Louis I.

Kahn

“What was has always been. What is has always been. What will be has always been”

(Louis I. Kahn in Tyng, 1984)

“Nothingness mattered to him… silence mattered to him… the enigma of light mattered to him”
(B. V. Doshi in Nathaniel Kahn, 2005)

“Monumentality in architecture conveys the feeling of its eternity” (Kahn in Zucker, 1978)

Key words: Poezia luminii si a umbrei

Contradictie

Timp

Liniste
 First Unitarian Church and Community Center – Rochester, New York, USA 1959-1969

Louis Kahn lucreaza la proiect din 1959 pana in 1961, iar la sfarsitul anului 1962 cladirea
este inaugurata. O extensie este construita intrea anii 1966-1969.

Ideea lui Kahn despre cladire a inceput cu o schita de concept care reprezenta modul in
care el a inteles aspiratiile Unitariene cu cateva cercuri concentrice ce aveau in mijloc un semn
de intrebare. Aceasta a condus in urma mai multor modificari catre proiectul final in care
sanctuarul ( spatial de reuniune unde sunt puse in discutie anumite temele si unde intrebarile
sunt adresate ) este inconjurat de un corridor si de sali de clasa. Problema aducerii unui aport
de lumina naturala in interior a fost rezolvata prin intermediul turnurilor de lumina care ,
probabil, constituie cea mai distincta caracteristica a cladirii .

Proiectul include un centru civic si o biserica, sali de intalnire, administratia si o

gradinita. Un spatiu central, sala de reuniuni este inconjurata de alte spatii cu diferite functii.
Partile simetrice sunt schimbate si legate intre ele pentru a forma un intreg. Accesul principal
nu este legat direct de acest spatiu central pentru reuniuni ci este orientata la un unghi de 90
grade fata de axul acesteia si relationeaza direct cu o mica sala de discutii. Omogenitatea
materialelor utilizate este coplesitoare. Kahn realizeaza o cladire unitara, o sculptura folosind
caramida, ca si cum ar fi facuta dintr-o singura bucata unde vocabularul formal se supune
elementului cubic cu muchii ascutite .

Structura fatadei (straturile) joaca un rol important in manipularea luminii si a umbrelor.

Aici lumina este practic o modalitate de constructie. Peretii spatiului interior sunt realizati din
caramizi facute in intregime din beton si sunt combinati cu aspectul usilor din lemn netratat.
Kahn combina din ce in ce mai bine in munca lui materiale nobile cu cele obisnuite.

Fantanile de lumina impresionante din sala de reuniuni constituie propriile lor spatii de
lumina sis cot in evidenta colturile incaperii. In centru, plafonul in forma de cruce din beton brut
este inclinat in jos. Acest gest evoca opera lui Corbusier, Capela de la Ronchamp, nu din punct
de vedere formal, dar referitor la efectul luminii si a formelor – unde plafonul boltit este
combinat cu turnuri de lumina zenitala. Aici formele libere, sculpturale ale lui Corbusier sunt
transpuse de Kahn prin intermediul geometriei si a rigorii calculelor matematice.
 Ahavath Israel Congregation – Philadelphia 1937

Congregatia a fost primul proiect in care s-a angajat si l-a terminat pe cont propriu in
1937, inlocuind randul existent de case de pe strada nr. 16 din nordul Philadelphiei. Din 1982
cladirea a fost ocupata de Grace Temple Church Inc.

Vederea din sud-est ofera imaginea unui bloc masiv care rupe ritmul fatadelor caselor
dispuse una in continuarea celeilalte.

Vederea din nord-vest prezinta fatada din caramida care contine intrarea si micile
ferestre ale casei scarilor. Zidul unui pasaj dintre Congregatie si o cladire alaturata este acoperit
cu stuc. O scara separata (in partea stanga, nefiind la vedere) este dispusa pentru a permite
accesul direct la foaier din zona pasajului lateral.

Cladirea are doua nivele : primul dintre ele contine o incapere a accesului ce contina o
scara, o incapere polivalenta, si un apartament pentru ingrijitor in spate; al doilea nivel contine
un foaier, o sala de rugaciune inalta pe doua nivele, cu cor si un balcon cu alte locuri pentru
stat.

In cartea sa dedicata lui Louis I. Kahn , Vincent Scully scrie: “pe de alta parte, unde
pasajul oferea putin spatiu Kahn a oprit zidul de caramida si a dispus ferestre largi, simple intr-
un perete de stuc cu propria sa cornisa dreapta. Intersectiile … cele mai corecte in functiunile
pe care fiecare perete le deserveste.

Vederea din curtea din spate, din nord-est arata peretele acoperit cu stuc al pasajului, si
si stalpii de caramida indicand trei parti distincte ale cladirii: intrarea, foaierul si balconul ( in
fata – dreapta). Sala polivalenta sis ala de rugaciune in zona centrala marcata de patru ferestrari
largi intre patru stalpi la intervale regulate. Corul se afla deasupra apartamentului ingrijitorului
(in partea din spate –stanga). Scara de metal din stanga realizeaza accesul direct catre cor de la
curtea din spate.

Vederea din sud-est dezvaluind fatada aproape opaca, din stuc , iar la nivelul superior o
fasie vargata de perete tip caramida – fereastra chiar dedesubtul grindei de la acoperis. Mai
regasim intrarea in apartamentul ingrijitorului si doua ferestre mici tot ale acestuia precum si
scara metalica imediat dupa coltul din dreapta.
 Adath Jeshurum Synagogue – Montgomery County 1954 – 1955

Proiectul a fost conceput pentru cumunitatea Adath Jeshurum in Elkins Park.

Studiile de plan arata dezvoltarea structurii si amplasamentul locurilor pentru stat.

Aceasta selectie de studii demonsteaza atentia deosebita pe care Kahn a acordat-o

multor aspecte referitoare la proiect. El lucreaza aici pe considerente functionale si cantitative
in acelasi timp concentrandu-se la cum va fi perceput aranjamentul spatial de catre utilizatori,
exprimand geometria rezultata din probleme structurale cat si din semnificatia formei.

“It is what space wants to be: a place to assemble under a tree.”

Aici Kahn se refera la cea mai buna ierarhie posibila a tuturor elementelor implicate –
ierarhia deplina.

Ansamblul cladirii este plasat intr-o piata publica circulara taiata in panta a 5 acri dintr-o
proprietate. Zidul de sprijin care urmareste inaltarea terenului descrie umbra unei semiluni in
piata. Accesul (rampa) pentru masini este inclinat asemenea pantei terenului si conceput
pentru viteza mica. Spatiile pentru parcaj sunt separate de circulatie prin stalpi de inaltimea
unui om, distanta intre ei fiind de aproximativ 6 m. Acestia inlesnesc deasemenea iluminarea
pavajului cu piatra de rau a rampei. Trotuarul circular urmareste panta de 6% a rampei de
deasupra pietei si continua pana dedesubtul acesteia pantru a asigura circulatia necesara catre
est. Restul sitului va fi dezvoltat cu spatii pentru relaxare si de contemplare a naturii.

Beth Knesset sau Casa de Adunare este dezvoltata pe doua nivele, fiecare avand scopul
sau. La nivelul de jos, cel al pietei se gaseste sala de spectacol, fiind necesara pentru scopuri
culturale si sociale. La nivelul superior se afla Sinagoga.

Beth Sefer sau Casa Cartilor (scoala) se invecineaza nivelului inferior al Casei de
Adunare. Salile de clasa comunica cu o lunga curte interioara deschisa pentru studiu si
contemplare.

Planul nivelului al 2-lea

Trei grupuri majore formate din cate 9 coloane fiecare in forma unui triunghi deschis
sustinand un planseu tetraedric. Aceste trei zone se desfasoara pentru a forma porticele intrarii
si portalurile de la nord si sud , si iar se desfasoara de doua ori pentru a forma Beth Midrash sau
Study Chapel catre est in spatele Bimah.
 Fiecare buchet de coloane adaposteste o scara ca si cum aceasta ar fi protejata de un
trunchi incalcit. Coloanele se despart in asa maniera strangand structura acoperisului si a
pardoselii precum niste degete intinse.

Kahn spunea: “Un planseu de beton cu structura tetraedrica cere niste coloane cu aceeasi
structura.”

“O coloana ar trebui sa fie inca privita ca un mare eveniment in marcarea

spatiului. Prea des este luata insa drept un stalp sau o proptea.

In sectiune este clar cum se gandea Kahn sa lumineze spatiul realtiv adanc. Aparent el
intentiona sa lase cei trei “copaci” sa treaca prin planseul acoperisului si sa lase lumina sa
patrunda de-a lungul coloanelor.

In elevatie se vede sinagoga amplasata in apropierea spatiului destinat parcarii din stanga.
Scoala si spatiile administrative se situeaza in dreapta.

Mikveh Israel Congregation, Philadelphia 1961 – 1970

Inspre sfarsitul anului 1961, Louis Kahn a luat angajamentul din partea comunitatii
evreiesti Mikveh, de a realiza o sinagoga pe un teren plat, adiacent unui mall din Philadelphia.
In 1966 propunerea a fost expusa de catre Philadelphia Redevelopement Authority ca o parte a
Independence Mall Urban Renewal Project.

In planul sitului se pot regasi urmatoarele functiuni: Sanctuary – House of Study; Chapel
– House of Prayer; School – House of Community; Christ Church Burial Grounds; Independence
Mall; Christ Church Walkway; Market Street; Arch Street; Office Building.

Prima versiune: planul parterului inainte de aprilie 1962

Sanctuarul dispus in partea dreapta, iar scoala impreuna cu Capela in dreapta se abat usor de la
axa pentru a se distanta de cladirea invecinata. In insertia de deasupra planului este prezentata
sala de rugaciune aflata la nivelul superior.
A doua versiune: planul parterului aprilie – mai 1962

Programul devine din ce in ce mai precis exprimat prin diferenta dintre volumele cladirii. Se
observa cele doua intrari in complexul proiectat. Una dintre ele duce catre muzeu, iar cea de a
doua la sanctuar. Intre cele doua intrari se situeaza Sukkah si o gradina englezeasca protejata
de un perete de la accesul pietonal al Bisericii Crestine ce se aliniaza la randul de arbori.

A treia versiune: planul parterului 22 iunie 1962

Renuntand la muzeu, si impingand gradina englezeasca catre Independence Mall este castigat
spatiu pentru a forma curtea central ace face distributia catre Capela, Sukkah, si Sanctuar.
Intrarea catre tot acest complex se face dinspre Mall.

In schitele de plan realizate pentru House of Study este recunoscut Sanctuarul accesat dintr-un
vestibule de forma patrata. Kiddush si salile de istorie sunt de o parte sau de alta a acestui hol.
Planul este dezvoltat pe o trama de 6 m, spatiile interioare fiind definite de pereti ce se afla pe
liniile definite de aceasta retea de stalpi.

Alte schite de plan exprima aparitia conceptului incaperilor – fereastra, bazat pe trama de 6m:

“ Spatiile sunt delimitate de incaperile – fereastra de 6m in diametru conectate prin pasaje

zidite. Camerele – fereastra contin deschizaturi faiantate pe fata exterioara si deschizaturi in
arcada, nefaiantate pe fata interioara. Aceste incaperi cu lumina inconjoara incaperea ce
constituie Sinagoga si servesc drept ambulatoriu fiind spatiile inalte destinate femeilor. Ele
domina compozitia realizata impreuna cu accesul si capela de pe partea opusa.

In cladirea comunitatii lumina este adusa in interior prin intermediul camerelor exterioare
lipsite de acoperis pornite de la aceeasi idée care accidental a dat nastere la planul Dacca
(spatiu creat de Kahn in alta tema de proiectare).”

A parta varianta:

Capela, Sukkah si Sanctuarul sunt situate pe o axa comuna, iar cladirea ce adaposteste cele 4
sali de clasa este pozitionata in stanga, usor abatuta de pe axa. Importanta conceptului de
camera – laminator se citeste usor in schite.
 Hurvah Synagogue , Israel 1968 – 1974

In timpul luptelor in 1948, Iordania a dus la distrugerea vechiului cartier evreu (1/6 din
suprafata orasului cetate al Ierusalumului) inclusiv un numar de 60 sinagogi mici. Una dintre
ele, vechea Sinagoga Hurvah a fost complet distrusa impreuna cu cladirile din jurul ei. In iunie
1967 Iordania a atacat din nou cartierul vechi evreu. In octombrie , Dl. Salomon, cel care
detinea terenul aflat in concesiune pe care se aflase Sinagoga ii scrie lui Kahn invitandu-l la
Ierusalim:

“…am incercat sa asiguram o suprafata suficienta, vechiul teren pe care se afla Sinagoga si mai
ceva mult de atat nu este decat intr-o stare completa de ruina…terenul va fi curatat, si vei primi
toate detaliile necesare cand vi in decembrie.

Pe 18 decembrie , 1967 Kahn a sosit, ramanand pentru cateva zile in Ierusalim pentru a
vizita imprejurimile cateva zile.

In 18 martie 1968 Kahn ii scrie lui Salomon: “M-am gandit destul de mult la spiritul si
arhitectura Sinagogii Hourvah si planuiesc sa vin in iunie cu primul proiect.” In aceeasi zi a scris
deasemenea primarului din Ierusalim: “Pentru a dezvolta studiile asupra imprejurimilor
Hourvah, conditiile si spatiile de la Hurvah pana la Zidul de Vest ar trebui sa constituie un
interes major...cel mai important la momentul actual este sa am acces total la toate informatiile
legate de conditiile sitului…o sa …vizitez Israelul pentru studiile mele.”

In iulie 24 1968 Kahn pleaca spre India si Pakistam pentru a isi prezenta prima sa
propunere.

In 3 ianuarie 1969 Salomon ii scrie lu Kahn: “alternative nu este daca Hurvah sa fie
reconstituita asa cum era initial sau daca sa adoptam planul tau ci spatiul sa ramana in starea
de acum, in ruina. O luna mai tarziu a fost informat de Comitetul Ministerului din Ierusalim sa isi
continuie lucrul la planurile pentru noua cladire a sinagogii.

In 4 iulie 1969 este format un comitet de aproximativ 70 persoane distinse, barbate si

femei din intreaga lume (inclusive Kahn, Bruno Zevi, Isamu Nogouchi, Philip Johnson si Lewis
Mumbfort) pentru a studia aestetica, nevoile culturale si umane ale orasului si imprejurimile
rezolvate pentru cladirea noua Hurvah. Dimensiunile si silueta ar trebui sa se armonizeze cu
privelistea si contextul istoric, iar libertatea de expresie ar trebui permisa si chiar incurajata.

Kahn dupa un timp de aproape sapte ani de studii a dezvoltat trei propuneri distincte.
 El este rugat de primar in 1973 sa proiecteze Hurvah Memorial Plaza (gradina),iar pe 18
decembrie primarul ii scrie lui Kahn: “sund cu adevarat convins ca din moment ce lucrarile au
inceput la Gradina Memoriala o decizie asupra inceperii lucrarilor si la cladirea Sinagogii va fi
rapid luata.

In sfarsit, dupa moartea lui Kahn in martie, anul urmator, primarul ii scrie sotiei acestuia:
“Am discutat cu Louis transferul la Muzeul Israel a planurilor si hartiilor pentru Sinagoga
Hurvah. Pentru Departamentul de Design de la muzeu, aceasta va fi o achizitie importanta
intrucat munca lui Kahn constituie memorialul unui om mare. Aceast lucru devine si mai
important intrucat, in ciuda regretelor profunde planurile nu au fost dezvoltate astfel sa poata fi
executate.

Prima Propunere 1968

“Vizualizez Hurvah ca o cladire noua, principalul motiv fiindca sunt un artist si nu un

arheolog. In mod sigur nu vreau sa construiesc noua Hurvah peste cea veche dar imi imaginez
zidurile vechii sinagogi delimitand zona unei gradini pentru cladirea noua, alipind-o dar in
acelasi timp ramanand o entitate separata. Noua cladire ar trebuie sa fie la randul ei constituita
din doua corpuri: unul exterior care sa absoarba lumina si caldura de la soare si unul interior
dand impresia de o cladire separate, dar legata. Cea din interior ar fi o singura incapere
sprijinindu-se in doar patru puncte. Acestea sunt nisele unde vor fi amplasate si vor fi cantarile
din timpul ceremoniilor…exteriorul va fi vizibil prin nisele realizate in blocurile de piatra.
Pietrele , ca si cele ale Zidului de Vest vor fi galbene. Interiorul va fi mai degraba argintiu.
Spatiile dintre ele vor fi de asa maniera incat sa permita patrunderii unui raport de lumina
suficient dinspre camera exterioara si a inconjoare spatiul interior. Acolo va fi un ambulatoriu
unde oamenii vor avea posibilitatea sa fie martori la serviciul religios ce va avea loc in modulul
interior. Constructia cladirii este precum frunzele mari ale unui copac, permitand filtrarea
luminii in interior.”

“Aceasta piatra, intentionez sa folosesc aceeasi piatra ca la Zidul de Vest, mari, nu mici,
mai bine cat e mari se poate, cu aspect monolit daca este posibil.”

“ Cu beton va fi foarte frumoasa, daca este facut perfect si este unul dintre materialele
cele mai placute. Daca este realizat cum este gandit va fi acoperit si ascuns oricarui detaliu
tehnologic poate sa fie un material foarte sarac/brut. Si intentionez deasemenea sa pastrez
gradinari.”
 “Camera interioara a sinagogii este una de 60 picioare pe 60 picioare (18.30m x
18.30m), o camera dimensionata foarte modest, cred. Este conceputa incat 4 oameni sau 200
de oameni sa se simta confortabil cand se roaga aici.”

“ Si am ideea ca zidul sa fie extins si poate curatat, sa-I fie redusa din inaltime si sa aiba
pe partea opusa scoala a catorva dintre profeti, un loc in care sa pot fi tinute seminariile pentru
toate religiile si unde sa existe locuri umbrite dedesubt pentru ca oamenii care tin ritualul sa se
afle in umbra pe partea opusa.”

A doua propunere

“…un balcon foarte putin adanc care inconjoara accesul prin scari din cele patru parti
astfel incat chiar si slujba sa poata fi tinuta aici daca este necesar. Dar nu l-am facut ca in
celalalt caz, un balcon definitiv, asta pentru ca poate fi considerat ca un punct de observatie cat
si luat ca balcon, sensul lui propriu.”

“am simtit lumina unei candele jucand un rol important in Iudaism. Pilonii apartin
serviciului lumanarilor si au nise indreptate spre camere. Am simtit ca aceasta a fost o extensie
a sursei religiei precum si o extensie a practicii iudaismului.

A treia propunere

“…peretii interiori care tind sa se apropie de cei exteriori…”

“ …lumina patrunde prin aceste puncte inauntru, usor, deasemenea prin acest gen de
ferestre ce se deplaseaza in sus…”

“Aceasta camera ar trebuie sa fie mai mult anonima, asa simt eu, mai mult adanca,
nehotarata in ce directie sa se indrepte asadar ai putea spune ca se incheaga un nou inceput de
camera care prin practica va deveni un ritual al statului Israel astazi unde variatele manifestari
pe care le poate lua religia pot avea loc. Asadar nici Torah, nici Arca nu sunt prezente in aceste
incaperi dupa cum vizualizez acum, dar este una dintre aceste nise parte importanta ce poate
ramane unde este sau poate fi scoasa afara folosita in cazul unei procesiuni dinspre Arca. Deci
Arca este acolo, doar ca nu este necesara o pozitie exacta cu exceptia sa nu o pun eu intr-o
pozitie certa…atunci putand fi construita o Arca tip camera sau ati putea spune sinagoga intr-o
Arca … o cladire foarte pretioasa.

“ Piatra este doar un material iar daca este folosit corespunzator poate deveni la fel de
binevoitor precum un inger”
 “Cele 60 picioare (18.30m) de aici si pana la varf constituie un fel de arhitectura este un
mod de a proteja sinagoga, vedeti … unde construiesti o cladire pentru vreme si construiesti
una pentru oameni si este potrivit aici. Mi-ar placea sa vad construita fiecare cladire in acest
mod. Cu nise adanci si spatii interioare asa incat sa poti simti racoarea. Este o arhitectura
naturala a Ierusalimului.

lumina/umbra/contradictie/timp/liniste

Toate lucrurile se vor transforma in ruine, iar ruinele sunt semne melancolice ale trecerii
timpului in ambele directii. Viata lui Kahn a fost invaluita de o forma multumitoare de
melancolie prin care a gasit calea de a impaca cladirile lui cu ruinele din jur. El ne-a dat o viziune
singulara a lumii si o abordare unica la problema arhitecturii in lume. In timp, arhitectura
vorbeste in simboluri tacute si Kahn a inteles ca experienta timpului nu consta doar in durata, ci
si in linistea din spatiile de meditatie. El si-a construit propriul monument pentru contemplare
ca parte a celei mai mari cladiri ale sale - piata centrala a Institului Salk. Aici arhitectura
fuzioneaza cu Coasta Pacificului intr-un mod care o ridica la statutul de arta locuibila pe
pamant. Este o marturie incredibila a puterii acestei constructii care face o persoana sa se simta
onorata sa fie in spatiul tacut pe care el l-a creat.

In efortul lui de a crea o arhitectura monumentala si vesnica Kahn si-a gasit inspiratia in
castele, zidurile oraselor, si arcurile romane pe care le-a vazut in calatoriile prin Europa.

In ultimele doua secole unele dintre cele mai mari provocari puse in discutie a implicat
ceea ce e de facut cu dialectele si contradictia. Kahn a detinut o rara apreciere pentru
contradictie si ca alti importanti ganditori ai timpurilor recente nu a fost distras de simplitatea
dialectelor si sintezelor.Contradictia a fost cheia rasturnarii viziunii moderne a progresului
unidirectional si apare in multe dintre cladirile sale.

Este prezenta o sugestie a futurismului in acest arhitect – istoric deoarece opera sa

apeleaza la prezent – mediant care trebuie sa comunice cu ceea ce pregateste viitorul.

Kahn a inteles ca arhitectura amesteca modelarea timpului si a spatiului dincolo de

functiune intr-o forma de arta contemporana – pentru el utilitarismul era mort.
 Arhitectura sa a pasit intr-o sensibilitate a istoriei dar participa la miscarea continua a
monumentalului descatusat de limitele cinismului arhitectural.

Integrarea “noului” in trecut o demonstreaza studiile si conceptele sinagogii din Israel,

unde contextual istoric si socio-cultural primeaza in actul creator.

Kahn a perceput tot ce il inconjura ca spatiu destinat locuirii unde lumina era deopotriva
prieten si dusman. In Kimbell Museum el demonstreaza ca este un maestru al manipularii
luminei naturale reusind sa ii confere luminozitatea argintului.

Arhitectul a fost mereu preocupat de vibratia luminii si de animarea pe care i-o conferea
spatiului; considera ca o incapere nu exista decat in masura in care este luminata.

Secretul antic pe care l-a inteles a fost folosirea peretilor pentru a reflecta lumina in
spatiile locuite.

In piata centrala de la Salk Institute reuseste sa reflecte cu ajutorul apei lumina (caldura
fiind indepartata) in cladirea de birouri de pe partea opusa.

La proiectele Hourvah Synagogue lumina joaca un rol primordial in compozitia

volumului, manipularea ei urmarind diverse scopuri cu semnificatii profunde.

Mikveh Israel Congregation este iarasi realizata in asa maniera incat cu ajutorul luminii
efectele obtinute sa fie de maxim impact.

Bibliografie:

Bibleoteca – Louis I. Kahn;

Internet – Euroartmagazine . articol : Louis I. Kahn – The Timeless Art of Light and Form

– GreatBuildings.com

– Wikipedia

– googlebooks - Louis I. Kahn de Klaus - Peter Gast