r

'wi

COMPOZITIE URBANA

,

COMPOZITIE URBANA

VOL. I

REPERE

"Forma unui oras este mai mult 0 opera a timpului decat 0 opera de arhitectura" Leonce Reynaud -" Traite d 'architecture" - vol. II, p. 579 (1858)

1992

Lucrarea de fata a fost realizata de Pierre Pinon

pentru

Serviciul Telmic de Urbanism

Directia de Arhitectura ~i Urbanism

Ministerul Echipamentelor, Locuintelor si Transporturilor Franta

Les Editions du STU Arche de la Defence

92055 Paris La Defence cedex 04 ISBN: 2-11-082079-9

Responsabil de lucrare din partea Serviciului Telmic de Urbanism:

Dominique Dupres-Henri

Elaborarea Iucrarii a fost urmarita de un grup de lucru din care au facut parte:

Paul Checcaglini, Josee Landrieu, Yves Belmont, Ariella Masboungi, Jean-Claude Jager

Traducere ~i telmoredactare:

Arh. Sorin Nistor

CUPRINS

PREFATA .5

cu·v ANT INAINTE 6

PROBLEMATICA URBANA 9

De Ia design urban la urbanism: cine proiecteaza orasele? 9

Orasul ~i istoria I'I

CO'MPOZITIA URBANA 12

Compozitia urbana ~ constructie a formelor spatiale ] 2

Dimensiunea temporala a compozitiei urbane - modalitati de manifestare IS

Tipologie , 17

Modele 18

,

Contextul. 20

Sit-ul construit , 20

Urme ale modurilor trecute de ocupare 24

Faze de constituire 25

Modificari destructurante 27

Interventii urbane 29

Creatii , 29

Extinderi. , 29

Substitutii, 29

Compozitia urbana in viata oraselor 33

INSTRUMENTE COMPOZITIONALE Sf MODURI DE INTERVENTIE 34

Traseele 34

Trasee virtuale sau generatoare 35

Trasee concrete sau rezultante 37

Decupajele .40

Decupajela scara mare: fragmente de eras .40

Decupaje la scara mica: parcelarul .. 4]

Decupajul spatiilor publice si al spatiilor private 42

Limite si aliniamente ale cadrului construit.. 44

INSTRUMENTE PRJNCIPALE ALE COMPOZITIEI: MODURJLE DE INTERVENTIE .45

Topologia .45

Geometria 46

Dimensionarea 46

Compozitia ea sinteza: simetria .47

NTVELE DE INTERVENTIE 48

Circulatiile , 48

Parcelarul. .48

Cadrul construit 50

MODALlT A. TI DE REALIZARE A COMPOZITIILOR 51

Cornpozitia prin diviziune 51

Compozitia prin aditionare 51

Cornpozitia prin multiplicare 51

Compozitii mixte 52

COMPOZITIA URBANA ~l TIPOLOGIA ARlllTECTURALA. 54

ELEMENTE CONSTITUTIVE 56

Strada 56

Insula 56

Cladirile tip bard 59

Marile ansambluri. 60

Ansambluri constituite 61

Ansamblurile "urbane" 61

Alte forme , 64

ORIGINI $1 EXPERIENTE 64

Inventia tramelor. 64

Marile compozitii urbane 67

Zonare si retele 67

Reantoarcerea la forma 67

CALHA. TILE UNEI COMPOZITlI URBANE 69

Glosar 70

Bibliografie 72

PREFATA

Odata eu transformarile arhitecturale ~i urbane ce au avut Icc in Franta la srar~itul anilor 80, atat profesionistii cat ~i faetorli de decizie au devenit din ce in. ce mai consrienti de necesitatea tratarii urbanismului in intregul sau ansamblu.

Nu se mai pune astfel doar problema realizarii, in operatiile de extindere sau de transfonnare a cartierelor, a cateva obiecte arhitecturale frumoase, ci si cea a orgamzaru spatiului urban prin relationarea armonioasa a formelor arhitecturale cu calitatea spatiului public ~i a peisajului urban.

Locuitorii oraselor au respins in mare rnasura, mai ales in zonele de periferie, realizarile urbanistiee din ultimii douazeci - treizeci de ani, realizari ee au propus un model urban tara repere, fragmentat de infrastructuri, Tara 0 adevarata identitate, ignorand adesea apropierea de vechile centre, centre in care s-a faurit istoria oraselor. Chiar operatiile de amenajare s-au realizat prin juxtapuneri functionale de programe diferite, rura 0 grija deosebita pentru compozitia de ansamblu, modul de insertie in contextul existent sau relatiile eu restul orasului.

Exigentele compozitiei urbane, ale

"design-ului" urban, ar trebui de acum inainte sa capete 0 importanta mai mare in demersurile urbanistice, situandu-se la mijlocuI distantei dintre

planificarea urbana si proieetarea de arhitectura. Compozitia urbana constituie "cheia" noilor proiecte urbane si a politieilor de recalificare urbana. initiate aproape peste tot in Franta.

Transpunerea in practica a tramelor urbane si a principiilor de organizare a spatiului urban ar trebui de asemenea sa permita implantarea de noi functiuni ~i programe, 0 sinteza intre patrimoniu ~i modemitate, relationarea diverselor tipologii ~i stiluri arhitecturale, dialogul lor eu contextul urban ~i eu spatiul public, exprimarea unei modernitati reinnoite in care arhitectura sa-si reia Iocul cu toata forta ei sirnbolica si evocatoare.

Directia de Arhitecturii oJi Urbanism si-a prop us sa imbunatateasca circulatia cunostintelor, promovarea ~i difuzarea lor. Aceasta Iuerare privind compozitia urbana, initiate ~i condusa de Serviciul Tehnic de Urbanism, se doreste 0 contributie la acest derners, reamintind invatamintele istoriei dar ~i prezentand proiecte contemporane.

Lucrarea de fata nu este rezervata doar celor initiati ~i sperarn ea ea sa serveasca drept referinta tuturor eeIor implicati in problemele urbane.

Jean Frebault

Sef al Directiei de Arhitectura si Urbanism

5

cuv ANT lNAINTE

Cornpozitia urbana suscita astazi un interes tot mal mare, dupa cum 0 dovedesc numeroasele discursuri, artieole sau proiecte. Este oare vorba despre un fenomen la moda sau de 0 evolutie durabila?

A devenit astazi clar esecul "urbanismului rnarilor ansambluri" si al teoriilor ce i-au dat nastere, Chiar daca aceasta forma de urbanism cu bare ~i turnuri nu poate fi invinuita pentru problemele soeiale ~i segregarea eu care se confrunta numeroase orase, ea a contribuit in mare rnasura la acestea.

In paralel, se manifests dorinta de a intelege mai bine orasul traditional atat in ceea ce priveste contextul (numeroase operatii urbane au loc 'in cartierele existente) dlt ~i in ceea ce priveste referintele (calitatile urbane indiscutabile ale vechilor forme urbane). Este recunoscut astazi di farmecul si complexitatea oraselor sunt legate intr-o foarte mare masura de modul "sedimentar" In care acestea evolueaza, ( ... )

Compozitia urbana nu este 0 descoperire recenta, fiind 0 tehnica de design urban ce vizeaza organizarea spatiala a oraselor conform unor trasee, decupaje ~i moduri de oeupare a terenului, necesitand un demers complex, eu interventii la fiecare din nivelele implicate. ( ... )

Care este miza cornpozitiei urbane?

Mai intiii, ea permite integrarea reusita a unei opera!!i In sit, racordarea la tesutul urban existent.

In al doilea rind, ea produce, printr-un proces de continuitate cu alte forme din trecut, forme urbane comprehensibile pentru toata lumea, posedand calitati legate de claritatea reperelor, de continuitate, lizibilitate si convivialitate.

in plus, claritatea statutului spatiilor (public, privat), in coerenta cu modul de conceptie si de utilizare, faciliteaza gestiunea acestor spatii, in opozitie cu situatia dalelor urbane sau a altor spatii supradimensionate ~i informale din marile ansambluri,

$i in sfarsit, in special datorita decupajelor, cornpozitia urbana face posibila evolutia tesurului urban in timp.

Trebuie remarcat insa ca lara 0 abordare a ansamblului componentelor politicilor urbane nici un fel de demers compozitional nu are sanse de a se rnaterializa intr-un ansamblu viabil. Compozitia urbana poseda reguli proprii ce trebuie nu doar cunoscute, ci ~i stapanite inainte de a interveni asupra cadrului urban.

Dominique Dupre-Henri

7

6

8

PROBLEMATICA URBANA

Orasul a devenit astazi un obiect al dezbaterilor. Noile erase construite dupa razboi, ca ~i teoriile urbane care le-au dat nastere, au imbiitranit, chiar daca provizoriu. Dezbaterile se axeaza din nou asupra esentialului: orasul in sine, 0 entitate fizica diferita de alte forme de amenajare a teritoriului, un loc ce nu poate f .Jnventat".

Daca problema "realizarii" orasului este problema specifica, problema .formei" sale este consecinta, Design-ul urban este diferit atilt fata de

amenajarea teritoriului cat ~i fata de proiectarea de arhitectura, Desigur ca teritoriul furnizeaza suportul si metodele de abordare, Ia fel cum arhitectura furnizeaza elementele componente ale unei culturi ce nu poate fi neglijata. Insa orasul este mult mai mult decat un fragment din teritoriu si mult mai mult dedit 0 aditionare de obiecte de arhitectura. In consecinta, proiectarea urbana nu se poate lim ita la asumarea constrangerilor teritoriului si nici Ja a urma fluctuatiile modei arhitecturale,

De la design urban la urbanism: cine proiecteaza orasele?

Contrar asteptarilor, desi in mare masura a fost "inventat" de arhitecti sensibili la formele urbane, urbanismul a inceput progresiv, de pe Ja mijlocul seeolului XX, sa neglijeze orasul toemai in ceea ee priveste forme Ie urbane. Arta urbana s-a diluat treptat intr-o planificare urbana ghidata de consideratii in mod esential economice.

Incepand insa cu anii 80, cativa arhitecti au devenit actorii privilegiati ai unei tentative de renastere a design-ului urban ~i a artei urbane, datorita intelegerii largului refuz social al urbanismului promovat In anii de dupa al doilea razboi mondial.

Istoria cunoasterii urbane nu este liniara datorita faptului ca proiectarea planurilor oraselor (delimitarea terenurilor, trasarea strazilor, implantarea constructiilor ~i compozitia urbana) nu a fost pana la 0 data recenta apanajul unei profesii definite sau dotate cu un corpus de cunostinte teoretice precise. Nimeni nu stie cu adevarat cine a "proiectat" bastidele si orasele noi ale Evului Mediu. Chiar daca inginerul militar sau arhitectul au intervenit adesea in cursul secolelor "clasice" , incepand cu mijlocuI sec. XVIII inginerul de drumuri si poduri ii va inlocui partial. Rolul

arhitectilor se restrange progresiv la

"mfrumusetari" punctuale (strapungeri sau

degajari deosebite). Simaria ramane neschimbata din aces! punct de vedere si in cursul sec. XIX; in pius, un alt fenomen se intercaleaza In partajul dintre arhitecti ~i ingineri: fenomenul Haussmann. Fara sa puna in discutie competentele colaboratorilor sai, arhitecti ~i ingineri, prefectuI lui Napoleon al III-lea aduee in prim plan figura administratorului luminat care, asistat de un simplu arhitect geometru, devine conceptor urban.

Acest mod de interventie urbana, .haussmann-izareu", nu a fost msa pregatit de nici o teorie clar prestabilita, Niei un tratat nu i-a teoretizat rezultatele. Difuzarea acestui model s-a facut doar prin lucrari monografice. 0 teorie

urbana nu va apare dedit mult mai tarziu, odata cu lucrarile lui C. Sitte, Dr. Stuben si R. Unwin, fondate pe studii istorice, precum ~i odata cu "manifestul" desenat de canoe T. Gamier (La cite industrielle, 1917). Abia la inceputul sec. XX arhitectii vor .redescoperi" orasul,

Intre cele doua razbcaie se dezvolta 0 ,,~coala franceza" de urbanism dominata de arhitecti care, integrand noile preocupari sociale, economice si tehnice, vor dezvolta 0 compozitie urbana tipic franceza (L. Jaussely, H. Prost). Aceasta ,,~coala" va deveni cunoscuta si in America, ~i In Africa, ~i in Asia, desi realizarile pe teritoriul Frantei sunt rare. Urbanismul promovat ar putea fi considerat drept "c11Ituralist" ~i va fi teoretizat de G. Bardet. Desi prezent in cadrul operatiilor de reconstructie, va dispare destul de brusc dupa al doilea razboi, fiind inlocult de un urbanism .functionalist" sau "modernist" care rnosteneste teoriile lui Le Corbusier, experienta germana dintre cele doua razboaie ~i ideile CIAM.

Chiar daca aceste doua directii,

culturalista si modernism, impart de fapt conceptii functionale destul de apropiate (igiena, Insorire, circulatii rapide, zonificarea activitatilor), exprimarea lor se face prin proieete formale total diferite.

Prima directie ramane intr-o traditie culturala european a, in timp ce a doua se exprima printr-o ruptura (dorita de miscarile de avangarda) eu aceasta traditie. Ruptura cu traditia are loc pe baza unei teorii noi, adaptata si adesea simplificata de catre proiectanti, teorie ce va intruni in final adeziunea tuturor factorilor de decizie de dupa al doiJea razboi. MotiveJe acestei adeziuni sunt simple: pe de 0 parte noua teorie urbana raspunde conditiilor socio-economice ~i ambitiilor tehnice ale momentului, iar pe de aim parte reflecta insusirea unanima a ideii ca 0 noua societate, cea de dupa razboi, nu poate fi realizata dedit in noi forme spatiale,

9

Henrichemont -lnceputu1 sec. XVII

La Roche-sur-Yon - oras nou fondat In timpul Primului Imperiu Integrarea satului preexistent .

10

COMPOZITIA URBANA

Compozitia urbana of era orasului 0 ordine formala, astfel incat forma oricarui ansamblu urban sa nu se datoreze unui fenomen aleatoriu, ci unei interventii stapanite ~i intelese ca atare. Pentru oras, compozitia urbana reprezinta ceea ce compozitia de arhitectura reprezinta pentru 0 cladire,

Din punet de vedere etimologic, cuvantul "componere" semnifica "a pune cu", Compozitia conduce la 0 forma care va avea relatii cu alte forme, 0 forma care alaturandu-se celor existente, mai vechi sau mal noi, va accepta de asemenea si alte forme in viitor, mai mult sau mai putin previzibile.

Aceasta conceptie privind compozitia este comuns atat arhitecturii cat §i orasului, Este dealtfel remarcabil ca in compozitia de arhitectura exista componente urbane.

A compune un edificiu inseamna a tine cont atat de raportul partilor cu intregul cat si de raportul intregului §i partilor cu contextul urban. Un plan se inscrie intr-o parcels, 0 fatada in continuitatea frontului strada!. In cornpozitia urbana, relatiile contextuale sunt mult mai numeroase ~i mal pregnante.

Dincolo tnsa de similaritatile dintre compozitia de arhitectura si cea urbana exista 0 diferenta fundamentala datorita faptului ca arhitectura ~i orasul nu au acelasi ritm temporal. Daca arhitectura se reinoieste destul de repede - cea contemporana chiar mai repede decat cea veche - structurile urbane dureaza perioade mult mal mari de timp. Astfel, daca proiectul arhitectural poate avea ea finalitate pastrarea imaginii unei cladiri condarnnate la disparitie ~i tnlocuirea ei ell 0

alta rara 0 modificare totala a contextului, proiectul urban trebuie sa aiba ca finaJitate un proces care sa poata primi 0 serie de imagini succesive, cele ale diferitelor forme arhitecturale. Orasul trebuie sa fie capabil sa primeasca aceste imagini printr-un mod deosebit de proiectare a formelor urbane, forme care vor dura mai mult decit edificiile din care sunt compuse.

Principala proprietate a cornpozitiei este aceea ca transforma un ansamblu eventual disparat intr-un tot, rezolvand contradictiile care apar atunci cand cerintele ~i conditionarile proiectului sunt numeroase. Nu trebuie insa sa-i supraestimam importanta. Marile compozitii au lncercat totdeauna sa construiasca coerente imposibile, devenind deseori superficiale, fapt care nu a facut dedit sa discrediteze ideea de cornpozitie urbana, unitatea aparenta mascand sau eludand contradictiile necesare. Fi1ra lndoiala, compozitia urbana a pacatuit de multe ori prin ambitie ~i prin alegerea gresita a obiectivelor pentru ca a neglijat dimensiunea temporals prin compozitii statice si artificiale care nu au raspuns unor constrangeri economice §i tehnice.

Pentru a supravietui, compozitia urbana trebuie sa-si regaseasca cornpetentele ~i procedurile, pentru ca istoria prezinta numeroase exemple de compozitii urbane eficace. lnainte de toate, compozitla Ilrbilqa este 0 rehnica de punere in forma. Aceasta forma nu trebuie confundata cu motivatiile ei, nu trebuie redusa la semnificatiile ei. Cornpozitia urbana" "Oeste 0 faza esentiala si obligatorie a conceptiei urbane.

Cornpozitia urbana - constructie a formelor spatiale

Compozitia urbana este 0 operatic mentala care se exprima prin desen. Un oras trebuie desenat inainte de a fi trasat si construit.

Desi exprirnata printr-un desen inteligibil ~i usor de recunoscut - 0 figura geometries ce poate fi reprodusa prin copiere, compozitia apare in urma unui proees de elaborare pe baza unor reguli speciale - regulile de compozitie,

Una dintre aceste reguli, de exemplu, permite realizarea unei cornpozitii prin repetarea elementelor si prin articularea lor. Repetitia poate fi de natura topologica, geometric a sau dimensionala.

In general, regu1ile de compozitie pot fi deduse doar din analiza planurilor, pentru ca autorii lor si-au exprimat sau prezentat foarte rar maniera

de lucru. Sunt rare exceptiile in care astfel de demersuri au fost explicitate. Doua exemple in acest sens, desi raportate la arhitectura, sunt marcante: ele apartin sec. XVI, prin Philibert De l'Orme ~j sec. XX, prin Le Corbusier.

In capitolul intitulat .Artificii de trasare geometricd" din lucrarea sa .Arhitecturd", aparuta in 1567, Philibert De l'Orme prezinta 0 rnaniera de a transforma 0 casa "gre~it conceputa sau imperfecta" intr-una "fiumoasa ~i perfecta",

Prima operatie pe care 0 face consta in definirea unei axe compozitionale. Alege astfel 0 axa caretrece prin mijlocul corpului principal (A) si construieste simetricul corpului (B) fata de aceasta axa, completand apoi cornpozitia eli cateva corpuri simetrice,

12

o parte a reconstructiei, mai ales marile ansambluri din anii 60-70, s-a realizat conform acestui urbanism "modem", privilegiindu-se zonarea functionala ~i reteaua strada la, juxtapunerea simpla a imobilelor de locuinte colective neantrenand nici un fel de relatie morfologica cu circulatia, realizata si ea pe baza unei trame sumare ce a lasat deoparte orice fel de decupaj funciar, Singura contrapondere a saraciei gandirii spatiale a fost, cateodata, la nivelul planului general, elaborarea savanta a unor forme ~i figuri geometrice ce nu vor reusi totusi sa se transfonne intr-un adevarat tesut urban.

Aceasta situatie, marcata in special de saracia compozitiei urbane, a fost repusa in cauza in anii 70. Vechile mari ansambiuri au trebuit reabilitate si in unele cazuri chiar distruse. Ineepand cu aceasta perioada a aparut 0 prima tentativa de recucerire a "artei urbane", initial bazata pe critica urbanismului "modem". Aceasta tentative are un dublu aspect: unii arhitecti devin constienti ca au datoria de a realiza .airbanul'' si in acest sens pun in serviciul cauzei noile orientari arhitecturale si urbane, in tirnp ce altii considera ca juxtapunerea unor obiecte ~i ansambluri de arhitectura, lard alte reguli decat cele arhitecturale, este suficienta pentru a crea "ora~ul".

Dezbaterea continua in anii 90: orasul exista inaintea arhitecturii sau dupa aceasta? Trebuie sa gandim mai intai orasul, ca forma :;;i compozitie, inscriindu-i abia apoi arhitectura? Sau din contra, sa ne gandim mai intai la arhitectura,

'.. presupunand ca orasul va apare singur, prin

...

. aditionarea obiectelor arhitecturale? Opozantii nu

se "bat" insa pe acelasi teren, nieiunul dintre protagonisti nu critica orasul ca atare, toti iubesc orasul ~i vor sa locuiasca in el (pe cat posibil cat mai aproape de centru). Cei care combat orasul si poluarea nici macar nu intervin direct in dezbatere.

Exista Insa doua puncte de vedere care se ignora: pe de 0 parte eel al locuitorilor care iubesc

Orasul si istoria

Argumentele ill sprijinul ideii de renuntare la orasul caracterizat de continuitate :;;i densitate datorita irnposibilitatii reproducerii orasului traditional nu sunt decat partial acceptabile, Conform acestor argumente, orasul traditional, fiind rezultatul unor sedimentari de-a lungul timpului, nu ar putea fi proiectat in conditiile actuale de nici un arhitect sau urbanist, nici macar partial. Se trece astfel cu vederea ca de fapt nu este yorba de a produce sau de a reproduce 0 parte de oras, ci de a amorsa un proces.

A retlecta asupra orasului insearnna mai intai a reflecta asupra evolutiei lui 'in timp, asupra procesului de elaborare progresiva a acestuia, creearea de conditii favorabile acestei elaborari, in primuI rand a unei structuri funciare sau a oricarei

orasul In densitatea ~i continuitatea lui, virtuti de neinlocuit ale spatiului cotidian, si pe de alta parte eel al arhitectilor sau urbanistilor care doresc sa realizeze "opere" originaIe ~i autonome, in care pe primulloc se afla fie arhitectura, fie orasul,

Concret, opozitia dintre aparatorii

conceptiilor privind prioritatea arhitecturii sau orasului consta in opozitia dintre un oras dens :;;i continuu in care obiectele ~i ansamblurile de arhitectura se inscriu dupa reguli de acelasi ordin cu cele ale orasului traditional si un oras compus prin juxtapunerea obiectelor ~i ansamblurilor de arhitectura, a carui forma este dictata de criteriile specifice arhitecturii.

Aceasta dezbatere dintre arhitecti este vizibila in compunerea forme lor urbane, reflectand conceptii ~i tendinte diferite, ca in cazu! proiectelor :;;i realizarilor de la Nantes (Atlanpole) si Li1Ie (Euralille). Aceste doua exemple arata deaItfel eli factorii de decizie, alesii locali ~i administratia nu sunt indiferenti la dezbaterea despre care s-a vorbit mai inainte si a carei componenta estetica este primordiala. Importanta pe care 0 are astazi imaginea orasului, pe liinga probJemele obisnuite de gestiune, incita angajarea in aceasta directie, iar arhitectii, prin cuItura ~i personalitatea lor, participa la constructia unor astfel de imagini.

Astazi, mai mult ca oricand, arhitecti care si-au facut un renume prin realizarea de obiecte de arhitectura sunt chemati sa conceapa cartiere intregi, desi multora Ie lipseste si timpul, si vointa de a dobandi cunostintele specifice compozitiei urbane. Ori, exists 0 mare diferenta intre un proiect de arhitectura si un proiect de urbanism.

Se va inscrie oare procesul actual de accelerare a modelor arhitecturale in morfologia noilor fragmente urbane? Si oare moda, atiit de legitima in efemerul vestimentatiei (eventual ~i in cel al arhitecturii), j'~i are locul in conceptia urbana care angajeaza societatea ~i timpul?

alte forme de decupaj capabile sa absoarba "urbanul" si sa suporte evolutii,

Nu este astfel yorba despre a reproduce pitorescul sedimentar, rezultat al acumularilor modificarilor aduse de fiecare epoca, ci de a regasi in istorie procesele logice de evolutie si transfonnare. Si deasemenea nu este yorba de copierea unor astfel de procese, ci de folosirea lor ea surse de inspiratie pentru a putea imagina altele, profitand de istorie ca experimentare.

Renuntarea la "inventii" si analiza atenta a compozitiilor urbane din trecut nu implica astfel revenirea la fonnele urbane ale trecutului sau realizarea de pastise dupa anumite forme arhitecturale, chiar daca folosirea lor in anumite circum stante limitate nu este exclusa aprioric.

11

Notele ~i observatiile lui Le Corbusier arata persistenta preocuparilor compozitionale In cadrul Miscarii Moderne; din pacate, tendinta functionalists va "deturna" complet intelesul compozitiei, ceea ceo! va mdreptati pe Le Corbusier sa observe: "A compune, a realiza 0 compozitie, este 0 caracteristica a geniului urnan; in acest mod omul devine arhitect; compozitia da un sens precis cuviintu!ui arhitecturii. Cornpozitia nu se opune arhitecturii, desi exegeti obtuzi i-au denaturat sensul, asociindu-l doar "produseJor" academiste. Dar daca produsul este impur, vina nu este nici a cuvantului, nici a notiunii pe care 0 desernneaza", ("Defence de l'architecture" - 10 l'Architecture d'Aujourd'hui, 1933).

Un alt exemplu, de asta dam legat de cadrul urban, se irnpune: este vorba despre amenajarea unui centru monumental in jurul Catedralei din Metz, propunere apartinand lui I.-F. Blondella mijlocul sec. XVIII.

Teoretician de arhitectura, l-F. Blondel este chemat in 1764 la Metz pentru amenajarea zonei din jurul Catedralei. Desi nu i se cere initial dedit un proiect de reconstructie a Abatiei SaintLouis (In vecinatatea Catedralei) ~i eventual 0 largire a pietei alaturate, Place D'Armes, Blondel elaboreaza un proiect de ansamblu, un "proiect urban" vast ~i complex, introduciind ~j functiuni aferente Palatului Guvernatorului Militar, Abatiei ~i Parlamentului. "Ar fi fost imposibil sa se elaboreze un ansamblu in care zone ~i cladiri diferite sa poata fi "acordate" daca nu ar fi fost

numit un singur arhitect pentru aceste constructii diferite care, datorita apropierii lor, trebuiau sa aiba neaparat 0 anumita dispunere. ( ... ) Cum s-ar fi putut altfe! relation a pavilioanele de langa portalul Catedralei cu cele apartinand Parlamentului, pre cum ~i cu cele de vis-a-vis ce apartin fatadei de langa intrarea in Palatul Episcopal, dispozitie general a care prin aceasta corespondenta introduce o simetrie in cadrul ansamblului, rnarind astfel spatiul."

Concret, proiectul consta in reconstruirea partiala a diverse lor edificii ce compun Centrui Politic al orasului ell scopui de a crea doua piete, 0 plata laterala fata de Catedrala (Place d' Armes) ~i una centrals (parvis-uf) in rata intrarii in Catedrala. Degajamentele sunt total controlate ~i stapanite, Place d' Armes este strict limitata iar parvis-ul este dimensionat exact Ia largimea fatadei Catedralei. Pentru a separa clar cele doua piete dar si pentru a Ie articula, Blondel a avut intelepciunea de a dispune intre ele doua pavilioane care incadreaza un pasaj.

Complexitatea programului, viziunea de ansamblu, stapanirea perfects a tehnicii clasice de compozitie fac din acest proiect un model de proiectare urbana. Forma urbana rezultata din preluarea partiala a caracteristicilor existente ~i din suprapunerea unei gandiri bazate pe reguli de constructie c1asice nu este reproductibila, fiind prezentata chiar de Blondel (In cursul sau de arhitectura) ea un exemplu ceo poate fi preluat doar ca sursa de inspiratie.

Proiectul realizat de I.-F. Blondel pentru Metz - 1764

14

Le Corbusier ~ Patru maniere decompunere arhitecturala

Acest tip de cornpozitie consta in a transforma 0 figura geometrica neregulata intr-una regulata printr-o sirnpla multiplicare simetrica a elementelor raportate la 0 axa aleasa, pleciind de la observatia ca oriee figura geometrica, oriciit de neregulata ar fi, devine regulate prin reproducere simetrica. In acest caz, "arta" compozitiei consta in alegerea optima a axei de simetrie si a elementeIor ce vor fi rep rod use simetric pentru a obtine nu doar 0 forma regulate, ci una corespunzatoare unei figuri geometrice simple.

Celalalt exemplu, apartinand lui Le Corbusier, este extras din "Opere complete" si consta in patru crochiuri numerotate reprezentand patru modalitati diferite de a compune obiecte de arhitectura,

In primul desen, reprezentand .Casa La Roche", avem de-a face cu 0 cornpozitie organica, geometrica si complexa in care fiecare functiune este exprimata printr-un volum specific ~i independent, rara intentia de a obtine 0 forma geometrica pura,

In al do ilea croehiu este reprezentata .Locuinta de fa Garche", eu 0 compozitie In

1

.~~ ...

. .

,::;; ,"f

". II ,. •

4

Philibert de l'Orme ~

Transformarea unei case "rau concepute

,~i lmperfecte" intr-una "frumoasa ~i·perfecUi"

intregime geometrica ~i pura, totul fiind continut intr-un singur volum prismatic si opac.

Desenul cu numarul 3, .Locuintii fa Stuttgart", este crochiul unei prisme transparente 'in cea mai mare parte, delimitate de plansee ~i stiilpi si in care se dezvolta Iiber, rara Insa a depasi Iimitele prisrnei, un volum organic sau geometric complex cornparabil cu eel din primul desen.

Si in fine, desenul al patrulea,

reprezentiind " Villa Savoye", prezinta 0 cornpozitie apropiata de cea precedenta prin independenta relativa a anvelopei exterioare ~i a volumului interior. Diferentele sunt insa urmatcarele:

-stalpii, cu exceptia celor de la parter, au

disparut;

-definirea invelisului prismei este asumata incea mai mare parte de conturul exterior al volumului interior;

-volumul general este compus prin imbinarea celor trei tipuri de volume din exemplele precedente: a. volumul organic geometric complex; b. volumul prismatic si partial opac; e. volumul prismei partial transparente.

13

Richelieu - oras fondat la inceputul sec. xvn de Cardinalul Richelieu

16

o compozitie poatefi astfel definita ca 0 "figura spatiala", 0 forma nu doar inscrisa in spatiu, ci elaborata dupa anumite reguli de organizare spatiala, Iucru ilustrat pe deplin de exemplele precedente.

Aceste .figuri spatiale" ale compozitiei urbane vizeaza in general regularitatea, Compozitia pleaca adesea de Ia materiale disparate sau chiar de la naturi diferite. Ca si in cazul oricarui proiect, exista elemente determinante spatiale (sit-ul, modelele formale etc.) precurn ~i functionale, decurgand din specificul fiecarui program, care, daca ar fi rezolvate separat unele de altele, ar putea fi transpuse spatial Tara probleme.

Dificultatea unei compozitii provine din multiplicitatea ~i eterogenitatea acestor elemente, fiecare cu implicatii spatiale proprii. Eludarea unora dintre ele nu of era dedit iluzia facilitatii.

Problema consta In a sti In ce mod aceste

elemente date, sau mai bine zis suma implicatiilor lor spatiale, poate produce 0 forma care sa nu fie doar un rezultat pasiv si maleabil ci care sa Ie imbine pe toate intr-o forma identificabila,

Daca forma urbana se multumeste sa ramana imaginea rnateriala a unei organigrame, atunci nu poate fi yorba de compozitie,

Compozitia apare astfel atunci cand exists ~i exigente calitative, spatiul nefiind distribuit doar dupa cerinte exclusiv utilitare. Ordinea pe care 0 compozitie pretinde ca 0 impune poate lua diferite forme, conform exigentelor locului si momentului. ReguJaritatea este prin definitie domeniul regulilor, reguli care luate in ansamblu sau separat pot fi de esenta topologica, geometrica si/sau dirnensionala.

o compozitie nu rezida tnsa doar in aceste fundamente spatiale, Dimensiunea temporala joaca deasemenea un rol foarte important, dupa cum vom vedea In continuare.

Dimensiunea temporal a a compozitiei urbane - modalitati de manifestare

Forme spatiale, cornpozitiile urbane se construiesc in timp, un timp rnai indelungat decat eel al compozitiilor de arhitectura.

Orasele efemere nu au raspuns decat unor situatii extraordinare, ca in cazul oraselor orientale fondate de vreun suveran atotputemic si abandon ate apoi de catre succesori.

Scara interventiilor in cadrul orasului ~i multitudinea actorilor fac ca orice proiect urban sa aiba si 0 dirnensiune ternporala, nu doar spatiala. Un spatiu urban nu poate fi ,,~ters" total niciodata. Anumite forme, folosinte ~i mituri persista. Structurile construite ~i traseele anrerioare Tasa urme in structura parcelelor, a cailor de circulatie si a dispunerii constructiilor,

In ceea ce priveste forma fizica ~i modul de adaptare a acestor forme, compozitiile urbane sunt determinate de radacinile lor tipologice (tipul de societate), de modele Ie urmate (specificul cultural), de caracteristicile sit-ului: deasemenea, sunt influentate de activitati si de modul de folosinta, prezent ~i chiar viitor. Orasul se dezvolta concentrandu-se asupra lui insusi, plecand de la 0 anumita stare si tinand in permanenta cont nu doar de nevoile imediate, ci ~i de cele viitoare. Deciziile urbane vizeaza perioade mult mai mari decat deciziile privind obiectele de arhitectura pentru ca privesc mai mult fenomenele ce vor avea loc in dezvoltarea urbana. Realizarea operatiilor urbane dureaza un timp mai indelungat pentru ca in general ele nu depind niciodata doar de factorii de decizie initiali.

Exemple mai vechi sau mai noi sunt numeroase. Cartierul Tolbiac din Paris a fost mult timp obiect al negocierilor si proiectelor, in vreme ce alegerea amplasamentului si proiectului pentru Biblioteca Frantei s-a derulat doar pe parcursul a cateva luni in cursul anului 1989.

Atunci cand Cardinalul Richelieu a fondat orasul omonim la inceputul sec. XVII dupa un plan prestabilit, a trebuit sa-~i oblige oamenii de la curte sa-~i construiasca aid locuinte in care acestia nu vor locui de fapt niciodata. Trei secole mai tarzlu, orasul Richelieu este mai mult 0 curiozitate istorica decat un organism urban complex.

Modalitatile temporale ale compozitiei urbane - perioadele diferite de conceptie ~i realizare, modurile diferite de gestiune in timp a cadrului urban, sunt determinate de mai multi factori. Astfel, unii factori tin de faptul ca cei implicati in conceptia ~i realizarea compozitiilor urbane lucreaza cu idei preexistente, se incadreaza in anumite tipologii sau respecta niste modele - prestabilite sau in curs de constituire - mal mult sau mai putin explicite,

Alta categorie de factori este legata de configuratiile mostenite de amplasamentele pentru care se elaboreaza cornpozitii - trasee sau sit-uri, la fel cum alti factori depind de fazele diferite, mai mult sau mai putin anticipate, prin care trece 0 compozitie urbana in timpul elaborarli conceptiei sau al realizarii ei efective.

Si in fine, alti factori sunt legati de faptul ca, in timp, multe compozitii se degradeaza, lrnbatranesc si sunt modificate.

15

Modele

.In mod exceptional, unele cornpozitii urbane sunt imitate in mod direct, in situatii similare, uneori chiar diferite. In societatile in care cornpozitiile se materializeaza mai intdi prin desene, este inevitabila difuzarea acestor desene si vehicularea de modele. Chiar daca 0 compozitie urbana inghetata in rigiditatea unei forme devenita model este mai dificil de reprodus dedit 0 compozitie arhitecturala - eel putin din cauze legate de complexitatea problemelor funciare, se pot totusi imita cele mai caracteristica trasaturi.

Astfel, compozitia radianta din fata Castelului Versailles, realizata la mij locul sec. xvn, va fi irnitata dupa cea a Tridentului care pornind din Piazza del Popolo distribuie circulatia

spre noile cartiere ale Romei, realizare de la inceputul sec. XVI. Bineinteles ca au fast operate si unele schimbari, strazile Tridentului roman convergand spre 0 poarta (intalnim aid tipul "rascruce", configuratie care se dezvolta aproape rara exceptie dupa iesirea dintr-un loc obJigatoriu de trecere, cum este cazul vechilor porti din zidurile de aparare), in timp ce strazile de la Versailles converg catre curtea centrala a Castelului.

o alta deosebire (J.Castex si colectiv - " Versailles, lecture d'une ville") este legata de faptul ca la Versailles se arnesteca compozitii diferite (tram a radianta a strazilor ~i trama rectangulara a cartierelor).

Tridentul de la Versailles - convergenta spre un edificiu

18

Tipologia

Fiecare societate si-a insusit progresiv unul sau mai multe tipuri de cornpozitie urbana, cu variatiuni mai mult sau mai putin importante. Societatea romans a elaborat orasul colonial cu trama rectangulara (ceea ce reprezinta un tip de compozitie !?i nu un stereotip reprodus identic oriunde) iar cea medievala a elaborat burg-ul feudal lntr-un fel oarecum inconstient. Ideea de model urban ce urmeaza a fi reprodus in mod constient nu va apare decat mult mai tarziu, odata eu orasul cIasic al sec. XVIl si XVIU.

Tipul de cornpozitie urbana urmareste aceleasi principii ca $i tipologia arhitecturala in societatile traditionale. Exista un consens asupra dispunerilor si distributiilor spatiale legate de un program, lara ea forme arhitecturale precise sa se repete altfel decat prin intermediul a nenumarate variante. Aceste tipuri urbane sunt astfel adesea mai mult scheme compozitionale dedit figuri geometrice precise.

San Giminiano, Italia-> Plan reprezentativ

pentru orasele medievale.

Principalele edificii - palatul abatial (1)

~i castelul feudal (2)

ocupa punctele inalte ale sit-ului.

Cateodata, strueturile topologice sunt dominante. Acest lucru se intampla in cazul burgurilor feud ale, a caror schema de compozitie include de obieei un castel cu pozitionare relativ centrala si amplasat pe 0 inaltime, 0 zona dezvoltata progresiv in juruJ acestuia, cu strazi ce urmaresc curbele de nivel ale terenului, eventual 0 alta zona mai ordonata eu lotizari regulate ~i in fine un zid de incinta care tine cont de dispunerea constructiilor, de reteaua stradala (accesele exterioare ~i distributia interna) precum ~i de potentialitatile sit-ului.

Acest exemplu este evident global.

Analiza pune in evidenta caracteristici particulare, de multe ori rezultat al unor dezvoltari succesive, pe parcursul mai multor epoci. Astfel, zidurile ~i santurile de aparare care deJimitau incinta oraselor medievale au produs asupra tesuturilor urbane efecte specifice chiar dupa disparitia lor fizica propriu-zisa - efectele de tip .Jimita' sau de tip poarta (rascruce), ca In cazul oraselor San Giminiano si Bolognia.

Bolognia,ltalia -

Extinderea nucleului urban roman rectangular In perioada medievala se face prin dezvoltarea unui nou tesut urban structurat de circulatiile -::e pornesc de la vechile porti

!.Divergenta cailor de circulatie dincolo

]- de portile vechilor incinte fortificate

17

Contextul

Contextul actioneaza, in mod teoretic, ill doua feluri: ca reactie la un tip sau un model venit din exterior, transformandu-l sau modificandu-l, sau ca actiune directs asupra viitoarei compozitii, determinandu-i ~i impunfindu-i anumite trasaturi.

Sit-ul construit

Contextul priveste mai intai sit-ul natural si construit. in burg-urile feudale, traseul strazilor urmarea frecvent, in mod firesc, curbele de nivel. Relieful participa activ Ja elaborarea unei tipologii genera ie, dupa cum rezulta din forma orasului feudal. in ceea ce priveste apIicarea unor modele, un fenomen extrem de frecvent este eel al urbanizarii tardive a spatiilor rurale deja structurate de drumuri si parcele cultivate. Multe cartiere periferice dezvoltate in graba in cursul sec. XIX s-au mulat astfel pe structuri agrare bine definite, in aceste cazuri fiind yorba de situatii la limita notiunii de compozitie, Trebuie Tacuta 0 distinctie intre cornpozitiile mentionate si cele intemplatoare.

Astfel, opus cartiereIor periferice

anterioare, pe amplasamentul unor parcuri senioriale, prin preluarea partiala a traseelor originare, s-au construit erase - grad ina care

Pe de alta parte, contextul are doua componente esentiale: sit-ul construit ~i aIiniamentele - Iiniile sau urmele rezultate din proiectia pe sol a unui mod de ocupare trecuta a terenului - constructii, aliniamente, retea stradala etc.

constituie bune exemple de compozitii ce mostenesc forme preexistente.

La Maison-Lafflte si la Vesinet, principiul este acelasi: parcul seniorial amenajat conform principiilor scolii franceze, compus din trasee rectilinii de alei radiante ce pleaca din cateva puncte alese (castel, intrari, ronduri), un ansamblu care formeaza 0 retea de baza triangulara sau trapezoidala, este transformat pentru a forma 0 noua compozitie, cea a orasului-gradina, prin amputarea unor fragmente de alei ~i prin eliberarea sau decuparea unor spatii necesare noilor functiuni, Acestei retele incomplete Ii este suprapus un alt sistem de trasee, com pus din cercuri la MaisonLajjite si din trasee sinuoase de tip englez , cu mid zone rectangulare omogene din punct de vedere al modului sau nivelului de interventie, la Vesinet.

Suprapunerea trarnelor de lotizare peste trama preexistenta a unor parcuri senioriale

20

_I

La randul lui, '~exemplul . Versailles a devenit un model pentru unele or~~~r princiare, dintre care eel mai cunoscut este Karlsruhe,

In istoria urbanismuliii e~ista ~i alte exemple ale proc,esului ~~. irnitatie a unui model. Imobilele lui Le Corbusier de tip "redan" (nerealizate) sau- tiP: "Unitate de locuit", concepute ca "fragmente'; , I de oras, au fost imitate de nenumarate ori, atat ih Franta cat ~i in alte tarL

Trebuie deasemenea precizat ca nu este neaparat necesar ca un proiect de urbanism sa fie realizat pentru a servi drept model; este cazul celebrulu'i "Ora:j industrial" desenat de T. Gamier.

Reluarea exacta a unei compozitii existente este insa rara, Aceasta raritate se explica prin faptul ca 0 compozitie:, reusita rezolva constrangeri locale care nu se regasesc in acelasi

fel in alte situatii, :

Un exemplu de acest fel, chiar daca din domeniul arhitecturii, este "Hotel d'EVlY" proiectat de Ledoux (nerealizat) ~i care reia cu buna ~tiinta celebra cornpozitie de la "Hotel Beauvais" in conditii de iregularitate a terenului aproape similare (A.Borie, P.Micheloni, P. Pinon"Forme et deformation").

Karlsruhe, Germania - Tesut urban conceput pe baza convergentei circulatiilor catre palatul princiar

Hotel de Beauvais, construit in 1654 de A. Le Pautre - exemplu de cornpozitie regulate pe un teren neregulat

19

t"- fa I~ ... 17'" kIM '0& 1-" !t
::
-
-
. i
11 I ...
I ~
~
u ::
I ~
- I &'
.
~ jh
I U ::
"''- r--V I I I
I f-+"
, .. - ., . ., ... , .. , .. i;'- "l; ""]" "t"t
I J:
I i :
I !.
.
r II %
\.. I I i l:
. I I I I
, "
I r I ;-
~ I I !
I I -
; t V
• IV
j Y
, ~
~
~ La Roche-sur-Yon - Tramele teoretice (sus) regulate propuse initial ~i tramele realizate Gas) ce tin cant de satul preexistent

22

Amestecul a dona tipuri de trasee este deconcertant si totodata savuros. Cand traseele regulate de lotizare de la sfarsitul sec. XIX sau inceputul sec. XX se implanteaza pe parcelele rurale, acestea din urma dispar aproape total. Insa mici fragmente pot subzista, fiind incluse intacte In compozitie, ca la Ferme de Cantin (Aulnaysous-Bois), conturul lor deformand partial trama regulate a lotizarilor.

Exista unele compozitii care pornesc de la un model regulat si care sunt deformate de elementele contextului in care sunt implantate. Bastidele din sud-estul Frantei of era nenumarate forme de deformare: 0 deformare generala (Monfallban,BeaulIlonf-de-Lomagne, Villefranchede-Rouerguei, renuntarea la anumite zone (Mirande, Carcassonne), includerea altora

(Cadillac, Vlllereal, Montferandi. La Roche-surYon (Ville Napoleon) of era un exemplu inca ~i mai bogat In rnvataminte pentru ca aici nu numai ca satul originar a fost in final inclus in incinta orasului, ci mai mult, chiar planul initial perfect rectangular a fost transformat, incinta patrata cu trarna rectangulara devenind incinta pentagonala asimetrica printr-o inflexiune a tramei. Procesul adaptarii modelului poate fi perfect reconstituit datorita existentei unei serii cronologice de planuri cuprinzand ~i tentativa de integrare a satului existent in tram a regulata propusa (versiunea din decembrie 1809).

Toate acestea arata suficient de c1ar modul in care compozitiile se implanteaza in sit, se adapteaza ~i eventual sunt determinate de acesta.

La Fenne de Contin, Aulnay-sous-Bois - Defonnarea tramei de lotizare pentru preluarea existentului I

Villefranche de Rouergue

I

Mirande

Montferrand

Deformarea tramelor regulate initiale In cazul planurilor bastidelor

21

Aliniamente ~i limite ale ocuparii actuale sau trecute

Unnele modurilor de ocupare trecuta fac parte din sit. 0 particularitate a lor consta in faptul ca In momentul ielaborarii cornpozitiei nu sunt vizibile in mod direct, spre deosebire de sit-ul construit propriu-zis care subzista atunei cand nu este nivelat sau distrus in mod voluntar. Aceste "urme" - traseul vechilor strazi, delimitarile parcelelor, aliniamentele constructiilor - sunt uneori fragile: unele strazi au disparut total sau partial ad au fast deviate, unele parcele au fast dezmembrate, unele cladiri au fost distruse, alte constructii, drum uri sau parcelari le-au luat locu!. Aceste urme persista insa prin inertie sau prin refolosire. Elernentele principale sunt limitele parcelare si fundatiile pentru cit doar motive foarte putemice Ie pot sterge sau desfiinta, Este vorba despre un proces sedimentar prin care aceste urme persists $i sunt reintrebuintate.

Deoarece toate aceste "unne" apartin sitului, fata de prezenta lor sunt posibile mai multe atitudini: ignorarea lor (si aceasta a fost atitudinea traditionala In multe operatii urbanistice ale anilor 60 - 70), utilizarea lor pragmatics datorita diverse lor facilitati (aceasta a fost atitudinea

medievala care a fost reflectata chiar si de catre Alberti prin reutilizarea fundatiilor vechilor constructii ~i care s-a pastrat uneori pana in sec. XVIII), reutilizarea lor 'in cornpozitii constiente si voluntare (cum a fast atitudinea Renasterii fata de monumentele antice). Aceasta ultima atitudine, singura care ne poate interesa astazi, se regaseste in sec. XIX alaturi de ideea de restaurare. Un exemplu este reprezentat de amenajarea Cartierului Giirii din Autun, pentru care arhitectul Voyer Roidot compune (la mijlocul sec. XTX) un plan al retelei stradale ce reia aproape in totalitate trama orasului galo-roman pe care I-a studiat in paralel in calitate de arheolog.

Aceasta recuperare voluntara a urmelor vechilor trasee poate constitui una din bazele compozitiei urbane. Evident, ramane de vazut care sunt acele .urme" ce merita sau convin a fi retinute, tinand cont totodata de valoarea lor istorica si de folosinta ce Ie poate fi data in cadrul noilor programe. Accentuand dimensiunea temporala, "urmele" reprezinta potentialitati importante pentru care sunt posibile In general destule moduri de folosinta.

II II II II 1/ II II

I· .. ,~I

, L...:.£l..r-';I

D~';o:~l)

~~~~~~:~~=~I~r.-:~·_:~_:_-:lfJ.J

01

-r

'I

II

01 II II II

~i=====l11

j---,.--r-:r--o: II II II II II

II~

II

Tours - Persistenta traseului eliptic al amfiteatrului

roman (disparut ca monument) in tesutul urban actual Aosta, Italia - Persistenta tramei circu]atliloranticein planuTactUal

24

.... .. , .. '

Quartier de la gare, Autun" plan de Ia mijlocul sec. XIX in care este indicata reconstituirea tramei originate romane partial recuperata pentru a motiva modul de extindere

23

Decalajele pot fi insa ~i voluntare, cu compozitii partiale "in asteptarea" cornpozitiei globale mai mult sau mai putin prefigurate. Este cazul oraselor din Sicilia $i Calabria construite In sec. xvn $i XVIII in unna unor cutremure. Ideea ce pare sa fi ghidat trecerea de la conceptie la realizare este cea a constructiei progresive. De la traseul figurat pe hartie, demersul urmareste adaptarea la teren tinand cant de mostenirea contextului. Repartitia spatiilor monumentale si decupajul parcelar sunt las ate pentru a faza ulterioara a compozitiei, ghidata eventual de alte principii de trasare sau de decupare fun ci ara, compozitia initiala ramanand astfel In mod voluntar incompleta.

Importanta fenomenului compozitiei

"amfrnate" obliga si la alte exemplificari,

Piazza del Popolo ilustreaza cazul unei cornpozitii imperfecte care [$[ "cheama" perfectionarea. La mijlocul sec. XVI, in relatie cu Tridentul, a piata neregulata este amenajata pentru a servi ca degajament interior Portii Poporului.

Un secor mai tarziu piata este

sisternatizata dupa a forma trapezoidal a regulata. Sub dorninatia napbleoniana, un spatiu eliptic, de fapt un patrat flancat de doua hemicicJuri, este sUbstittlit trapezului, Noua ftJrltJa a pietei devine astfel demna de prezenta Tridenlului.

Cazul Striizii Lafayette' -din I Paris demonstreaza Inca si mai clar intentionalitatea compozitiei ."amanate",

La inceput a existat strada Meaux,

deschisa In timpul Primului Imperiu, si eare avea ca punet terminal Bariera Villette. In 1822 este proiectata lotizarea Poissonniere, traversata de 0 diagonals straina fata de distributia $i decupajul lotizarii. Aceasta diagonala - strada Charles X, apoi strada Lafayette - vizeaza de fapt un aliniament exterior perimetrului: strada Meaux.

Pata de eentruJ Parisului, aceasta strada ramane strain a, pentru eli debuseaza In strada Poissonniere. Era obligatorie prelungirea ei spre centru ~i aceasta ocazie nu s-a ivit decat dupa ce operatiile urbane conduse de Haussmann au ineonjurat noua Opera cu 0 noua retea de strazi. in acest fel Opera nou construita a ajuns sa fie situata exact in aliniamentul strazii Lafayette. o strapungere din strada Poissonniere pana Ia Opera se impunea rara discutie, Ultimul tronson al strazii Lafayette a fost apoi deschis In timpul celui de-al Doilea Imperiu

Plecand de la primul fragment al strazii Lafayette, a alta compozitie s-a dezvoltat eu oeazia constructiei spitalului Lariboisere la mijlocul see. XIX si apoi a implantarii Giirii de 'Nord Reteaua aceasta complexa s-a coristituit astfel intr-o jurnatate de secol, pariirid astfel inchelata ~i putand fi considerata un ansamblu constituit.

Paris - Strada Charles X ~i Strada Lafayette

26

Faze de constijuire

Odata elabofata plecand de la un tip sau de la un model si 'in I!aport cu un context dat, 0 compozitie poate fi realizata, in ceea ce priveste nivelele si modurile de interventie, simultan sau cu unul ori mai multe decalaje, voluntare sau involuntare. Foarte rar aceste mod,ll;¢i ~.i nivele de interventie apar simultan. Chiar Versailles-ul a fast conceput in mai multe etape: Tridentul (1661- 1668), reteaua generala de circulatie, Orasul NOli (incepand cu 1671), decupajele si trama rezidentiala, Pare aux Celis (incepand eu 1680), fara sa mai vorbim de remodelarea Tridentului.

l.~ ....vu;;~!. ~ ... [:P.!JQl.!I ~~mtlln;~

E;S U '!.i.qL>U'.:,. Oa IC~~:w:

--.t:l..!:~ ,11'>0 _

I.·IU~ D.J'fl'l ~ c,.[.J'.o"1'1'l..."o_o:.,

j_L,.,9t.rd.i.~"-lt i .. ·;~.:..t ... it,..._,

;:~~~i;: ~;~.cp..- .. ....,~

~~~l

~:t! ~:~~'TIb~::)

Slmultaneitatearamane aproape totdeauna un ideal; . in' rea'litate exista adesea decalaje temporale importante intre realizarea traseelor, a deeupajele funciare ~i ocuparea eu mase construite. Anumite decalaje sunt evident voluntare sau chiar inevitabile. Un decalaj este inevitabil atunci cand anumite trasee sunt bloc ate, cand se implanteaza reteaua stradala ~i cand decupajul parcelar a fost propus rara asigurari in privinta acceptarii lui de catre viitorii beneficiari, cum se intampla in cazul lotizarilor a carer prezumtiva clientela este diferita de cea reala,

0-

Le. Tr;dent des. avenues (dicouf""'3'e ee9uenti£.l)

~oule~ r- d!), "JI';~ .. du parc T" .. ces rac!i!i9nt6'duXIX<e, (bcolev ..... d" )

Noeud~ , r-end -pont" '''''P/'v"

LE.5 FfO-AGMENT5 I} La ville cont;nue

E:::l QUQrt;',er Notre Derne

~ Qo<>rt0- 5,,',nt Lou',~

:l. ) Frogm .. nf!) ~uburbd;n5

tz:zJ Cla9ny (pro1onge v~"'" I e, Ches"":l) c:::J Pon:he-fon i:d;t'le

LE.5 FAu~OUF<C;S

_!__.... A)Cc- de. O""Olo.scU1ce linMlre

l. (5; se 5yrnp,horie". C le'l> GI)IOrrt-ief"!l> )

1 Plac.!:;. de h t.a-i.

~ .Ji~ .... H~OI1.. .3 pr~ lD.buIJI/CJ!j&

25

t.:exlension par Ie quartier Mazarin (en bas du plan) au XVlle steele - Aix-en-Provence

Aix-en-Provence - Extinderea cartierului Mazarin in sec. XVII

28

Modificari destructurante

Orice compozitie, oricat de puternica ar fi, poate suferi eroziunea timpuiui. Modalitatile de destructurare a formelor sunt nenumarate, Oegradarea poate lncepe chiar inaintea realizarii, prin nerespectarea proiectului definitiv, tara 0 opozitie a contextului.

Cornpozitiile urbane partial realizate ~i rarnase neterrninate sunt numeroase. Hel1rici1elnont si Charleville (inceputul sec. XVII) sunt exemple celebre ale acestui fenomen.

Deoarece compozitiile urbane sunt in general concretizate si exprimate prin reteaua stradala, orice intruziune a spatiului privat in aceasta retea poate degrada cornpozitia. In acest fel

•

• • · u· • •

•

tramele antice au fost progresiv deformate: strazi lntrerupte de ansambluri private, strazi detumate sau frante pentru a ocoli obstacole ori pentru a conduce spre alte puncte de interes, Dupa cateva decenii sau secole, vechiul cadrilaj nu se mai citeste decat ca 0 rete a deformata si transformata. Spatiile publice - agora si forul din orasele coloniale grecesti sau romane - au fost ocupate de locuinte particulare, asa cum s-a intamplat la Corint sl Cirene. Degradarea cornpozitiei originale a constituit 0 faza fie catre disparitie, fie catre 0 reconstructie progresiva pe alte trasee si pe aite decupaje. Totusi subzista adesea urme ale cornpozitiei initiale .

Agora din Cirene, Libia - Evolutia ocuparii spatiului liber al pietei pub lice (sec.IT-VI)

27

I

I

Bath, Anglia - Juxt~punerea fragmentelor ur~ane la inceputul sec._XIX

Edinbourgh, Scotia - Juxtapunerea fragmentelor urbane la inceputul sec. XIX

30

INTERVENTIILE URBANE

Cornpozitiile urbane sunt determinate de operatii ce privese ere area, extinderea sau inlocuirea unor spatii urbane, avand conditii de conceptie si de implantare foarte diferite.

Creatiile: Compozitiile care se pot exprima Iiber si care arata cel mai dar apartenenta la un tip sau model sunt creatiile ex nihilo; ele nu suporta drept constrangeri contextuale dedit pe cele legate de pozitionare si implantare: relieful, hidrografia, eventual preexistenta unui sat (ca la Roche-sur-Yon). Compozitiile ex nihilo, desi importante pentru ca exprirna eu eea mai mare fidelitate idealul urban al unei epoci, nu sunt insa singurele interesante, desi au fost abuziv privilegiate in istoria urbanismului.

Extinderile: 0 extindere este un fragment de forma urbana care se alipeste unei aglorneratii deja existente. Contiguitatea si continuitatea sunt elemente esentiale, in lipsa carora nu putem vorbi decat de 0 simpla juxtapunere.

Cornpozitia implantata prin extinderea unei forme urbane constituite poate adopta mai multe forme. Teoretic, formele urbane constituite pot prezenta compozitii geometrice mai puternice sau mai sterse, continui sau discontinui din punct de vedere topologic; dar aceste criterii nu sunt singurele. 0 compozitie, pentru a fi continuata, trebuie sa fie nu doar puternica sau continua, ci ~i interpretabila si acceptabila. Astfel, centrul medieval (intra muros) de la Aix-en-Provence este perfect constituit, insa atunci cand a trebuit creat cartierul Mazarin (In sec. XVlT), caracterul organic al formei sale nu a putut satisface proiectui geometric al conceptorului sau.

Din contra, se intampla frecvent ca intr-o perioada de timp mai restransa si in limitele unei continuitati culturale compozitia unui plan de extindere sa se inscrie firesc in tesutul urban preexistent. Astfel, Iotizarile cu forme diferite realizate la Bath sau Edinbourg la sfarsitul sec. XVIII si inceputul sec. XIX se articuleaza perfect existentului, in ciuda autonomiei lor formale. Rezulta in final 0 compozitie coerenta, chiar daca este realizata din fragmente ce nu apartin aceleiasi perioade.

Exista ~i cazuri in care extinderile sunt atat de bine cornpuse ~i articulate cu formele urbane preexistente incat fazele de evolutie nu se citesc decat dupa 0 analiza aprofundata, Aceasta integrare a unei noi compozitii Intr-o compozitie preexistenta po ate fi ilustrata prin cazuri foarte diferite. Ceea ce conteaza nu este tipul cornpozitiei preexistente, ci modalitatea de extensie, altfel spus simi1aritatea formals dintre ceea ce exista ~i ceea ce se adauga. Extensia unei trame ortogonale

printr-o alta trarna ortogonala in aceeasi directie ~i cu aceeasi moduli (egali, apropiati sau multipli ai primilor) constituie In final 0 trama spatiala omogena chiar daca temporal este diacronica, Acesta este cazul planului orasului galo-roman Amiens (In sec. I) in care s-a operat 0 extindere printr-o simpla madre a modulului insulelor (160 m pe 160 ill in loc de 160 m pe 90 m). Alte exemple similare seintiilnesc in operatiile de extindere a planurilor oraselor coloniale (de exemplu pentru Port-au-Prince in Santo-Domingo, fondat de francezi In sec. XVUI).

Acelasi fenomen se poate produce si in cazul cornpozitiilor mai putin regulate.

In cartierul Chaussee d'Antin din Paris, la sfarsitul sec. XVIII, diferitele tip uri de lotizari implantate, cu geometrie aproape regulata ~i cu forme de acelasi tip (desi neasemanatoare) s-au constituit intr-un ansamblu (este adevarat, prea putin compus ... ) care apare astazi ca omogen.

Substiuuii: In cazul substitutiilor

(inlocuireaunorfragmente de tesut urban), constrangerile contextuale capata 0 importanta mai mare, fiind necesara 0 continuitate tehnica cu tesutul urban invecinat. Noua compozitie trebuie sa adopte astfel anumite caracteristici ale acestuia, Un mmrrn de continuitate este reprezentat de racordarea )a reteaua stradala existent a in zona (0 problema de abilitate compozitlonala.i.), ceea ce se poate usor realiza chiar ~i in cazul in care noua forma urbana este de cu totul alt tip decat cea preexistenta,

Lotizarea din cartierul Odeon (sfarsitul sec. XVIII) ne furnizeaza un exemplu interesant: din cele cinci noi strazi create, una prelungeste traseul unei strazi din tesutul vee in, 0 alta debuseaza in fata alteia, Tara insa a-i prelua directia iar celelalte trei se opresc. Forma radiala aleasa, cu centrul in piata In forma de hemicic1u din fata teatrului, este partial adaptata configuratiei cartierului. Este deasemenea interesant de notat ca una din cele trei strazi care nu aveau nici 0 continuitate a fost prelungita mai tarziu, sporind astfel forta cornpozitiei.

Compozitii de acest fel, bazate pe un model geometric sl totodata adaptate contextului, se regasesc adesea in planurile de infrumusetare elaborate de Scoala francezd de urbanism in prima jumatate a sec. XX. Propunerile lui T. Gamier pentru concursul din 1906 privind Cartierul Bursei din Marsilia evoca in principiu genul de compozitie urbana elaborat la sfarsitul sec. XVIII. Strapungerile haussmann-iene, moderne ca ambitii sociale ~i tehnice, utilizeaza de asemenea figuri cornpozitionale clasice.

29

Contrar acestui mod de a gandi compozitia, cateva decenii mai tarziu sistemul tip "tabula rasa" va prevala atat in proieete eat ~i in executie, .Planul Voisin" propus de Le Corbusier si Intr-o mai mica masura operatiile recente (realizate de data aceasta ... ) - ZAC-urile pariziene, centrul din Choisy-le Roi - ilustreaza cum nu se poate mai bine principiul substitutiei, al inlocuirii

chiar in centrul orasului a unui tip de tesut urban cu un altul ee nu prezinta niei un fel de raport eu eel vechi. Noul tip de compozitie este eu totul strain tesutului In care se implanteaza, racordarea circulatiilor neputandu-se realiza decat prin intermediul unui bulevard circumscris zonei substituite ~i prin strapungerea de noi cal de circulatie in zonele invecinate.

I [

. Cartierul Bursei, Marsilia - Proiectul realizat de Tony Garnier, exemplu de substitutie urbana (jos), Situatia existenta inainte de lansarea concursului {sus) -

32

J.

Cartierul Chaussee d'~tin, Paris - [nrrepatrunderea lotizarilor (sfarsitul sec. XJX)

I Cartierul Odeon, Paris - Trasee radiale de strazi (sffirsitul sec. XIX) [ . Insula inaintea operatiei de lotizare

2. Insula dupa lotizare

3. Parcelarul actual

1

2

3

'!':

Le Corbusier - Propunere de reconstructie a centrului Parisului

31

INSTRUMENTELE COMPOZITIEI: MODALITATILE DE INTERVENTIE

Instrurnentele teoretice ale cornpozitiei, altfel spus modurile de interventie, sunt numeroase:

Traseele

Stabilirea traseelor principale este operatia cea mai elementara din design-ul urban. Marcarea lor pe planuri (sau direct pe teren in unele cazuri) are drept scop stabilirea principiilor de organizare si de distributie a spatiilor,

Chiar daca nu totdeauna sunt concretizate, traseele definesc adesea directiile si formele de baza ale cornpozitiei, fiind in principal de esenta geometrica, Stabilirea traseelor are de asemenea ca scop definirea unui plan de actiune, cu prescriptii si sugestii.

este yorba despretrasee, decupaje funciare si urme (contururi) ale ocuparii terenului.

Traseele sunt linii care unesc virtual sau concret elementele (definite prin decupaje funciare si mod de ocupare) ce concurs la realizarea cornpozitiei urbane.

Traseele virtuale sunt cele care

construiesc de fapt cornpozitia. Chiar daca sunt fundamentale [a nivelul compozitiei, ele nu sunt in mod obligatoriu concretizate ill functionalizarea 9i realizarea compozitiei, in schimb, traseele concrete sunt cele care devin functionale, chiar daca joaca un rol secundar in cadrul compozitiei.

Materializarea unor legaturi vizuale

34

Traseul ca legatura functionala:

Strapungerile realizate Ia Rorna I

la sfa~~itul sec. XVI - noile circulatii un esc locurile de pelerinaj

Compozitia urbana In viata oraselor

Datorita marii diferente de scara, poate parea contradictorie folosirea notiunii de cornpozitie (notiune legata originar ~i natural de arhitectura) in proiectarea urbana. Dar ceea ce separa orasul de arhitectura nu este atat diferenta de scara spatiala cat cea de ritmuri temporale, Viata indelungata a oraselor permite ~i face necesara totodata coerenta ~i continuitatea urbana si tocmai datorita ritmurilor temporale compozitia urbana nu poate fi asirnilata compozitiei de arhitectura.

Fiecare nivel sau mod de interventie are propriul sau ritm. Daea .ritmul temporal" al unei cladiri se poate masura in trei coordonate - conceptie, inceperea lucrarilor si terminarea lucrarilor - .ritmul temporal" al unei strazi este mai complex: concepti a, inceputul si sfarsitul lucrarilor de executie nu mai sunt suficiente pentru a defini strada, pentru ca trebuie adaugate diferitele etape de realizare a cladirilor care 0 bordeaza. Daca adaugam si persistenta unor trasee, decupajele funciare si "urmele" , este usor sa ne imaginam timpii diferiti de elaborare ai unui oras.

De aceasta "temporalitate" ar trebui sa tina cont atat factorii de decizie cat si proiectantii, Situatia este comparabila cu cea a gradinarului a

carui compozitie nu este pe deplin apreciata decat dupa ce plantele si arborii au rasarit si au crescut.

Astfel, mai mult decat compozttia de arhitectura, cornpoziria urbana implica viitorul. De aici rezulta importanta unor compozitii "putemice" (pe care operatii viitoare sa Ie poata modi fica rara a Ie destructura), deschise (utilizabile In mai muJte situatii, ceea ce inlatura functionalismul strict) ~i usor de descompus in mal multe faze.

Orasul traditional furnizeaza prin

decupajele funciare exemple indiscutabile . de cornpozitie (mai mult sau mai putin voluntare), parcelarul definind moduli spatiali, directii stabile ce suporta modificari de detaliu, spatii a carer ocupare este usor de reinnoit rara alterarea caracteristicilor lor fundamentale (inlocuirea unei cladiri cu 0 alta nu modifica struetura parcelarii). Este astfel vorba des pre 0 descompunere temporala in faze suceesive ilustrata prin analiza spatiala ~i temporals a scarilor deJnterventie - teritoriu, zona, cartier, insula, parcela, pentru ca a eompune un oras inseamna deasemenea ~i a sti sa luerezi eu timpul.

. . 11.,1t· 1(" (" fWI''' I1nlllll';J~1 dr

tIl" r .. u-i .. ,lnllllA 1"T'mi,.,'C l'inn'tlu PU:W:!i't'\.I. I ;1i-ltOI~~

It" ~~ INd 1:-'~4

1.-A. Gabriel- Propunere pentru Place de la Concorde si Rue Royale

33

Prin modul in care au fost generate, orasele Siciliei dau, din contra, exemple de trasee regulatoare ce nu au putut fi transforrnate in totalitate in trasee concrete, chiar daca existau conditii propiee din punet de vedere funeiar. In acest caz este vorba despre matricea genera/a a compozitiei, 0 matrice care nu este gandita pentru a fi aplicata direct, nefiind un model in sensul restrictiv al cuvantului. Dernonstratia este Inca ~i mai concludenta in cazul noilor erase suedeze din sec. XVII: regularitatea matricei se opune intr-o asa masura sit-ului in care se vrea implantata incat nu ne putem imagina eli s-a dorit doar 0 simpla adaptare. Planul rezultat este cu totul altfel decat cel care ar fi rezultat din aplicarea modelului. Fara indoiala ca atat aplicarea modelului cat ~i defonnarea lui au fost gandite simultan.

Pe langa traseele regulatoare constient realizate pe baza unor modele geometrice exteme, este posibil sa se imagineze trasee aparute chiar in uona analizei locurilor in care modelele urmau sa fie aplicate. Acest proces poate apare spontan in cadrul fenornenelor urbane traditionale, fiind yorba despre anumite moduri de "modeJare" a contextului. Astfel, directiile , dbminante ale parcelarului funciar determina liniile principale de forta, Acest fenomen se defineste ~i se explica prin

geneza parcelarelor si prin geometria lor proprie. Figurile desenate de aceste linii de forta, deduse prin analiza, pot fi considerate figuri directoare.

Avantajul evident al folosirii unor asemenea figuri direetoare este eli ele garanteaza integrarea in sit (datorita traseelor de care tin cont) a decupajelor ~i ocuparilor viitoare. Un sistem de interpretare si utilizare a generatoarelor (deduse din analiza) presupuse ale parcelarului a fast elaborat de arhitectul ~i urbanistul G. Hanning, sub numele de "trallUJ funciard": "tram a" pentru ca Iiniile de forta ale parcelarului se pot constitui in trame regulate si continui, .funciara" pentru ca parcelarul in cauza este funciar.

Ideea aparata de Hanning este ca. orice structura noua (pur Iiniara sau constituita din fragmente ca 0 trarna construita) se integreaza si in strueturile funciare si in cele teritoriale (din punet de vedere morfoJogic) daca respecta orientarile traseelor tramei funciare.

A vantajele se pot masura in termeni financiari si se pot aprecia in termeni peisageri. o interventie in sensu I tramei funciare inseamna modificari rmrume ale parcelelor, deci ale proprietatii, lnseamna incadrarea noilor structtlri ill Iiniile deja existente, chiar daca acestea sunt doar cele ce constituie dominantele peisajului.

Proiect de cartier pentru Melun-Senart - Trama regulatoare(stiinga) si trasee concrete (dreapta) deduse teoretic din trama regulatoare

36

·'11'1

L I

I' r ,

'I

II

r '

Traseele virtuale sau generatoare

";

.. ,' -Acestea sunt adesea traseele regulatoare - axe sau figuri geometrice simple.' Ele servesc la construirea formei definitive, alltr~.!SeeJor concrete, , chiar daca dispar ca trasee vizibile. lie r-e~ula !.

traseele regulatoare se "sterg". ': ' 'I, ~ll

I . ~ ~

Notiunea de traseu regulator este preluata

evident din cornpozitia de arhitectura. Pentru cladirile vechi, existenta unor tra~ee regulatoare este adesea presupusa siinvocata, desi tot 'adesea este ;oi imposibil de demonstrat, pentru cii totdeauna se pot inventa, eu 0 anume indemanare, trasee regulatoare care nu exista dedit In mintea celui care Ie "observii".

Multiplicarea punctelor mai mult sau mai putin importante ale unei compozitii in asa fel incat sa se gaseasca figuri geometrice simple sau regulate (conform sectiunii de aur de exempIu) care sa uneasca aceste puncte este posibila totdeauna. Totusi, chiar daca "descoperirea" traseelor

ITI

" ,

:11

I' ,!

" ~: !

;1: ' ,I

, I

I I

"

, ..

, ,

regulatoare -a' deven1~ ~desea 0 manie, nu inseamna ca aceste trasee nu au'existat niciodata,

Ir,a.l.:nivelul' com~o~iri~i urbane, \ traseul re9plator t'~s'te un- fel de figura sau tram a teoretica ce.nu are; pfete[,lpa de.a ,tfaplicata directif teren. Chiar inainte 'de ',adaptarea ei "contextului dat, aceasta trama poate fideformata din considerente interne cornpozitiei: exceptie de Ia regula pentru traseele la scara superioara, integrarea elementelor nu tine de forma sau trama aleasa, Dupa realizarea cornpozitiei, traseele regulatoare nu vor mai apare in mod normal decat ca un filigran.

S-a abuzat adesea de trasee regulatoare urbane: istoricul italian E. Guidoni, de exemplu, a fost convins ca a gas it formetriunghiulare ce organizeaza repartitia bisericilor urbane, forme care chiar daca ar fi fast avute In vedere de fondatorii acestor biserici, nu ar fi putut fi puse in practica din ratiuni de inoportunitate funciara,

... ~ ... ' ...

" Lucignano, Itali~-

Interpretare aparfh;and lui E. Guidoni pentru traseu regulator al orasului

- - 3 5 .~---- -. :-'.-'--'~---"---.

-- ...... _--

Charleville-Mezieres - Relieful si trama funciara

Orasul gradina Stains

Paris - Reteaua strapungerilor realizate de Haussmaru:

38

Traseele concrete sau rezultante

Concretizarea traseelor se exprima in general prin cai de circulatie ~i prin axe vizuale.

Calle de circulatie sunt cele care materializeaza in modul cel rnai clarliniile principale ale compozitiei urbane, fiind adesea suficienta transforrnarea retelei de trasee in retea de circulatie. Dealtfel, in majoritatea cazurilor, traseele compozitiei sunt de la inceput gindite ca alcatuind viitoarea retea de circulatie,

Importanta rete lei de circulatie este la fel de mare si in cazul unei noi creatii, si In eel al unei extinderi, sl In eel al unei substitutii. Strapungeriie lui Haussmann din plin centrul Parisului sunt un bun exemplu de urbanism bazat pe 0 retea studiata de noi ciii de circulatie intr-un tesut existent.

A~a cum s-a aratat si mai inainte, exista si trasee constituite eu ajutorul parcelarului. Trama funciara poate fi considerata un model (constructie virtuala care tine cont de organizarea geometrica a Iirnltelor parcelare) in care ansamblul limitelor parcelelor este in general materializat la tara prin Iiniile ce separa suprafetele afectate diverselor culturi sau prin garduri, iar Ia oras prin ziduri ~i garduri intre gradini sau prin peretii ~i cal cane Ie dintre cladiri,

Traseele parcelare astfel constituite au in general una sau doua directii preferentiale, Parcelele au foarte rar forme patrate, fiind in majoritatea eazurilor dreptunghiuiare, uneori foarte alungite. Existenta unei directii preferentiale - lungimea - este legata mal intai de faptul ca se raporteaza la 0 cale de acces. Orice parcela ofera aleii, drumului sau soselei latura sa mai mica (exceptie fac desigur parceiele de colt), caracteristica observabila ~i in mediul rural (parcelele de cultura Iiniare datorita specificului

agricol - arat, semanat si recoltat in brazde paralele), ~i in eel urban, datorita mostenirii parceIarului rural si a subdiviziunii acestuia. Si cum in general parceIele asernanatoare se supun acelorasi reguli, vor exista zone mai mult sau mai putin intinse in care va domina 0 directie de orientare a parcelelor, Aceste directii preferentiale participa la diferentierea tesuturilor urbane prin felul in care strazile respecta sau nu directiile de orientare. Daca orientarea parcelelor ramane neschirnbata, doua strazi perpendieulare vor prezenta diferente legate de pozitia fata de ele a laturilor scurte sau lungi ale parcelelor .

Daca traseele parcelare sunt rar utilizate in compozitia urbana, ele joaca in mod spontan un rol important in cadrul contextului, influentand indirect cornpozitia, Pe de alta parte se pot imagina cornpozitii bazate pe trasee parcelare imaginate, ceea ce ar oferi dublul avantaj de a oferi 0 coloana vertebrala tesutului urban precum ~i un cadru precis de decupaje pareelare.

Traseele construite sunt de aceeasi natura ca si traseele parcel are: ele sunt definite de directiile dominante ale ansamblurilor construite intr-o anumita zona. Aceste trasee pot fi deduse analitic din conturul pe teren al constructiilor.

Conturul constructiilor la nivelul solului of era un desen propriu. Daca in orasul traditional aceste eontururi se confunda aproape in intregime cu traseul strazilor (din cauza aliniamentelor stradaIe) si eu decupajul parcelar (peretii laterali), In ansamblurile moderne functionaliste traseele construite sunt defmite de orientarea climatica, de conditionarile tehnice sau de un mod de cornpozitie urbana abstract ~i arbitrar.

Noto, Sicilia - Trama regulatoare si traseele concrete

37

~~~'" '~.~\..oaI,~:1i. "~ __ ~""~,,-.:_ .._.-~:~ .. ,

tul XVII, Paris - Proiect de inlocuire a insulelor trad

""_ ~ .a--"JI ~.-....--- ~~"7·~;7"":';.r,.,·='·~

devrn"' . 'dente di traseele de .

40

Decupajele

Daca traseele produc linii care unesc, decupajele produc Iinii care separa, Aceste Iinii pot fi aceleasi ~i in cazul traseelor, ~i in cazul decupajelor, indeplinind astfel, in acelasi timp, doua functiuni distincte si complementare. Traseele organizeaza spatiul in intregul sau legand partile componente, in timp ce decupajele 11 divizeaza In subspatii clar delimitate ce constituie parti distincte.

Scopul decupajelor este de a fixa provizoriu ocuparea terenului. Este lnsa yorba de un cadru prestabilit, legat de trasee, putand suporta schimbari in ceea ce priveste afectarea si chiar modificari morfologice (topologice, geometrice si Isau dimensionale) de detaliu.

Natura si materializarea decupajelor sau diviziunilor este multiforma. Decupajele reflecta principalele modalitati de diviziune a spatiilor in.

Decupaje mari: fragmentele urbane

Marile decupaje corespund cateodata, mai ales in perioada lor initiala, marilor domenii fimciare sau institution ale.

Astfel, la Versailles, Cartierul NotreDame sau Pare aux Cerfs corespund unor domenii distincte. Au fost citate mai lnainte exemplele de decupare ~i asamblare a fragmentelor urbane la Edinburgh. Mari decupaje pot de asemenea fi considerate cele operate prin intermediul traseelor, in virtutea faptului ca 0 acceasi Iinie uneste ~i separa in acelasi timp, rnarile axe de circulatie putand astfel "decupa" in tesutul urban zone diferentiate. Un astfel de exemplu este intalnit tot la Versailles, in cazul celor doua strazi exterioare ale Tridentului ce decupeaza orasul in doua patti.

Orasele vechi, traditionale, in care pot fi sesizate astfel de fragmente, sunt total diferite de cele modeme in care fragmentele se datoreaza zonificarii. Diferenta rezida in acelasi timp si in morfologie, ~i in proces. Fragmentele din cadrul oraselor vechi au 0 forma, reprezinta figuri ce intretin un minim de relatii cu fragmentele invecinate. Din contra, in orasele .modeme" fragmentate 'in "zone", aceste decupaje sunt

cadrul societatii (intre public ~i privat, intre proprietatile private, intre locurile de munca ~i cele de odihna etc.) ~i se traduc in spatiu prin domeniul public, prin parcelarul funciar, prin cartierele rezidentlale si prin zonele rezervate diverselor activitati, Realitatea este insa mult mai complexa, pentru ca functiunile nu se transpun mecanic in spatiu ~i pentru ca alte decupaje, rara a fi inca functionale, sunt In curs de realizare din diverse ratiuni tehnice (cazul decupajele operationale).

Urbanismul modem a uzat si a abuzat de decupajele functionale, de fapt segregan functionale, prin zonificare. fusa analiza istoricomorfologica releva ca a existat dintotdeauna si 0 alta forma de decupaj, prin .fragmente", fragmente al carer contur este deja desenat ~i a carer istorie poate fi .povestita" concomitent cu zonificarea bazata pe decupaje\e functionale.

informe si nu sunt relationate altfel decat functional. Daca fragmentele functioneaza totdeauna prin aditionare, fragmentarea nu face deciit sa divizeze, in timp ce rolul fragmentelor este sa constituie 0 compozitie,

Aceasta diferenta este ilustrata eel mai bine in cazul lotizarilor. Cele efectuate inainte de 1850 sunt "urbane" in sensul ca permit constituirea orasului, punand bazele unor decupaje (eventual trasee) ce vor adaposti ocupari succesive ~i diferite. Procesul acesta a functionat efectiv, principalele extinderi (sau substitutii) urbane facandu-se, de la sfarsitul Evului Mediu ~i pana la mijlocul sec. XIX, prin juxtapunerea sau intrepatrunderea lotizarilor. Lotizarile urbane, ca decupaje initiale, au permis un prim mod de ocupare a terenului ce avea sa fie transformat mai tarziu prin densificare. Spre deosebire de acest tip de lotizare "urbana", tipul de lotizare pavilionara conduce la 0 diferentiere care antreneaza un decupaj ce va ramane definitiv in absenta unei substitutii brutale. Lotizarile pavilionare nu au evoluat niciodata catre urban, reprezentand figuri inghejate, inchlse, iIustrate adesea prin reteaua stradala sub forma de bucIe.

39

Decupajul spatiului public si at spatiului privat

Desi natura morfologica a diferentei dintre spatiul public ~i spatiul privat nu este usor de stabilit in termeni teoretici, aceasta diferenta fiind de un alt ordin, abordarea ei este fundamentala.

Daca admitem ca in cadrul orasului este irnportanta distinctia dintre folosinta publica ~i cea privata, este necesar sa facem distmctia intre spatiile corespondente precum ~i intre formele proprii acestor spatii, Necesitatea spatiilor intermediare de tranzitie ~i un anumit grad de integrare nu inseamna insa acceptarea unei eonfuzii spatiale. Spatiile intermediare, pentru a-si justifica existenta, trebuie sa se intercaleze intre spatii eu earacteristici distincte, publice sau private.

Experienta franceza privind ZUP (Zone urbanistice prioritare) ~i orasele noi a demonstrat ca absenta distinctiilor spatia Ie dintre public ~i privat anlreneaza confuzii in modul de folosinta ~i imposibilitatea unui mod eficient de gestiune.

. Este preferabila existenta unui spatiu public in sine, cu 0 forma ~i 0 organizare specifica,

istoria urbana punand in evidenta doua modalitati de evidentiere a acestuia: 0 linie clara de separatie intre spatiul public ~i eel privat si amenajarea spatiului public propriu zis.

in orasul traditional s-a practicat 0 separare neta, liniara, care in anumite epoci a fost dedusa dintr-o formalizare dinamica a spatiului public. Este yorba evident despre pietele baroce in care vidul urban sculpteaza masele construite care, la lirnita, adopta forme reziduale.

Fatadele aliniate, eventual ordonate, subliniaza arhitectural Iimita de separatie intre public si privat. Reluarea In considerare a importantei spatiului public a fost insotita in mod logic ~i de reintoarcerea la grija pentru desenul fatadelor,

Spatiul public propriu-zis, situat adesea In centrul cornpozitiei urbane, nu poate ih aceasta perspectiva sa ramana un suport pasiv, asa cum a devenit treptat, incarcat in principal dear cu mobilier urban.

J. Stirling - Prop un ere pentru concursu I .Roma interrotta", 1978: urbanul rezulta din juxtapunerea de fragmente separate

42

Decupajele mici: parcelarul

in afara avantajelor sale funciare, parcelarul of era in plus un pre-decupaj urban, obligatoriu si totodata uti! operatiilor urbane. In primul rand : la scara fiecarei parcele, pentru implantarea ~ .cladirilor, una cate una. Jnsa cum parcelarul ':6ste in general structurat pe baza mostenirii rurale sau pe baza unor decupaje ori trasee specifice, va transrnite aceasta structura ~i fondului construit, asigurandu-i adesea in acest fel omogenitatea. Parcelarul compartimenteaza spatiul

. urban, ii asigura limite aparent contradictorii dar in fapt complementare In ceea ce priveste impactui lor asupra orasului, pentru cil. fragmentele pe care Ie "deseneaza" pot fi ini acelasi timp atat independente cat si unificate, Ca decupaj, parcela constituie un lac imprejmuit, perm'itand aproprierea spatiului ~j oferind posibilitatea' izolarii, virtuti carora sociologii (H. Raymond) Ie-au recunoscut utilitatea.

Restructurare urbana prin stergerea parcelarului (HiBerrnculli}

Crawley, Anglia - Trame parcelare complexe intr-un oras nou

41

Aix-en- Provence

44

Aliniamente ~i limite ale ocuparii terenului

Traseele si decupajele constituie un fel de infrastnrctura a orasului, pe baza careia este posibil un anumit mod de cupare a terenului, sub forma limite lor de separare - Iirnitele spatiilor construite, ale spatiilor libere, ale spatiilor vegetale.

Este oare modul de ocupare cu spatii construite semnificativ ca traseu? in principiu, importanta lui se limiteaza la scara arhitecturala. Limitele spatiilor construite nu separa dedit ceea ce este in interiorul constructiilor de ceea ce este in afara lor, neavand 'in principiu valoare cornpozitionala decat pentru spatiile exterioare rezultante. Lirnitele spatiilor Jibere sunt astfel cele care devin importante, cazul pietelor urbane reprezentand Tara indoiala eel mai complex caz de compunere a acestor limite.

Se intalnesc doua cazuri, pietele avand fie un mod de compozitie similar cu eel al traseelor (regulatoare sau de circulatie), fie total diferit de aces tea. Primul caz este eel mai freevent in compozitia urbana. traditionala, piata inscriindu-se in forma geometries ~i in modulul dimensional al trarnei. in mod exceptional a forma diferita este inclusa 'in tram a, de exemplu 0 plata circulara tntr-o trama ortogonala (cazul forme lor urbane baroce). in urbanismul modem sunt exemple 'in care piete

ce nu au nici un fel de legatura cu tesutul urban propus prin compozitia respectiva sunt cancepute ca forme geometrice in sine (proiectul lui R. Bafill pentru Montpellier).

Limitele si aliniamentele sunt in general intelese ca "urme" ce raman dintr-o ocupare trecuta a terenului - urme de strazi, de parcelar sau de mase construite din trecut. Aceste .urme" sunt totdeauna proiectii orizontale ale unor structuri tree ute (strazi, fundatii, ziduri etc.) care pot inca exista sub nivelul terenului sau a carer amintire se regaseste in conformatia actuala a spatiului construit, Prin acest fen omen de sedimentare urbana modul trecut de ocupare a terenului nu dispare in totalitate.

Persistenta "urrnelor" poate fi de asemenea descrisa ca 0 permanents a traseelor in diferite situatii de ocupare rnateriala a spatiului, putiind fi sesizate in multe cazuri trame ~i forme ale acestei ocupari trecute.

Limitele ~i aliniamentele nu sunt insa totdeauna simple proiectii ale modului de ocupare a terenului. Este posibila ~i 0 interpretare in sensul de directie dominanta a unar cladiri, in acest eaz concretizandu-se in trasee virtuale - "trasee construite" si chiar "trame construite".

Montpellier - Proiectul lui R. Bofill

43

Geometria

I,

Geometria, prin forma figurilor - regulate, neregulate, deformate, reziduale, organice - ~i prin directiile impuse - paralelism, perpendicularitate, convergenta, subordonare Iaterala, axiala sau tot ala

- priveste atdt formele spatiale cat si traseele si conturul decupajelor.

Geometria joaca deasemenea un rol

important in integrarea formelor si directiilor.

Dimensionarea

Dimensionarea priveste evident

dimensiunile absolute si proportiile la toate nivelele de interventie si este in principal un

Uirgimea si/sau lungimea unei strazi

privilegiaza un traseu, rnarimea unei limite intareste sau rnicsoreaza irnportanta unui anumit decupaj iar diferentele dintre marimea formelor sau figurilor cornpozitiei contribuie la integrarea sau separarea lor.

criteriu de ierarhizare.

Aix-en-Provence - Dimensionarea traseelor zonei centrale

46

Aix-en-Provence - Geornetria traseelor zonei centrale

'.

'\V!

.. ~ ..

... ~~

~ \0 _, _.

Charleville-Mezieres - Decompozitie: circulatii ~i mase construite

47

.""'- ..

. ,

Caile de circulatie

Reprezinta primul nivel de interventie in cadrul oricarui demers compozitional. Marile cornpozltii, de la cele reaJizate la Roma In timpul lui Sixt Quint ~i pana la cele de extindere sau de Infrumusetare din prima parte a sec. XX, incluzand Versailles si Karlsruhe, sunt cornpozitii bazate pe trasee de circulatie,

Primatul acestui nivel este user de inteles datorita faptului ca 0 compozitie ce pleaca de la caile de circulatie este Ia fel de usor de perceput

Pare elarul

Compozitii bazate in intregime pe baza unui parcelar sunt rare ~i limitate de obicei la nivelul insulelor. Astfel, intr-o serie de lotizari de la rnijlocul sec. XIX, parcelele "deseneaza" forme particulare relativ independente de circulatii (pentru ca in general formele parceJarului sunt elaborate in limitele insulelor delimitate de circulatii), determinate de formele triunghiulare, trapezoidale, hexagonale sau rombice ale insulelor.

Aeeste "desene" sunt formate eu ajutorul a doua elemente - deeupajul pareelelor in eadrul unei aliniament de pareele si deeupajul acestor

si pe hartie, siin spatiul real; pe masura ee axele sunt parcurse, vederile asupra unor puncte de interes pot fi astfel savant orientate, axele de circulatie fiind in acelasi timp ~i axe vizuale.

Aceste calitati, asociate eu avantajele perspective lor, au facut ea traseele de circulatie sa devina eel mai sigur si simplu mijloe de exprimare a unei compozitii, lueru facilitat si de faptul ca pot fi eonstruite pe baza unor reguli geometriee simple si deei usor pereeptibile.

aliniamente de parcele in cadrul insulei (intelegand prin aliniament de pareele ansarnblul pareelelor aliniate in acelasi fel pe latura unei insule). Aliniamentele de parcele sunt separate in interiorul insulelor prin linii care pot ave a diferite forme, mai mult sau mai putin regulate - in forma de Y In cazul unei parcele triunghiulare de exemplu.

in lotizari ca cele din jurul Pietel Victor Hugo din Paris (Plaine de Passy) parcelarul poate forma figuri complementare, in acest caz in forma de panza de paianjen.

PlAN "G:EH£AA.L liE l.OT!SSEMENT nas TD1RAlNS DE [A PLAiNE D:E PASsY d" "p"":; te Plan dru.s.

p-i1'1' F.~et.trL..ut, ingc.nilur·gicmil:n:

VILLE

DE

PARIS

BlJi.l de-

.... ....

Lotizarea Passy, Paris, sec. XIX - Exernplu de decupaj pareelar sofisticat

49

PRINCIP ALELE INSTRUMENTE iN COMPOZITIA URBANA

Aeeste instrumente sunt topologia,

geometria, dimensionarea.

o compozitie urbana nu este reductibila doar la caracteristicile sale geometrice, desi geometria sta la baza stabilirii traseelor, a

Topologia

Topologia, prin modul de pozitionare si tipul legaturilor dintre elementele compozitiei, priveste toate instrumentele compozitiei.

Modul de pozitionare a elementeJor (departare, apropiere, alaturare, suprapunere,

decupajelor funeiare ~i a conturului maselor construite. Topologia ~i dirnensionarea joaca ~i ele roluri importante, cornpozitia urbana rezultand astfel dintr-o sinteza a unor instrumente de natura diferita,

includere) intereseaza in mod particular realizarea decupajelor si modul de ocupare a terenului, tipul legaturilor (directe sau indirecte, arboreseente sau radiale, in bucla, in retea sau trama, in scara) precum ~i realizarea traseelor.

Aix-en-Provenee - Topologia traseelor zonei centrale

45

Cadrul construit

Modul de oeupare eu constructii a terenului este stabilit eu ajutarul unui plan de ansamblu. Aeest plan a devenit odata eu constructia marilor ansambluri de Iocuinte de dupa al doilea razboi 0 adevarata "arta", Cele mai elaborate planuri din acea perioada, desi total deosebite de cele "clasice", sunt totusi compozitii eomplexe inspirate adesea dintr-o estetica specifics unei parti a pieturii modeme. Fae exceptie a serie de planuri de ansamblu din anii 60, planuri ce evoca tablourile lui Mondrian,

ldeea ca orasul poate fi campus dintr-o colectie de obiecte autonome a revenit la mcda la sfarsitul deceniului opt, fiind enuntata mai inainte de arhiteotii Renasterii ~i de eei ai perioadei neoclasice (Ledoux). Conceptia unui spatiu urban

discontinuu conduce la abandonarea elaborarii unei anumite forme urbane, Desi din punet de vedere arhitectural Jipsa preocuparilor pentru a forma urbana anume poate fi satisfacatoare - datorita iluziei cii absenta constrangerilor este favorabila crearii de noi obieete arhiteeturale, - din punet de vedere urbanistic riseurile sunt mari pentru ca in loeul unei compozitii avem de-a faee doar eu a juxtapunere.

Exista insa, desi foarte rar, ~i compozitii urbane realizate doar prin ocuparea terenului cu spatii libere (publiee), 'in principal piete, ca In eazul ansamblului Forumurilor Imperiale din Roma sau al ansamblului eelor trei piete clasice din Naney (Stanislas, Carriere, l'Hemicycley realizate in sec. XVII siXVIll.

-Forumurile Imperiale din Rorna antica, exemplu de ansambluri monumental~ juxtapuse

.~1

Compozitia ca sinteza: simetria

Simetria este exemplul eel mai

reprezentativ de instrument compozitional complex si eficace, fiind folosita la realizarea tuturor marilor compozitii urbane dintre sec. XVI ~i XIX.

Caracterul complex al unei cornpozitii simetrice nu este adesea sesizat la adevarata lui valoare. Simetria pune in evidenta, in raport cu 0 axa, pozitiile relative, echidistantele ~i modul de subordonare a elementelor. Dezavantajele privesc forma "impietrita", "inghetata" si repetarea de forme egale pe cele doua laturi ale axel. Aceste critici sunt tnsa trecute cu vederea fata de cornplexitatea dozajului variat de agenti topologici, geometrici ~i dimensionali.

NIVELE DE INTERVENTIE

Instrumentele compozitiei urbane

traseele, decupajele si proiectia pe sol a perimetrelor ocupate - constituie, dupa cum s-a vazut In capito luI anterior, suportul modurilor de

Simetria ilustreaza de asemenea ideea de compozitie ca demers constitutiv, nerezumandu-se la simpla geometrie a formei sau figurii rezultante. Este 0 operatic prin care un ansamblu de figuri, initial mai mult sau mai putin regulate, se ordoneaza intr-un tot ce devine in final regulat. Prin repetarea ei fala de 0 axa, 0 figure neregulata devine regulata (repetarea unei iregularitati produce 0 regularitate). La inceputul sec. XIX, Quatrernere de Quincy apara deja ideea ca simetria poate oferi unitate unui ansamblu initial disparat datorita varietatii elementelor sale. Multe trasee cJasice prezinta simetrii incomplete ce permit recuperarea elementelor anterioare ~i integrarea lor in noile compozitii,

ocupare a terenului. Aceste instrumente opereaza in cadrul urbanla diferite nivele - nivelele de interventie - constituite din cai de circulatie, parcelar ~i cadru construit.

Orasul gradina Reims - Exemplu de decupaj parcelar .

t-r._._.-.

: ; _.-Io_ ..... ..1"._~

'I j r--.----....i

;----.-.-., --'''['''0-.-.-1

L j _ .. ..! __ l

J 7 V

Directie unica a parcelarului

Directiile parcel are urmaresc strazile Linie de fraction are parcelara in H Linie de fractionate intrerupta

48

Cornpozitii mixte

In cadrul unui oras sunt intrebuintate freevent mai multe tipuri de compozitre, corespunzand unor nivele diferite de interventie - circulatii, parcelar, cadru construit - fieeare cu propriile ierarhii interne. Modul in care se leaga aceste modele diferite de compozitie pune probleme specifice, de ordin topologic, geometric si dimensional, a carer rezolvare este mai mult sau mai putin stapanita.

Se pot da 'in acest sens exemplele oraselor din Sicilia ~i Calabria reconstruite in sec. XVIII. Noile cornpozitii bazate pe retele ordonate de circulatie au intrat in conflict cu cadrul construit care continua sa raspunda tipologiilor traditionale de ocupare a terenului. Este un conflict intalnit adesea in istoria urbana, intre propunerile rationale ale inginerilor ~i traditiile tipologice specifice unei

zone.

Astfel, la Philadelfia (in Calabria) opozitia dintre reteaua principala de circulatie ~i alinierea locuintelor conform tipului rural traditional nu este geometrica (trama ortogonala a

circulatiilor nu contrazice aliniamentele de locuinte in siruri paralele), ci de ordin dimensional, pentru ca insulele proiectate, avand forme patrate, nu permit realizarea de siruri delocuinte traditionale pentru care sunt potrivite insule alungite. Solutia de compromis a fost eea a insulelor rectangulare avand latura lunga egala eu latura insulelor patrate,

in cazul orasului Santo Stefano di Cam astra (in Sicilia), contradictia esentiala priveste raportul dintre diagonalele traseelor principale de circulatie ~i aliniamentele duble de locuinte separate prin strazi secundare. "Matricea'l de baza este un patrat ale carui diagonale sunt dublate de paralele ce unese mijloacele laturilor

patratului, implantarea tesutului rezidential

facandu-se apoi in siruri paralele.

Tncompatibilitatea geometrica dintre diagonale ~i randurile paralele nefiind reglementata in nici un fel, axele diagonale, desi gandite ca axe cornpozitionale, i~i pierd importanta, nefiind suficient aliniate ~i sustinute.

OEJ rnEJJO [[I[[I}O]J DO rn I 1 u, < flII!IJ!JJ:tBEIJ R I !!TluH'IOHEJ [I FH-8 rR rrj

~) /"·D GILD ITPJ H+fY II H±TTH ElfE9 f±L! I r;Icr

. /.~ , .. LJ kHfEE H+H+fFFRI Will 18 III R I IlIQ

/..;./~ ~ ffhJ I! Fff5±l ! , I FfHP fA [1M P ·1 on:

,,/I;-J 0,: I I 1 I O:LO:::n:J I I I I I I I III iii iii I I ~ San Stefano di Camastra, Sicilia - Planul parcelarii actuale Schemele prezinta trecerea de la planul regulator la eel realizat

Ansamblul pietelor din Nancy

Crochiu al lui Le Corbusier reprezentand juxtapunerea de "Cites Radieuses"

50

MODALITATI DE COMPOZITIE

Dintre diferitele maniere de prezentare a modurilor de a realiza 0 compozitie, cea care of era avantajul unor optiuni semnificative consta in

Compozitia prin diviziune

Obiectivul urmarit este realizarea unei trame ale carei spatii sa aiba calitati comparabile (topologice, geometrice, dimensionale) sau chiar egale. Este evident 0 impartire relativ egala a spatiului, fiind totusi posibile ~i variatii dimensionale. Exemplul eel mai dar este ilustrat de o lotizare cu tram a stradala regulata in care insulele au pozitii similare (fac exceptie cele marginale),

Compozitia prin aditionare

De aceasta data se urmareste asamblarea unor figuri sau forme diferite ale carer moduri de articulare prezinta 0 mare varietate. La limita, aditionarea este un colaj. Proiectul lui J. Stirling pentru eoneursul .Roma Interrotta" (1978) of era un bun exemplu de cornpozitie prin aditionare: 0

Cornpozitia prin multiplicare

Acest mod de cornpozitie consta in elaborarea unei forme sau a unei figuri geometrice - un fragment de tesut urban - care este apoi repetata de un numar de ori pe 0 anum ita suprafata. Repetitivitatea pura are drept consecinta negarea contextului.

J. Stirling - .Roma interrotta"

evidentierea importantei procedeelor de diviziune, aditionare si multiplicare.

sunt supuse acelorasi reguli geometrice ~i au dimensiuni apropiate.

Ca si in cornpozitia de arhitectura, diviziunea este 0 operatic de baza. Se recurge In principal la diviziune pentru a decupa tesutul urban in unitati minimale, fiecare Ia nivele distincte: zone, insule, parcele.

serie de unitati diferite - strazi, spatii inchise, fragrnente de tram a etc. - sunt juxtapuse dupa anumite reguli ce variaza de la 0 zona la alta.

In mod traditional, aditionarea este considerate a fi modalitatea cea mai raspandita de extindere a oraselor,

Proiectele elaborate de Josie si Wood pentru Ansamblul Toulouse-Le-Mirail sau pentru Universitatea din Berlin of era exemple de astfel de compozitii.

152

COMPOZrrIE URBANA S1 T1POLOGIE ARH1TECTURALA

Tipurile arhitecturale urbane se

repartizeaza in doua categorii care in cornpozitia urbana a orasului traditional au roluri distincte: tipuri ordinate care se repeta la nesfarsit In aproape tot orasul (locuinte de exemplu) si tipuri extraordinare sau exceptionale (echipamente ~i monumente) eu caracter nerepetitiv (sau repetate In

numar limitat). .

In timp ee constructiile ordinare se inscriu in decupajele existente, cele extraordinare pot conduce la crearea de ~oj trasee sau directii specifice ~i independente. Indepartarea de regulile urbane ale unei zone poate in mod legitim sa caracterizeze amplasarea unui monument, cu conditia ca insertia lui sa nu fie destructuranta pentru tesutul urban si nici el sa nu fie dezavantajat de vecinatati,

Atunci cand arhitectura rezidentiala se vrea monument, incercand sa scape de constrangerile regulilor tesutului urban in care se insereaza - reguIi de decupaj funciar, de dirnensionare, de direction are etc. - va pretinde 0 autonornie ce repune in cauza chiar notiunea de tesut urban. Are loc astfel 0 deturnare catre 0 forma urbana, tesutul fiind confundat cu structura.

Notiunea de "tip", legata de modul de folosinta si de practici sociale, este independenta de notiunea de stiL StiluI poate determina dezvoltarea de variatiuni ale tipului, Ia fel cum rigorile regulii urbane, ea rigori ale tipului, departe

MO;>;PAZIER

de afi constrangeri sterilizante, permit variatiuni stilistiee infinite tara a distruge coerenta urbana.

Nu este cazuI sa insistarn asupra rolului monumentelor In cornpozitia clasica. Considerat ca element punctual, un monument poate fi punct de plecare sau punet terminus pentru 0 axa, punt de diviziune pentru a articula 0 ramificare (cele doua biserici care separa ramurile Tridentului din Rorna de exemplu), punct de inflexiune pentru 0 deviatie a traseului (Biserica Saini-Augustin din Paris la schimbarea directiei Bulevardului Malesherbes) sau punet de fuga al unei perspective centrale, indiferent daca monumentul si compozitia au fost sau nu concepute simultan. Biserica Madelaine din Paris, de exemplu, este contemporana (In eeea ce priveste conceptia) eu strapungerea Strdzii Royale. Bulevardul Henri IV rnsa, eonceput abia la sfarsitul celui de-al Doilea Imperiu, recupereaza vizual monumente anterioare -Domul Panteonului spre sud-vest ~i Colonne de Juillet spre nord-est.

Tipologiile arhiteeturale eontribuie astfel atlit la intarirea caracterului ordinar al tesuturilor urbane prin repetarea unui numar limitat de tipuri, cat si a caracterului extraordinar al structurilor urbane prin unicitatea monumentelor (sau gradul lor lirnitat de repetabiiitate ce nu exclude variatiuni de stil), MonumentaJizarea abuziva a tipurilor rezidentiale~i banalizarea excesiva a cladirilor monumentale (echipamentele integrate) prejudiciaza evident lizibilitatea oraselor,

FLEURANCE

55

Philadelphia, Calabria - Planul initial (sus) si planul realizat (jos)

_ "L_~

Philadelphia, Calabria - Planul ocuparii actuale 5'4

ELEMENTE CONSTITUTNE

Intre nivelele analitice ale traseelor, decupajelor, ocuparii terenului, retelei de circulatie, parcelarului, maselor construite ~i cel al ansamblului forme lor urbane exista 0 serie de elemente constitutive, sinteze punctuale ce cuprind

Strada

Strada este sinteza punctuala a unui fragment din reteaua de circulatie, a laturilor unui sistem parcelar ~i a unor constructii aliniate.

Rolul srrazii in compozitie nu este in mod traditional unul in sine.

Rolul fundamental este eel de traseu. Panii la inceputul sec. XX, strada, alaturi de piata, constituie principalul nivel de interventie in

Insula

Insula reprezinta si ea 0 sinteza punctuala, cuprinzand de aceasra data fragmente din reteaua de circulatie, decupaje funciare eu diferite tipuri de parcelar precum si mase construite. Etimologic, notiunea de insula i~i are radacinile in cuvantul latin "insulae" care desemneaza spatii dens eonstruite delimitate de strazi , fie independente ~i supunandu-se doar partial traseelor tramei de baza (a se vedea eoloniile romane din Africa de Nord, de exemplu Va/ubi/is), fie constituite chiar din imobile-insula, in fapt locuinte colective ca la Ostia si Roma.

Pana la mijlocul sec. XIX, insula nu este insa folosita In cornpozitia urbana decat ca rezultat al delirnitarii unei zone prin strazile ce a inconjoara, traseele nefiind relationate decat cu acestea, evitandu-se astfel travers area In vreun fel a insulelor, Desi prezinta 0 anume consistenta, insula nu are 0 constitutie geometries autonoma deoarece forma ei geometrica este determinata de traseele circulatiilor (sau de spatiile libere publice - a se vedea pietele baroce in care spatiile eonstruite se supun geometriei spatiilor vide, golurilor, ca in exemplul Pietei San Ignacio din Roma).

Constitutia insulei este mai intlii de ordin topologic: un contur marginit de strazi, un deeupaj parcelar intern, un mod de ocupare eu spatii construite pe margini, JasiJ.nd interiorul insulei mai mult sau mai putin liber.

Diversele modele sau practici geometriee nu l~l pun amprenta asupra insulei (cu exceptia contururilor, deeupajelor si modului de ocupare) inainte de sfarsitul sec. XVITI dedit prin cele cateva proiecte de lotizari legate de piata imobiliara

cate putin din fiecare nivel structural. Aceste elemente pot fi compuse sau pot fi chiar elemente de compozitie in sine, fiecare cu evolutia sa proprie.

compozipa urbana, fie ca aliniaza marginile cladirilor, fie ca prelungeste un traseu existent sau ca. strapunge si trverseaza un tesut deja constituit.

Strada este desigur 0 denumire generics, referindu-se atat la strada obisnuita cat ~i la marile artere, bulevarde sau alei din interiorul cartierelor sau insulelor.

(Pepiniere du Roule, Temp/e) in care apare imobilul tip insula ca element constitutiv al compozitiei. Marile operatii de lotizare din timpul Monarhiei din Iulie si mai ales operatiile urbane ale lui Haussmann vor reactualiza tipul imobilululuiinsula atunci cand strapungerea noilor artere va lasa rani adanci in tesutul urban. Este cazul noilor insule create in jurul Operei, in Parisul celui de-al Doilea Imperiu.

Marea epoca a cornpozitiei bazate pe insule este prima jumatate a sec. XX. Desigur ca tot acestei perioade Ii apartin ~i cateva realizari "moderne". Insa in mai toate planurile de extindere si de ,,'infiumusetare" a oraselor franceze incepand eu 1919 (data realizarii planului de extindere a Parisului) insula are propria ei consistenta (una sau daua cladiri lnconjurand un spatiu liber) ~i propria ei geometrie (dictata partial de traseul strazilor), eu alinieri deduse din rigiditatea arhitecturala a imobilelor.

Acest tip de urbanism, ale carui cele mai frumoase realizari se intalnesc In Olanda (datorita lui M. De Klerk sau H.P. 8erJage la Amsterdam) realizeaza un echilibru intre necesitatile urbane si arhiteeturale: locuinte rationale, srrazi bine definite, spatii intime in interiorul insulelor.

Odata cu orasele gradina (siedelungenj din Francfurt si Berlin se desehide 0 etapa noua 'in modul de realizare a insulelor, 0 etapa ee va conduce chiar la disparitia lor: ruperea continuitatii ~i rigiditatea din ee in ce mai mare a marginilor construite, acordand autonomie arhitecturii, vor deseompune coerenta insulei. Insulele realizate In ultimele siedelungen (1930) nu reprezinta decat 0 etapa catre realizarea "barelor" ce VOl' domina proieetele urbanistice .rnoderne".

57

MIREPOIX

VILLEFRANCHE-DE-ROUERGUE

"

/:

Bastidele din sud-vestul Frantei - Forme urbane si tipologie arhitecturala

MIRANDE

VlllEFRANCHE-DE·ROUERGUE

J.

!

MIRANDE

SAl :--lTE-FOY -LA-GRAN DE

GRENADE.SUR-GARONNE

MIREPOIX

MONPAZIER

MIREPOIX

56

.Roma - Piata San Ignazio

D

Siedelunge, Berlin - Locuinte in banda, independente fata de insule

Essen Germania - Lotizarile Krupp

-~;:. ~

./ Q'O~~~74 __ ~~~. ,

.,

z{==

Volubilis, Maroc -Relativa independenta a insulelor fata de traseele strazilor

'58

Marile ansambluri

Marile ansambluri au fost concepute prin gruparea obiectelor construite (bare si turnuri) intr-un teritoriu transformat lntr-un fel de megaparcela (prin stergerea urmelor parcelarului), grupare indiferenta fata de traseele circulatiei. Acest mod de compozitie pare de cele mai multe ori rezultatul unei juxtapuneri aleatorii decat al unei conceptii inchegate ~i unitare, chiar daca la originea lui au stat preocupari estetice inteligibile.

Marile ansambluri s-au dorit compozitii omogene la nivelul ocuparii terenului cu mase construite, vaste sculpturi teritoriale elaborate pe baza unor planuri de ansamblu concepute ca opere de arta, Cele mai elaborate compozitii au incercat organizarea unor jocuri volumetrice cu valoare estetica intriseca. In unele cazuri, compozitiile s-au marginit la reproducerea de forme apartinand altor domenii plastice, In altele au integrat elemente ale sit-ului pentru a obtine astfel 0 varietate formala, initial limitata de dispunerea econornica a sinelor de rulare a macaralelor. Experiente interesante in acest sens au eondus la mari ansambluri eu certe calitati plastice, a caror cornpozitie ramane insa redusa Ia nivelul dispunerii maselor construite. Un caz aparte 11 constituie ~i experientele lui E. Aillaud cu ansamblul La Grande Borne (amintit mai inainte), cu ierarhizarea clara a spatiilor publice si mai ales cu efectele estetice deosebite datorate

UJ r IZ

0:: )0- m «

-J ..'

u .

~

inlocuirii dispunerii ortogonale eu un ansamblu de jocuri ale volumelor eurbate.

lncepsnd cu anii 70 au fast intreprinse mai multe tentative de modificare a conceptiilor de realizare a marilor ansambluri. Una dintre ele consta In conceptia de trame arbitrare (pe baza unei geometrii simple ortogonale sau hexagonale sau chiar a unei adaptari la conditiile reliefului) in care sa. fie incluse constructiile propuse; 0 alta tentativa consta In propunerea unor sisteme auto-proliferante complexe ca in asamblajele de forme triunghiulare de la Givors si Ville/amuse realizate de J. Renaudie. Scopul introducerii acestor trame este regasirea unei continuiratl urbane, msa prin intermediul suprapunerii un or topologii ~i geometrii diferite de cele existente in orasele traditionale.

Principalele inconveniente ale acestor trame sunt legate de faptul ca produc spatii pub lice nediferentiate, neierarhizate ~i toto data neseparate satisfacator de spatiile private. In ciuda reusitei arhitecturale, aceste realizari nu au condus la reinnoirea modului de constituire a tesuturilor urbane traditionale, ramiiniind la stadiul de jocuri geometrice. lar in ceea ce priveste asa-zisele spatii de "sociabilitate" create, aces tea s-au dovedit imposibil de administrat.

La Grande Borne, Grigny (arh. E. Aillaud)

61

Ansambluri constituite

Ansamblul constituit este 0 tentativa de sinteza teritoriala, elaborate de G. Hanning ca unnare a reflectiilor asupra tramelor funciare, sinteza ce conciliaza nivelele de interventie traditionale si imperativele actuale. Un ansamblu este considerat constituit daca este compus din cele trei moduri de interventie asupra formei urbane - trasee, decupaje ~i mod de ocupare, dad! fiecare dintre acestea joaca un- rol activ in compozitie ~i daca, In fine, compozitia este incheiata sau ajunsa intr-un stadiu suficient de maturizare. Criteriile de apreciere sunt astfel atat spatiale cat ~i temporale.

Notiunea de ansamblu constituit este importanta pentru ca, pe de 0 parte, poate servi drept model, in ciuda pericolului evident de reproducere a unor forme desprinse din context in lac de a reproduce procesul in sine, iar pe de alta parte poate servi ca referinta jntr-un proces de desavarsire a unei cornpozitii aflata in asteptarea unui mod de interventie ori a unei structuri

• I ... fLo,'

Trarna circulatiilor pentru orasul nou Marne-la-Vallee nu tine cont in nici un fel de ansarnbJurilr constituite

geometrice mai clare. in acest caz ansarnblul constituit trebuie sa fie apreciat conform capacitatii sale de a suporta transformari.

Interesul acestui concept rezida ~i in faptul ca alatura claritatii limitelor sale (decupajului) coerenta trarnelor de circulatie (traseelor) ~i repartitia echilibrata a rnaselor construite (modul de ocupare). Aceste calitati nu pot fi atinse dedit in cadrul dirnensiunii temporale a notiunii, .maturitarea'' unui ansarnblu fiind legata de suprapunerea si lntreparrunderea modurilor succesive de interventie rara ca acestea sa se ,,~tearga" unele pe altele, ci din contra, sa profite de potentialitatile precedente. Notiunea de ansamblu constituit este astfel legata ~i de utilizareatraseelor mostenite.

Pe de alta parte, analiza ansamblurilor ce pot f considerate "constituite" releva in general un principiu director - un anumit mod sau un anumit nivel cu rol preponderent organizator ori integrator.

Ansamblul detaliat al sit-ului din Marne-la-Vallee

:63 .

Constructiile tip bara

Daca initial aceste tipuri de constructii realizate prin unirea locuintelor individuale de pe cateva loturi invecinate urmaresc alinierea cu strada si 0 relativa delimitare a conturului insulelor, treptat ele capata 0 autonomie din ce in ce mai mare, atat din punct de vedere topologic ( nemaifiind legate de prezenta strazii) cat ~i din punct de vedere geometric (forma lor dreptunghiulara este indiferenta fata de' forma terenului sau insulei) ~i dimensional (de lungimi diferite, pot f amplasate in interiorul insulelor dar ~i la marginea acestora, putandu-se prelungi chiar dintr-o insula in alta, blocand sau nu strada).

Barele ~i turnurile - aceste din urma fiind constructii omologe, dar verticale - au constituit "materia prima" pentru realizarea marilor ansambluri, singurele lor variatii fiind de natura dimension ala ~i de geometrie interna. Ele au modificat total raporturile traditionale publicprivat, fata-spate, spatiu liber-spatiu eonstruit.

Uneori barele au fost eurbate, ea in ansamblul La Grande Borne de la Grigny (arh. E. Aillaud). Acest ansamblu merita analizat pentru ca

reconsidera definirea spatiului urban modern, reintroducand spatiul strazii in fata constructiilor ~i spatiile verzi in spate le lor, clarificand astfel ierarhizarea spatiilor pub lice. Jocul barelor curbe prezinta efecte estetice ~i calitati plastice deosebite fata de monotonia ortogonalitatii dorninante in majoritatea marilor ansambluri.

In alte situatii, barele se "deghizeaza" in insule realizate prin bordarea spatiului rezidual dintre cateva strazi eu una sau mai multe bare apropiate, spatiul central rezultat avand caracteristici spatiale ~i un statut apropiat de eel al spatiului public,

Exista deasemenea ~i realizari in care bara este dezvoltata la dimensiuni ce depasesc statutul arhiteetural, atingand 0 scara teritoriala, tendinte dezvoltate in mod particular in Italia de M. Fiorentino (Corviale) ~i V. Gregotti iUniversitatea Calabria). in aceste ultime cazuri se poate Insa pune intrebarea daca mai avem de-a face cu un cadru urban ...

_. _.\

<, \',

","=,,=~"'--' --~~.»"

Universitatea din Calabria (proiect de V. Gregotti)

60

Alte forme urbane

in incercarea de a concilia marile ansambluri cu specificitatea urbana, s-a propus realizarea unor ansambluri care sa preia atat 0 parte din vocabularul arhitectural al marilor ansambluri cat ~i 0 parte din mediul urban traditional. Aceste noi ansambluri nu abandoneaza insa autonomia arhitecturala, confundand proieetul urban eu un proiect arhitectural realizat [a scara eadrului urban, rara a lua In nici un fel In considerare ralul ~i importanta decupajelor. Este vorba despre constituirea sau reconstituirea unui fragment urban, a unei strazi sau a unei piete doar eu aparenta arhitecturala a unui spatiu urban, din care Jipsesc tocmai caracteristicile unui tesut urban ~i eventualele "urme" ale ocuparii trecute. Acest tip de ansamblu este de fapt 0 noua forma arhitecturala de zonare In cadrul orasului, un fel de edificiu arhitectural complex, Ia scara mare, criticat pentru imposibilitatea de a se constitui intr-un tesut urban. In ciuda catorva tentative de ~ concilia modemismul dispunerii obieetelor izolate ell traditionalisrnul coerentei interne a spatiilor publice, adaptarea lor la tesuturile preexistente este discutabila chiar ~i atunei cand of era aceasta aparenta, lucru valabil atat in cazul unei scriituri arhitecturale modeme - "strada" propusa de J. Bossu in proiectul de renovare a Cariierului Hale/or din Paris, cat si al uneia neo-clasice, cum

','

este cea folosita de R. Bofill in majoritatea proiectelor sale.

Exista [a ora actuala doua demersuri contrare: pe de 0 parte proieete de "reconstructie" a oraselor in formele tradition ale ~i pe de alta parte proiecte care accepts discontinuitatea orasului fragmentat ~i eterogenitatea periferiiIor organizate pe baza amestecului functional si al slabei densitati.

.Reconstructia" in forme traditionale priveste restaurarea centrelor si densificarea periferiilor. Realizarile in aceasta directie nu au ajuns deocamdata In faza finala ~i nu au trecut inca proba timpului penrru a fi discutate.

Orasul diseontinuu ("ora$ul verde" de exemplu), nu of era nici eI deocamdata suficiente realizari pentru a deveni un model de urmat, mai alesca poarta in el insusi contradictia ideii de "ora~". Pericolele exploziei spatiale urbane sunt cunoscute, aeeasta presupunand 0 autonomie a partilor ce nu face decat sa deplaseze coerenta necesara de la 0 scara mare la 0 scara mai mica.

Experienta urbana de pana acum

demonstreaza ca orice compozitie care nu se lnscrie hi speeificul contextului spatial si in eel al contextului temporal asigurat de urmele ocuparii tredUe tdmfihe dear 0 compozltie academica,

~I~~_i]~~.

: ' If)( ¥- =c ~i¢t~:·.. /

~ ..... ~-

Renovarea cartierului Halelor, Paris - .fatada" spre strada Rivoli (arh. J. Bossu)

J" '.

Arhitectura proliferanta (arh, 1, Renaudle) - Givers (sus) !J.i Villetaneuse 005)

, II,·, ," '<" , _. U> ,'.,'<'

j - /~ q "

, ." I ,~"',>

, ',. r~'- -.)'

i: j J i., J

, f ! .. I

. i fl

~ ". r

I

--- . ...____

-------. :

C r- -; -.? I!

=; ~ ~/~'!'

. '

.,

~

i

1 {

• .1.

,(

'/

I

i

i

,

,

rJ

I

r

{

J l_

-. " 'J. __ : ,__

''':--'.,

62

t _ .... _.._ . . __ .

..... ,.-

.... -.--

(-_ ..

C: ,_-_

64

Mendocita, Peru - 0 portiune din trama spontana a bidonville-ului este inscrisa in trama planificata

"
.-::;::::. ~ \~ ~ ... :~'"41 \ ~ i
Q .~'=_ ([1' q., ,- C.l!! ,
'" -'--~'~-:" ~.i_,_~,f_ ~ \rbdo
aQ ~~-';:r. )c--p:."j'--i
~ n :)~~( t i. d, .~. ~:
~ ~11I.OO~ ~:&'i~-~ -~;~---~;=
-Iilf' ., n _.-" a '
~ ~;m~'11~~11 o'r,J::t
~ ~ I--- D v·-;r~ ___ ·'_;:,r nO
~~~ td ~ ?ir{:~, !:~(i~
D ".'~ ~'n ,. 1"--'--'-
~b\~~~~~
~~ ,~, ~<;\;;..:r'\ ~
I

Q~~~~-
)~~,~
iWlVOm~~
~~~~~~
~~~~~~
~ .... ~" _.,P\ ~ "Ora~uI liniar", Madrid - trama cadrilata redusa la doua travei pe un traseu curb

ORIGINI SI EXPERIENTE

Cornpozitia urbana are 0 lunga istorie, cunoscand aparitii succesive din care s-a aeumulat

o cunoastere urbana deseori uitata sau pusa la indoiala.

Inventia tramelor

Tramele urbane au fost inventate Inca din antichitate. In sec. XVIII 1.C. orasul Haradum din Mesopotamia este construit dupa un plan regulat ce are la baza insule rectangulare. Grecii sunt eei eare

elaboreaza planul eu trama rectangulara

nediferentiata, denumit hipodamic (tara a se

cunoaste totusi rolul precis jucat de Hippodamos din Miler) plan care in epoca elenistica va fi

dezvoltat prin ierarhizarea circulatiilor si realizarea strazilor monumentale. Planurile coloniale romane au urmat aceasta cale, ca ~i cele ale oraselor noi fondate in perioada medievala, lntr-o cultura urbanistica cu purine discontinuitati,

Rolul tramelor este de a organiza tesutul urban, partea eea mai pasiva a formei urbane.

Haradurn - oras nou fondat in Mesopotamia

Orasul roman Augustus, Elvetia - exemplu de trama cadrilata

'66

-69

Marile compozitii

Marile compozitii bazate pe jocuri de perspective si simetrii apar incepand cu sec. XVI. Tridentul roman constituie un prototip. Linia dreapta, convergenta axelor, centralitatea monumentelor compun peisaje ce pun in valoare vederile conform tehnicilor de reprezentare cu ajutorul perspectivei.

A urmat 0 sinteza intre tramele ortogonale ale lotizarilor ~i traseele radiale, in proiectele oraselor asa-nurnite ideale din sec. XVI ~i 0

Zonare si retele

Zonarea este 0 cornpozme sumara realizata prin decupaje topologice ~i trasee informale din punct de vedere geometric. Retelele traseelor independente ale decupajelor distribuie apoi zonele in care masele construite vor fi repartizate Tara a respecta reguli impuse de circulatii sau decupaje.

Ceea ce caracterizeazaacest tip de "compozitie" este faptul ca trimite la modele

Reintoarcerea la forma

o reintoarcere la elementele constitutive tradition ale ale compozitiei este vizibila in ultimii ani. Oricare ar fi conceptia privind raportarea la faptul urban existent, Ia context sau la modelul pe care 11 reprezinta, oricare ar fi tipul compozitiei, un proiect care sa prevada cel putin traseele si modul de ocupare (decupajeJe fiind de obicei uitate) este considerat indispensabil.

rnsa ceea ce ar trebui sa constituie miza nu este doar forma urbana. in sine, ci procesul de geneza a acesteia. Miza nu mai este astaz] 0 planificare ce neglijeaza formele In profitul zonelor

suprapunere de diagonale peste trame ortogonale, ca la Henrichemont. Mal complexe sau mal simple, red use uneori la predominanta axelor principale, marile compozitii urbane s-au mentinut pana in sec. XIX.

Multumindu-se Insa doar cu constituirea generala a fonnei urbane, marile cornpozitii au neglijat problemele decupajelor intennediare, esuand prin incapacitatea rezolvarii globale a problemelor urbane.

reproductibile ~i nu Ia tipuri de a construi. Daca aceste modele nu sunt modele formale ca in cornpozitia academics, atunci vor fi modele deduse din presupusele functiuni ale orasului,

In acest sens, orasul functional al Miscarii Modeme nu este diferit de cornpozitiile academice bazate pe folosirea unor modele, compozitii caracteristice orasului .vechi" pe care a dorit sa-l inlocuiasca,

si retelelor (care nu au 0 forma anume si care nici nu conduc spre 0 anumita forma) sau al componentelor arhitecturale.

Miza consta in a lua sau nu in

considerare procedura intermediara dintre marile trasee si modul de ocupare. Ca aceasta procedura intermediara se numeste subdiviziune, fragmentare, parcelare sau lotizare, in to ate cazurile este vorba despre stabilirea unor reguli coerente care sa asigure coabitarea obiectelor arhitecturale cu traseele stabilite.

168

GLOSAR

ANSAMBLU CONSTITUIT - forma urbana cornpusa din trasee, decupaje ~i urme de ocupare a carei compozitie este Incheiata, fiind recunoscuta prin forma, structura si/sau contur.

AxA - linie concreta (cale de circulatie in general) sau virtuala (traseu regulator de exemplu) ce serveste drept referinta internaintr-o compozitie, Axa de simetrie (concretizata sau nu) este cea mai buna exemplificare. Alte categorii de axe in functie de pozitionarea lor: axe transversale, laterale, diagonale.

CONTEXT - ansamblu de elemente arhiteeturale, urbane si teritoriale in general preexistente ee servese drept suport sau cadru unei compozitii,

DECUPAJ - operatic de diviziune a unui spatiu urban.

DIRECTIE - linie dreapta dupa care se dezvolta elementele intr-un mod de interventie.

EXTINDERE - adaugarea unui fragment urban eu respectarea unei anumite continuitati de ansamblu.

FIGuRA - forma identificabila, definita, simpla ~i cunoscuta.

FRAGMENT - parte autonoma a unei forme urbane definite de 0 Iimita, de trasee, de decupaje sau de urme de ocupare identificabile si/sau specifice,

FUNCIAR - ceea ce este legat de unitatile de baza ale decupajelor dintr-un teritoriu, de parcelele care delimiteaza proprietati sau moduri de folosinta.

lERARHIZARE - c1asarea elementelor unei compozitii dupa 0 scara de valori eantitative sau calitative.

INSULA mie spatiu urban definit de

strazile ce Il inconjoara, tara sa constituie in general 0 entitate morfologica autonorna.

INTEGRARE - proces de constructie a unei unitati morfologiee prin similaritatea elementelor, subordonare, simetrie, ierarhizare etc.

LIMuA - linie de-a IunguI careia exista 0 sehimbare morfologica, topologies, geometrica sau dimensionala, putand fi constituita detrasee, deeupaje sau urme de ocupare.

LOTIZARE - operatic de decupaj regulat in loturi sau parcele.

LINIE

FRACTfONARE

DE

PARCELARA. -linie ce desparte in interiorul unei insule partea din spate a parcelelor orientate spre strazile opuse.

MARILE COMPOZITII - cornpozitiile clasice caracterizate prin mari suprafete ocupate, ierarhizarea traseelor ~i redundanta geometrica.

MARILE ANSAMBLURI - ansamblurite de locuinte realizate cu blocuri in forma de bare si turnuri situate in generalla periferia oraselor.

MATRICEA TRASEELOR - traseele prim are in proeesul de formare a unei retele sau forme.

MOD DE OCUPARE - maniera de dispunere a caller de circulatie, a parcelarului si a constructiilor,

MOD

iN

DE

INTERVENTIE

COMPOZITJA URBANA - maniera in care se intervine asupra traseelor, decupajelor si urmelor de oeupare.

MODEL AL FORMEI URBANE - forma care constituie punctul de referinta al unei figuri sau forme, mergand pana Ia copiere.

PARCELAR - trama constituita din ansarnblul parcelelor.

RETEA - ansamblu virtual sau concret de trasee, circulatii, constructii sau amenajari,

71

CALITATILE COMPOZqIEI URBANE

In rezumat, cornpozitia urbana. este 0 tehnica de punere in forma si eventual de propunere a unor programe urbane. Ea vizeaza organizarea spatial a a orasului, activitatile, folosintele si practicile, cu ajutorul urmatoarelor instrumente:

- traseele - cu rolul de a sugera sau de a impune figuri ~i directii geometrice diverseior parti componente, ghidand totodata legaturile dintre acestea;

- decupajele - eu rolul de a fixa pozitiile diverse lor patti ale orasului;

- modul de ocupare a terenului - cu rolul de a materializa activitatile, folosintele, practicile.

Nu exista aprioric 0 anum ita ordine de interventie a acestor instrumente, importanta mai mare sau mai mica a unuia sau altuia definind 0 anumita maniera de a compune. Primatul traseelor caracterizeaza cornpozitiile c1asice, prirnatul marilor decupaje este caracteristic compozitiilor bazate pe zonare functionala, iar primatul modului de ocupare este intalnit in cornpozitiile bazate pe sisteme urbane asa-zis spontane sau pseudoansambluri urbane reduse la juxtapuneri de elernente arhitecturale, Se poate afirma fnsa ca 0 buna compozitie urbana trebuie sa intervina pertinent ~i imperativ la fiecare nivel - trasee, decupaje, mod de ocupare.

o compozitie urbana redusa Ia decupaje si moduri de ocupare risca 0 lipsa de claritate, lipsindu-i reperele. Nu este suficient un tesut urban coerent pentru a crea 0 forma urbana, fiind neaparat necesare cateva trasee bine marcate, indiferent de modul In care se va materializa ocuparea terenului.

Reciproc, nu se poate realiza un oras doar cu ajutorul unor trasee putemice fara pastrarea sau realizarea unor tesuturi urbane care sa asigure atat coerenta ~i continuitatea formei urbane cat ~i scara ocuparu rezidentiale. Este necesara prezenta tuturor nivelelor compozitiei urbane ~i respectarea anumitor corespondente. Nu se poate directiona un mod de ocupare rezidentiala prin cateva "gesturi eroice" de punere in valoare a un or mari trasee, chiar cu riscul de a pierde din Iizibilitatea orasului, sau invers, prin dispunerea de echipamente in decupajele si ocuparile ordinare, confundandu-se integrarea socials cu cea formala,

Fiecare maniera de a compune, fie ca se defineste mai Tntal natura traseelor, a decupajelor, a modului de ocupare ori ordinea interventiei, trimite evident catre 0 alta conceptie urbana.

Se pot de asemenea distinge conceptii mai mult sau mai putin formale, in functie de importanta acordata formei urbane.

Exista tentatia de a cauta 0 corespondenta intre manierele de a realiza 0 compozitie si sistemele politice, sociale sau economice in care aceste compozitii sunt realizate. Rareori Insa este vorba de relatii gen cauza-efect, asocierea compozitiei urbane cu notiunile de determinism social, economic sau politic fiind abandonata,

Mai multe calitati ale compozitiei urbane au fost puse in evidenta pana acum: coerenta ~i continuitatea, fondate pe contiguitate, proximitate, similaritate, subordonare, raportare la sit, calitati ce raspund necesitatilor legate de Iizibilitatea formelor urbane. Dincolo insa de caracteristicile sale tehnice, compozitia urbana are calitati ce trimit catre modul de folosinta ~i catre perceptii specifice, fiecare tip de compozitie necesitand 0 evaluare ~i dupa acest tip de criterii.

Concluzionand, trebuie remarcat faptul ca de multe ori forme urbane originale ori rezultate prin simpla aplicare a unor principii artistice la moda fntr-o anurnita perioada sunt gresit considerate cornpozitii urbane. Astfel de forme pot deveni compozitii urbane prin transformarea lor in tipologii spatiale construite prin integrarea sit-ului, a mostenirii traseelor, a urmelor decupajelor ~i modului de ocupare, a tehnicilor ~i programelor noi. Compozitia face astfel sa coexiste intr-un ansamblu coerent figuri si forme virtuale aparute ca urmare a unor conditii diferite.

Trebuie insa analizate cu circurnspectie cornpozitiile bazate pe forme abstracte, pur intelectuale, pe jocuri de forme (uneori chiar de cuvinte) ce nu pot fi intelese de catre cei care Ie folosesc. Coerenta dintre plan, perceptia lui ~i modul de folosire este fundamentals. Formele abstracte, rezultate din deformari sau contradictii gratuite justificabile doar la nivelul planimetriei desenului nu s-au dovedit capabile sa innoiasca domeniul compozitiei urbane.

70

BIBLIOGRAFIE

Borie A - .Les proprietes (architecturales) de la propriete", in Urbanisme, no. 223, 1988

Borie A., Micheloni P., Pinon P. - Forme et deformation des objets architecturaux et urbaines, CERA, Ecole Superieure des Beaux- Arts, Paris, 1978 (1984, 1986)

Borie A, Micheloni P., Pinon P. - Analyse morphologique et composition architecturale, BRA, APRAU 5, Nanterre 1987

Borie A., Micheloni P., Pinon P. - Formes urbaines et sites de meandres, GEFAU, Rueil-Malmaison 1980

Boudon F., Chastel A, Couzy H., Hamon F. - Systeme de l'architecture urbaine. Le quartier des Halles a Paris, CNRS, Paris 1977

Caniggia G., Maffei G. L., -Compozitione architettonica e tipologia edilizia, Marsilio, Venezia 1979

Castex 1., Depaule 1.-C., Panerai P. - Formes urbaines: de 1'ilot a la barre, Dunod, Paris 1977

Castex 1., Celeste P., Panerai P. - Versailles. Lecture d'une ville, Dunod, Paris

Checcaglini P., Pinon P. - .Lotissements et formes urbaines", in Metropolis, vol. IV, no.36, 1978

Ciucci G. - La Piazza del Popolo, Officina edizioni, Roma 1974

Cohen 1.-L. - "Prima del Purisme: un costruttivismo mediterraneo", in Tony Garnier, da Roma a Lione, Rassegna, no. 17, 1984

Culot M., lakovljevic N., Pinon P. - Places et monumentes, IFA, Mardaga, BruxellesLiege 1984

Darin M. - Atlas des Rues nouvelles, E.A. Nantes, 1987

Darin M. - Alignement des rues, E.A. Nantes, 1987

Darin M. - La grande percee, E.A. Nantes, 1987

Darin M - De l'art urbain a l'urbanisme, in Les cahiers de la recherche architecturale, no. 8, 1981

73

Demorgon M., Depaule l-C., Panerai P., Veyrenche M. - Elements d'analyse urbaine, Dunod, Paris 1981

DufourL., Huet B., Raymond H.- Urbanistique et societe baroque, Paris 1977

Guidoni E., (dir.) - Atlante di storia urbanistica siciliana, Santo Stefano di Camastra, S.F. Flaccovio editore, Palermo 1982

Hanning G., Checcaglini P. - La trame fonciere comme structure organisatrice du paysage, IAURP, Paris 1977

Krier R. - L'espace de la ville, Archives d'architecture moderne, Bruxelles 1979

Lavedan P. - Qu'est-ce quel'urbanisme?, H Laurens, Paris 1926

Lavedan P. - Histoire de I'urbanisme, H Laurens, Paris 1926-1952

Lavedan P. - La geographie des villes, Gallimard, Paris 1936

Lavedan P. - Les villes francaises, Vincente et Freal, Paris 1960

Lavedan P., Hugueney J. - L'urbanisme au Moyen Age, Arts et metiers graphiques, Paris 1974

Lavedan P., HugueneyJ., Henrat P. - L'urbanisme a l'epoque moderne, Arts et metiers graphiques, Paris 1982

Levy A., Spigai V. - Le plan et l'archiecture de la ville, Cluva Editrice, Venezia 1988

Malfroy S. - L'aproche morphologique de la ville et du territoire, Zurich 1986

Mangin D. - .Larchitecture urbaine dans J'impasse", in L'Architecture d'aujourd'hui, no. 240, 1985

Mangin D., Panerai Ph. - Le temps de la ville. L'economie raisonnee des traces urbaines, Ecole d'architecture de Versailles, 1988

Maretto P. - Edificazioni tardo-settecentesche nella Calabria meridionale, Studi e documenti di architettura, no. 5, Teorema edizioni, Firenze 1975

Morachiello P., Teysso T. - Nascita delle citta di stato, ingegneri e architetti sotto il Consolato e l'Impero, Officina Edizioni, Rama 1983

Panerai Ph., Divome F., Gendre B., Lavergne B. - Les bastide d'Aquitanie, du BasLanguedoc et du Beam. Essai sur la regularite, Archive d 'architecture moderne, Bruxelles 1985

Pinon P. - "Introduction a l'etude des "ensembles constitues" du paysage de la region parisienne", sub directia lui G. Hanning, IAUPR (JAURfF), Paris 1976-1977

74

SEDIMENTE - urme ale succesiunii ~i suprapunerii modurilor sau nivelelor de ocupare a terenului.

SIT - Iocul de amplasare ~i contextul topografic aI unei compozitii urbane.

STAAPUNGERE - cale de circulatie deschisa printr-un tesut urban existent.

SUBSTITUTIE - operatie de inlocuire a unui fragment urban cu un altul,

TIPOLOGIE URBANA

ansamblul

caracteristicilor fonnale urbane comune legate de modul de viata si care diferentiaza forme, ansambluri sau erase in cadrul uneia sau mai multor societati,

TRAMA. - retea regulata, fie ca se refera la circulatii, la parcelar sau la aliniarnentele constructiilor,

TRASEU - linie voluntara ce uneste doua puncte, servind ca suport.

TRASEU GENERATOR - linie virtuala ce prefigureaza sau reprezinta un traseu sau un fascicul de trasee concrete.

TESUT URBAN - notiune sintetica ce regrupeaza toate ceie trei niveie ale fonnei urbane - circulatii, parceiar, cadru construit - ~i care desemneaza trama de baza a fonnei urbane, cuprinzand tipurile edilitare curente sau exceptio~ale.

In sensul eel mai restrietiv, tesutul urban repeta un numar de elemente curente tntr-un spatiu definit, Orice tip de tesut este caracterizat in principal prin tipul decupajelor, al unnelor ~i tipurilor de ocupare a terenuiui, si mai putin prin trasee.

URMA (ALIN1AMENT, LIMITA) -linie rezultata din proiectia pe teren a Iimitei de ocupare (construita sau amenajata), actuala sau trecuta,

72

Pinon P. - "Gli "envois de Rome": tradizione e crisi", in Tony Garnier, da Roma a Lione, Rassegna, no.17, 1984

Pinon P. - "La morphologic urbaine: vieille geographie ou nouvelle histoire?" in Villes en parallele, no. 12-13, 1988

Pinon P. "Le geometrie del territorio: abitazioni e citta coloniali a San Domingo nel XVIII secolo", in Casabella, no. 561, 1989

Pinon P. - Lire et composerl'espace publique, STU, Paris 1990

Principe 1. - Citta in Calabria nel tardo settecento, Ediziono EjJemme, Chiaravalle centrale 1976

Raymond H. - L' Architecture, les aventures spatiales de la raison, Cel, col. "AIm's ", Paris1984

Rossi A. - L'arhitecture de Ia ville, L 'equerre, Paris 1981 (Milano 1966)

Rouleau B. - Le trace des rues de Paris, formation typologie, fonctions, Paris, CNRS, 1983 (3eme edition)

Rouleau B. - Villages et faubourgs de I'ancien paris. Histoire d'un espace urbain, Picard 1985

75