oră 2000

Acd totală ≈ 15.000 ÷ max. 20.000 mp cuprinzând spaţii pentru
public şi spaţii pentru administraţie şi dispecerate
Repartizarea/tipuri de transport:
ƒ Feroviar ¼ Acd
ƒ Metrou ⅓ Acd
ƒ Auto ¼ Acd (autobuze, taxi)
ƒ Spaţii tehnice + parcaje, închirieri auto, etc. restul Acd

Se va asigura o relaţie directă cu aeroportul (prin terminal plecări).

Se adaugă procent din suprafaţa exterioară pentru circulaţii, racorduri auto, cale ferată, metrou,
spaţii verzi, spaţii depozitare, închirieri auto, etc.
Celelalte funcţiuni – adresate publicului – au două direcţii de dimensionare: una – aceea a asigurării
minimului necesar mecanismului intermodal; a doua direcţie funcţie de necesităţi prezumate sau de
o direcţionare dorită a fi specifică (exemplu: mic muzeu al transporturilor..).

Spaţii obligatorii/tip de transport

- Administraţie – dispecerat
- Info–mixt
- Comerţ divers
- Cafe–bar, fast–food
- Grupuri sanitare

Spaţii servicii specializate

- Poştă – mesagerie
- Bagaje
- Poliţie – supraveghere video
- Punct medical – farmaceutic
- Schimb valutar
- Agenţie turism – info

Spaţii opţionale
- Restaurant – autoservire
- Expo (eventual muzeu «dedicat»)
- Birouri afaceri – fax, internet, telefonie, TV, etc.
- Depozitare
- Capelă multiconfesională
- Cazare minimală (15 – 20 camere)

Funcţionarea corectă a unei asemenea structuri mereu populată (24 ore din 24) şi în permanentă
schimbare a persoanelor care îl tranzitează reclamă o dezvoltare a spaţiilor administrative, de
dispecerat poliţie, mărfuri (poştă), etc. dar şi o bună echilibrare a totalului în spaţii anexă şi tehnice.

întregul program, extrem de util în multitudinea lui este o provocare pentru orice arhitect pentru că
opune unei stricteţi funcţionale raţională ca organizare, o imagine spaţial structurală care poate
propune forme şi volume extrem de interesante mai ales în contextul vecinătăţii cu poarta de intrare
în oraş – aeroportul.

BIBLIOGRAFIE
Cercetare Departament Sinteza de Proiectare an IV - V
SEMESTRUL 10
 UNIVERSITATEA DE ARHITECTURASI URBANISM ION MINCU
FACULTATEA DE ARHITECTURA
DEPARTAMENTUL SINTEZA DE PROIECTARE
CATEDRA AN 5

AN V SEMESTRUL 10
Practică - 2 săptămâni

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 MODUL CURS
21 FEB. 28 FEB. 7 MAR. 14 MAR. 21 MAR. 28 MAR. 4 APR. 26 APR. 2 MAI 9 MAI 16 MAI 23 MAI 30 MAI 6 IUN. 13 IUN.

ORE
CONTEXT, EXPRESIE, TEHNOLOGIE - MODUL TEMATIC 4/5 - PROIECT URBAN
1 Saptamana:
P P P P
2 * * Prezentare tema
U/I U/I *T *T *T
3 U I A T A T Prelegeri
4 Curs teoretic / domeniu
5 PROIECT 1 ( 9cr)
STUDIU URBANISTIC+
6 ISTORIE - COLECTIV S Schita / lucrare de o zi
TEMA FAZA 2
7 MAX 2PERS. CONCEPT ILUSTRARE
8 PUD - ( 3cr ) S3 Schita de recuperare

JURIU SEMESTRU
ILUSTRATIE
9 S2
10 CP Corectura la panou (CF. ATELIER)
S1 S3
11
12 Predare faza / proiect
13 - Urbanism
14 PROIECT LA ALEGERE - Istorie - restaurare Asistenta de specialitate
15 ( 5cr ) - Tehnologie *
16 - Interior
17

A. ARHITECTURA / MODUL TEMATIC

U. URBANISM
I. ISTORIE RESTAURARE Schita = 1cr
T. TEHNOLOGIE - STRUCTURI - INSTALATII Total credite = 18
AI. ARHITECTURA DE INTERIOR

Ilustrare prin module tematice 4/5 - Spaţiul urban: (no men`s land-ul). Intrvenţiile în spaţiile uitate, limitrofe sau rezultate, reprezintă liantul spaţial şi de imagine pentru nivelul
de dezvoltare, echilibru şi eficienţă a unei societăţi.
Reconversia (spaţial-funcţională). Reabilitarea şi restaurarea – elemente ce definesc evoluţii istorice în echilibru cu dezvoltarea tehnologică în perspectivă.
fara tema de proiectare, aceasta fiind propusa de student
situl trebuie cautat si individuat de student in urma analizei / sit propus
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU” – BUCUREŞTI
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ
Departamentul Sinteza de Proiectare

CATEDRA DE PROIECTARE AN V
Anul universitar 2010 – 2011

SEMESTRUL 10

DOMENIUL DE STUDIU
CONTEXT, EXPRESIE, TEHNOLOGIE

ARGUMENT

Modul de evoluţie al oraşului contemporan generează în interiorul acestuia spaţii neutilizate, uitate,
zone de fractură ce devin adevărate bariere în teritoriu, zone de vid funcţional. Tema cadru propune
analiza unor asemenea situaţii, localizarea zonelor de conflict, definirea temei arhitecturale spaţiale
şi funcţionale. În acest sens, studiul proiectului de arhitectură se va face ca reacţie la aceste
condiţionări complexe.

In prezent este unanim acceptată ideea că patrimoniul arhitectural şi urban, în complexitatea lui
culturală, educativă, socială şi economică constituie o responsabilitate a întregii comunităţi
internaţionale şi a fiecărei naţiuni în parte. Gradul de civilizaţie al unei comunităţi este relevat şi de
modalitatea prin care acesta asigură protecţia, conservarea şi punerea în valoare a propriului tezaur
istoric şi cultural, făcând apel la un sistem instituţional, legislativ, financiar şi formativ, raţional şi
închegat, adaptat specificului său şi înscris preocupărilor contemporane de amenajare urbană şi
teritorială. Acest aparent consens prin care se definesc valorile patrimonialeca miză socială, se
bazează pe argumentaţii diverse şi de cele mai multe ori contradictorii.

Astfel, patrimoniul arhitectural, ca reprezentare materială a memoriei colective devine un caz de

conştiinţă a moralei publice şi se constituie ca reper al unui moment de existenţă a destinului
comun, în interiorul căruia, fiecare individ în parte este antrenat. În acest context este necesară o
redimensionare valorică şi un mod nou de abordare a patrimoniului arhitectural şi urban, cu
depăşirea falselor disensiuni care abundă domeniul producerii ca şi cel al conservării clădirilor şi
localităţilor, cu alte cuvinte, asa-zisa divergenţă între creaţia de arhitectură şi protecţia produsului
său clasat patrimonial.

Ca specialist, arhitectul, în activitatea sa este investit printre altele cu responsabilitatea de a opera,

de cele mai multe ori în limitele impuse de rigorile conservării memoriei noastre colective,
reprezentată şi prin patrimoniul arhitectural sau urban. Patrimoniul construit, monumentele şi siturile
istorice sunt două dintre reprezentările fenomenului de arhitectură – «…. care aduc mărturia unei
civilizaţii anumite, a unei evoluţii semnificative sau a unui moment istoric», conform definiţiei Cartei
de la Veneţia, art. 1.

In practica profesionistă restaurarea, ca formă superioară de conservare a patrimoniului de

arhitectură, constituie o componentă a gestului de arhitectură, definit ca act de creaţie şi supus, în
consecinţă, cunoscutei triade vitruviene-utilitate, soliditate, frumuseţe. Toate aceste trei componente
universal şi permanent valabile, care structurează fenomenul de arhitectură prin produsul său,
creaţia de arhitectură – obiect sau ansamblu – sunt supuse uzurii fizice şi morale, datorită
îmbătrânirii, condiţiilor naturale distructive sau acţiunii deliberate a omului, nu de puţine ori
dăunătoare. Cele trei atribute definitorii ale arhitecturii, alături de care se adaugă relaţia timp –
individ, pot conferi produsului de arhitectură valori patrimoniale. Acest antagonism aparent
amplificat de dificultăţile de înţelegere şi de cuprindere a domeniului sau de lipsa unei culturi şi
educaţii apte să formeze o opinie, în primul rând profesională, care să certifice că patrimoniul
arhitectural sau urban, în ansamblul său este o componentă decisivă şi definitorie a fenomenului de
arhitectură.

Transformarea reiterată a utilizării edificiilor şi a funcţiunilor urbane reprezintă cadrul global de

apariţie a contradicţiilor, o permanentă problemă în actualitate, pentru care este necesar să existe
răspunsuri arhitecturale pregătite. Ideea unei « pieţe de patrimoniu » este aparent paradoxală, ea
însă există şi se dezvoltă, reunind într-o coexistenţă a contrariilor doi termeni distincţi aflaţi la poli
opuşi, unul care defineşte o noţiune abstractă, aceea de memorie colectivă,cu cel tangibil, al unei
pragmatice realităţi economice cu efecte comerciale, necesar a fi subordonate rigorilor conceptului
de patrimoniu.

Oraşele, de la fundarea lor şi chiar faptul fundării lor, se află într-o dublă logică, a proliferării : o
logică a supraadăugării şi o logică a suprapopulării.

Oraşul este astfel sortit, încă de la naştere şi prin naşterea lui continuă (un oraş renaşte rareori, se
naşte însă neâncetat) infinitului propriei lui adăugări, al propriei lui extinderi, al propriei lui utilizări şi
al propriei lui supra-construiri. Un oraş nu este niciodată terminat. Un oraş este mereu în evoluţie.

In practica profesională cvasitotalitatea arhitecţilor sunt virtuali participanţi la acţiunea de conservare

a patrimoniului, fiecare dintre aceştia, într-un moment sau altul al activităţii lor, sunt puşi în situaţia
de a intra sub incidenţa şi rigorile unui monument istoric sau al cadrului său. Aşazisa legitimitate a
creatorului în a rupe legătura cu constrângerile impuse de contextul construit existent ar trebui
amendată. În principiu, fie că este vorba de marile monumente sau de un ansamblu de edificii
minore, contextul construit a fost şi este în mediul urban, şi nu numai, determinanta de bază datorită
căreia constrângerile recunoscute şi acceptate impun acelaşi mod de abordare şi arhitecţilor de
«geniu» şi arhitecţilor «obişnuiţi». Voinţa manifestă astăzi, ca ţi întodeauna a arhitecţilor, firească, şi
de aceea de înţeles, de a-şi impune, de a-şi singulariza, de a-şi autonomiza operele, ca o măsură a
propriei valori, se bazează pe acea idee ce consideră creaţia ca vocaţie a actualităţii, capabilă de a
instaura reiterate începuturi absolute. Ca replică în extremism, există tendinţa manifestă a unui
paseism exagerat şi nenuanţat, adept absurd al ideii transformării patrimoniului arhitectural într-un
cadru – muzeu, încremenit şi izolat într-o conservare intransigentă. Inflaţia patrimonială, agresivă şi
pseudoteoretizantă reprezintă un risc extrem, la fel de distructivă în arbitrariul său ca şi acţiunile
radicale provocate de incultură şi intoleranţa unei nepregătite dorinţe de nou.

Cultura urbană trebuie să se formeze şi să fie pusă în valoare printr-o creativitate capabilă de a
antrena valori culturale, idei, concepte şi soluţii pentru apropierea de un sistem universal de valori
urbane.

Planificarea şi proiectarea spaţiului urban ar trebui să aibă în vedere crearea unui cadru propice
asigurării identităţii locale, a sentimentului de apartenenţă la un loc şi nu în ultimul rând al unui
cadru de viaţă uman pentru secolul XXI.

ALTE ARGUMENTE

Privind înapoi la istoria oraşelor, spaţiile publice au avut în special trei funcţii importante în relaţie cu
viaţa oraşelor. Spaţiile publice funcţionau ca locuri de întâlnire, spaţii cu funcţii comerciale sau ca
loc de conexiune/de trafic. Oamenii vorbeau, făceau schimburi de mărfuri sau pur şi simplu tranzitau
spaţiul. Toate funcţiile erau vitale şi în oraşele tradiţionale aceste trei funcţii au trăit în paralel, într-
un echilibru perfect.
Astfel s-a ajuns de la o viaţă publică la care erai obligat să participi, la o viaţă publică la care poţi
alege să participi (de la viaţa publică necesară, la cea opţională). Privind mai cu atenţie spaţiile
publice ele zilei de astăzi devine evident că activităţile care se desfăşoară au un caracter opţional.
În trecut, în epoca medievală sau în cadrul economiilor mai puţin dezvoltate, cei mai mulţi oameni
de pe stradă erau acolo pentru că erau obligaţi să folosească acest spaţiu.

In prezent, activităţile din spaţiile publice sunt la libera alegere. Oamenii nu trebuie să meargă pe
jos, există multiple mijloace de transport. Oamenii nu trebuie să se întâlnească şi să socializeze pe
stradă, există şi si alte locuri. Oamenii nu trebuie să folosească spaţiul public ca loc de amuzament,
există parcuri, centre de distracţie zone rurale la care au acces.

Spaţiul public trebuie să ofere atracţie cetăţenilor. Această nouă trăsătură a spaţiilor publice
subliniază importanţa creerii unor spaţii de foarte bună calitate.

Avem nevoie de oraş ca spaţiu de întâlnire. În toate locurile în care spaţii publice de calitate au fost
create şi viaţa publică s-a intensificat arătând astfel că spaţiul de întâlnire urban este necesar chiar
şi într-o societate informaţional electronizată.

A. OBIECTVE DIDACTICE ALE SEMESTRULUI – COMPETENŢE

PROFESIONALE
OBIECTIVE:

1. Continuarea experimentării sistemului de instruire INTEGRAT între arhitectură,

urbanism, ştiinţe tehnice, tehnologie arhitecturală.
2. Exersarea proiectării în echipă pluridisciplinară, într-un sistem care simulează practica
profesională curentă.
3. Aprofundarea capacităţii de identificare şi ierarhizare a parametrilor care influenţează
procesul de proiectare.
4. Insuşirea unui demers teoretic bine fundamentat pentru pregătirea şi întocmirea temelor
proprii de proiectare.
5. Parcurgerea tuturor fazelor de studiu pentru definitivarea unui proiect complex de
arhitectură, de la concept şi context, la expresia de arhitectură.
6. Analiza dialogului dintre tradiţie, identitate şi tehnologia performantă, pentru imaginarea
unor forme arhitecturale de avangardă.
7. Dezvoltarea capacităţilor intuitive ale studenţilor pentru materializarea unităţii de
expresie şi stil în arhitectură.
8. Iniţierea abordării unor studii de analiză, într-o manieră critic, a procesului de edificare,
înţeles în context cu diferite situri sau tehnologii.

Pentru însuşirea competenţelor profesionale impuse prin planul strategic de învăţământ şi pentru
atingerea obiectivelor didactice enunţate, tema cadru propune un model de instruire mai flexibil în
activitatea de proiectare. Atelierele vor avea astfel libertatea de a-şi stabili un scenariu diferit pentru
abordarea programului. Siturile de lucru ale fiecărei echipe de îndrumare vor preciza un
amplasament precum şi capacitatea edificiilor publice specifice acelui sit.

COMPETENŢE PROFESIONALE

a. Capacitatea de a crea proiecte de arhitectură ce îndeplinesc cerinţele de expresivitate

estetică arhitecturală, a necesităţilor funcţionale şi a adecvării structurale şi tehnice;
 b. Aplicarea cunoştiinţelor de istorie şi teorie ale arhitecturii şi artelor, a tehnologiilor şi a
ştiinţelor umaniste în proiectarea de arhitectură;
c. Capacitatea aplicării abilităţiilor specifice artelor plastice ca factor de influenţă majoră în
proiectarea de arhitectură;
d. Cunoaşterea adecvată a proiectării şi planificării urbane şi a abilităţilor implicate în procesul
de planificare;
e. Înţelegerea relaţiei dintre oameni, clădiri şi mediul lor, în perspectiva dezvoltării durabile şi
necesitatea de a relaţiona clădirile şi spaţiile dintre ele, la scara şi necesităţile umane;
f. Înţelegerea profesiei de architect şi rolul acestuia în societate, în special în pregătirea
programelor ce iau în considerare factori sociali, a metodelor de cercetare şi de pregătire a
temelor de proiectare;
g. Înţelegerea proiectării structurale, a problemelor de inginerie şi construcţie pentru utilizarea
lor în proiectarea clădirilor;
h. Cunoaşterea adecvată a problemelor fizice, tehnologice şi de funcţionare a clădirilor, pentru
asigurarea confortului interior şi a protecţiei climaterice.
i. Abilităţi de proiectare ce pun în accord cerinţele utilizatorilor cu constrângerile impuse de
factorii dr cost şi reglementările în construcţii;
j. Cunoaşterea adecvată a industriei pentru construcţii, a organizaţiilor, regulamentelor şi a
procedurilor implicate în transpunerea conceptelor de proiectare în clădiri, coordonarea
proiectului general prin proiectarea de arhitectură.

TEMA CADRU:

ILUSTRARE MODUL TEMATIC 4-5:

SPAŢIUL URBAN: (NO MEN’S LAND-UL). INTERVENŢIILE ÎN SPAŢIILE UITATE,

LIMITROFE SAU REZULTATE REPREZINTĂ LIANZIL SPAŢIAL ŞI DE IMAGINE
PENTRU NIVELUL DE DEZVOLTARE, ECHILIBRU ŞI EFICIENŢĂ A UNEI SOCIETĂŢI.

CONVERSIA (SPAŢIAL-FUNCŢIONALĂ). REABILITAREA ŞI RESTAURAREA –

ELEMENTE CE DEFINESC EVOLUŢII ISTORICE ÎN ECHILIBRU CU DEZVOLTAREA
TEHNOLOGICĂ ÎN PERSPECTIVĂ.
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU” – BUCUREŞTI
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ
Departamentul Sinteza de Proiectare

CATEDRA DE PROIECTARE AN V
Anul universitar 2010 – 2011
Semestrul 10

TEMA CADRU
Coordonator: Atelier Prof.dr.arh. Virgil Polizu
Conf.dr.arh. Radu Teacă
Prezentare: Lect.drd.arh. Nemeş Karoly Imre
Lect.drd.arh. Ionescu Piatra Ionuţ
Lect.drd.arh. Gabriel Costăchescu

SPATIU URBAN – EXPERIMENT

Tema de semestrul 2 (10) an V urmăreşte pregătirea studenţilor pentru examenul de licenţă (an VI)
printr-un parcurs în etape care să sugereze o abordare cronologică, ce va dezvolta în cadrul
studiului paşii necesari pentru conturarea conceptuală, imagistică şi de detaliu a demersului în ceea
ce priveşte răspunsul subiectului solicitat.

 
Modulul tematic propus studiului răspunde uneia dintre cele mai actuale opţiuni, privind viabilizarea
unor zone care prin evoluţia lor istorică şi tehnică şi-au pierdut statutul funcţional, dar nu şi valoarea
arhitecturală.

 
Ocupând o poziţie urbană de obicei favorabilă, în interiorul zonelor centrale sau adiacente acestora,
cu spaţii (terenuri) de mari întinderi şi construcţii diverse grupate în ansambluri de valoare din punct
de vedere estetic şi istoric, dar şi clădiri fără importanţă, cu spaţii perfect conservate sau într-un
stadiu avansat de degradare, aceste zone îşi aşteaptă şansa integrării în noile viziuni urbanistice
ale oraşului.

 
Evoluţiile istorice urbane, tehnologiile moderne, alături de funţiuni noi, pot interveni pozitiv, în
abordări de arhitectură care să readucă aceste zone în circuitul dezvoltatorilor din viaţa oraşelor,
păstrând memoria locului, asigurând astfel drumul firesc în dezvoltarea istorică a unui oraş.

 
De aceea atât intervenţia urbanistică, cât şi cea funcţională trebuie cântărite cu mare atenţie şi
răspundere, astfel încât concluziile transpuse în spaţii de arhitectură, reprezentând intervenţii
importante pentru oraş pe o mare unitate de timp, să reprezinte opţiunea corectă, profund
profesională privind aceste intervenţii.

 
Studiul privind optimizarea acestor spaţii se va axa pe o radiografie complexă a tuturor parametrilor
privind implicarea într-o asemenea operaţiune, responsabilitatea uriaşă în alegerea unei anumite
opţiuni, fiind în fapt un examen de profesionalism pentru diverse zone ale societăţii care, prin
specialişti din multiple medii, trebuie să dea răspunsul cel mai viabil pentru dezvoltarea propusă.

 
Scenariile sunt naraţii ale posibilităţilor urbane. Un scenariu are nevoie de developeri, actori şi
autori. Developerii si actorii sunt cei care sunt capabili să culeagă şi să organizeze informaţia.
Autorii sunt cei capabili să mute şi să combine informaţia în diferite straturi spaţiale.

TAXONOMÍE (taxologie) este “ ştiinţa care se ocupă cu stabilirea legilor de clasificare şi de

sistematizare a domeniilor din realitate cu o structură complexă.”

Din punctul de vedere al acestui exerciţiu, o abordare taxonomică asupra spaţiului urban propus în
această temă reprezintă posibilitatea clasificării informaţiei într-o listă de elemente cu utilizări
practice; o “listă” care, prin fiecare element “lege” face referinţă la un element dintr-un grup mai
mare.

Această “listă” poate scoate în evidenţă atât articulaţiile cât şi diferenţele între diferitele straturi ale
informaţiei.

 
Obiective:

• Decodificarea spaţiului urban propus prin temă în vederea realizării unei strategii de
conectare a sitului propus la spaţiul social şi urban limitrof.
• Cristalizarea unei forme urbane funcţionale care să completeze strategia de
conectare a sitului.
• Detalierea unuia din elemetele compoziţionale ale formei urbane, o funcţiune, un
corp de clădire la alegere.