Filiala Iaşi

Proiect finantat de
UNIUNEA EUROPEANĂ

JustiŃia pentru minori în interesul superior

al copilului
- Practici de lucru cu copilul victimă -

- 2008 -
2
Curprins

Semne de recunoaştere a copilului abuzat. ConsecinŃele abuzului asupra

dezvoltării şi integrării psiho-sociale a copilului – psihoterapeut Corina Mighiu ................. 5
Audierea copilului abuzat/traficat în procedurile judiciare penale
– judecător Sofia Luca, psiholog Cătălin Luca ................................................................... 17
Copiii în faŃa instanŃei civile – judecător Adriana Stoinel .................................................. 46
Evaluarea copiilor şi pregătirea acestora pentru abordarea
sistemului de justiŃie – psiholog Diana Muntean ................................................................. 71
Memoria – elemente generale, particulare situaŃiei traumatice
şi psihopatologice – psiholog Cătălin Luca.......................................................................... 78
Clarificări conceptuale, extinderea şi impactul violenŃei domestice
– psiholog Diana Muntean ................................................................................................... 96
Asistarea socială a copilului victimă – asistent social Nelu Ivănuşcă ................................ 104
Dreptul copilului de a fi protejat împotriva abuzului, neglijenŃei
şi traficului din perspectiva reglementărilor internaŃionale – avocat Ioana Atasiei ........... 121
Bune practici în intervievarea persoanelor cu dificultăŃi în managementul
furiei şi controlul impulsurilor – cercet.şt.dr. Liviu Măgurianu......................................... 134
Rolul psihologului în lucru cu copilul abuzat/neglijat
– psihoterapeut Corina Mighiu........................................................................................... 142
Disciplina pozitivă, o nouă abordare în dezvoltarea abilităŃilor parentale
– cercet.şt.dr. Liviu Măgurianu .......................................................................................... 164

3
4
Semne de recunoaştere a copilului abuzat. ConsecinŃele abuzului asupra
dezvoltării şi integrării psiho - sociale a copilului
Corina Mighiu*
În literatura de specialitate sunt prezentate o serie de semne specifice ale
neglijării şi abuzului. Cunoaşterea acestor semne specifice, ajută profesionistul care
lucrează cu copii, să poată identifica cazurile de maltratare.
Ca şi alte victime, copiii abuzaŃi resimt disfuncŃionalităŃi psihologice. Spre
deosebire de adulŃi, ei sunt traumatizaŃi în timpul perioadei celei mai critice din
viaŃa lor: când se formează părerile despre sine, despre alŃii şi despre lume, când îşi
stabilesc relaŃiile cu propriile stări şi când sunt dobândite pentru prima dată
abilităŃile de cooperare. Asemenea reacŃii post-traumatice pot avea cu uşurinŃă
impact asupra maturizării psihologice şi sociale ulterioare, ducând la o dezvoltare
potenŃial atipică şi disfuncŃională.
Indiferent de tipul specific de maltratare, consecinŃele abuzului asupra dezvol-
tării copilului par să apară în măcar trei stadii:
1. ReacŃiile iniŃiale la victimizare, implicând stres post-traumatic, schimbări ale
dezvoltării normale a copilăriei, afect dureros şi distorsiuni cognitive;
2. Acomodare la continuarea abuzului, implicând comportamente cooperante
pentru a creşte siguranŃa şi /sau scădea durerea în timpul victimizării;
3. Elaborare pe termen lung şi acomodare secundară:
(a) consecinŃele reacŃiilor iniŃiale şi acomodările legate de abuz asupra
dezvoltării psihologice ulterioare a individului;
(b) răspunsurile cooperante ale supravieŃuitorului la disforia legată de abuz.

SEMNE ALE NEGLIJĂRII

Semnele fizice ale neglijării
• copil înfometat ori alimentat
nepotrivit;
• neigienizat;
• cu aspect vestimentar neadecvat;
• pedepsit să nu mănânce sau să nu
doarmă;
• care nu-şi cunoaşte ziua naşterii ori
primeşte în dar obiecte nepotrivite;
• care nu are cu cine vorbi despre
problemele sale ori nu are un program
de viaŃă adecvat vârstei sale, rămânând
mult timp nesupravegheat.
• hipo- sau hiperponderal;
• bolnăvicios.
Semnele afectiv-comportamentale
ale neglijării
• un comportament variind de la polul
inhibiŃiei până la agitaŃie;
• neataşat;
• introvert;
• cu vocabular sumar;
• incapabil să comunice, să se joace sau cu
o "foame de stimuli" (extrem de instabil);
• cu retard şcolar, în ciuda unui intelect bun
(pseudoretard mental);
• slab motivat pentru efort cognitiv;
• insuficient de matur ca dezvoltare
volitivă;
• incapabil de a stabili relaŃii interpersonale
durabile.

*
Corina Mighiu este psihoterapeut principal în terapie de familie, director de programe
SalvaŃi Copiii Iaşi
5
ConsecinŃe ale neglijării:
(a) In plan emoŃional, tabloul poate fi extrem de diferit. Copilul neglijat este
marcat de o atitudine de indiferenŃă sau timiditate şi de incapacitatea de a-şi
organiza activitatea liber. Nu este curios, are tulburări de atenŃie, un prag prea
scăzut sau, dimpotrivă, prea ridicat de toleranŃă a frustrărilor, somatizează uşor
(cefalee, greŃuri, vărsături, dureri abdominale, diverse cenestopatii), nu este
dispus să facă efort cognitiv, nu are nivel de aspiraŃii pe termen lung (nu se
poate proiecta în viitor).
(b) In plan social stabileşte contacte interpersonale fragile, are dificultăŃi de
adaptare şi încearcă să-şi suplinească nevoile nesatisfăcute, uneori prin fapte
antisociale (individual sau aderând la grupuri de delicvenŃi) cu consum de
droguri, fuga de acasă, absenteism, însuşire deficitară a normelor etico-morale.

SEMNE ALE DIFERIłELOR FORME DE ABUZ

Abuzul fizic
Orice adult crede că-şi poate exercita liber dreptul de a-l pedepsi pe copil, mai
ales când este vorba despre propriul copil. Pedeapsa fizică este folosită pentru a
provoca durere. Pedeapsa minoră, cea care nu periclitează fizic copilul, prin
repetare, sau folosită impropriu, în neconcordanŃă cu faptele comise, poate conduce
la traume psihice şi variază de la lovirea cu palma până la utilizarea unor obiecte
dure, rănirea, legarea, provocarea de arsuri, trasul de păr sau chiar otrăvirea. În
măsura în care lovirea produce vătămare, risc substanŃial pentru sănătate /integritate
corporală, pedeapsa gravă devine abuz fizic. La fel poate fi considerată exploatarea
prin muncă a copilului, cât şi asistarea acestuia la scenele de violenŃă dintre părinŃi.

Semnele abuzului fizic

Semne fizice
• întârzierea dezvoltării staturo-ponderale
şi mentale,
• deficit al limbajului;
• rahitism, carenŃe alimentare;
• insomnie precoce, tulburări de somn;
• enurezis, encomprezis;
• echimoze, escoriaŃii (urme de
zgârieturi), dermatoze (pete pe piele);
• nanism psihosocial,
• anorexie mentală.
• hematoame în locuri neobişnuite;
• zgârieturi, tăieturi inexplicabile în zona
genitală, pe faŃă, cap, arsuri, păr smuls;
• fracturi osoase, dislocări, deformări ale
membrelor;
• leziuni la nivelul sistemului nervos
central (dizabilităŃi motorii, deficite
6
Semne afectiv-comportamentale
• Manifestări comportamentale, polarizate
fie spre ascultare necondiŃionată, fie spre
instabilitate:
- nu vrea să se aşeze;
- motivează ciudat urmele de pe corp /nu-şi
aminteşte cauza lor;
- evită orice confruntare cu părintele;
- pare excesiv de docil;
- împietrit ori bizar;
- hipervigilent, cu reacŃii de apărare fizică
nemotivate ;
- manifestând teribilism şi violenŃă în
relaŃiile interpersonale;
- atitudini provocatoare, din nevoia
 senzoriale, paralizii oculare, convulsii, disperată de a atrage atenŃia;
hemiplegii, comă);
• hemoragii cerebrale sau retiniene,
- hiperactivitate generată de frustrările
repetate;
• leziuni ale organelor interne.
- comportamente dezordonate.
• Trăiri emoŃionale:
- neîncredere; teamă;
- curiozitate scăzută sau absentă;
- vigilenŃă anxioasă;
- copil "meduzat" (înlemnit) faŃă de
anturaj;
- dificultăŃi de contact interpersonal;
- frica de separare;
- vulnerabilitate la situaŃii stresante;
- dificultăŃi de autocontrol;
- dificultăŃi de înŃelegere;
- dificultăŃi de învăŃare;
- somnolenŃă, vise, coşmar;
- comportament retractil sau instabilitate
motorie;
- mânie, atitudini revendicative, lipsa de
control;
- motivaŃie săracă.

ConsecinŃe ale abuzului fizic:

În plan emoŃional:
Sentimentele de inferioritate persistă şi la vârsta adultă. Comunicarea este
dificilă, marcată de violenŃă. ViolenŃa este trăită ca o modalitate de schimb, ca un
ataşament interpersonal, mai ales dacă a fost un model parental de agresivitate. Se
produce o stranie identificare cu acest model, pentru că violenŃa a fost percepută de
copil ca un semn al interesului părintelui faŃă de el.
În plan social:
Copilul victimă ("Ńapul ispăşitor") nu recunoaşte, uneori, maltratarea şi nu o
denunŃă. Poate refuza chiar şi separarea de părintele agresor. Ca adult va adopta
atitudini masochiste (caută să-şi provoace propria suferinŃă).

7
Câteva comportamente manifestate de copiii care trăiesc în familii violente1
0 – 3 ani
• eşecuri;
• lipsa abilităŃilor limbajului;
• dezvoltare motorie lentă;
• furie excesivă;
• coşmaruri, tremur nocturn;
• balans al capului;
• teama exagerată de separare.
4 – 8 ani
• verbalizarea fricii şi a mâniei;
• agresivitate;
• plictiseală, depresie, comportament suicidar;
• fuga de acasă;
• absenteism şcolar;
• nelinişte excesivă;
• somnambulism, coşmaruri, insomnii, teama de a merge la culcare;
• lipsa motivaŃiei;
• întârzieri în dezvoltarea limbajului;
• întârzieri în dezvoltarea motorie;
• sadic cu animalele.
9 – 13 ani
• agresivitate;
• loveşte mama, fraŃii;
• răneşte / omoară animalele;
• depresie, sentiment de neputinŃă, tentative suicidare;
• poate să înceapă consumul de substanŃe (droguri, alcool);
• lipsa relaŃiilor de egalitate pozitive;
• implicare în găşti;
• izolare autoimpusă;
• absenteism şcolar;
• minciuni;
• comportament antisocial;
• identificare puternică cu rolurile de sex.

Abuzul emoŃional
Este un comportament comis intenŃionat, de un adult lipsit de căldura afectivă,
care jigneşte, batjocoreşte, ironizează, devalorizează, nedreptăŃeşte sau umileşte
verbal copilul, în momente semnificative sau repetat, afectându-i, în acest fel,
dezvoltarea şi echilibrul emoŃional.
Abuzul emoŃional reprezintă:

1
Adaptat după Marjorie Cusick, MFCC Batterd Women’s Alternatives (925) 676-8010
8
 - respingerea copilului ca fiinŃă fie prin intruziunea emoŃională, fie prin
ignorarea emoŃiilor pozitive sau negative;
- "călirea" prin reguli stricte, fără drept de negociere;
- înfricoşarea copilului prin izolare, închizându-l în spaŃii întunecoase,
făcându-l să aştepte cu încordare, dezamăgindu-l, minŃindu-l,
blamându-l;
- ameninŃarea cu abandonul;
- abordarea copilului cu atitudini inconsecvente pentru acelaşi tip de
greşeli;
- comunicare într-o manieră neclară, ambivalentă, prea încărcată, sau
insensibilă;
- atitudinea autoritară, dominatoare;
- îngrijirea şi controlul excesiv sau discontinuu, care sufocă
independenŃa copilului;
- supunerea la practici bizare - magice sau pseudoreligioase;
- toate celelalte forme de abuz au o componentă emoŃională.

Semnele abuzului emoŃional

Trăiri emoŃionale: stima redusă de sine, timiditate, sentimente de
vinovăŃie, interiorizare, neîncredere, ostilitate, nefericire, anxietate, dezvoltarea
unui nucleu de manifestări nevrotice, depresive sau obsesive, tendinŃe autoagresive
sau heteroagresive.
Comportament social: conduce la eşec permanent (care-i confirmă
copilului incapacitatea şi sentimentul de nonvaloare), manifestări agresive, iritabile,
atitudini masochiste, inhibiŃie socială, dificultăŃi de adaptare (refuzul grădiniŃei sau
fobie şcolară) şi dificultăŃi de comunicare. Copilul abuzat emoŃional nu ştie să se
joace, să se exprime prin joc.

ConsecinŃe ale abuzului emoŃional

In plan emoŃional: întârzie dezvoltarea sentimentului de sine, a maturizării
emoŃionale şi a capacităŃii empatice.
In plan social: fuga de acasă, acte antisociale, dificultăŃi de adaptare durabile
repetate într-un mediu nou (familie adoptivă, grădiniŃa, şcoala), lipsa de iniŃiativă,
de creativitate, de autonomie, anxietate de separare sau de anticipare inclusiv la
vârsta adultă.

Abuzul sexual
Este dificil de descoperit un copil abuzat sexual prin intermediul testelor
psihologice. Asupra fiecărui copil, efectele sunt particulare, simptomele depinzând:
9
- de vârsta copilului
- de gradul de apropiere relaŃională faŃă de agresor;
- de forŃa acestuia;
- de locul de desfăşurare a evenimentului;
- de frecvenŃa situaŃiilor abuzive.
Aprecierea gravităŃii faptelor comise în cazurile de abuz sexual asupra
copiilor se realizează în funcŃie de :
• vârsta copilului (cu cât copilul este mai mic ca vârstă cronologică cu atât
faptele sunt considerate mai grave).
• gradul forŃei aplicate (fapta este mai gravă cu cât forŃa utilizată este mai mare).
• relaŃia dintre agresor şi victimă (fapta este mai gravă cu cât relaŃia dintre
agresor şi victimă este mai strânsă).
• tipul actului sexual la care a recurs agresorul ( gravitatea faptelor fiind mai
mare dacă a avut loc penetrarea copilului).

Semne fizice ale abuzului sexual:

- înroşirea sau lezarea orificiului anal sau vaginal - "reflexul dilatării" (în cazul
contactului anal);
- "numai" vulnerabilitate la bolile cu transmitere sexuală (inclusiv negi genitali,
gonoree);
- tulburările digestive, de somn;
- panica;
- agravarea unor boli cu componenta psihică (astmul);
- tulburările de instinct alimentar.
- se pot adăuga simptomele vagi, nespecifice, cum sunt cefaleea şi durerile
abdominale.
Semnele psihologice ale abuzului sexual
Trăiri emoŃionale:
- culpabilitate, responsabilitate tensionată de păstrare a secretului;
- frica, pedeapsa;
- degradarea imaginii de sine;
- sentiment de murdărire corporală;
- teama de deteriorarea sexuală şi a reproducerii;
- ostilitate, furie, depresie;
- tendinŃe suicidare.

10
 Manifestări comportamentale:
- regresie;
- ostilitate sau agresiune faŃă de alte persoane;
- pierderea deprinderilor sociale;
- letargie, nepăsare faŃă de sine;
- postura corpului exprimând copleşire, greutate;
- tendinŃa de confesare (la fete) sau ascunderea cu obstinaŃie a secretului
dureros;
- atitudine protectoare faŃă de părinŃi.

Sentimente identificate la copiii abuzaŃi sexual

• Frică

de agresor

de a cauza probleme

de a pierde afecŃiunea adulŃilor

de a fi excluşi din familie

de a fi „diferiŃi”
• Furie

faŃă de agresor

faŃă de adulŃii care nu i-au protejat

faŃă de ei înşişi (se simt vinovaŃi)
• Izolare

pentru că „ceva este în neregulă cu mine”

deoarece se simt singuri în experienŃa trăită

deoarece nu pot vorbi despre abuz
• TristeŃe

în legătură cu ceva care li s-a luat

în legătură că au pierdut o parte din ei

deoarece cresc prea repede

deoarece au fost trădaŃi de cineva în care au avut încredere
• VinovăŃie

pentru că nu pot opri abuzul

deoarece cred că „au consimŃit abuzul”

pentru că mărturisesc abuzul – dacă spun că au fost abuzaŃi

pentru că au păstrat secretul – dacă spun că nu au fost abuzaŃi
• Ruşine

în legătură cu implicarea lor într-o astfel de experienŃă

în legătură cu faptul că, corpul lor a răspuns abuzului
• Confuzie (debusolare)

pentru că ei pot iubi în continuare agresorul

pentru că sentimentele lor se schimbă mereu.
11
Sindromul acomodării copiilor cu abuzul sexual
Acest sindrom a fost descris de către Summit (1983) şi delimitează astfel câteva
stadii ale abuzului sexual luând în considerare în principal copilul. Acest model
oferă posibilitatea înŃelegerii modului de adaptare, de obişnuire al copilului cu
abuzul sexual.
Stadiul 1 – Păstrarea secretului – nici un copil nu este pregătit să facă faŃă
abuzului sexual. Copilului i se poate spune direct “ acesta este unicul nostru secret”
sau acest lucru poate fi lăsat să se înŃeleagă. Şantajul, ameninŃarea, mituirea sunt
folosite pentru a menŃine copilului frica de a dezvălui. Copilul se simte lipsit de
ajutor.
Stadiul 2 – Sentimentul neajutorării – există un dezechilibru al puterii între un
adult şi un copil, copilul este lipsit de ajutor şi prins într-o capcană, acesta trebuie
să se supună adultului şi nu poate să spună NU.
Stadiul 3 - Imposibilitatea de reacŃie şi de obişnuinŃă – în ciuda sentimentului de
vinovăŃie pe care îl are, agresorul se simte încurajat de faptul că nu există o reacŃie
promptă, agresivă din partea copilului, ceea ce conduce la repetarea abuzului. Copiii
folosesc disocierea ca mecanism de apărare pentru a face faŃă realităŃii dureroase –
singura persoană care poate opri abuzul este cel care abuzează, deci copilul se va
comporta bine dacă vrea ca abuzul să fie oprit, ceea ce înseamnă că
trebuie să accepte solicitările sexuale. Copilul începe să se simtă vinovat de a fi
provocat într-un anume fel abuzul.
Stadiul 4 – Dezvăluirea abuzului sexual - poate avea loc imediat după abuz sau la
o perioadă mai mare de timp. Dezvăluirea poate lua mai multe forme:
 Copiii pot face declaraŃii largi, ambigue care pot fi interpretate ca
simptoame comportamentale; un alt simptom comportamental este
când un copil mic încearcă să simuleze un act sexual cu un alt copil;
 Copiii pot face declaraŃii adulŃilor / prietenilor că au fost abuzaŃi sexual.
Scopul acestora este de a testa reacŃia ascultătorilor – dacă cel care
ascultă este şocat sau are o reacŃie de repulsie, copilul poate spune că a
minŃit – dar astfel de reacŃii directe arată că ceva s-a întâmplat.
 Schimbări semnificative în comportament: izbucniri comportamentale,
accese de furie, insomnii, frică de a rămâne singur acasă cu părintele,
frica de a merge la culcare. La adolescenŃi apare consumul de alcool
exagerat, fuga de acasă sau prostituŃia.
 ApariŃia unor boli: enurezis, boli venerice sau chiar o sarcină.
Stadiul 5 – implicarea anumitor servicii de specialitate, în funcŃie de reacŃia
părinŃilor.
Posibile semnificaŃii ale incestului pentru copii:
• Îmi place, dar nu este bine;
• Îmi place şi este permis;
• Nu-mi place şi nu-mi este bine;
• Ştiu că nu-mi este bine, dar mă face deosebit;
• Îl iubesc pe tata, dar îl urăsc pentru asta;

12
 • Sunt mândru că sunt tratat ca un adult;
• Îmi place, dar mama este foarte supărată pe mine;
• Nu-mi place dar mama vrea să fac asta;
• Îmi place să-i fac geloşi pe fraŃii mei;
• Nu-mi place, dar astfel îmi apăr fraŃii / surorile;
• Sunt rău, din cauza mea greşesc părinŃii mei;
• Acum îi am cu ceva la mână pe părinŃi;
• Mama ar pleca dacă nu aş face asta cu tata;
• De ce se simte corpul meu bine când fac lucruri rele?
• Tata cred că mă iubeşte foarte mult, dacă riscă atâta;
• Singurul mod de a supravieŃui este să fac asta.
ConsecinŃele abuzului sexual asupra dezvoltării psiho-emoŃionale a copilului şi
integrării sale sociale
În plan emoŃional: introversiune, tulburări emoŃionale, depresie, autoestimare
deficitară.
În plan social: fuga de acasă, eşec şcolar, prostituŃie, consum de droguri,
alcool. Ca adulŃi pot avea un comportament sexual neadecvat, masturbare
compulsivă, dificultăŃi în alegerea partenerului şi în rolul de părinŃi (se distanŃează
faŃă de proprii lor copii pentru că asociază afecŃiunea cu contactul fizic).
ConsecinŃe pe termen lung al abuzului asupra copilului
Deşi unele din reacŃiile iniŃiale ale victimelor abuzului pot scădea în timp, tipic
pentru aceste tulburări, împreună cu comportamentele de coping specifice abuzului,
este să se generalizeze şi să se complice pe termen lung dacă nu sunt tratate.
Specifice sunt şapte tipuri majore de tulburări psihologice, toate fiind găsite
adesea la adolescenŃii si adulŃii care au fost abuzaŃi în copilărie:
• Stresul post-traumatic;
• Distorsiuni /deformări cognitive;
• Tulburări emoŃionale;
• Disociere;
• Referire slabă la sine;
• Distorsionarea imaginii de sine;
• Evitare.
De asemenea, vor fi luate în considerare şi implicaŃiile sechelelor post-abuz de
“co-dependenŃă” şi tulburarea personalităŃii de tip borderline.
Literatura de specialitate subliniază faptul că adulŃii abuzaŃi sau neglijaŃi în
copilărie au dificultăŃi cu intimitatea, încrederea şi autoritatea socială. Deoarece
acest gen de oameni sunt evitaŃi, astfel de probleme pot avea consecinŃe negative de
lungă durată asupra vieŃii persoanelor abuzate.
Distorsiuni /deformări cognitive
Studiul consecinŃelor cognitive ale violenŃei sexuale leagă molestarea în
copilărie de vina, încredere scăzută în sine şi învinovăŃirea, împreună cu alte
atribuiri disfuncŃionale. Gold (1986), de exemplu, a subliniat că mai ales femeile cu
13
o istorie de abuz sexual în copilărie atribuie evenimentele negative factorilor
interni, stabili şi globali, la fel ca şi propriului caracter şi comportament. Aceste
femei sănătoase mental aveau tendinŃa de a atribui cauzele evenimentelor pozitive
factorilor externi. Asemenea urmări cognitive pot contribui sau acŃiona ca mediatori
ai simptomatologiei negative care este evidentă la supravieŃuitorii adulŃi ai abuzului
sexual în copilărie.
Deşi percepŃiile false despre sine sunt legate de toate formele majore de abuz la
copil, se pare ca baza pentru asemenea distorsionări cognitive este abuzul
emoŃional. Atât experienŃa clinică, cât şi cercetarea empirică sugerează că unele din
consecinŃele de pe plan cognitiv, atribuite abuzului fizic sau sexual se datorează
probabil abuzului psihologic care co-existentă sau maltratării psihologice inerente
în asemenea tip de abuz.
Gândurile negative legate de abuz apar probabil din două surse:
• reacŃii psihologice la evenimentele specifice abuzului
• încercarea victimei de a înŃelege abuzul.
Anxietatea legată de abuz pare să implice în mod tipic următoarele:
• HipervigilenŃa la pericol în mediul înconjurător, indiferent dacă este
obiectivă sau nu;
• Preocupare pentru control, cu credinŃa că până şi cea mai mică pierdere a
hotărârii şi protecŃiei de sine pot duce la pericol sau catastrofă;
• Interpretare greşită a stimulilor obiectivi neutri sau pozitivi interpersonali ca
dovadă a ameninŃării sau pericolului.

Disocierea este definită ca o rupere a legăturilor care apar în mod normal între
sentimente, gânduri, comportament şi amintiri, invocate conştient sau inconştient
pentru a reduce tulburarea psihologică.
Deşi etiologia simptomatologiei disociative este complexă, un număr de scriitori
şi cercetători leagă începutul unor asemenea comportamente cu evenimente
traumatice din punct de vedere psihologic, majoritatea traume importante care au
apărut în copilărie. Mai ales studiile recente, realizate în USA, leagă fenomenul
disociativ de abuzul sexual în copilărie, sugerând direct sau indirect că molestarea
poate motiva dezvoltarea stadiilor disociative ca o apărare împotriva tulburării post-
traumatice.
DificultăŃi de relaŃionare. Perturbarea intimităŃii
ConsecinŃele pe planul relaŃiilor interpersonale ale abuzului pot fi înŃelese ca
derivând din două surse:
• răspunsurile cognitive imediate şi condiŃionate faŃă de victimizarea
pe termen lung (de ex. neîncrederea în ceilalŃi, mânie şi / sau frică
de cei mai puternici, îngrijorare în privinŃa abandonului conştien-
tizarea nedreptăŃii /tratamentului injust, respect de sine diminuat);

14
 • răspunsurile de adaptare faŃă de continua brutalizare (de ex. evi-
tarea celorlalŃi, pasivitate, sexualizare, caracter recalcitrant sau de-
presie cauzată de abuz).
Aceste reacŃii şi răspunsuri diverse, uşor de înŃeles prin prisma experienŃei de
viaŃă restrânse a victimei abuzului, se suprapun totuşi peste funcŃionarea
interpersonală şi astfel, au acces către elementele sociale importante, precum
relaŃiile, acceptarea şi sprijinul.
Majoritatea abuzurilor asupra copiilor apar în contextul relaŃiilor şi intimităŃilor
apropiate. De aceea, este firesc ca acei copii abuzaŃi să se teamă, să se ferească sau
să manifeste ambivalenŃe faŃă de apropierea interpersonală. Persoanele abuzate
sexual, de exemplu, au adesea dificultăŃi la stabilirea şi menŃinerea relaŃiilor intime
(Courtois, 1988; Elliott & Gabrielson – Cabush, 1990; Finkelhor et al., 1989), tot
astfel ca adulŃii ce au trăit în copilărie experienŃe de violenŃă domestică (McCann &
Pearlman, 1990).
Problemele de intimitate ale persoanelor abuzate par a fi centrate mai ales pe
ambivalenŃe şi frică privind ataşamentul interpersonal.
Deşi abuzul sexual este foarte adesea asociat cu disfuncŃiile ulterioare în
raporturile intime, ambivalenŃa relaŃiilor umane apropiate se poate dezvolta chiar
înainte de astfel de tratamente.
Probabil unul dintre cele mai dureroase şi tulburătoare aspecte ale abuzului
copilului este impactul asupra capacităŃii persoanei de a avea încredere. Necesitând
o suprimare a activităŃii defensive şi un sentiment de siguranŃă în relaŃia cu celălalt,
încrederea este greu de manifestat, mai ales la persoane abuzate grav în copilărie -
cel puŃin în absenŃa unor relaŃii de durată cu caracter încurajator.

Sexualitatea modificată
ExperienŃa clinică sugerează că adolescenŃii şi adulŃii care au fost abuzaŃi în
copilărie vor avea foarte probabil probleme în viaŃa sexuală (Maltz, 1988). Astfel de
probleme pot fi:
a) disfuncŃii sexuale, raportate la teama de vulnerabilitate şi revictimizare;
b) o neîncredere generală în partenerii sexuali, manifestată atât de bărbaŃi cât şi de
femei (Courtois, 1979; Jehu et al., 1984-1985; Meiselman, 1978);
c) tendinŃa, în pofida fricii şi suspiciunii, de a depinde de sau de a idealiza pe cei cu
care persoana abuzată are relaŃii sentimentale (Courtois, 1988; Elliott &
Gabrielson-Cabush, 1990; Herman, 1981)
d) preocupare spre gânduri sexuale şi tendinŃa de a sexualiza relaŃii care în mod
normal nu s-ar dori sexuale (Courtois, 1988);
e) experienŃă de relaŃii multiple, superficiale şi scurte care se încheie odată cu
apariŃia intimităŃii reale (Courtois, 1979; Herman, 1981)
Bazându-se pe experienŃele de victimizare din copilărie de unul sau mai mulŃi
tutori, un mare număr de persoane adulte abuzate par să asocieze relaŃiile apropiate
cu maltratarea. Ca atare, ei pot, fie:
a) să evite complet intimitatea interpersonală;

15
 b) să accepte o anumită doză de agresiune în relaŃia interpersonală ca fiind
normală sau firească.
Convertirea de la copilul victimă (băiat), la adultul care abuzează este
considerată ca derivând din:
• probabilitatea ca persoana care comitea abuzul asupra copilului să fi
fost tot bărbat, şi astfel să fi servit ca model pentru comportamentul
agresiv din relaŃiile interpersonale ulterioare;
• susceptibilitatea acestor persoane faŃă de mesaje sociale comportând
folosirea violenŃei, sau cel puŃin dominarea celorlalŃi mai slabi, de către
cei tari.

Comportamentul agresiv
Studii empirice şi experienŃa clinică sugerează că agresivitatea copiilor faŃă de
ceilalŃi – exprimată adesea prin bătăi, dominare sau atacarea altor copii – este o
etapă frecventă de tranziŃie către diverse tipuri de maltratări: abuz fizic (de ex.
George & Main, 1979; Reidy, 1977), abuz sexual (de ex. Erickson et al., 1989;
Gomes-Schwartz et al, 1990), abuz psihic şi insensibilitate emoŃională (de ex.
Egeland, 1989; Vissing et al.,1991). În general, se pare că acest comportament
reprezintă o exteriorizare generică a traumei copilului cauzată de abuz şi depresie,
precum şi probabil a efectelor copierii comportamentului părintelui abuziv. După
cum se menŃionează de către câŃiva autori, efectul clar al acestei agresiuni este
adesea izolarea socială şi lipsa de popularitate (de ex. Egeland, 1989).
AnumiŃi adolescenŃi şi adulŃi, victime ale abuzului sexual par a fi înclinaŃi mai
mult către victimizarea asupra copiilor sau femeilor (de ex. Langevin, Handy,
Hook, Day, & Ruson, 1985; Rokous, Carter & Prentky, 1988; Stukas-Davis, 1990),
în timp ce majoritatea studiilor de abuz la copii şi abuz a adulŃilor, au descoperit
legături cu incidente din copilărie, privind maltratarea fizică (de ex. McCord, 1983;
Pollock et al., 1990; Widom, 1989).

Bibliografie:
1. Briere, J. N., Child abuse trauma, London, Sage Publications, Inc., 1992.
2. Fischer, G., Riedeser, P., Tratat de psihotraumatologie, Bucureşti, Editura
Trei, 2001.
3. Ionescu, Ş., Copilul maltratat –Evaluare, prevenire, intervenŃie, Bucureşti,
2001.
4. Roth – Szamoskozi, Maria, ProtecŃia copilului – Dileme, concepŃii şi metode,
Cluj – Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană, 1999.
5. Lopez, G., ViolenŃele sexuale asupra copiilor, Cluj, Editura Dacia, 2001.
6. Shapiro, S., Dominiak, G., Sexual trauma and psychopatology clinical
intervention with adult survivors, New York, Lexington Book, 1991.

16
Audierea copilului abuzat/traficat în procedurile judiciare penale

Judecător Sofia Luca∗

Psiholog Cătălin Luca∗∗
SecŃiunea A. Perspectiva legală

II.1. Necesitatea reglementării

Copiii se regăsesc adesea în postură de victimă a infracŃiunilor, în special a
celor săvârşite cu violenŃă, ori a infracŃiunilor privitoare la viaŃa sexuală. În acest
context ia naştere calitatea acestora de persoană vătămată sau, dacă participă în
procesul penal, de parte vătămată sau/şi de parte civilă.
Pentru buna desfăşurare a procesului penal care se poartă în legătură cu un
copil, pentru protejarea drepturilor sale procesuale şi pentru asigurarea unui climat
optim, menit să conducă la prezervarea integrităŃii fizice, psihice şi morale a
acestuia, prezintă relevanŃă identificarea şi aplicarea dispoziŃiilor legale care
guvernează participarea minorului în procedurile penale.
Participarea copilului în procesul penal, presupune o serie de ipostaze în care
acesta se poate găsi, de drepturi şi obligaŃii care îi pot incumba unul din cele mai
importante aspecte referindu-se la audierea copilului victimă a unei infracŃiuni.
Deşi, de importanŃă majoră asupra cursului ulterior al procesului penal, audierea
minorului victimă a unei infracŃiuni nu este reglementată în mod expres de normele
procedural penale, în capitolul destinat mijloacelor de probă, făcându-se referire
doar la declaraŃiile învinuitului şi inculpatului, la modul şi condiŃiile de ascultare a
acestuia, în timp ce din conŃinutul art.75-77 C.proc.pen.2, rezultă că ascultarea părŃii
vătămate se face potrivit dispoziŃiilor privitoare la ascultarea învinuitului sau
inculpatului, care se aplică în mod corespunzător.
Ori există aspecte relevante care circumstanŃiază persoana victimei de cea a
infractorului şi mai mult, persoana adultului de cea a minorului.

∗
Sofia Luca este judecător la Tribunalul Iaşi, formator al Institutului NaŃional al Magistraturii în domeniul justiŃiei
pentru minori.
∗∗
Cătălin Luca este psiholog şi director executiv la AsociaŃia Alternative Sociale.
2
Codul de procedura penala a fost publicat in Buletinul Oficial nr. 145-146 din 12 noiembrie, republicat in M. Of.,
Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, in temeiul art. IV din Legea nr. 141/1996 , publicata in M. Of. Partea I, nr. 289
din 14 noiembrie 1996,cu modificările si completările aduse de: ORDONANłĂ DE URGENłĂ nr. 207 din 15
noiembrie 2000 ; LEGEA nr. 296 din 7 iunie 2001 ; LEGEA nr. 456 din 18 iulie 2001 ; LEGEA nr. 704 din 3
decembrie 2001 ; LEGEA nr. 756 din 27 decembrie 2001 ; LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 ; ORDONANłĂ
DE URGENłĂ nr. 58 din 23 mai 2002 ***); LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 ; ORDONANłĂ DE URGENłĂ
nr. 66 din 10 iunie 2003; ORDONANłĂ DE URGENłĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003 ; DECIZIA nr. 100 din 9
martie 2004; LEGEA nr. 159 din 14 mai 2004 ; ORDONANłĂ DE URGENłĂ nr. 55 din 25 iunie 2004 ; LEGEA
nr. 302 din 28 iunie 2004 ; ORDONANłĂ DE URGENłĂ nr. 72 din 30 septembrie 2004 ; LEGEA nr. 480 din 8
noiembrie 2004 ; DECIZIA nr. 482 din 9 noiembrie 2004 ; LEGEA nr. 576 din 14 decembrie 2004 ; LEGEA nr.
160 din 30 mai 2005 ; ORDONANłĂ DE URGENłĂ nr. 190 din 21 noiembrie 2005 ; LEGEA nr. 356 din 21 iulie
2006 ; ORDONANłĂ DE URGENłĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006; LEGEA nr. 79 din 26 martie 2007 ;
DECIZIA nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007 ; DECIZIA nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007 ; DECIZIA nr. 190 din 26
februarie 2008 ; ORDONANłĂ DE URGENłĂ nr. 31 din 19 martie 2008 ; LEGEA nr. 57 din 19 martie 2008.
17
 Astfel, studiile psihologice3 situează copilul în categoria persoanelor cu o
vulnerabilitate victimală crescută, datorită particularităŃilor psihocomportamentale
şi de vârstă specifice. Copiii sunt lipsiŃi aproape complet de posibilităŃile fizice şi
psihice de apărare, au capacitate redusă de anticipare a unor acte comportamentale
proprii sau ale altora, posedă o capacitate redusă de înŃelegere a efectelor şi
consecinŃelor unor acŃiuni proprii sau ale altor persoane, au capacitate empatică
redusă, neputând distinge între intenŃiile bune şi rele ale altor persoane, sunt creduli
şi sinceri, particularităŃi ce fac din ei victime facile, dar şi o categorie specială de
părŃi cu calitate procesuală.
De aceea, este deosebit de importantă identificarea şi aplicarea tuturor
dispoziŃiilor referitoare la copiii victime, prevăzute explicit sau care se pot deduce
din prevederile normelor penale şi de procedură penală ori din legi speciale, precum
şi abordarea tuturor aspectelor legate de cunoaşterea copilului, a etapelor de
dezvoltare psihologică a acestuia, cu implicaŃii directe asupra conduitei de urmat
din partea celui care instrumentează cauza, precum şi identificarea şi implementarea
unor bune practici în materia audierii copilului victimă a unei infracŃiuni.

II.2. Aspecte prealabile audierii copilului victimă a unei infracŃiuni

Ori de câte ori este necesară audierea unui copil victimă a unei infracŃiuni în
cursul unor proceduri judiciare penale, se impune ca cel care efectuează audierea să
Ńină seama de o serie de chestiuni prealabile ascultării propriu-zise, privitoare la
locul unde se va desfăşura audierea, persoanele chemate să participe la audiere,
pregătirea copilului în vederea audierii, pregătirea celui care realizează audierea.
Din Recomandarea 16/2001, privind protecŃia copiilor împotriva exploatării
sexuale4, rezultă necesitatea instaurării pentru copiii victime sau martori ai cazurilor
de exploatare sexuală a unor condiŃii speciale de audiere pentru a reduce numărul
audierilor şi efectele traumatizante pentru victime, martori şi familiile lor cât şi
pentru a creşte credibilitatea declaraŃiilor lor în sensul respectării demnităŃii
acestora.
a. Locul în care se realizează audierea. Deşi în legătură cu locul în care se
realizează audierea în faza urmăririi penale, dispoziŃiile legale în vigoare nu conŃin
reglementări exprese, din practica parchetelor şi instanŃelor5 care au implementat
proiecte6 referitoare la buna administrare a justiŃiei pentru minori precum şi din
practica judiciară a altor Ńări în domeniul justiŃiei pentru minori, rezultă necesitatea
asigurării unor spaŃii adecvate, destinate audierii minorilor victime ale unor
infracŃiuni.

3
N.Mitrofan., „Vicima şi victimologia” în Psihologie judiciară, Casa de editură şi presă “Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1994, p.84.
4
Recomandarea Rec (2001) 16, privind protecŃia copiilor împotriva exploatării sexuale adoptată de Comitetul
Miniştrilor, la 31 octombrie 2001, la cea de-a 771-a reuniune a DelegaŃilor Miniştrilor, disponibilă pe
http://www.bice.md/UserFiles/File/Rec_CM_rom/REc%20_2001_%2016%20-%20ROMANIAN.pdf., accesat la
data de 08.08.2008, par.30
5
Parchetele şi instanŃele din Iaşi, Vaslui, Botoşani, Hârlău, Răducăneni şi Paşcani.
6
Proiectele InstanŃa pentru minori, desfăşurat în perioada 2000-2001 şi InstanŃa pentru minori-extindere la nivel de
judeŃ (Paşcani, Hârlău, Răducăneni ), desfăşurat în perioada 2002-2003 şi InstanŃa pentru minori Botoşani şi
Vaslui, desfăşurat în perioada 2004-2005, administrate de către AsociaŃia Alternative Sociale.
18
 Astfel, este indicat ca audierea copilului să nu se facă în biroul poliŃistului sau al
procurorului, loc în care în mod obişnuit intră şi alte persoane, ci într-un spaŃiu
special amenajat cu un mobilier simplu, dar prietenos, menit să creeze o ambianŃă
care să atenueze starea de nelinişte a copilului şi care să-i confere siguranŃă
emoŃională. De asemenea, în instrumentarea cauzelor cu victime ale infracŃiunilor
de abuz sexual, trafic de persoane sau al altor infracŃiuni săvârşite cu violenŃă de o
utilitate deosebită, se dovedeşte geamul despărŃitor unidirecŃional, tip oglindă, care
permite identificarea agresorului fără ca victima să ia contact direct cu acesta.
Totodată, camera în care se realizează audierea trebuie să fie izolată fonic, astfel
încât eventualele zgomote venite din afară, să nu disturbe audierea.
Mijloacele de înregistrare audio-video, utile pentru înregistrarea declaraŃiei
victimei, nu trebuie etalate ostentativ, însă nu trebuie nici ascunse, copilul urmând a
fi informat că declaraŃia sa va fi înregistrată.
Contactul cu persoana care audiază trebuie să aibă loc într-un timp cât mai scurt
de la intrarea copilului în instituŃie, astfel încât să se evite atât aşteptarea un timp
îndelungat (dată fiind răbdarea limitată a copiilor), cât şi posibilitatea întâlnirii cu
agresorul sau familia acestuia, înlăturând astfel riscul eventualelor influenŃe pe care
aceştia le-ar putea exercita asupra minorului.
În ceea ce priveşte faza de judecată, participarea copilului la judecată presupune
şi intrarea acestuia în locul destinat desfăşurării şedinŃei, de regulă săli mari, cu
mediu ambiental solemn, realizat prin mobilier de culori închise, sobre, prin
vestimentaŃia austeră a persoanelor implicate în proces - procuror, judecător şi
avocaŃi, fapt ce este de natură să declanşeze un sentiment de teamă, de emoŃie, de
inhibiŃie, mai ales dacă minorul se găseşte pentru prima dată într-un astfel de rol.
De aceea, este deosebit de util ca pentru audierea cauzelor cu minori, fie ei
victime sau infractori, să fie aleasă o sală de dimensiuni mai mici, care să fie
mobilată cât mai simplu, în culori calde, dotată cu tehnică de înregistrare audio-
video, precum şi cu antecamere care să permită aşteptarea fără ca minorii să fie puşi
în situaŃia de a intra în contact cu inculpaŃii sau cei care îi însoŃesc.
Atmosfera în care va avea loc audierea trebuie să fie lipsită de factori stresanŃi,
de orice element de distragere a atenŃiei victimei. Cu cât atmosfera va fi mai
relaxantă, cu atât există mai multe şanse să se obŃină cele mai relevante informaŃii.
Totodată, în cursul cercetării judecătoreşti, judecătorul va aprecia, dacă raportat
la situaŃia concretă, este necesar să protejeze persoana copilului victimă, prin
declararea şedinŃei secrete.
Astfel, potrivit art.290 C. penal “dacă judecarea cauzei în şedinŃă publică ar
putea aduce atingere [...] moralei, demnităŃii sau vieŃii intime a unei persoane,
instanŃa, la cererea procurorului, a părŃilor ori din oficiu, poate declara şedinŃă
secretă pe tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei”.
Or este evident că victima unei infracŃiuni, mai ales dacă este vorba de un copil,
este deosebit de vulnerabilă la expunerea în public7.

7
Judecătoria Iaşi, sent.pen. nr. 1626 din 31.03.2006, definitivă prin dec. pen. nr.102 din 22.02.2007 a Tribunalului
Iaşi, nepublicată. În speŃă, minora în vârstă de 8 ani, victimă a unor acte de corupŃie sexuală a solicitat ca la
audierea sa în faŃa instanŃei să nu participe inculpatul, refuzând, chiar contactul vizual cu acesta. InstanŃa a decis
judecarea cauzei în şedinŃă secretă, audierea victimei realizându-se în lipsa inculpatului (asistat de apărător ales şi
19
 Recomandarea nr.5 din 2002 a Comitetului Miniştrilor către statele membre
referitoare la protecŃia femeilor împotriva violenŃei8 impune organelor judiciare „să
vegheze, prin măsuri specifice, la protecŃia drepturilor copiilor în timpul
procedurilor”.
Legea nr.678/2001 instituie o măsură de protecŃie specială, prevăzând că
judecarea cauzelor privind traficarea victimelor minore şi a pornografiei infantile se
face prin derogare de la principiul publicităŃii, textul art.24 statuând că „şedinŃele de
judecată…nu sunt publice”.
Mai mult, potrivit art.77 indice 1 C.proc.pen. alin.1, „ în cazul în care poate fi
periclitată viaŃa, integritatea corporală sau libertatea părŃii vătămate ori părŃii civile
sau a rudelor apropiate ale acesteia, procurorul ori, după caz, instanŃa de judecată
poate încuviinŃa ca aceasta să fie ascultată fără a fi prezentă fizic la locul unde se
află organul care efectuează urmărirea penală sau, după caz, în locul în care se
desfăşoară şedinŃa de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute în
alineatele următoare.”
Aceasta înseamnă că, în prezent, datorită mijloacelor tehnice video şi audio,
persoanele aflate în situaŃii speciale pot fi audiate, prin intermediul unei reŃele video
şi audio, fără a fi văzute de către cei aflaŃi în camera de audiere de la poliŃie sau
parchet ori în sala de şedinŃă.
Studiile psihologice9 au confirmat faptul că unul din factorii cei mai stresanŃi
pentru copii o constituie confruntarea cu acuzatul, dovedind totodată că starea
emoŃională a copiilor a fost influenŃată în bine de folosirea televiziunii cu circuit
închis (respectiv, luarea declaraŃiei într-o altă încăpere a tribunalului, fără prezenŃa
acuzatului).
Cu toate acestea, sunt relativ puŃine situaŃiile în care victimele diferitelor
infracŃiuni sunt audiate în condiŃiile speciale prevăzute de art. 77 indice 1
C.proc.pen., datorită, pe de o parte, a faptului că solicitarea pentru organul judiciar
trebuie să vină din partea părŃii vătămate sau a părŃii civile, ceea ce presupune ca
aceasta să fie informată în legătură cu acest drept, (preferabil înaintea momentului
audierii sale), împrejurare ce rezultă din sintagma „ poate încuviinŃa”, referitoare la
procuror sau la instanŃa de judecată, iar pe de altă parte, datorită faptului că, până la
acest moment, doar la instanŃele mari din Ńară sunt amenajate camerele speciale,
dotate cu aparatura necesară.
În legătură cu acest aspect, o situaŃie specială, remarcată în practică, este cea a
victimelor traficului de fiinŃe umane, care chemate în vederea audierii, se confruntă,

care, de asemenea, de teama de a nu fi recunoscut şi indicat în sala de şedinŃă a dorit să nu fie de faŃă la audierea
fetiŃei), iar minora a fost însoŃită la audiere de un psiholog din cadrul OrganizaŃiei SalvaŃi Copiii, Filiala Iaşi, care a
pregătit-o în prealabil în vederea audierii.
8
Recomandarea (2002)5 a Comitetului Miniştrilor către statele membre referitoare la protecŃia femeilor împotriva
violenŃei, adoptată de Comitetul Miniştrilor la 30 aprilie 2002, la cea de-a 794-a 1
http://www.coe.ro/ptcoe/Rec%20(2002)5%20a%20CM%20catre%20statele%20membre%20referitoare%20la%20p
rotectia%20femeilor%20impotriva%20violentei.doc, accesat la data 19.08.2008, par.45.
9
T. Butoi, I.T.Butoi, Tratat Universitar de Psihologie Judiciară-teorie şi practică, Editura Phobos, Bucureşti,
2003, p.112, referă o serie de studii pilot efectuate în Portugalia, Australia şi Noua Zeelandă care relevă impresii
favorabile despre procedura folosirii mijloacelor televiziunii cu circuit închis. Astfel, observaŃiile făcute au arătat că
toŃi copii care au depus mărturie prin sistemul TV au fost mai siguri pe ei, spusele lor au fost mai clare, mai fluente,
s-au concentrat bine şi au cooperat atât cu acuzarea cât şi cu apărarea.
20
până la începerea procesului cu ameninŃările proferate şi influenŃele exercitate de
reŃeaua de traficanŃi care sunt judecaŃi în stare de arest sau de libertate, ori cu
prietenii şi rudele acestora.
Dincolo, însă, de inconvenientul locului în care sunt nevoite să aştepte
începerea procesului, victimele traficului sunt confruntate şi cu dificultatea de a
veni la instanŃă, legat de aceeaşi teamă de traficanŃii aflaŃi în libertate ori prietenii
acestora, astfel încât, nu de puŃine ori, instanŃele „se izbesc” de refuzul părŃilor
vătămate de a compărea în faŃa instanŃei.
S-a pus astfel problema asigurării protecŃiei victimei până la instanŃa de
judecată. În practică, unele instanŃe10 au apelat la sprijinul lucrătorilor poliŃiei de
frontieră care au însoŃit victimele de la domiciliu în ziua audierii acestora. În aceste
condiŃii s-a ridicat însă, de către avocaŃii inculpaŃilor, problema posibilităŃii de
influenŃare a victimei de către poliŃistul care o însoŃeşte având în vedere
împrejurarea că acesta face parte din structura organului de cercetare care a
instrumentat cauza în faza cercetării penale. Sigur că o atare argumentare nu poate
fi primită, dar atrage atenŃia asupra necesităŃii de reglementare a modului în care
instanŃele pot să asigure protecŃia victimelor traficului, ori a abuzurilor sexuale, pe
parcursul desfăşurării procesului penal, în scopul bunei soluŃionări a cauzei.
De altfel, Recomandarea nr.5 din 2002 a Comitetului Miniştrilor către statele
membre referitoare la protecŃia femeilor împotriva violenŃei11 stabileşte ca imperativ
prevederea în legislaŃiile statelor membre de „măsuri pentru a asigura protecŃia
eficace a victimelor împotriva ameninŃărilor şi riscurilor răzbunării”.
b. Persoanele chemate să asiste la audierea copilului. Recomandarea 16/2001,
privind protecŃia copiilor împotriva exploatării sexuale 12 impune „Asigurarea
protejării drepturilor şi intereselor copiilor pe toată durata procesului, în special,
pentru a le permite să fie audiaŃi, asistaŃi, sau, dacă e necesar, să fie reprezentaŃi,
fără a se aduce atingere drepturilor autorilor prezumtivi”.
Recomandarea nr.5 din 2002 a Comitetului Miniştrilor către statele membre
referitoare la protecŃia femeilor împotriva violenŃei13, impune statelor membre
(obligaŃia revenind în mod implicit organelor judiciare) „să facă posibil ca
minorul/ii să fie însoŃit/i în timpul oricărei audiŃii de reprezentantul legal sau de o
persoană majoră desemnată de el/ei, cu excepŃia unei decizii contrare motivate luate
de un tribunal în numele acestei persoane”.
În legislaŃia internă, normele procedural penale conŃin dispoziŃii referitoare la
copilul victimă doar în mod adiacent, însă reglementări referitoare la minori, cu
aplicabilitate în fazele procesului penal, se pot desprinde dintr-o serie de dispoziŃii
ale unor legi speciale. Din acestea se desprinde şi necesitatea citării
reprezentanŃilor legali ai victimei minore.
Astfel, potrivit dispoziŃiilor art. art.9 şi art.11 din Decretul 31/1954 14, actele
juridice ale minorilor cu capacitate de exerciŃiu restrânsă (copii cu vârsta cuprinsă

10
Tribunalul Iaşi, Complet specializat în judecarea cauzelor cu minori (cauză aflată în curs de soluŃionare).
11
Cit.supra.,par.44.
12
Cit.supra.,par.30.
13
Cit.supra.,par.44.
14
Publicat în Buletinul Oficial nr.8 din 30 ianuarie 1954.
21
între 14 şi 18 ani) se încheie de către aceştia cu încuviinŃarea prealabilă a părinŃilor
sau a tutorelui, iar pentru cei fără capacitate juridică (copii cu vârsta până în 14 ani)
se încheie de către reprezentanŃii lor legali.
Totodată, conform disp. art. 132 alin.3 C.penal, „ pentru persoanele lipsite de
capacitate de exerciŃiu împăcarea se face numai de reprezentanŃii lor legali. Cei cu
capacitate de exerciŃiu restrânsă se pot împăca cu încuviinŃarea persoanelor
prevăzute de lege”, ceea ce înseamnă că atât inculpaŃii cât şi părŃile vătămate
minore se poate împăca doar în prezenŃa sau cu încuviinŃarea reprezentanŃilor lor
legali.
Din interpretarea textelor de lege menŃionate rezultă necesitatea citării
reprezentanŃilor legali, ori de câte ori un minor este implicat în procedurile
judiciare, împrejurare ce rezultă şi din conŃinutul art.2 din Legea nr.272/2004, care
impune ca familia să fie implicată în toate deciziile privitoare la copii.
Totodată, din Recomandarea nr.11 din 1985, privind poziŃia victimei în cadrul
procesului penal15, se desprinde necesitatea ca, ori de câte ori este posibil şi
recomandat, copiii să fie chestionaŃi doar în prezenŃa părinŃilor lor ori a
reprezentanŃilor legali sau a altor persoane calificate să îi asiste.
Aşa cum rezultă însă şi din Recomandare16, oportunitatea prezenŃei părinŃilor la
audierea propriu-zisă, trebuie apreciată în fiecare caz în parte.
Este posibil ca la audiere, să nu fie oportună prezenŃa unuia dintre părinŃi, spre
exemplu, atunci când se pune problema audierii unei adolescente, victimă a unui
viol, când relaŃiile acesteia cu părinŃii săi nu sunt de comunicare, ori există un
sentiment acut de jenă în abordarea unor chestiuni legate de aspectele intime, sau
dacă unul dintre părinŃi este agresorul victimei, faptă cunoscută şi tolerată de
celălalt părinte17.
În aceste împrejurări este necesar să aflăm de la copil care este persoana în care
acesta are încredere, persoană care ar fi indicat să-l însoŃească pe parcursul audierii.
Alegerea acestei persoane are o mare însemnătate deoarece prezenŃa sau
sfaturile ei pot influenŃa în mod deosebit declaraŃiile minorului, îi pot înlătura
emoŃia, nesiguranŃa, asigurându-i liniştea necesară pentru darea declaraŃiei18.
În ipoteza în care minorul este victima unei infracŃiuni săvârşite de către
reprezentanŃii săi legali19se vor cita în proces persoanele desemnate de către
autoritatea competentă să ocrotească minorul, ca urmare a măsurilor dispuse în
15
Recommendation No.R (85) 11 of the Committee of Ministers to member States on the position of the victim in
the framework of criminal Law and procedure ( Adopted by the Committee of Ministers on 28 June 1985 at the
387th meeting of the Ministers' Deputies), disponibilă în limba engleză pe
http://www.legislationline.org/legislation.php?tid=99&lid=4845, accesat la data de 06.08.2008.
16
Idem.
17
Judecătoria Iaşi, sentinŃa penală nr.3407/1997, definitivă prin decizia penală nr.210/1998 a CurŃii de Apel Iaşi,
nepublicată, citată de S. Luca, „ProtecŃia minorului victimă în cursul cercetării judecătoreşti” în Ghid de practici
instituŃionale în instrumentarea cauzelor cu minori, AsociaŃia Alternative Sociale, Iaşi, 2005, p.58.
18
T.Butoi, I.T.Butoi, op.cit., p.115
19
Judecătoria Iaşi, sent.pen. nr.5408/2008, definitivă prin nerecurare, nepublicată. În speŃă, inculpata, mama a trei
copii, a exercitat în mod repetat acte de violenŃă asupra a doi dintre aceştia, culminând cu forŃarea fetiŃei de 5 ani
să-Ńi aşeze mâinile pe plita încinsă. Cu privire la copii, din faza urmăririi penale s-a luat măsura plasamentului
familiar, la o asistentă maternală dijn cadrul DirecŃiei generale de asistenŃă socială, care a reprezentat interesul
copiilor victimă în procesul de rele tratamente intentat mamei.
22
acest sens de organul judiciar (de exemplu, în cazul infracŃiunii de rele tratamente
aplicate minorului20).
c. Alte persoane chemate la audierea copilului victimă. Există, de asemenea,
situaŃii în care audierea copilului nu poate fi făcută decât după o prealabilă pregătire
şi în prezenŃa unui psiholog datorită faptului că exprimarea copilului cu privire la
evenimentul traumatizant nu poate fi transpusă în forma unei declaraŃii decât cu
sprijinul specialiştilor21. În descrierea abuzului, copii folosesc diferite moduri de
exprimare, în funcŃie de vârstă şi dispoziŃie22. Copii victimă sunt adesea incapabili
să transpună în cuvinte cele petrecute, întrucât limbajul lor s-ar putea să nu fie atât
de dezvoltat încât să le permită expunerea evenimentului traumatizant23.
Psihologul este perceput ca un specialist24 în dezvoltarea copilului, iar dacă este
necesară implicarea lui legală, poate fi considerat un expert25 care îşi spune punctul

20
Judecătoria Iaşi, sentinŃa penală nr.5962 din 21.12.2004, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală
nr.686 din 29.09.2005 a Tribunalului Iaşi, nepublicată. În speŃă, mama a patru copii cu vârste între 1 an şi 14 ani,
în condiŃiile în care tatăl copiilor executa o pedeapsă privativă de libertate, şi-a abandonat copii pentru întreŃinerea
unei relaŃii de concubinaj cu un cioban, plecând la stâna acestuia. În acest context minorii de vârstă şcolară au
abandonat şcoala pentru că nu mai aveau în ce să se îmbrace sau încalŃe şi pentru a se putea ocupa de cei doi copii
mici, cerşind alimente de la vecini. Ulterior descoperirii faptei, mama a fost trimisă în judecată pentru abandon de
familie, prev. de art.305 lit.a C.penal, în cursul judecăŃii încadrarea juridică fiind schimbată în infracŃiunea de rele
tratamente aplicate minorului, prev. de art.306 C.penal, apreciindu-se că lăsarea fără hrană a copiilor, pe timp de
iarnă, pe intervale de la 2 săptămâni la 1 lună a fost de natură să pună în pericol grav dezvoltarea fizică, intelectuală
şi morală a acestora. Pe parcursul judecării cauzei, instanŃa a dispus desemnarea unui curator care să reprezinte
interesele minorilor în instanŃă, având în vedere că între mamă şi copii existau interese contrare.
21
Judecătoria Iaşi, sent.pen. nr.4114 din 30.09.2004, rămasă definitivă prin neapelare, nepublicată. În speŃă, o
fetiŃă de 4 ani a fost supusă unor acte de perversiune sexuală (penetări vaginale cu degetul urmate de masturbarea şi
ejacularea agresorului), de către un bărbat angajat de familia acesteia pentru depunerea de diverse munci
gospodăreşti şi în care copilul avea încredere, numindu-l „bunicul. Minora a fost audiată încă din faza de urmărire
penală, în prezenŃa mamei şi a unui psiholog din cadrul OrganizaŃiei SalvaŃi Copiii, Filiala Iaşi, chemat ca
specialist, cu ajutorul căruia a fost transpusă în scris declaraŃia copilului, după interpretarea limbajului folosit de
acesta pentru a denumi organele genitale ori lichidul seminal.
22
C.Mighiu, C.Luca, “ Rolul psihologului în lucrul cu copilulul abuzat/neglijat” în Ghid de bune practici pentru
prevenirea abuzului asupra copilului, OrganizaŃia SalvaŃi Copiii, reeditată de AsociaŃia Altenative Sociale, Iaşi,
2005, p.57.
23
A. Muntean, „ IntervenŃia” în Copilul maltratat - Evaluare, prevenire, intervenŃie, lucrare colectivă coordonată
de Şerban Ionescu, FundaŃia InternaŃională pentru Copil şi Familie, Bucureşti, 2001, p.151.
24
Judecătoria Iaşi, sentinŃa penală nr.3407/1997, cit.supra. În speŃă, psihologul a fost chemat de organul de
urmărire penală să asiste la audierea victimelor minore (un băiat şi o fată), abuzate fizic dar şi sexual de concubinul
mamei, favorizat de complicitatea acesteia care manifesta un sentiment patologic de gelozie faŃă de fiica sa.
Ulterior, psihologul care a asistat la audierea victimelor minore în cursul urmăririi penale a depus mărturie în cauză,
spunându-şi părerea de specialist în domeniu, din declaraŃia acestuia rezultând că „cei doi copii nu au tendinŃa de a
minŃi, ei pot doar omite unele aspecte faptice, nu au tendinŃa de exagerare şi nici nu fac afirmaŃii nereale”, vezi
Judecătoria Iaşi, .
25
Judecătoria Iaşi, sentinŃa penală 6965/11.12.2002, rămasă definitivă prin decizia penală nr.255/2003 a
Tribunalului Iaşi menŃinută prin decizia penală 254/28.03.2003 a CurŃii de Apel Iaşi, nepublicată, prin care s-a
dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracŃiunilor prevăzute de art.198 alin 1 Cod penal, art.201 Cod
penal şi art.202 Cod penal, constând în aceea că în perioada septembrie 2001 – mai 2002, în mod repetat, în baza
aceleiaşi rezoluŃii infracŃionale, a întreŃinut raporturi sexuale cu partea vătămată L.M., în vârstă de 13 ani precum şi
în aceea că, în aceeaşi perioadă, a practicat acte de perversiune sexuală şi a exercitat atât în prezenŃa cât şi asupra
părŃilor vătămate L.M. şi B.M. în vârstă de nouă ani şi şase luni acte de perversiune sexuală. În cauză s-a dispus,în
cursul cercetării judecătoreşti, dat fiind specificul infracŃiunilor şi vârsta fragedă a părŃilor vătămate efectuarea
unor evaluări psihologice ale minorelor. Referatul de evaluare a fost întocmit de psihologi din cadrul DirecŃiei de
protecŃia copilului Iaşi care a fost citată în cauză. Din conŃinutul acestuia a rezultat că partea vătămată prezintă:o
imagine de sine deteriorată (se consideră uitucă, săracă, orfană, leneşă şi obraznică) , sentimente de culpabilitate
(afirmă că din cauza sa are o familie necăjită , emoŃiile sunt resimŃite puternic, dar nu sunt uşor exprimate,
23
de vedere în privinŃa dezvoltării psihologice a copilului, a consecinŃelor compor-
tamentelor abuzive asupra copilului, precum şi diagnosticul în ce priveşte recupe-
rarea acestuia26.
d. Asigurarea asistenŃei juridice. Practica judiciară demonstrează că asistenŃa
juridică a copilului victimă a unei infracŃiuni, mai ales atunci cînd este vorba de
infracŃiuni grave – săvârşite cu violenŃă sau în legătură cu viaŃa sexuală - este de
asemenea necesară.
Aşa cum se subliniază în Recomandarea nr.11 din 1985, privind poziŃia victimei
în cadrul procesului penal27, este deosebit de important ca încă din prima fază a
procesului, când victima ia contact cu poliŃistul, acesta să o informeze asupra
posibilităŃii de a obŃine asistenŃă juridică calificată.
În legislaŃia internă, potrivit art.14 din Legea 211/2004 privind unele măsuri
pentru asigurarea protecŃiei victimelor infracŃiunilor28, anumitor categorii de victime
(persoanele asupra cărora a fost săvârşită o tentativă la infracŃiunile împotriva vieŃii,
prev. de art.174-176 din Codul penal, o infracŃiune de vătămare corporală gravă,
prev. de art.182 C.penal, o infracŃiune intenŃionată care a avut ca urmare vătămarea
corporală gravă a victimei, o infracŃiune de viol, act sexual cu un minor şi
perversiune sexuală, prev. de art. 197, art.198, art.201 alin.2-5 din Codul penal, sau
victimelor al căror venit lunar pe membru de familie este cel mult egal cu cu
salariul de bază minim brut pe Ńară), cu îndeplinirea anumitor condiŃii referitoare la
urgenŃa sesizării, locul săvârşirii faptei, cetăŃenia victimei şi locul desfăşurării
procesului, li se acordă, la cerere, asistenŃă juridică gratuită.
Actul normativ prevede, în această privinŃă, derogări speciale pentru victimele
minore în sensul că acestea nu au obligaŃia îndeplinirii condiŃiei sesizării organului
de urmărire penală sau a instanŃei de judecată în termen de 60 de zile, aşa cum legea
o solicită celorlalte categorii de victime.
În acest scop este deosebit de important ca victima minoră ori reprezentantul
legal al acesteia să fie informat cu privire la drepturile pe care Legea 211/2004 i le
conferă, încă din faza de urmărire penală, neclarităŃile sau lacunele ivite în
declaraŃia unei părŃi în această fază a procesului, putând fi speculate ulterior de către
apărătorul părŃii adverse, cu atât mai mult cu cât în instrumentarea cauzelor
referitoare la infracŃiuni sexuale, ori la traficul de persoane, credibilitatea victimei
este adeseori pusă sub semnul întrebării.
Posibilitatea de a desemna un apărător din oficiu pentru victima unei infracŃiuni
rezultă din disp. art.173 alin.3 C.proc.pen., care sub denumirea marginală
“AsistenŃa celorlalte părŃi” consacră dreptul părŃii vătămate sau al părŃii civile de a
beneficia de asistenŃa juridică din oficiu, condiŃionat de aprecierea organului
judiciar asupra necesităŃii asigurării acestui serviciu părŃii, pe motiv că aceasta nu
şi-ar putea face singură apărarea. Astfel, conform textului de lege menŃionat „când

dispoziŃia este uşor depresivă (afirmă că are un trecut amărât, o copilărie care a fost „cam tristă”), suferă intens, în
urma decesului mamei.
26
C.Mighiu, C.Luca, op.cit., p.41.
27
Cit. supra., par.A 1.
28
Publicată în M.Of. nr.505/04.06.2004, cu modificările si completările aduse de OrdonanŃa de UrgenŃă nr.113 din
17 octombrie 2007.
24
organul judiciar apreciază că din anumite motive partea vătămată, partea civilă (...)
nu şi-ar putea face singură apărarea, dispune din oficiu sau la cerere luarea
măsurilor pentru desemnarea unui apărător din oficiu”.
Este evident că victimele copii fac parte din categoria persoanelor care nu-şi pot
face singure apărarea, astfel încât, în practică, în special în cazul infracŃiunilor
grave, cum sunt cele referitoare la viaŃa sexuală sau a traficului de minori, cel puŃin
în faza de judecată, instanŃele desemnează apărători din oficiu, care să asigure
asistenŃa juridică a victimei.
Legea 678/2001, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane29,
instituie în art. art. 44 dreptul la asistenŃă juridică obligatorie pentru victimele
traficului de fiinŃe umane, astfel încât acestea să îşi poată exercita drepturile în
cadrul procedurilor penale prevăzute de lege, în toate fazele procesului penal, şi să
îşi susŃină cererile şi pretenŃiile civile faŃă de persoanele care au săvârşit
infracŃiunile prevăzute de prezenta lege, în care ele sunt implicate. Prin această
dispoziŃie s-a derogat de la regula consacrată în legea procedural penală, conform
căreia numai învinuitul sau inculpatul are drept la asistenŃă juridică obligatorie30.
RaŃiunea creării acestui drept în beneficiul victimelor traficului de persoane este
asigurarea unei apărări calificate, din partea unui apărător ales sau numit din oficiu,
pentru ca aceste persoane să aibă posibilitatea exercitării depline a drepturilor lor
procesuale.
e. Pregătirea copilului victimă. În ceea ce priveşte pregătirea copilului victimă
în vederea audierii, dispoziŃiile procedural penale nu evidenŃiază existenŃa şi
eficienŃa acestei faze. Cu toate acestea, este deosebit de important, în anumite
situaŃii, ca victimei minore să i se acorde o pregătire prealabilă31, în care să fie
informată de către o persoană avizată, asupra procedurilor pe care le urmează o
pricină de genul celei în care este implicată, precum şi ce presupune audierea
propriu-zisă, importanŃa acestei audieri pentru identificarea şi pedepsirea
agresorului, toate acestea cu scopul de a evita traumatizarea secundară a copilului
victimă, ca şi pentru obŃinerea unei declaraŃii relevante.
În conformitate cu art.77 indice 1 din Codul de procedură penală, doar în
condiŃiile în care victima face parte din categoria acelora cărora le poate fi
periclitată viaŃa, integritatea corporală sau libertatea, organul judiciar are obligaŃia
să-i aducă la cunoştinŃă dreptul de a solicita audierea în prezenŃa unui consilier
pentru protecŃia victimelor, din cadrul serviciilor de probaŃiune. Aceasta nu
presupune contactul anterior al victimei cu angajatul serviciului de probaŃiune, dar
nu îl exclude, rolul acestuia fiind în mod evident consilierea victimei pe parcursul
audierii, în sensul acordării unui suport moral, care să ajute victima să facă faŃă
expunerii sale unui proces penal.

29
Publicată în M.Of. nr.783/11.12.2001, actualizata până la data de 16 octombrie 2005, cu modificările si
completările aduse de: ORDONANTA DE URGENTA nr. 143 din 24 octombrie 2002 ; LEGEA nr. 39 din 21
ianuarie 2003 ; ORDONANTA DE URGENTA nr. 79 din 14 iulie 2005 ; LEGEA nr. 287 din 11 octombrie 2005
30
Prin această dispoziŃie s-a derogat de la regula consacrată în legea procedural penală,conform căreia numai
învinuitul sau inculpatul are drept la asistenŃă juridică obligatorie. (în acest sens, vezi disp. art.171 C.proc.pen.)
31
Judecătoria Iaşi, sent. pen. nr. 1626 din 31.03.2006, cit. supra.
25
 În acelaşi sens sunt şi dispoziŃiile Legii 272/2004 privind protecŃia şi
promovarea drepturilor copilului32, care în art.95, prevăd posibilitatea luării
declaraŃiei copilului, victimă a abuzului sau neglijării, faŃă de care s-a luat o măsură
de plasament în regim de urgenŃă. Astfel, potrivit textului de lege menŃionat
„Audierea are loc numai în camera de consiliu, în prezenŃa unui psiholog şi numai
după o prealabilă pregătire a copilului”.
Legat de această chestiune se pune problema dacă declaraŃia dată de copil, în
cadrul procedurii civile urmate în vederea instituirii plasamentului, poate fi utilizată
în cadrul procesului penal. Răspunsul nu poate fi decât negativ, datorită
procedurilor specifice care impun investigarea abuzului, în primă fază de către
organul de cercetare penală sau procuror, urmând ca în situaŃia în care existenŃa
abuzului se confirmă, să decidă trimiterea în judecată a persoanei vinovate. Cu toate
acestea, atâta timp, cât în vederea luării unei măsuri de protecŃie, Legea
nr.272/2004, lege specială referitoare la protecŃia drepturilor copilului, instituie
obligaŃia asistenŃei copilului de către un psiholog, apreciem că aceasta se impune,
cu atât mai mult, în cadrul unei proceduri penale, care implică audierea repetată a
copilului, în faŃa mai multor organe judiciare.
f. Pregătirea profesionistului. În scopul realizării unei complete audieri a
copilului victimă a unei infracŃiuni este necesară de asemenea pregătirea persoanei
care va audia copilul, respectiv poliŃist, procuror sau judecător.
Această etapă se referă la două aspecte distincte. În primul rând, este relevantă
pregătirea profesională a persoanei care intervievează copilul, sub acest aspect fiind
important ca cel care audiază să posede cunoştinŃe privitoare la psihologia
dezvoltării copilului33; consecinŃele psiho-sociale ale abuzului asupra copilului;
tehnici de investigarea copilului victima etc.
Recomandarea nr.5 din 2002 a Comitetului Miniştrilor către statele membre
referitoare la protecŃia femeilor împotriva violenŃei34 impune statelor membre „să
garanteze un tratament comprehensiv şi adaptat copiilor de către un personal
specializat, la toate nivelurile (primire iniŃială, poliŃie, ministerul public, magistraŃi)
şi să facă posibil ca asistenŃa prevăzută să răspundă necesităŃilor copiilor.”
De asemenea, Recomandarea nr.11 din 1985, privind poziŃia victimei în cadrul
procesului penal35 impune ca ofiŃerii de poliŃie să fie formaŃi în lucrul cu victimele,
astfel încât să asigure o manieră de abordare constructivă, liniştitoare şi empatică.
În al doilea rând, această pregătire trebuie să privească toate datele şi probele
referitoare la cazul în speŃă şi se referă la întocmirea unui plan de ascultare a
victimei, alcătuit din problemele ce urmează a fi lămurite prin audierea acesteia. În
acest sens este necesară analiza întregului material relevant pentru cazul dat ( cine a
sesizat organele judiciare despre posibila existenŃă a unui abuz, care au fost
împrejurările ce au determinat o astfel de acŃiune, antecedenŃa penală a
învinuitului/inculpatului, plângeri anterioare ale victimei, etc.)

32
Publicată în M.Of.nr.557/23.06.2004, cu modificările si completările aduse de: HOTARAREA nr. 2.393 din 21
decembrie 2004 **); HOTARAREA nr. 1.762 din 22 decembrie 2005 ; HOTARAREA nr. 9 din 9 ianuarie 2008 .
33
Infra, C.Luca, „Perspectiva psihologică”
34
Cit.supra., par.31.
35
Cit.supra., par.1.
26
 g. Alte chestiuni prealabile audierii. Înainte de începerea audierii, este necesară
verificarea funcŃionării mijloacelor tehnice, în condiŃiile în care cel care
intervievează optează pentru audierea prin intermediul reŃelei audio video, în
condiŃiile impuse de art.77 indice 1 C.proc.pen. ori doreşte înregistrarea declaraŃiei
victimei.
Legat de această împrejurare există o serie de argumente în favoarea prezervării
declaraŃiei victimei prin utilizarea tehnicilor audio-video, referitoare la: memoria se
poate şterge cu timpul, ori poate fi influenŃată de factori exteriori36 ; de asemenea
victima îşi poate schimba ulterior declaraŃiile, datorită presiunilor membrilor
familiei, ale agresorului sau ale altor persoane de a retracta cele spuse cu ocazia
audierii sale; înregistrarea poate fi folosită ulterior în faŃa primei instanŃe, ori în
căile de atac37, reducând astfel numărul de audieri la care este supus copilul;
înregistrează emoŃiile copilului şi oferă indicii non-verbale.
Printre argumentele ce pledează în defavoarea înregistrării declaraŃiei
minorului38 se numără cele referitoare la: posibilitatea ca aparatul să nu funcŃioneze;
copilul poate vorbi prea încet sau prea repede ori neinteligibil; datorită inhibiŃiei sau
a insuficienŃei ori necorespunzătoarei pregătiri prealabile, copilul poate să nu
dezvăluie faptele săvârşite asupra sa decât după terminarea audierii, ori la o dată
ulterioară. Părerea profesioniştilor în domeniul psihologiei copilului39 este în sensul
că se pot ivi dificultăŃi cu privire la audierea înregistrată video de către specialişti la
momentul oportun, atunci când amintirea evenimentului este încă proaspătă dar nu
mai este asupritoare pentru copil.

II. 3. Audierea propriu-zisă a copilului victimă a unei infracŃiuni

Aşa cum s-a menŃionat deja, Codul de procedură penală, reglementează în art.
75-77, modalităŃile de ascultarea a părŃii vătămate şi a părŃii civile, conform
dispoziŃiilor referitoare la inculpat, care se aplică în mod corespunzător şi care sunt
prevăzute în disp. art. 69-74 C.proc.pen.

36
Infra C. Luca, Memoria. Elemente generale, particulare situaŃiei traumatice şi psihopatologice.
37
În dosarul nr.30261/2002 instrumentat iniŃial de Judecătoria Iaşi şi, ulterior strămutat conform art.55 Cod
procedură penală, victimele minore (în număr de şapte) ale infracŃiunilor de „act sexual cu un minor” şi „corupŃie
sexuală”, fapte ce constau în aceea că în perioada anilor 1997-2001 au fost supuse de către inculpat la acte sexuale
anormale precum şi la acte de corupŃie sexuală în timp ce se aflau în centre de plasament, au fost audiate în camera
special amenajată pentru audierea minorilor-părŃi vătămate sau învinuiŃi din cadrul PoliŃiei Iaşi, de către ofiŃerul
repartizat pentru efectuarea unor astfel de anchete. DeclaraŃiile părŃilor vătămate au fost înregistrate pe suport
magnetic audio-video şi au fost luate în prezenŃa asistenŃilor sociali, iar la finalizarea cercetărilor casetele video au
însoŃit dosarul la instanŃa de judecată. Trebuie făcută precizarea că declaraŃiile imprimate pe suport magnetic
corespund situaŃiei de fapt cuprinse în actul de sesizare a instanŃei de judecată. Interesat sau dezinteresat, pe
parcursul desfăşurării cercetării judecătoreşti cinci dintre minorii victimă au revenit asupra declaraŃiilor iniŃiale
creând chiar un scandal mediatic, în condiŃiile în care inculpatul, cetăŃean francez, era arestat de câteva luni, măsura
preventivă putând apărea în acest context ca nelegală. La acestea s-au adăugat dificultatea dovedirii faptelor, în
lipsa unor probe materiale(urme de spermă, fotografii, etc). În lipsa acelor casete video care atestau faptul că
declaraŃiile celor implicaŃi au fost luate cu respectarea dispoziŃiilor legale ar fi existat probleme serioase, în
dovedirea faptelor şi în consecinŃă, în pronunŃarea unei sentinŃe de condamnare. Inculpatul a fost găsit vinovat şi
condamnat pentru săvârşirea infracŃiunii de „corupŃie sexuală” şi „perversiune sexuală” la o pedeapsă privativă de
libertate de patru ani.
38
R. Moisescu, „ Minorul victimă în cursul urmăririi penale” în Ghid de practici instituŃionale în instrumentarea
cauzelor cu minori, AsociaŃia Alternative Sociale, Iaşi, 2005, p.39.
39
G.Lopez, ViolenŃele sexuale asupra copiilor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p.79.
27
 În consecinŃă, legiuitorul nu prevede o procedură specială de ascultare a
victimei, şi cu atât mai puŃin a victimei minore, deşi, pe de o parte, inculpatul şi
victima nu se află pe aceiaşi poziŃie, de egalitate, sub aspectul drepturilor
procesuale recunoscute de legiuitor40, iar pe de altă parte, între adult şi copil există
deosebiri esenŃiale.
De aceea este necesar, ca ori de câte ori se impune audierea unui minor,
persoana care audiază să Ńină cont, în primul rând, de caracteristicile de vârstă şi de
personalitate a copilului41.
Totodată, este necesar ca limbajul folosit în audierea copilului să fie adaptat la
posibilităŃile intelectuale ale acestuia, prin folosirea unei terminologii simple,
utilizarea unor termeni pe care copilul nu îi înŃelege având ca efect inhibarea
acestuia sau obŃinerea de relaŃii neconforme cu cele întâmplate.
Abordarea victimei minore trebuie să fie diferită de abordarea inculpatului, prin
folosirea unui ton blând, mai întâi asupra unor chestiuni generale, astfel încât
trecerea la obiectul audierii să se facă treptat42.
Persoana care procedează la audierea copilului trebuie să adopte o atitudine
profesionistă de calm, de încurajare şi de respect, creând totodată convingerea că
este bine informată. O abordare autoritară şi formalizată poate induce victimei o
atitudine de complezenŃă, nu una de încredere, de cooperare. Cum mare parte din
starea pe care o avem la un moment dat o transmitem nu numai prin cuvinte dar şi
prin gesturi (unele involuntare), este necesar să ne cenzurăm atât limbajul cât şi
semnalele corpului, prin evitarea gesturilor, de orice fel - de enervare, de aprobare
sau dezaprobare – rămânând impasibili la contradicŃii, stări de agitaŃie sau
incoerenŃe.
a. Etapele ascultării. Din dispoziŃiile procedurale referitoare la ascultarea
inculpaŃilor, rezultă că aceasta priveşte trei etape distincte, respectiv, etapa
întrebărilor prealabile, etapa relatării spontane şi etapa întrebărilor propriu-zise, care
vor fi analizate în cele ce urmează din perspectiva audierii victimei minore, ca parte
vătămată, cu particularităŃile ce Ńin de vârsta şi de dezvoltarea acesteia, de tipul
infracŃiunii căreia i-a căzut victimă, a valorii probante a declaraŃiei copilului
victimă, a factorilor care influenŃează declaraŃia victimei, precum şi din perspectiva
dezavantajelor audierii repetate a copilului victimă.
Din perspectiva psihologiei judiciare43, etapele ascultării au o importanŃă
deosebită, deoarece aici se pot identifica anumite mecanisme psihologice care pot

40
Spre ex. conform art.171 alin.2 şi 3 C.proc.pen. asistenŃa juridică este obligatorie „când învinuitul sau inculpatul
este minor, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical educativ, când este reŃinut sau arestat
chiar in alta cauza, când fata de acesta a fost dispusa măsura de siguranŃă a internării medicale sau obligarea la
tratament medical chiar in alta cauza ori când organul de urmărire penala sau instanŃa apreciază ca învinuitul ori
inculpatul nu si-ar putea face singur apărarea, precum si in alte cazuri prevăzute de lege. In cursul judecăŃii,
asistenŃa juridică este obligatorie si in cauzele in care legea prevede pentru infracŃiunea săvârşita pedeapsa
detenŃiunii pe viata sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare. (3), în timp ce conf. art.173 c.proc.pen.
acordarea asistenŃei juridice celorlalte părŃi în proces este facultativă.
41
P. Buneci, I.T.Butoi, Martorul pe terenul JustiŃiei- perspectiva procesual penală şi psihologică, Editura Pinguin
Book, 2004, p.118.
42
T. Butoi, I.T.Butoi, op.cit., p.115.
43
V.Zdrenghea, T.Butoi, „Ancheta judiciară din perspectivă psihologică” în Psihologie Judiciară, Casa de editură
şi presă “Şansa”- S.R.L., Bucureşti, 1994, p.156.
28
să-l ajute pe cel care audiază, şi de care acesta trebuie să Ńină seama; astfel,
urmărind relatările victimei, cel care audiază va observa logica expunerii,
cursivitatea exprimării, siguranŃa de sine şi contradicŃiile posibile ale celui audiat.
a.1. Etapa explicaŃiilor şi întrebărilor prealabile este etapa menită să faciliteze
contactul psihologic dintre persoana care realizează audierea şi copilul victimă.
Această etapă este importantă pentru a atenua starea emoŃională a copilului,
stare care poate fi amplificată de labilitatea psiho-comportamentală, de teama
consecinŃelor dezvăluirii faptei44 pentru el sau familia acestuia, a problemelor pe
care le va cauza45, de solemnitatea locului în care se află ori datorită poziŃiei în care
se găseşte.
Realizarea contactului psihologic presupune stabilirea de raporturi cu copilul
prin discuŃii introductive cu referire la situaŃia familială, şcolară, la starea de
sănătate, probleme de perspectivă, aptitudini, pasiuni etc., ajutând anchetatorul la
determinarea nivelului de dezvoltare a copilului46, scop în care discuŃia este
orientată iniŃial asupra unor aspecte care nu au legătură cu cauza.
În acest mod se poate obŃine o deconectare a subiectului, o încălzire a relaŃiei
interpersonale, care favorizează chestionarea ulterioară cu privire la faptă47.
Acest lucru este necesar pentru că în cazul persoanelor sincere dar labile
emoŃional, cum sunt minorii, este necesar crearea unui climat de siguranŃă, de
încredere reciprocă, a unui dialog deschis, degajat, cooperant. Nerealizarea acestui
climat, poate duce la inhibiŃii emoŃionale artificiale cu manifestări mimico-
gesticulare şi neuro-vegetative48.
În această etapă atitudinea şi comportamentul profesionistului sunt foarte
importante.
EsenŃiale în acest demers sunt răbdarea, tactul, toleranŃa, disponibilitatea de
a asculta, disponibilitate empatică, stăpânirea de sine etc., toate acestea
conferind un fond psihologic general pozitiv49.
În această etapă trebuie explicat rolul pe care îl are magistratul în proces,
întrucât informaŃiile cu privire la fazele anchetei, la importanŃa şi rolul victimei sunt
de natură să reducă stresul şi teama de necunoscut, astfel încât, cu cât va înŃelege
mai bine scopul audierii cu atât copilul va fi mai activ în oferirea de răspunsuri50.
De asemenea, copilul trebuie asigurat că versiunea lui este importantă.
Dacă declaraŃia copilului urmează a fi înregistrată, este bine ca atât copilului cât
şi reprezentantului legal al acestuia să i se aducă la cunoştinŃă această împrejurare51.

44
T.Furnis, Manual multiprofesional pentru abuzul sexual al copilului - Management integrat, terapie şi
intervenŃie legală, Editura Waldpress, Timişoara, 2004, p.28.
45
Studiile psihologice arată că în cele mai multe cazuri copilul victimă îşi asumă o parte din vină. În acest sens,
vezi C.Mighiu, C.Luca, “ Rolul psihologului în lucrul cu copilul abuzat/neglijat” în op.cit., p.57.
46
M.Roth Szamoskozi, „ Evaluarea situaŃiilor de maltratare a copilului” în Copilul maltratat - Evaluare, prevenire,
intervenŃie, op.cit., p.69.
47
V.Zdrenghea, T.Butoi, „Ancheta judiciară din perspectivă psihologică” în Psihologie Judiciară, op.cit., p.151.
48
Idem, p.152.
49
I.Buş, M.Miclea, D. David, A. Opre, Psihologie judiciară-curs postuniversitar 2004-2005, Universitatea Babeş -
Bolyai, Cluj Napoca, Facultatea de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei, p.66.T.Prună, Prelegeri de psihologie
judiciară, Iaşi, Editura FundaŃia Chemarea, 1992, p.100.
50
M.Roth Szamoskozi, op.cit., p.69.
51
Ibidem.
29
 Este necesar ca profesionistul să explice victimei ( mai ales în cazul victimelor
abuzate sexual sau traficate) într-un limbaj simplificat, faptul că într-un proces
credibilitatea victimei poate fi pusă la îndoială şi de aceea, detaliile sunt foarte
importante, pentru a demonstra prin mijloace independente că ceea ce s-a întâmplat
este adevărat şi că trebuie să facă tot posibilul să-şi amintească şi să povestească tot
ce s-a întâmplat, fără să ascundă nimic.
În această etapă, copilului victimă şi reprezentantului acestuia îi sunt aduse la
cunoştinŃă drepturile sale procesuale, sens în care va primi informaŃiile prev. de
dispoziŃiile art.4 din Legea 211/2004.
Această obligaŃie revine instituŃiei sau mai exact persoanei îndrituite să ia
primul contact cu victima infracŃiunii, respectiv procurorului, ofiŃerilor, agenŃilor de
poliŃie dacă competenŃa de a efectua cercetarea penală revine acestora.
Potrivit textului legal, informarea constă în aducerea la cunoştinŃa a victimelor
infracŃiunilor cu privire la:
a) serviciile şi organizaŃiile care asigură consiliere psihologică sau orice alte forme
de asistenŃă a victimei, în funcŃie de necesităŃile acesteia;
b) organul de urmărire penală la care pot face plângere;
c) dreptul la asistenŃă juridică şi instituŃia unde se pot adresa pentru exercitarea
acestui drept;
d) condiŃiile şi procedura pentru acordarea asistenŃei juridice gratuite;
e) drepturile procesuale ale persoanei vătămate, ale părŃii vătămate şi ale părŃii
civile;
f) condiŃiile şi procedura pentru a beneficia de dispoziŃiile art.86 indice 1, 86
indice 2, 86 indice 4, 86 indice 5 din Codul de procedură penală, precum şi de
dispoziŃiile Legii 682/2002 privind protecŃia martorilor52;
g) condiŃiile şi procedura pentru acordarea compensaŃiilor financiare de către stat.
InformaŃiile de care s-a făcut vorbire vor fi aduse la cunoştinŃa victimei de către
persoanele sus arătate, în scris sau verbal, într-o limbă pe care aceasta o înŃelege.
Pentru a se putea dovedi respectarea dispoziŃiilor privind informarea victimelor,
faptul că s-au îndeplinit obligaŃiile legale se consemnează într-un proces verbal
care se înregistrează la instituŃia din care face parte judecătorul, procurorul, ofiŃerul
sau agentul de poliŃie la care se prezintă victima.
Potrivit art.76 C.proc.pen. în această etapă a explicaŃiilor prealabile, organul de
urmărire penală sau instanŃa de judecată pune în vedere persoanei vătămate că poate
participa în proces ca parte vătămată, iar dacă a suferit o pagubă materială sau o
daună morală, că se poate constitui parte civilă, atrăgându-i-se, de asemenea, atenŃia
că declaraŃia de participare în proces într-una din cele două calităŃi se poate face în
tot cursul urmăririi penale, iar în faŃa primei instanŃe de judecată, până la citirea
actului de sesizare.
a.2. Etapa relatării libere, presupune lăsarea copilului victimă să spună tot ce
ştie privitor la faptă, fără întreruperi.

52
Legea face trimitere în mod expres, la protecŃia datelor de identificare a martorului, la modalităŃile speciale de
ascultare a martorului, la audierea martorului sub 16 ani în anumite cauze, precum şi la protejarea deplasărilor
martorului. În prezent, prin modificarea survenită prin Legea nr.356/2006, victimele beneficiază şi de măsurile de
protecŃie oferite de textul art.77 indice 1 C.proc.pen. la care s-a mai făcut referire în capitolul de faŃă.
30
 Aşa cum rezultă din disp. art.71 C.proc.pen. ,la care face trimitere art.77 din
Codul de procedură penală, ascultarea victimei nu poate începe prin citirea sau
reamintirea declaraŃiilor pe care aceasta le-a dat anterior în cauză, la fel cum aceasta
nu poate prezenta ori citi o declaraŃie scrisă mai înainte, cu precizarea că se poate
însă servi de însemnări asupra amănuntelor greu de reŃinut.
Relatarea spontană prezintă o serie de avantaje prin aceea că: victima poate
relata împrejurări necunoscute de organul judiciar până la acea dată; pot apărea date
din care să rezulte săvârşirea (şi) a altor fapte penale de către învinuit sau inculpat53;
poate fi analizat modul în care victima îşi formulează declaraŃiile sub aspectul
veridicităŃii; poate fi estimată sinceritatea şi buna credinŃă a victimei, cel care
audiază având posibilitatea să studieze, să observe, şi să noteze omisiunile, ezitările,
aspectele cu privire la care apar contraziceri; relatarea victimei în această etapă se
poate constitui în cea mai veridică dovadă care poate fi obŃinută.
Pe parcursul relatării libere, magistratul trebuie să abordeze ascultarea activă,
menită să încurajeze vorbitorul să continue discuŃia şi să furnizeze cât mai multe
date54.
Limbajul non-verbal al profesionistului trebuie să reflecte atenŃie şi interes
pentru ceea ce spune victima.
Este indicat să se evite sugestiile de orice fel, aprobarea sau dezaprobarea
afirmaŃiilor copilului, precum şi manifestările de satisfacŃie sau mulŃumire55.
a.3. Etapa adresării de întrebări. După ce copilul victimă a epuizat relatarea,
pentru a lămuri cauza sub toate aspectele şi subsumat scopului de a evita reaudierea
acestuia, se trece la etapa adresării de întrebări. În această etapă, o importanŃă
deosebită o reprezintă modul de adresare a întrebărilor.
Astfel, întrebările adresate copilului victimă trebuie să fie clare, precise şi con-
cise, să fie exprimate într-o formă accesibilă copilului, potrivit vârstei, experienŃei,
pregătirii şi inteligenŃei sale. Întrebările vor viza faptele percepute direct de către
copil; nu vor conŃine elemente de intimidare, de punere în dificultate şi nu vor fi
sugestive56.
Este de menŃionat că în special, la copii, persoane extrem de influenŃabile,
sugestia conduce la acceptarea fără examen critic a ideilor altor persoane, limitând
opŃiunea victimei pentru una sau alta dintre alternativele pe care întrebarea însăşi le
indică.
Menite să lămurească toate aspectele cauzei, întrebările trebuie să aducă
explicaŃii referitoare la autorul faptei (date care să ajute la identificarea acestuia -
dacă este o persoană necunoscută, sau cum numeşte agresorul - dacă este o persoană
ştiută de copil - precum şi descrierea relaŃiei cu această persoană); detalierea
faptelor în termenii descrişi de copil ( descrierea de către copil a locului
incidentului, a modului în care a ajuns în postura de victimă, a ceea ce a perceput
prin propriile simŃuri - sens în care i se va cere să descrie hainele suspectului,
corpul, tatuaje, cicatrice, mirosul deodorantului de corp -, dacă i s-au oferit droguri

53
R.Moisescu, op.cit., p.33.
54
Infra C. Luca, Perspectiva psihologică
55
V.Zdrenghea, T.Butoi, „Ancheta judiciară din perspectivă psihologică” în op.cit., p.156.
56
T. Butoi, I.T.Butoi, op.cit., p.269.
31
sau alcool etc.); stabilirea datei săvârşirii faptei (data şi ora incidentului prin referire
la momente specifice, caracterul repetitiv sau singular al faptei ).
Recomandarea nr.5 din 2002 a Comitetului Miniştrilor către statele membre
referitoare la protecŃia femeilor împotriva violenŃei57 ,impune statelor membre „să
se asigure că regulile procedurii permit evitarea interogatoriile deplasate şi/sau
umilitoare pentru victime sau martorii violenŃei, Ńinându-se cont de traumatismele la
care au fost supuşi şi pentru a evita alte traumatisme”.
De asemenea, Recomandarea nr.11 din 1985, privind poziŃia victimei în cadrul
procesului penal58 impune ca, în orice stadiu al procedurii victimele să fie
interpelate într-o manieră care să le asigure înŃelegerea situaŃiei personale, a
drepturilor şi a demnităŃii lor.
b. Tipuri de întrebări folosite în explorarea abuzului sexual. În cazul
infracŃiunilor privitoare la viaŃa sexuală, problemele victimelor sunt, cu siguranŃă,
mai grave şi mai delicate decât în cazul celorlalte fapte penale, victimele
agresiunilor sexuale fiind în mod special afectate şi suferind, de regulă, un
traumatism multiplu: fizic, psihic, emoŃional etc.
Pe lângă aceste traume, provocate în mod nemijlocit prin faptele la care au fost
supuse, victimele agresiunilor sexuale sunt nevoite să „înfrunte” şi cortegiul de
interogatorii, expertize, confruntări etc., necesare desfăşurării procesului penal,
putând suferi o nouă traumă.
Nu de puŃine ori, datorită incapacităŃii profesionistului care realizează audierea
de a stabili o relaŃie de încredere cu copilul victimă, ori datorită ameninŃărilor
exercitate de agresor faŃă de copil, abuzul sexual suferit devine un sindrom al
secretului59.
Din acest punct de vedere, este oportună prezentarea unor particularităŃi de
ordin tehnic în investigarea cazurilor de abuz sexual, fizic şi emoŃional, ai căror
protagonişti sunt copiii.
În investigarea abuzului sexual, etapa adresării întrebărilor trebuie să cuprindă
întrebări generale, întrebări centrate şi întrebări cu alegere multiplă, mai rar indicată
fiind folosirea întrebărilor închise şi nerecomandate fiind întrebările direcŃionate,
aşa cum se va evidenŃia în cele ce urmează60.
Întrebările generale se folosesc ca întrebări introductive, având rolul de a
orienta discuŃia asupra problemelor copilului.
Astfel de întrebări pot fi: „PoŃi să-mi spui de ce stăm de vorbă astăzi?” sau „łi-
a spus cineva de ce ai venit la mine să discutăm?”.
Este posibil ca minorii (în special cei aflaŃi la vârsta adolescenŃei) să spună că
nu cunosc motivul audierii, chiar dacă, în prealabil au fost pregătiŃi de adultul care
îi însoŃeşte.
Copiii mai mici s-ar putea să recunoască motivul şi să dea răspunsuri vagi, sub
forma unor întrebări („să spun de lucruri rele?” sau „ să spun ce a făcut tata cu
mine?”).

57
Cit.supra., par.43.
58
Cit.supra., par.8.
59
C.Mighiu, C.Luca, op.cit., p.57.
60
M.Roth Szamoskozi, op.cit., p.75.
32
 În aceste circumstanŃe, cel care audiază va fi nevoit să le adreseze întrebări
direcŃionate, pentru ca răspunsurile care privesc experienŃele lor de abuz să fie mai
clare.
Arareori copii dezvăluie în mod spontan un abuz, şi de aceea ei trebuie ajutaŃi
prin adresarea de întrebări centrate.
Întrebările centrate pot fi întrebări:
- orientate asupra oamenilor şi comportamentului acestora, spre exemplu:
„Cum te înŃelegi cu tatăl tău?”; “Sunt lucruri pe care le face în special cu
tine?”;„Face el vreodată ceva ce nu îŃi place?”
- orientate asupra circumstanŃelor abuzului, spre exemplu: „Există secrete în
familia voastră?”; “Ce face mama ta când este foarte supărată pe tine?”; „Ce se
întâmplă când mama merge la lucru şi tu rămâi acasă cu tatăl tău?”
- orientate asupra părŃilor corpului. În acest scop, copilul poate fi întrebat mai
întâi cum defineşte el diferite părŃi ale corpului, ulterior putându-se formula
întrebări centrate, cum ar fi: “Ai văzut tu cum arată…?”; „Te-a durut
vreodată…?”; Te-a atins vreodată acolo cineva? ”.
Unele întrebări centrate, pot porni de la sentimentele copilului, ca de exemplu:
“ Am auzit că astăzi Ńi-a fost foarte frică să te duci acasă. PoŃi să-mi spui de ce?
DiscuŃia deschisă despre sentimentele trăite de copil, poate ajuta la depăşirea
unor blocaje şi la destăinuirea unui abuz. De exemplu, relevarea sentimentului de
frică produsă de un tată violent, poate fi un punct de plecare extrem de important
pentru un copil care fuge în mod repetat din familie.
Întrebările cu alegere multiplă au rolul de a obŃine informaŃii atunci când
acestea nu sunt obŃinute prin întrebări centrate. Ele trebuie astfel construite încât să
includă răspunsul corect.
Astfel, spre exemplu, după afirmaŃia copilului că un alt copil a văzut ce s-a
întâmplat, dar nu spune cine, poate fi adresată o întrebare de genul „ Face parte
dintre prietenii tăi sau este altcineva?”.
Folosirea acestui tip de întrebări este recomandată pentru a afla date despre
circumstanŃele abuzului şi nu despre abuzul însuşi:
În schimb, nu sunt recomandate întrebările cu alegere multiplă, prin care se cere
copilului să aleagă dintr-un număr limitat de răspunsuri posibile care pot să nu
acopere realitatea. Astfel de întrebări pot duce în eroare atât pe cel care realizează
audierea cât şi pe copil.
Întrebările „da-nu” se folosesc destul de rar, când întrebările deschise nu duc
la răspunsuri lămuritoare, dar practicianul continuă să creadă că minorul a fost
abuzat. Deşi în activitatea judiciară se folosesc destul de frecvent, ele nu sunt
recomandate pentru că tendinŃa acestor întrebări este de a incita la răspunsuri social
dezirabile.
Spre deosebire de întrebările da-nu, cele centrate identifică atât abuzatorul cât
şi comportamentul incriminat.
Întrebările direcŃionate sau sugestive sunt cele care conduc copilul către un
anumit răspuns care, de fapt, este cuprins în întrebare şi forŃează copilul să clarifice
situaŃia. Nu sunt recomandate pentru investigarea abuzului la copii.

33
 La finalul audierii este indicat ca, pentru ajutorul acordat copilului să i se
mulŃumească, să i se spună că a dat dovadă de curaj, că a făcut ceea ce trebuia, şi că
a ajutat astfel la înŃelegerea a ceea ce s-a petrecut în realitate.

II.4. Valoarea probantă a declaraŃiei copilului victimă a unei infracŃiuni.

Potrivit disp. art. 63 alin.2 C.proc.pen. nici o probă nu are o valoare dinainte
stabilită. „Aprecierea fiecărei probe se face de către organul de urmărire penală sau
de instanŃa de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul
aflării adevărului”.
Din conŃinutul normei legale rezultă necesitatea examinării declaraŃiilor
copilului victimă, prin coroborarea acestora cu celelalte mijloace de probă
administrate.
Formarea declaraŃiilor este însă precedată de un proces psihologic deosebit de
complex, marcat de capacitatea de recepŃionare a informaŃiilor, de prelucrarea şi
stocarea memorială a acestora, precum şi de existenŃa unor factori obiectivi şi
subiectivi de distorsiune, ce influenŃează recepŃia61.
În consecinŃă, la aprecierea declaraŃiilor copilului se va Ńine seama de factorii
care influenŃează declaraŃia victimei unei infracŃiuni, respectiv:
a) modul în care a păstrat în memorie evenimentul: întrucât evenimentele
traumatizante sunt ascunse în memorie, aducerea lor în prezent cauzează durere,
disconfort, astfel că, de cele mai multe ori victimele vor să uite evenimentul să nu
şi-l amintească;
b) modul în care victima a perceput incidentul: deşi minorii au în general un
spirit de observaŃie mai dezvoltat decât majorii, atenŃia lor se îndreaptă spre lucruri
şi amănunte lipsite de importanŃă, astfel încât nu percep ceea ce este important într-
o împrejurare. Mai mult, unele emoŃii frecvente la copii, pot determina denaturarea
unor evenimente pe care aceştia le percep62. La acestea se adaugă un coeficient de
denaturare a realităŃii, determinat de afectivitatea, sugestibilitatea şi personalitatea
victimei;
c) modul în care victima poate să-şi amintească evenimentul traumatizant: în
această privinŃă se va Ńine seama de faptul că noŃiunile copilului sunt vagi, nepre-
cizate, iar lipsa de experienŃă, gândirea nematurizată şi neînŃelegerea justă a lucru-
rilor sunt factori care afectează perceperea, memoria şi redarea evenimentelor63;
d) modul în care copilul victimă poate să se exprime: cultura, gradul de instru-
ire, limbajul, lipsa de experienŃă, emoŃia, sugestibilitatea explicabile în sala de şe-
dinŃă64, teama de inculpat şi de răzbunarea acestuia, pot influenŃa redarea eve-
nimentului traumatizant. Astfel, impresia subiectivă a unei persoane, victimă a unei
infracŃiuni, despre evenimentul traumatic poate fi mai importantă decât evenimentul
în sine65;

61
T. Butoi, I.T.Butoi, op.cit., p.286.
62
Idem, p.109.
63
Ibidem.
64
Idem, p.110.
65
C.Mighiu, C.Luca, op.cit., p.46.
34
 e) modul în care vrea şi este interesată să exprime evenimentul traumatizant: de
multe ori, în acest context, victima capătă atenŃia specială a familiei, a mass-mediei,
apărând fenomenul psihologic denumit “schimbare de rol”, care duce la modificarea
comportamentului iniŃial66.
Totodată, la aprecierea declaraŃiei victimei, se va Ńine seama de faptul că
dezvoltarea psihicului fiinŃei umane este condiŃionat de vârsta sa biologică, de
particularităŃile de personalitate ale persoanei audiate şi nu în ultimul rând, de o
serie de factori socio-culturali, de frecvenŃa evenimentelor traumatizante, precum şi
de impactul traumei suferite.
Se va Ńine seama, de asemenea, de intervalul scurs între percepŃia şi redarea
evenimentului traumatizant67.

II.6. Dezavantajele audierii repetate a copiilor victimă

În preambulul Recomandării nr.11 din 1985, privind poziŃia victimei în cadrul
procesului penal68, se subliniază importanŃa creşterii încrederii victimei în actul de
justiŃie, încurajării cooperării acesteia, în special de a depune mărturie, apreciindu-
se că în acest scop, este necesar să se acorde mai multă atenŃie în cadrul
procedurilor penale, suferinŃelor fizice, psihologice, materiale şi sociale ale
victimei.
De asemenea, Recomandarea nr.5 din 2002 a Comitetului Miniştrilor către
statele membre referitoare la protecŃia femeilor împotriva violenŃei69 impune
statelor membre, instaurarea unor condiŃii speciale de audiere a victimelor „pentru a
evita repetiŃia mărturiilor şi pentru a reduce efectele traumatizante ale procedurilor”.
Subsumat acestor Recomandări, este de reŃinut că există o serie de dezavantaje
ale audierii repetate a copilului victimă, pe care le vom prezenta în cele ce urmează:
Copiii au o capacitate de percepere şi verbalizare redusă, iar atenŃia lor se
îndreptă spre lucruri care, de obicei, sunt lipsite de importanŃă. Mai mult, copiii sunt
persoane cu capacităŃi reduse de redare verbală a evenimentelor traumatizante, ori
chiar cu dificultăŃi de exprimare70.
Teama de inculpatul care se află în sala de judecată, poate denatura conŃinutul
declaraŃiei furnizate in prezenta acestuia71, existând chiar riscul ca victima să-şi
schimbe declaraŃia72.
Sugestibilitatea si emotivitatea explicabilă în ambianŃa sălilor de judecată, ar
putea face ca victima să nu poată relata cursiv, fluent, cu amănunte ceea ce s-a
întâmplat. Totodată, minorul poate fi pentru prima dată într-un astfel de rol, putând
fi impresionat de o serie de factori, precum gravitatea acŃiunii, cadrul în care se
desfăşoară judecata, Ńinuta vestimentară a persoanelor oficiale.
Timpul relativ mare scurs între eveniment şi luarea declaraŃiei în cursul
cercetării judecătoreşti, este de natură să afecteze fidelitatea relatării.
66
T. Butoi, I.T.Butoi, op.cit., p.110.
67
Idem, p.123.
68
Cit.supra.
69
Cit.supra., par.33.
70
Judecătoria Iaşi, sent.pen. nr.4114 din 30.09.2004, cit.supra.
71
Judecătoria Iaşi, sentinŃa penală nr.5962 din 21.12.2004, cit.supra.
72
Judecătoria Iaşi, sentinŃa penală nr.2173/2005, definitivă prin dec.pen.17/MF/22.02.2007.
35
 Audierea repetată, are un efect nociv asupra psihicului incomplet dezvoltat al
copilului şi asupra dezvoltării sale ulterioare73. Trauma produsă de comiterea
infracŃiunii asupra unui copil, este suficientă fără a mai pune victima în situaŃia să o
retrăiască cu ocazia audierii sale.
Mai mult, interpelările repetate ar putea însemna pentru copil că declaraŃiile sale
sunt puse sub semnul întrebării, determinându-l la răspunsuri dezirabile.
De aceea, este deosebit de importantă găsirea unor soluŃii eficace, legale, prin
care, în realizarea unui deziderat suprem, interesul superior al copilului, care se
realizează în principal prin ocrotirea sănătăŃii mentale a acestuia, reaudierea
succesivă a victimelor pe parcursul procesului penal, să fie evitată.
Un prim pas ar fi ridicarea standardelor de calitate în luarea depoziŃiei victime,
în cursul urmăririi penale de către poliŃist şi procuror prin: respectarea regulilor
procedurale referitoare la audierea minorilor; realizarea unei audieri iniŃiale
amănunŃite asupra tuturor aspectelor de fapt; utilizarea tehnicilor de audiere,
adaptate fiecărui caz în parte; utilizarea, încă din faza urmăririi penale, a tehnicii de
înregistrare audio-video; asistarea victimelor minore de către un psiholog; utilizarea
evaluării psihologice.

SecŃiunea B. Perspectiva psihologică

II.1. Repere psihologice în audierea copilului victimă
Cunoaşterea de către persoana care audiază un copil victimă a unei infracŃiuni
(poliŃist, procuror, judecător) a elementelor de psihologia dezvoltării copilului dar şi
a consecinŃelor sociale, psihologice, comportamentale apărute în urma traumatizării,
poate avea ca beneficii facilitarea comunicării dintre practician şi copil, cât şi
înŃelegerea comportamentului „neadecvat” al copilului, care poate fi o consecinŃă a
traumei, a abuzului suferit.
De exemplu, o caracteristică a copiilor din etapa şcolarităŃii timpurii este
tendinŃa acestora de a minŃi cu uşurinŃă74. łinând cont de această particularitate, în
audierea acestor copii întrebările trebuiesc adresate pe un ton clar, blând şi
neagresiv, atrăgându-li-se atenŃia, încă de la început, să nu mintă, să aibă încredere,
să nu le fie ruşine sau teamă să spună adevărul.

73
Tribunalul Iaşi, sentinŃa penală nr.576 din 24.09.2007, rămasă definitivă prin neapelare, nepublicată. În speŃă,
având în vedere că audierea miorului (victimă a unui viol, constând în act sexual oral cu un băiat de 14 ani), în faŃa
primei instanŃe nu s-a putut realiza, întrucât interpelat asupra abuzului, copilul s-a blocat neputând să scoată nici un
cuvânt, instanŃa a solicitat sprijinul psihologilor care să realizeze consilierea minorului şi pregătirea acestuia, în
vederea reaudierii dacă aceasta este posibilă. Din raportul întocmit de psihologii din cadrul AsociaŃiei Alternative
Sociale, a rezultat că simptomele manifestate de copilul victimă ca urmare a evenimentului traumatic la care a fost
supus în luna februarie 2006, s-au ameliorat astfel încât acesta nu mai prezintă stări de greaŃă şi vomă, nu mai are
accese de plâns, tulburări ale somnului etc. În continuare însă, copilul prezintă nervozitate şi disconfort când trebuie
să povestească despre evenimentul traumatic, debitul său verbal devenind mai accelerat. Se contstată deasemenea,
instalarea uitării spontane şi a confuziei unor aspecte legate de evenimentul traumatic, ceea ce demontrează
nedepăŃirea totală a traumei. FaŃă de aceste precizări, instanŃa a apreciat că reaudierea nemijlocită a minorului
victimă în vârstă de 7 ani, care a mai dat trei declaraŃii cu privire la abuzul sexual pe parcursul celor două faze
procesuale, nu este necesară existând un risc crescut de retraumatizare a acestuia.
74
G.B., Melton, J. Petrila, N.G. Poythress, C. Slobogin, Psychological Evaluations for the Courts. A Handbook for
a Mental Health Professionals and Lawyers. Second Edition. The Guilford Press, London, 1997, p.454.
36
 Pe de altă parte, consecinŃele traumei asupra copilului sunt multiple75, una dintre
ele fiind disocierea. Aceasta se manifestă printr-o serie de atitudini şi
comportamente, care ar putea surprinde profesionistul care-l audiază pe copil. De
exemplu, anestezia emoŃională se traduce prin lipsa de către copil a durerii pe care
cei din jurul lui se aşteptau ca acesta să o simtă, adică nemanifestarea vreunei
emoŃii cu privire la evenimentul traumatic şi consecinŃele acestuia asupra sa.
Amnezia temporară poate fi o altă manifestare a disocierii traumatice. Copilul
victimă, în general, nu îşi aduce aminte aspecte ale episodului traumatic, cu toate că
uneori are imagini foarte clare şi puternic încărcate emoŃional din timpul inciden-
tului traumatic.
Prezentăm în continuare, fără a avea pretenŃia exhaustivităŃii, aspecte privind
dezvoltarea copilului care ar putea sprijini practicianul, în înŃelegerea şi abordarea
acestuia atunci când îl audiază.
a. Prima copilărie (1- 3 ani)
O caracteristică a primului an de viaŃă, este instalarea la copil a stării de în-
credere sau de neîncredere care Ńine de calitatea relaŃiei care se stabileşte între ma-
mă (persoana care îl îngrijeşte) şi copil. O prezenŃă caldă, tonică şi receptivă la
trebuinŃele copilului, poate inocula acestuia sentimentul optimismului şi a siguranŃei
de sine76.
În jurul vârstei de 2-3 ani se dezvoltă considerabil capacităŃile copilului. Dacă
aceste abilităŃi naturale vor fi stimulate de părinŃi, se schiŃează sentimentul de
autonomie. Dacă, dimpotrivă, părinŃii vor fi hiperprotectivi, inhibanŃi sau prea exi-
genŃi vor eroda încrederea copilului în forŃele proprii şi vor determina apariŃia
îndoielii şi ruşinii77.
În această perioadă este, practic, imposibilă realizarea audierii, datorită nivelului
de dezvoltare psihologică (limbaj, memorie, gândire, atenŃie) a copilului.
InformaŃiile furnizate verbal, comportamental sau prin desen de către copiii
aparŃinând acestei vârste, nu pot fi decât indicii probatorii. O caracteristică a
perioadei de 2-3 ani a copilului este negativismul, adică tendinŃa acestuia de a spune
în mod curent „nu”.
b. Perioada preşcolară (3- 6/7 ani)
Această perioadă mai este denumită „vârsta de aur” a copilăriei78 şi este
împărŃită în următoarele etape79:
- a preşcolarului mic (3 – 4 ani);
- a preşcolarului mijlociu (4 ani);
- a preşcolarului mare (5 – 6/7 ani).
Abia după vârsta de 4 ani, copilul reŃine voluntar informaŃiile până la 4 ani
memoria este mecanică şi involuntară.

75
Infra C. Luca,”Memoria. Elemente generale, particulare situaŃiei traumatice şi psihopatologice”.
76
A. Munteanu, Psihologia copilului şi a adolescentului, Editura Eurobit, Timişoara, 2007, p. 61.
77
Idem
78
U. Şchiopu, E.Verza, Psihologia vârstelor, ciclurile vieŃii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997
79
A. Munteanu, op.cit. p. 191.
37
 Memoria la această vârstă este puternic încărcată afectogen, copilul reŃinând
ceea ce l-a emoŃionat intens, fie pozitiv, fie negativ. La această vârstă se memorează
mai uşor informaŃia care este ilustrată prin imagini plastice.
AtenŃia la această vârstă, înregistrează ameliorări succesive astfel: la preşcolarul
mic este de 5-7 minute, la preşcolarul mijlociu 20-25 de minute iar la preşcolarul
mare de 40-45 de minute.
Afectivitatea preşcolarului sub aspect general, are un caracter exploziv şi
instabil. La 3 ani se instalează sentimentul de vinovăŃie şi pudoare, manifestate prin
eritemul de pudoare (înroşire a feŃei copilului atunci când se simte ruşinat).
La 4 ani se schiŃează mândria. La 5 ani apare sindromul bomboanei amare, ce
constă în starea afectivă pe care o traversează copilul atunci când primeşte o
recompensă nemeritată.
La 6 ani se manifestă criza de prestigiu, adică disconfortul pe care îl trăieşte
copilul ori de câte ori este mustrat în public.
La această vârstă activismul şi spiritul interogativ al copilului devin debordante.
Dacă familia sprijină această atitudine, se cristalizează spiritul interogativ. În
schimb dacă această atitudine este penalizată, părinŃii sunt prea punitivi şi reticenŃi,
copilul va dezvolta un sentiment de culpabilitate extrem de nociv.
În edificarea moralităŃii se impun două linii strategice:
- capacitatea conştientizării greşelilor de către copil;
- eliminarea minciunii intenŃionate, care germinează în jurul vârstei de 4 ani.
Până la 4 ani nu putem vorbi de minciuna intenŃionată ci de exerciŃii fabulato-
rii80. Caracteristic pentru această vârstă sunt minciunile reflexe care constau în ne-
garea faptelor de către copil, crezând că astfel le poate anula.
Există mai multe tipuri de minciuni care sunt împărŃite în funcŃie de resortul
care le generează şi scopul urmărit:
- Minciuna de apărare se produce din teama copilului că va fi pedepsit. Pre-
zenŃa acestui tip de minciună, poate semnala un sistem educativ parental prea
aspru, sever, dur şi inflexibil. Pentru a elimina acest tip de minciună, adulŃii
(părinŃi, bunici, educatori etc.) din jurul copilului trebuie să stimuleze, să
gratifice sinceritatea copilului, ori de câte ori este posibil inoculându-i copi-
lului convingerea că o greşeală recunoscută va fi pe jumătate iertată. În plus,
adulŃii din jurul copilului trebuie să înŃeleagă că este mult mai indicat din
punct de vedere educativ „să achite un vinovat decât să pedepsească un nevi-
novat”.
- Minciuna de compensaŃie se alimentează din dorinŃa copilului de a evada
dintr-o situaŃie sau stare neplăcută, traumatizantă. În consecinŃă el îşi va
atribui faŃă de părinŃii săi sau alte persoane (de regulă copii) performanŃe,
calităŃi, merite fictive pentru a se valoriza şi a suscita admiraŃie. De exemplu,
un copil izolat şi rejectat la grădiniŃă de către colegii săi, se va refugia în tot
felul de fabulaŃii, relatând acasă multiple experienŃe pe care le-a trăit în ziua
respectivă, împreună cu ceilalŃi colegi. PărinŃii trebuie să intervină discret dar

80
A. Munteanu, op.cit. p. 213.

38
 operativ pentru a-i oferi copilului compensaŃii reale, care vor substitui treptat
pe cele imaginare.
- Minciuna de seducŃie, copilul minte deoarece doreşte să facă o impresie
bună şi să atragă afecŃiunea cu orice preŃ. Acest gen de minciună apare
frecvent în familiile separate, dezorganizate, divorŃate unde copilul joacă
rolul unui „agent dublu” între cele două cămine povestind fiecărui părinte
fapte inventate, dar obligatoriu puŃin măgulitoare despre celălalt, ca să-şi
probeze dragostea şi fidelitatea faŃă de acesta. Atitudinea potrivită pentru
părinŃi este de a renunŃa la a mai stimula bârfele copilului.
- Minciuna de agresivitate are scopul de a polariza către sine atenŃia şi
afecŃiunea parentală. Acest gen de minciună apare frecvent o dată cu naşterea
unui nou copil în familie şi când părinŃii gravitează doar în jurul noului
născut, ceea ce provoacă celuilalt copil sentimente de marginalizare şi
abandon.
Datorită particularităŃilor specifice acestei perioade de vârstă (memorie, voinŃă,
atenŃie etc.), se recomandă ca audierea să se facă în prezenŃa unui psiholog sau
asistent social specializat în dezvoltarea copilului. Se va pune accent pe relatarea
spontană, iar întrebările vor fi adresate copilului într-un limbaj accesibil lui, vor fi
directe, pe un ton blând, scurte şi precise81.
c. Şcolaritatea timpurie (6/7 – 10 ani).
În această etapă se observă o dezvoltare fizică şi psihică mai accentuată, copilul
creşte în greutate cu aproximativ 10 kg, iar în înălŃime cu 20 de cm, diferenŃele
dintre fete şi băieŃi fiind încă minore.
Pofta de mâncare fluctuează, înregistrându-se o adevărată criză de anorexie în
jurul vârstei de 6 ani82.
Datorită implicării copilului în diferite activităŃi şcolare se îmbunătăŃeşte vizibil
percepŃia spaŃiului şi a timpului, astfel se dezvoltă capacitatea acestuia de a aprecia
corect durata de desfăşurare a fenomenelor. De exemplu citirea corectă a ceasului,
cunoaşterea succesiunii anotimpurilor, a lunilor şi a zilelor săptămânii, încadrarea
clară a evenimentelor pe cele trei dimensiuni temporale (trecut, prezent şi viitor).
Afectivitatea nu mai este caracterizată de aşa o mare instabilitate emoŃională ca
în perioada precedentă şi apar primele trăsături de caracter.
Se dezvoltă capacitatea de memorare şi de redare în mod succesiv a unor fapte
şi evenimente. La vârsta şcolară mică predomină memoria mecanică, (aceasta
cunoaşte momentul de apoteoză în jurul vârstei de 8 ani), cea involuntară şi cea de
scurtă durată.
În jurul vârstei de 7 ani copilul reŃine, preponderent, ceea ce l-a impresionat mai
mult, memorând uşor ceea ce este neesenŃial şi detaliat. Abia din clasa a treia
copilul face eforturi de a-şi cultiva voluntar memoria. Raportul dintre capacitatea de
recunoaştere şi reproducere se modifică: dacă la 6-7 ani procesul de recunoaştere
este mai activ, pe măsura înaintării sale în vârstă creşte capacitatea de reproducere

81
Moisescu, R., Mursa, L., „ProtecŃia drepturilor copilului victimă în legislaŃia internă” în Ghid de practici
instituŃionale în instrumentarea cauzelor cu minori, AsociaŃia Alternative Sociale, Iaşi, 2005, p. 34.
82
A. Munteanu, op.cit. p.
39
care nu mai este fidelă textului citit, micul şcolar fiind tentat să facă mici
reorganizări ale textului asimilat. Paralel cu această capacitate creşte şi volumul
memoriei.
Cu toate acestea, uitarea apare frecvent în jurul vârstei de 7 ani. La această
vârstă copilul face distincŃia dintre adevăr şi minciună şi prezintă o sugestibilitate
ceva mai redusă decât la perioadele de dezvoltare anterioară, dar sugestibilitatea nu
dispare ceea ce duce la ideea că în timpul audierii nu trebuiesc folosite întrebări care
să conŃină răspunsul deoarece i se poate induce o realitate distorsionată.
Tot în această etapă se manifestă în mod incipient personalitatea, în sensul de a
exagera pentru a-şi da importanŃă, minte cu uşurinŃă, iar relatarea trebuie pusă sub
semnul întrebării deoarece ea poate fi influenŃată apriori de către persoanele în care
acesta are încredere.
Este indicat ca şi la această categorie de vârstă, audierea să se facă în prezenŃa
unui specialist în dezvoltarea copilului.
Întrebările adresate copilului, se vor formula pe un ton cât se poate de clar,
atrăgându-se atenŃia, încă de la început, să nu mintă, să nu-i fie teamă sau ruşine de
a spune adevărul.
Datorită caracteristici specifice acestei vârste, nevoia de socializare afectivă, se
manifestă adultismul, adică nevoia copilului de a fi tratat ca un egal al adultului.
Persoana care realizează audierea trebuie să folosească această caracteristică si
să dea sentimentul copilului că este luat în serios şi tratat de la egal la egal.
Relatarea liberă, este procedeul de audiere cel mai indicat.
Tonul persoanei care audiază trebuie să fie blând, neagresiv, trebuie asigurat
sentimentul copilului că este crezut şi luat în seamă.
Cercetările83 arată că, referitor la efectele pe care le are asupra memoriei,
interogaŃiile repetate adresate unor copii (care au fost martorii unui eveniment
regizat), au pus în evidenŃă că evocările subiecŃilor sunt mai precise la 7 ani decât la
5 ani. O caracteristică comună ambelor vârste este aceea că atunci când întrebările
amănunŃite sunt repetate, copilul crede că primul său răspuns a fost eronat, aşa încât
îl va retuşa sau modifica integral pe următorul.
d. Pubertatea (10-14 ani)
Această perioadă este corespunzătoare gimnaziului şi este caracterizată de o
creştere somatică spectaculoasă şi o maturizare evidentă.
Se dezvoltă spiritul de observaŃie, posibilităŃile de orientare spaŃială şi
temporală se lărgesc şi se îmbunătăŃeşte capacitatea de verbalizare a trăirilor sale.
Memoria face un salt cantitativ şi calitativ prin apariŃia componentelor logice, a
tendinŃelor de interpretare, a capacităŃii de abstractizare şi generalizare.
Scade sugestibilitatea în detrimentul afectivităŃii. În această etapă a dezvoltării,
copilul este afectat de sensibilitate, caracterizat de o conduită contradictorie,
prezintă uneori tendinŃe spre mitomanie din dorinŃa de a se impune pe plan social şi
de a-şi exagera Eul.

83
A.Memon, & R.Vartoukian, „The effects of Repetated Questioning on Young Children’s Eyewitness Testimony”
în British Journal of Psychology, 87, 1996 pp.403-415.
40
 În paralel cu dezvoltarea discernământului şi sentimentelor morale pot să-şi
facă apariŃia şi unele probleme de voinŃă sau de educaŃie dezvoltându-se astfel
comportamente agresive.
Puberii sunt atraşi de fapte senzaŃionale, care îi fac să exagereze, să braveze, să
schimbe impresii şi informaŃii cu oricine despre ceea ce i s-a întâmplat, a văzut şi a
auzit, fiind astfel uşor de influenŃat.
În audierea copiilor puberi, trebuie să se Ńină cont de dorinŃa acestora de
bravură, iar ascultarea acestora este de preferat să se facă dacă este posibil, singur şi
pe neaşteptate, Ńinându-se seama că o relatare detaliată poate să provină şi din
sugestiile care i le poate induce o persoană apropiată şi de încredere.
Datorită faptului că la această vârstă copiii au un puternic spirit critic, iar acesta
facilitează relatarea cu multă uşurinŃă a evenimentelor traumatizante, cum ar fi cele
de violenŃă domestică sau cele referitoare la viaŃa sexuală, informaŃiile dobândite
deseori de la anturaj facilitează relatarea de atitudini sau fapte privitoare la aspecte
intime.
e. AdolescenŃa (14-18 ani)
Datorită unei perpetui oscilaŃii între extreme, între exuberanŃă şi apatie, cruzime
şi sensibilitate, hărnicie şi lene, între copilărie şi maturitate, adolescenŃa a fost
denumită diferit: „vârsta dificilă”, „criza de originalitate”, „vârsta marilor idealuri”,
„vârsta dramei”, „vârsta integrării sociale” „ vârsta de aur” etc84.
Există câteva dominante care conferă specificitate acestei etape şi anume:
aspiraŃia adolescentului faŃă de independenŃă; interiorizarea activităŃii mentale
(risipită până la această vârstă într-o multitudine de acte); individualizarea, ce se
structurează concomitent cu desăvârşirea particularităŃilor de sex şi a impactului
provocat de influenŃele mediului85.
Sensibilitatea continuă să se dezvolte însă acum este dominată de erotizare.
Memoria se dezvoltă foarte mult iar reproducerea evenimentelor trăite se realizează
prin filtrul propriei personalităŃi. Datorită faptului că memoria logică devine forma
principală de reŃinere, sugestibilitatea şi influenŃabilitatea scad foarte mult.
Continuă dorinŃa de relevare pregnantă a Eului în comunitate şi în special în
grupul restrâns de prieteni din care face parte. În această perioadă de vârstă,
influenŃa anturajului este de 85%, iar restul revine familiei şi şcolii86. Deseori apare
imitaŃia persoanelor pe care le admiră, a persoanelor pe care ei le consideră lideri şi
pe care doresc sa-i substituie.
Adolescentul este tentat să releve aspecte pe care le-a perceput prin prisma
propriei sale personalităŃi, adaptându-le în funcŃie de influenŃele majore ce provin
de la modelele pe care şi le asumă. La această vârstă noŃiunile sunt cristalizate iar
discernământul devine pregnant. Singura diferenŃă dintre adolescent şi adult este
experienŃa de viaŃă şi din acest motiv audierea adolescentului nu diferă mult de
audierea adultului.

84
A. Munteanu, op.cit. p. 249.
85
Idem. p. 250.
86
U. Şchiopu, E.Verza, op.cit.p.146.
41
 Persoana care realizează audierea trebuie să aibă în vedere că procesul de
formare a declaraŃiilor este asemănător adulŃilor (percepŃie, decodare, memorare,
reactivare), însă va fi marcat de următorii factori:
- sugestibilitatea ridicată (din acest motiv redarea liberă trebuie urmată de
întrebări directe, simple, neechivoce);
- lipsa experienŃei de viaŃă şi nivelul scăzut de cunoştinŃe.
II. 2. Reguli şi tehnici utile în audierea copilului victimă
Pentru ca audierea copilului să se desfăşoare în condiŃii optime, înainte de
începerea efectivă a acesteia este indicat ca persoana care realizează audierea să
stabilească împreună cu victima câteva reguli simple de comunicare, astfel încât
audierea să se desfăşoare cât mai eficient.
Copilul victimă trebuie informat cu privire la următoarele aspecte87:
- că poate oricând să spună dacă nu înŃelege o întrebare;
- că poate oricând să ceară clarificări cu privire la orice întrebare sau
activitate care se desfăşoară în timpul interviului;
- că este puŃin probabil să-şi amintească toate lucrurile care i s-au întâmplat şi
că nu este nicio problemă dacă nu-şi aminteşte unele evenimente. Această amnezie
este caracteristică persoanelor care au suferit sindrom de stres posttraumatic;
- în timpul audierii, practicianul care o va audia poate include unele întrebări
privind evenimente care pot întrista copilul victimă sau îi pot readuce în prezent
amintiri dureroase;
- că poate cere mai mult timp pentru unele răspunsuri sau poate cere o pauză
ori de câte ori simte nevoia;
- că trebuie să facă tot posibilul să povestească tot ce-şi aduce aminte, fără să
ascundă nimic faŃă de anchetator;
- persoana care audiază trebuie să se asigure că victima a înŃeles clar tot ceea
ce i-a explicat;
- victima să fie întrebată dacă are nelămuriri până la această etapă;
- victima să fie întrebată dacă este de acord să participe la anchetă.

ExplicaŃiile aduse victimei trebuie adaptate nivelului ei de educaŃie, vârstă şi

înŃelegere.
O tehnică care vine în sprijinul persoanei care realizează audierea este
ascultarea activă. Este util de folosit atunci când victima relatează liber faptele.
Ascultarea activă presupune o serie de activităŃi menite să asigure receptarea co-
rectă a mesajului şi reŃinerea lui optimă. Ascultarea activă face posibilă soluŃionarea
problemelor apărute prin forŃe proprii, necesită un efort susŃinut, adoptarea unei
atitudini mentale corecte, menŃinerea atenŃiei pentru a relaŃiona logic dar şi pentru a
obŃine o înŃelegere deplină, căutând un răspuns corect la ceea ce ni se comunică.
Iată câteva sugestii pentru a putea realiza o ascultare activă:
- ascultă întreaga argumentaŃie chiar dacă intenŃionezi să o refuzi;
- ai răbdare atunci când asculŃi;

87
C. Luca, “Audierea victimei traficului de finŃe umane” în Traficul de fiinŃe umane. Infractor, Victimă.
InfracŃiune. AsociaŃia Alternative Sociale şi AsociaŃia MagistraŃilor Iaşi, Iaşi, 2005, p.106.
42
 - repetă ideile principale ale argumentaŃiei vorbitorului;
- fii flexibil şi obiectiv, nu critica şi nu te lansa în argumentaŃii inutile;
- nu te grăbi să dai sfaturi;
- fii empatic;
Respectarea sugestiilor enumerate poate produce următoarele efecte:
- sprijină comunicarea deschisă;
- încurajează interlocutorul să comunice;
- permite aflarea tuturor informaŃiilor necesare;
- optimizează relaŃiile personale;
- facilitează o mai bună înŃelegere a celor cu care intrăm în contact;
- nu produce sentimente sau senzaŃii negative;
- reduce dificultăŃile de înŃelegere;
- în cazul unui volum mare de informaŃii, conŃinutul de esenŃă este perceput;
- climatul discuŃiei se îmbunătăŃeşte în mod sensibil.
Limbajul nonverbal al persoanei care realizează ancheta trebuie să reflecte
atenŃie şi interes pentru ceea ce spune victima. Acesta se poate realiza prin
menŃinerea contactului vizual cu victima, dar fără ai da senzaŃia că o fixează şi prin
oferirea de confirmări şi încurajări verbale.

Bibliografie pentru SecŃiunea A

Bass, E., Davis, L., Beginning to Heal-A First Book for Survivors of Child Abuse, Harper
Pernnial, New York, 1993
Buneci, P.; Butoi, I.T., Martorul pe tărâmul justiŃiei, Editura Pinguin Book, Bucureşti, 2004
Buş, I., Miclea, M., David, D.,Opre, A., Psihologie judiciarăn - curs postuniversitar 2004-
2005, Universitatea Babeş- Bolylai, Cluj Napoca, Facultatea de Psihologie şi ŞtiinŃe ale
EducaŃiei, 2004
Butoi,T., Victimologie-curs universitar, Editura Pinguin Book, Bucureşti, 2004
Bogdan,T.,Sântea, I., Analiza psihologică a victimei. Rolul ei în procesul judiciar, Serviciul
Editorial şi Cinematografic, Bucureşti 1998
Cioclei,V., ViaŃa sexuală şi politica penală, Editura Holding Reporter, Bucureşti, 1994
Furnis, T., Manual multiprofesional pentru abuzul sexual al copilului - Management
integrat, terapie şi intervenŃie legală, Editura Waldpress, Timişoara, 2004
Mighiu, Corina, Luca, C., Rolul psihologului în lucrul cu copilul abuzat/neglijat,Ghid de
bune practici pentru prevenirea abuzului asupra copilului, Cap. Psihologi, SalvaŃi Copiii,
Bucureşti, 2003
Lopez, G.,ViolenŃele sexuale asupra copiilor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001
Mitrofan,N., Zdrenghea,V., Butoi,T., Psihologia judiciara, Editura Şansa, Bucuresti,1992;
Paşca,V., Victima - un actor mare într-un rol minor,Revista de drept penal, anul VIII, nr.2,
Bucureşti, 2001

43
Muntean, Ana, “IntervenŃia în Copilul maltratat” în Evaluare, prevenire, intervenŃie, lucrare
colectivă coordonată de Şerban Ionescu, FundaŃia InternaŃională pentru Copil şi Familie,
Bucureşti, 2001
Prună, T., Prelegeri de psihologie judiciară, Iaşi, Editura FundaŃiei Chemarea, 1992
Raport of the Consultation on Child Abuse Prevention – WHO, Geneva, 29-31march, 1999
Roth, Maria, ProtecŃia Copilului. Dileme, concepŃii şi metode, Editura Presa Universitară
Clujeană, Cluj Napoca, 1999
Şchiopu, Ursula ; Verza, E., Psihologia vârstelor, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1997
Walker, A.G., Handbook on qestioning children, ABA Center on Children and the Low,
American Bar Association ,SUA, 1994

Bibliografie pentru SecŃiunea B

Atkinson, R.,L.; Atkinson,R.,C.; Bem,D., J.; Smith,E.,E., Introducere în psihologie EdiŃia a
XI-a,, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002
A.Memon, & R.Vartoukian, „The effects of Repetated Questioning on Young Children’s
Eyewitness Testimony” în British Journal of Psychology, 87, 1996
Bass, E.; Davis L., Beginning to Heal – A first book for survivors of child sexual abuse,
Harper Perennial, New York, 1993
Băiceanu, L., DicŃionar ilustrat de psihologie englez-român, Editura Tehnică, Bucureşti,
2004
Beverly, E., The Right to innocence- Healing the trauma of childhood sexual abuse, Ivy
Books, New York, 1991
Beverly, J., Handbook for treatment of attachment- trauma, problems in children,The Free
Press, New York, 1994
Brich, A., Psihologia dezvoltări, Editura tehnică, Bucureşti, 2000
Hoffman, E., Psychologicaly testing at work, McGraw-Hill, London, 2002
Fischer, G., & Riedesser P., Tratat de Psihotraumatologie, Editura Trei, Bucureşti, 2001
Gudjonsson, G.H.; Haward L.R.C., Forensic Psychology, a guide to practice, Routledge,
London, 1998
Ionescu, Ş. (coordonator), Copilul Maltratat - Evaluare, prevenire, intervenŃie, FundaŃia
InternaŃională pentru Copil şi Familie, Bucureşti, 2001
Killen, K., Copilul Maltratat, Editura Eurobit, Timişaoara, 2000
Larousse, Marele dicționar al psihologiei, Editura Trei, București, 2006
Lopez, G., ViolenŃele sexuale asupra copiilor, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2000
Marcelli, D., Tratat de psihopatologia copilului, Editura FundaŃiei GeneraŃia, Bucureşti,
2003

44
Melton, G., Petrila, J., Poythress, N.G., Slobogian, C., Psychological Evaluations for the
Courts. A handbook for the Mental Health Professionals and Lawyers, Second Edition, The
Guilford Press New York, 1997.
Munteanu, Anca,Psihologia Copilului şi Adolescentului, Editura Augusta, Timişoara , 1993
Munteanu, Anca, Stadiile Dezvoltării, Editura Augusta, Timişoara, 1997
SalvaŃi Copiii România, Ghid de bune practici pentru prevenirea abuzului asupra copilului,
Bucureşti 2003
Schiraldi, R.G., The Post-Traumatic Stress Disorder. Sourcebook. A guide to healing,
recovery and growth, Lowell House, Los Angeles, 1999.
Şchiopu Ursula; Verza E., Psihologia Vârstelor, ciclurile vieŃii, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1997
Verza E., Psihologia vârstelor, Editura Hyperion XXI, Bucureşti, 1993

45
 Copiii în faŃa instanŃei civile
Adriana Stoinel*

Lucrarea de faŃa îşi propune să ofere sugestii de bune practici în domenii

punctuale în care, instanŃa judecătorească, la cerere sau din oficiu, este chemată să
decidă cu privire la modul cum părinŃii îşi exercită drepturile şi îndatoririle
părinteşti.
Drepturile copilului, la fel ca şi drepturile omului, sunt astăzi consfinŃite atât de
legislaŃia română, cât şi de legi internaŃionale, iar încălcarea lor este un abuz şi o
desconsiderare a nevoilor copilului.

1.DispoziŃii legale naŃionale şi internaŃionale aplicabile dreptului familiei

DispoziŃii interne aplicabile domeniului care reglementează dreptul
familiei şi ocrotirea copiilor se regăsesc în:

ConstituŃia României- art.49

Codul familiei

Codul civil

Codul de procedura civilă

Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice

Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a
Decretului privitor la persoanele fizice şi juridice

Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă

Legea nr.272/2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor minorilor

Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopŃiei

Legea nr.274/2004 privind înfiinŃarea şi funcŃionarea Oficiului Român
pentru AdopŃii

Legea nr.275/2004 pentru modificarea OUG nr. 12/2001 privind înfiinŃarea
AutorităŃii NaŃionale pentru ProtecŃia Copilului şi AdopŃie

Legea nr. 84/1994 pentru ratificarea ConvenŃiei pentru protecŃia copiilor şi
cooperării în materia adopŃiei internaŃionale, încheiate la Haga la 29 mai
1993

Legea nr. 217/2004 pentru prevenirea şi combaterea violenŃei în familie

Hotărârea Guvernului nr. 770/2003 privind organizarea şi funcŃionarea
AutorităŃii NaŃionale pentru ProtecŃia copilului şi AdopŃiei, etc.
Dintre dispoziŃiile interne, Legea nr. 272/2004 privind protecŃia şi promovarea
drepturilor copilului reprezintă cadrul legal în materie, actul normativ instituind
prevederi noi referitoare la:
 garantarea exercitării drepturilor prevăzute de ConvenŃia OrganizaŃiei
NaŃiunilor Unite referitoare la drepturile copilului;

*
Adriana Stoinel, judecător Tribunalul Iaşi, cu o vechime de 15 ani în magistratură, judecător
desemnat să soluŃioneze cauzele cu minori şi familie–complete specializate–în materie civilă, forma-
tor la Şcoala NaŃională de Grefieri în domeniul protecŃiei drepturilor copilului şi familiei

46
  în mod expres, se precizează că părinŃii sunt responsabili pentru creşterea,
îngrijirea şi dezvoltarea copilului;
 exercitarea de către ambii părinŃi a drepturilor şi obligaŃiilor părinteşti în
mod egal, inclusiv după divorŃul acestora. DivorŃul părinŃilor nu trebuie să
afecteze raporturile copilului cu fiecare părinte decât dacă acest lucru este în
interesul său superior;
 în mod expres, se precizează că responsabilitatea colectivităŃii locale este
subsidiară, iar statul intervine complementar fără a se putea substitui oricum
şi oricând părinŃilor;
 este reglementată obligaŃia autorităŃilor locale de a acorda asistenŃă specială
copilului în scopul creşterii, îngrijirii şi educării acestuia în familie;
 sunt introduse noi instrumente de lucru: planul individualizat de servicii şi
planul individualizat de protecŃie (vezi anexe);
 este redefinit rolul AutorităŃii NaŃionale pentru ProtecŃia Drepturilor
Copilului;
 sunt redefinite serviciile de la nivelul autorităŃilor locale.

În privinŃa reglementărilor internaŃionale putem enumera:

DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului adoptată la 10.12.1948

Pactul internaŃional cu privire la drepturi civile şi politice (care are două
protocoale facultative)

Pactul internaŃional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale
 ConvenŃia internaŃională asupra eliminării tuturor formelor de discriminare
rasială adoptată în 1965
 ConvenŃia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare asupra femeii
adoptată în 1979
 ConvenŃia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente crude, inumane sau
degradante adoptată în 1984
 ConvenŃia asupra drepturilor copilului adoptată în 1989
 ConvenŃia europeană pentru protecŃia drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale
omului – adoptată la 4.11.1950 şi intrată în vigoare în 1953.
 DeclaraŃia de la Geneva (1924)
 DeclaraŃia Drepturilor Copilului (1948)
 DeclaraŃia privind Drepturile Copilului (1959)
 ConvenŃia pentru obŃinerea pensiei de întreŃinere în străinătate (NewYork, 20
iunie 1956), la care România a aderat prin Legea nr.26/1991
ConvenŃia de la Haga asupra aspectelor civile ale răpirii internaŃionale de copii
(Haga, 25 octombrie 1980).
 ConvenŃia asupra protecŃiei copilului şi cooperării în materia adopŃiei
internaŃionale, încheiată la Haga la 23 mai 1993 şi ratificată de România prin
Legea nr.84/1994 (publicata in M.of nr.298/21 octombrie 1994).
 ConvenŃia NaŃiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului (1989)
 ConvenŃia OrganizaŃiei InternaŃionale a Muncii nr.182/1999 privind interzicerea
celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acŃiunea imediată în vederea eliminării
lor
47
 ConvenŃia OIM nr. 138/1973 privind vârsta minimă de încadrare în muncă
 ConvenŃia de la Haga din 5 octombrie 1961 privind competenŃa autoritaŃilor şi
legea aplicabilă în materie de protecŃia copilului
 ConvenŃia de la Haga din 19 octombrie 1996 (ratificată de România), cu privire
la responsabilitatea părinŃilor şi la măsurile de protecŃie a copiilor, prin care s-a
revizuit ConvenŃia de la Haga din 1961.
 Protocoalele opŃionale la ConvenŃia pentru drepturile copilului adoptate de
adunarea Generală a NaŃiunilor Unite în cea de a 54-a sesiune plenară
 În aprilie 2000, Comisia NaŃiunilor Unite pentru drepturile omului a aprobat prin
RezoluŃia 2000/59 două protocoale opŃionale la ConvenŃia pentru drepturile
copilului, cu privire la copii în conflictele armate şi, respectiv, cu privire la vânzarea
de copii, prostituŃia şi pornografia copiilor. La 26 iunie 2000, Adunarea Generală a
NaŃiunilor Unite a adoptat, prin RezoluŃia 54/263, Protocoalele opŃionale la
ConvenŃia cu privire la drepturile copilului. Ele intră în vigoare la trei luni de la
depunerea celui de al zecelea instrument de ratificare.
 ConvenŃia Europeană asupra statutului juridic al copiilor născuŃi în afara
căsătoriei, încheiată la Strasbourg la 15 octombrie 1975 la care România a aderat
prin Lega nr. 101/1992.
 ConvenŃia Europeană în materia adopŃiei de copii, încheiată la Strasbourg la 24
aprilie 1967 şi intrată în vigoare la 26 aprilie 1968
 ConvenŃia europeană asupra recunoaşterii şi executării hotărârilor în materie
de încredinŃare a copiilor şi de restabilire a încredinŃării copiilor, adoptată la
Luxembourg la 20 mai 1980.
 ConvenŃia europeană asupra exercitării drepturilor copiilor
 ConvenŃia europeană asupra cetăŃeniei femeii căsătorite
 ConvenŃia privind consimŃământul la căsătorie, vârsta minimă pentru căsătorie
şi înregistrarea căsătoriilor
 ConvenŃia asupra aspectelor civile ale răpirii internaŃionale de copii

Regulamente ale Consiliului Europei aplicabile în materie, amintim:

Regulamentul (CE) Nr. 1348/2000 a Consiliului din 29.05.2000 referitor la
remiterea actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă şi comercială
(Regulamentul European de Notificare)

Regulamentul (CE) Nr. 1346/2000 al Consiliului din 29.05.2000 referitor la
Procedura de Insolvabilitate (Regulamentul European de Insolvabilitate)

Regulamentul (CE) Nr. 44/2001 a Consiliului din 22.12.2000 referitor la
competenŃa judecătorească şi recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie
civilă şi comercială

Regulamentul (CE) Nr. 1206/2001 al Consiliului Uniunii Europene. În 2001,
Consiliul Uniunii Europene a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 privind
cooperarea între autorităŃile de jurisdicŃie ale Statelor membre în domeniul obŃinerii
de probe în materie civilă sau comercială (conform «regulamentului»),

Regulamentul (CE) Nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului de
la 21 aprilie 2004 despre introducerea titlului european de executare pentru cauze
nelitigioase
48

Regulamentul (CE) Nr. 2201/2003 a Consiliului din 27.11.2003 referitor la
competenŃa şi recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie matrimonială şi în
cauzele referitoare la responsabilitatea parentală.

2.Reguli speciale de procedură în cauzele cu minori

Cadru legal privind instanŃele pentru minori şi familie din România este asigurat de
Legea nr.304/2004 privind organizarea judecătorească, modificată prin Legea nr.
247/2005, care stipulează că pot fi înfiinŃate secŃii sau complete specializate în cadrul
judecătoriilor , tribunalelor şi curŃilor de apel. Legea prevede, de asemenea, că instanŃele
specializate pentru minori şi familie pot fi înfiinŃate la nivel judeŃean şi la nivelul
municipiului Bucureşti.
Specializarea în justiŃie juvenilă şi dreptul familiei implică o instruire şi o înclinaŃie
specială.
Prin strategia guvernului privind reforma justiŃiei, în anul 2003 s-a decis înfiinŃarea
unor tribunale specializate pentru minori, în mod treptat în perioada 2004-2006, iniŃial ca
măsură obligatorie, iar ulterior rămânând doar o opŃiune pentru instanŃe. În cadrul
proiectului PHARE – Sprijin pentru îmbunătăŃirea justiŃiei pentru minori , a fost creat un
astfel de Tribunal la Braşov, instanŃă pilot, fără personalitate juridică, ce urma să
servească model pentru înfiinŃarea altor instanŃe.
Alte instanŃe, au decis să înfiinŃeze secŃii speciale care să soluŃioneze cauze de familie
şi justiŃie juvenilă. Altele, printre care şi instanŃa de la Iaşi, au optat pentru complete
specializate care să soluŃioneze cauze de dreptul familiei şi probleme de justiŃie juvenilă.
Cu excepŃia Tribunalului pentru minori Braşov, indiferent de forma de organizare aleasă
nici una din aceste structuri nu sunt, în fapt, „specializate” numai în domeniul protecŃiei
minorului şi dreptul familiei. Aceste instanŃe soluŃionează şi alte cauze, cum ar fi cele
privind proprietatea, iar la secŃiile penale, dosare cu adulŃi.
În aceste condiŃii „specializarea” este pur formală, profesioniştii instanŃelor fiind
obligaŃi să cunoască toate aspectele legate şi de alte cauze pe care le au de soluŃionat.
Obstacolele unei specializări reale a secŃiilor instanŃelor în cauze privind minorii şi
familia, sunt generate de mai mulŃi factori: personal insuficient, managementul cauzelor şi
preocupări legate de carieră.
Cu toate acestea, ori de câte ori cauzele care au ca obiect stabilirea unei măsuri de
protecŃie specială ajung în faŃa instanŃei, judecătorii desemnaŃi să le judece au în vedere
că procedura se particularizează prin câteva reguli speciale, derogatorii de la dreptul
comun, prevăzute de art. 124-131 din Legea nr. 272/2004. Deşi legiuitorul pare să aibă în
vedere strict numai cauzele având ca obiect stabilirea unei măsuri de protecŃie specială,
considerăm că aceleaşi reguli speciale sunt de urmat şi în cazul în care se solicită instanŃei
modificarea sau încetarea măsurii hotărâte pe cale judecătorească, precum şi atunci când
în exercitarea dreptului conferit prin art. 57, părinŃii copilului sau copilul care a împlinit
vârsta de 14 ani, atacă în instanŃă măsura de protecŃie specială instituită de comisia pentru
protecŃia copilului.
Cu privire la măsura de protecŃie specială a copilului lipsit temporar sau definitiv de
ocrotirea părinŃilor săi, urmează să hotărască, fie Comisia pentru ProtecŃia Copilului, fie
DirecŃia Generală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului prin directorul său, fie
InstanŃa de judecată, în funcŃie de situaŃia în care se află copilului, precum şi, în unele
49
dintre ipoteze, în funcŃie de existenŃa sau lipsa acordului părinŃilor în ceea ce priveşte
instituirea măsurii sau de atitudinea cooperantă sau, dimpotrivă, opoziŃia persoanelor care
au în îngrijire ori asigură protecŃia copilului. Comisia pentru protecŃia copilului sau, după
caz, instanŃa care a dispus luarea măsurii de protecŃie specială are competenŃa să dispună
modificarea, sau după caz încetarea măsurii.
InstanŃa competentă este tribunalul de la domiciliului copilului sau, dacă
domiciliul copilului nu este cunoscut, tribunalul în a cărui circumscripŃie teritorială
a fost găsit copilul (art.124).
ObligaŃia de a sesiza instanŃa în vederea instituirii uneia dintre măsurile de protecŃie
specială, este în sarcina DirecŃiei Generale de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului
(a se vedea art. 61 alin. (2) în materie de plasament, art. 66 alin. (1) şi art. 94 alin. (3) în
materie de plasament în regim de urgenŃă, art.67 alin. (2) în materie de supraveghere
specială). Aceeaşi direcŃie este obligată să sesizeze instanŃa în vederea modificării sau
încetării măsurii, iar părinŃii sau un alt reprezentant legal al copilului, precum şi copilul au
dreptul de a solicita instanŃei modificarea sau ridicarea măsurii (art.68).
În acord cu principiul celerităŃii în luarea oricărei decizii cu privire la copil, în regim
de urgenŃă, se dispune citarea reprezentantului legal al copilului, direcŃia generale
de asistenŃă socială şi protecŃia copilului, iar participarea a procurorului este
obligatorie.
Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile. PărŃile sunt legal citate dacă
citaŃia le-a fost înmânată cu cel puŃin o zi înaintea termenului de judecată. (art.125).
Audierea copilului care a împlinit 10 ani este obligatorie, însă poate fi ascultat şi
copilul mai mic de 10 ani, dacă instanŃa apreciază că aceasta este necesară pentru
soluŃionarea cauzei; în toate cazurile, opinia copilului ascultat va fi luată în considerare şi
i se va acorda importanŃa cuvenită, Ńinând seama de vârsta şi gradul său de maturitate.
Potrivit art. 24 alin. (3), dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a cere
şi de a primi orice informaŃie pertinentă, de a fi consultat, de a îşi exprima opinia şi de a fi
informat asupra consecinŃelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum
şi asupra consecinŃelor oricărei decizii care îl priveşte.
În cazul copilului abuzat sau neglijat poate fi administrată, din oficiu, proba prin
declaraŃia scrisă a copilului sau prin declaraŃia înregistrată prin mijloace tehnice
audio-video cu consimŃământul copilului şi cu asistenŃa obligatorie a unui psiholog.
Audierea copilului este posibilă - nu obligatorie, chiar dacă are peste 10 ani; dacă
instanŃa consideră necesară audierea copilului, aceasta poate avea loc numai în
camera de consiliu, în prezenŃa unui psiholog şi numai după o prealabilă pregătire a
copilului (art. 95).
DirecŃia Generală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului de la domiciliul
copilului sau în a cărei rază teritorială a fost găsit copilul, întocmeşte şi prezintă
instanŃei raportul referitor la copil, care va cuprinde, potrivit precizărilor din art. 130
alin. (1), date referitoare la personalitatea, starea fizică şi mentală a copilului;
antecedentele sociomedicale şi educaŃionale ale copilului; condiŃiile în care acesta a
crescut şi a trăit; propuneri privind persoana, familia sau serviciul de tip rezidenŃial în care
ar putea fi plasat copilul; orice alte date referitoare la creşterea şi educarea copilului de
natură să contribuie la soluŃionarea cauzei.

50
 În cadrul proceselor având ca obiect stabilirea, înlocuirea sau încetarea măsurilor de
protecŃie specială a copilului care a săvârşit o faptă penală şi care nu răspunde penal, se va
întocmi un raport şi din partea serviciului de reintegrare şi supraveghere de pe lângă
instanŃa judecătorească [art. 130 alin. (2)].
InstanŃa pronunŃă o hotărâre în ziua în care au luat sfârşit dezbaterile; în situaŃii
deosebite, pronunŃarea poate fi amânată cel mult două zile (art. 126). Hotărârea
instanŃei de fond este definitivă şi executorie; trebuie redactată şi se comunică
părŃilor în termen de cel mult 10 zile de la pronunŃare (art. 127).
Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii, art.128.
Aceste reguli speciale se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului
de procedură civilă (art. 129).

Audierea copilului în cadrul proceselor civile

În cadrul proceselor civile, copilul este audiat în prezenŃa părintelui, a reprezentantului
legal sau, dacă nu are, în prezenŃa reprezentantului autorităŃii tutelare ori a unei persoane
desemnate de către instanŃa de judecată să îi apere drepturile.
Principiul consultării obligatorii a copilului în procedurile judiciare sau administrative
care îl implică, întâlnit mai cu seamă în legătură cu soluŃionarea cererii privind
încredinŃarea sa spre creştere şi educare, în cazurile de scindare a ocrotirii părinteşti, pare
acum aproape derizorie în comparaŃie cu dimensiunile pe care le implică recunoaşterea,
cu rang de drept fundamental, a libertăŃii de opinie a copilului capabil de discernământ, în
orice problemă care îl priveşte, în spiritul principiului ascultării copilului şi luării în
considerare a opiniei acestuia.
Se urmăreşte obŃinerea, atât cât permit circumstanŃele personale (gradul de
maturitate), unei opinii exprimate de copil în cunoştinŃă de cauză. Avem în vedere
dispoziŃia conform căreia dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a
solicita şi de a obŃine orice informaŃie pertinentă, de a fi consultat, de a-şi exprima opinia
şi de a fi informat asupra consecinŃelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este
respectată, precum şi asupra consecinŃelor oricăror decizii care îl privesc. La fel de
explicit, în materie de adopŃie, direcŃia generală pentru asistenŃă socială şi protecŃia
copilului este obligată să ofere copilului informaŃii şi explicaŃii clare şi complete, potrivit
vârstei şi gradului lui de maturitate, referitoare la etapele şi durata procesului de adopŃie, la
efectele acesteia, precum şi la adoptator sau familia adoptatoare şi rudele acestora (art.4
din Legea nr.273/2004).
Audierea minorului se realizează în virtutea dreptului său fundamental la exprimare
atât în relaŃiile „oficiale" cu autorităŃile judiciare sau administrative, cât şi în relaŃiile cu
părinŃii. Potrivit art. 32 lit. c) din Legea nr.272/2004 părinŃii sunt obligaŃi să informeze
copilul despre toate actele şi faptele care l-ar putea afecta şi să ia în considerare opinia
acestuia. În acelaşi sens, potrivit art. 23 alin. (3) din aceeaşi lege, părinŃii sau după caz, alŃi
reprezentanŃi legali ai copilului, persoanele care au în plasament copii, precum şi
persoanele care, prin natura funcŃiei, promovează şi asigură respectarea drepturilor
copilului au obligaŃia de a-i oferi informaŃii, explicaŃii şi sfaturi, în funcŃie de vârsta şi
gradul de înŃelegere al copilului, precum şi de a-i permite să-şi exprime punctul de vedere,
ideile şi opiniile.

51
 Se cuvine o distincŃie necesară între dreptul copilului de a fi ascultat şi măsura în care
opinia sa este receptată. Legiuitorul nu instituie pentru nimeni obligaŃia de a se conforma
pur şi simplu cererilor copilului, indiferent de circumstanŃe, ci, dimpotrivă, obligaŃia este
aceea de a se Ńine seama (şi) de opinia copilului, cu moderaŃia cuvenită în raport de vârsta
şi gradul său de maturitate, însă decizia se va lua prin prisma interesului superior al
copilului. Pe scurt, este vorba de consultarea copilului, şi nu de luarea consimŃământului
acestuia. Dacă aceasta este regula, excepŃiile nu fac decât să o confirme. Este posibil ca în
unele materii să intereseze însuşi consimŃământul copilului, nu doar opinia sa, aşa cum se
întâmplă în cazul adopŃiei, când, în baza dispoziŃiilor exprese ale legii, manifestarea de
voinŃă a copilului care a împlinit 10 ani are semnificaŃia unui element constitutiv al
operaŃiunii juridice (art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic
al adopŃiei).
Într-o manieră asemănătoare, legat de instituirea măsurilor de protecŃie specială, art.
53 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 pretinde consimŃământul copilului care a împlinit 14
ani faŃă de măsura propusă, cu precizarea că, în situaŃii temeinic motivate, instanŃa poate
trece peste refuzul acestuia de a-şi exprima consimŃământul.

CompetenŃa în materia protecŃiei copilului

Potrivit Legii nr. 272/2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului
măsurile de protecŃie specială se stabilesc după caz de către Comisia pentru pro-
tecŃia copilului, de directorul direcŃiei generale de asistenŃă socială şi protecŃia
copilului din unitatea administrativ teritorială unde se găseşte copilul găsit sau
abandonat sau de instanŃa judecătorească.

CompetenŃa materială în cauzele cu minori

• CompetenŃa judecătoriei
Cu titlul de exemplu faŃă de cele mai sus amintite arătăm că judecătoria are
competenŃă în materia înregistrării tardive a naşterii, anularea, modificarea,
rectificarea sau completarea actelor de stare civilă, stabilirea şi contestarea
filiaŃiei, anularea actelor notariale şi soluŃionarea plângerilor împotriva înche-
ierii prin care s-a respins cererea de îndeplinire a unui act notarial, desfacerea
căsătoriei, încredinŃarea copiilor, stabilire sau modificare plată pensiei de
întreŃinere, stabilire de drepturi de vizitare a minorului sau orice altă moda-
litate de exercitare a drepturilor părinteşti şi obligaŃii părinteşti, în cazurile
referitoare la tutela şi curatela minorului, partajul judiciar, orice alte obligaŃii
pentru care nu se prevăd prin dispoziŃii legale alte competenŃe.

CompetenŃa tribunalului
Tribunalul judecă în primă instanŃă printre altele şi:

Potrivit art.2 alin 1 lit. g) din codul de procedură civilă - cererile pentru
încuviinŃarea, nulitatea sau desfacerea adopŃiei;

Art. 124.din Legea nr. 272/2004 - (1) “Cauzele prevăzute de prezenta lege
privind stabilirea măsurilor de protecŃie specială sunt de competenŃa tribunalului de
la domiciliul copilului.

52
 (2) Dacă domiciliul copilului nu este cunoscut, competenŃa revine
tribunalului în a cărui circumscripŃie teritorială a fost găsit copilul”.

Legea nr. 273/2004 art. 61.- (1) InstanŃele judecătoreşti române sunt
competente să judece cererile prevăzute de prezenta lege dacă cel puŃin una dintre
părŃi are domiciliul în România.
(2) InstanŃele judecătoreşti române sunt exclusiv competente să judece
procesele privind încuviinŃarea deschiderii procedurii adopŃiei interne, încredinŃarea
în vederea adopŃiei şi încuviinŃarea adopŃiei dacă cel ce urmează a fi adoptat are
domiciliul în România şi este cetăŃean român sau străin fără cetăŃenie.
(3) Cererile prevăzute de prezenta lege sunt de competenŃa tribunalului în a
cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului. Cauzele pentru judecarea cărora
nu se poate determina instanŃa competentă se judecă de Tribunalul Bucureşti.

Potrivit art. 142. C. Fam. care face referire şi la incapacitatea minorului - Cel
care nu are discernământ pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaŃiei
mintale ori debilităŃii mintale, va fi pus sub interdicŃie. Pot fi puşi sub interdicŃie şi
minorii.

Art. 143. - InterdicŃia poate fi cerută de autoritatea tutelară, precum şi de toŃi cei
prevăzuŃi în art. 115.

Art. 144. - InterdicŃia se pronunŃă de instanŃa judecătorească, cu concluziile
procurorului, şi îşi produce efectele de la data când hotărârea a rămas definitivă.
Incapacitatea celui pus sub interdicŃie nu va putea fi opusă unui al treilea decât de la
data transcrierii hotărârii, afară numai dacă cel de-al treilea a cunoscut interdicŃia pe
altă cale. Procedura de punere sub interdicŃie este reglementată de Decretul nr.
32/1954.
Potrivit art. 35 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească,
tribunalele de drept comun vor judeca cererile menŃionate până la înfiinŃarea
tribunalelor specializate.
CompetenŃa tribunalelor, ca instanŃe de apel, este stabilită în art. 2 pct.2 C.
proc. civ.. Potrivit acestui text, tribunalele judecă „apelurile declarate împotriva
hotărârilor pronunŃate de judecătorii în primă instanŃă”.
Potrivit art.2 pct.3 C. proc. civ. tribunalele judecă „recursurile declarate împotri-
va hotărârilor pronunŃate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse ape-
lului”.

• În competenŃa curŃii de apel se regăsesc recursurile în cazul

divorŃului, partajelor judiciare, adopŃiei, etc.

O chestiune asupra căreia există discuŃii atât în practică cât şi în doctrină este
cea legată de instituirea tutelei, ca măsură de protecŃie alternativă, de către instanŃa
de judecată în cauzele cu minori.
Sub aspect teritorial nu există dubii privind competenŃa. Sub aspect material
legislaŃia actuală (art. 40 alin. 2 din Lege ) cât şi parte din doctrină sunt evazive şi
menŃionează doar o sintagmă generică „instanŃa judecătorească” fără a o determina
însă. Există opinii în practică că sub aspect material judecătoria ar fi instanŃa
competentă a institui tutela potrivit art. 1 pct. 1 C.p.c.. Potrivit art. 39 din lege,
53
tutela este definită de legiuitor ca formă de protecŃie alternativă alături de adopŃie şi
de măsurile alternative. Dacă în cazul adopŃiei legiuitorul a instituit reglementări
speciale prin Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopŃiei inclusiv în
privinŃa instanŃei competente, în ceea ce priveşte tutela legiuitorul a reglementat
doar situaŃiile şi condiŃiile în care se poate dispune instituirea tutelei chiar în
cuprinsul legii nr. 272/2004 prin art. 40, 41, 42 .
Cu toate acestea atunci când legiuitorul stabileşte competenŃa materială de
soluŃionare a cauzelor ce privesc instituirea măsurilor speciale de protecŃie
alternativă, în art.124 face referire expresă doar la cele privind măsurile de protecŃie
specială, respectiv cele reglementate de art. 55 din Legea 272/2004, altele decât
tutela şi adopŃia, ca măsuri de protecŃie alternativă. Cum dispoziŃiile referitoare la
competenŃă sunt de strictă interpretare şi cum Legea 272/2004 cuprinde dispoziŃii
exprese în acest sens, doar pentru măsurile de protecŃie specială, nu şi pentru
măsurile de protecŃie alternativă, cum este tutela s-a apreciat în doctrină şi practică
că judecătoria este instanŃa competentă să soluŃioneze cererea de instituire a acestei
măsuri.
Un argument suplimentar invocat este cel al simetriei. Cu toate că art. 40 alin. 2
din lege se referă exclusiv la instituirea tutelei, pentru respectarea simetriei juridice
sunt de competenŃa judecătoriei unele măsuri ca înlocuirea tutorelui, încetarea
tutelei, îndepărtarea de la tutelă a tutorelui, etc.
A doua opinie susŃine că tribunalul este instanŃa competentă să soluŃioneze
cauzele care privesc instituirea tutelei ca măsură de protecŃie alternativă în baza art.
124 alin. 2, art. 40 art. 68 alin. 2 din Legea nr. 272/ 2004 întrucât ar trebui să existe
identitate de competenŃă pentru toate măsurile de protecŃie fie ca sunt alternative
sau speciale, ceea ce a urmărit legiuitorul fiind judecarea cu celeritate şi cu
respectarea anumitor norme de procedură speciale şi derogatorii de la normele
generale.

AtribuŃiile instanŃei privind ocrotirea părintească

InstanŃa judecătorească este chemată să decidă într-o serie de situaŃii anume
determinate de lege cu privire la modul în care părinŃii îşi execită drepturile şi
îndatoririle părinteşti şi anume:
A) ÎncredinŃarea copiilor în cazul divorŃului părinŃilor (art.42 C. fam.), al
desfiinŃării căsătoriei (art.24 C. fam.) şi în cazul copilului din afara căsătoriei care
şi-a stabilit filiaŃia faŃă de ambii părinŃi (art.65 C.fam). Pentru a decide, instanŃa este
obligată să asculte autoritatea tutelară, pe părinŃi şi pe copiii respectivi, dacă au
împlinit vărsta de 10 ani (cu posibilitatea de a-i asculta şi sub această vârstă în
condiŃiile arătate anterior).
O hotărâre judecătorească pronunŃată în materia dreptului familiei, are un efect
covârşitor asupra copilului. De aceea în practica instanŃelor de judecată în asemenea
litigii se citează autoritatea tutelară ca instituŃie menită să ocrotească interesele
acestora. În anumite procese se efectuează de către autoritatea tutelară de la
domiciliu copilului ancheta socială.
De multe ori anchetele sociale nu sunt efectuate de specialişti, se dovedesc a fi
insuficiente, nu redau elemente determinante ale dezvoltării psihosociale a
54
copilului. Adesea devin o formalitate rezumându-se la a reda numărul membrilor de
familie, veniturile, condiŃiile de locuit. Chiar şi în concluzii, persoanele care
întocmesc aceste anchete se mărginesc a lăsa la aprecierea instanŃei soluŃia, fără a
face propuneri concrete.

Ancheta socială
Ancheta socială este un instrument de evaluare a unui context social, conŃinând
informaŃii referitoare la momente importante - relevante - din evoluŃia situaŃiei
respective. Ancheta socială conŃine elemente de specificitate în funcŃie de destinaŃia
şi de scopul realizării acesteia.
Unul dintre cele mai utilizate modele-cadrul de evaluare a familiei este modelul
McMaster, ce recomandă urmărirea competenŃelor familiei în 5 domenii:
1. Realizarea sarcinilor, rezolvarea problemelor, adică:
• Sarcina de bază: asigurarea hranei, educaŃia, protejarea
familiei;
• Sarcini de dezvoltare: adaptarea la schimbările determinate de
evoluŃia familiei (naşterea copiilor, plecarea lor la şcoală,
părăsirea căminului)
• Sarcini legate de o situaŃie de criză: depăşirea unor momente
dificile - boală, decesul unui dintre membri, etc.
2. Comunicarea. Se va urmări a se determina dacă:
• Există comunicare între membrii familiei/Este aceasta satisfă-
cătoare?
(mesajul este transmis direct persoanei căreia îi este adresat
sau prin intermediul altor persoane, este transmis complet,
clar/ambiguu, etc.)
3. Rolurile (contribuŃia fiecărui membru al familiei la funcŃionarea
acesteia).
Se vor evalua:
• Rolurile fiecărui membru al familiei şi gradul de satisfacere a
nevoilor familiei ca întreg;
• Modul de repartizare a rolurilor şi setul de sancŃiuni pentru
neîndeplinirea sarcinilor;
• DistribuŃia rolurilor comportamentale („oaia neagră”, „cel mai
deştept”);
• „łapul ispăşitor” - ce vini i se atribuie?
4. Exprimarea afectivităŃii şi implicarea.
• Exprimarea sentimentelor între membrii familiei;
• Implicarea emoŃională dovedită a membrilor familiei pentru
nevoile, interesele şi activităŃile fiecăruia dintre membri
5. Controlul comportamentului (lipsa unor reguli - explicite sau
implicite - şi a unor sancŃiuni pentru nerespectarea acestora creează
probleme în funcŃionarea familiei). McMaster prezintă patru stiluri de
control al comportamentului:
• Stilul rigid - cu reguli şi sancŃiuni stricte;
55
 • Stilul flexibil;
• Stilul „laisser-faire" - controlul şi sancŃiunile nu sunt
reglementate clar, familia funcŃionând după reguli şi sancŃiuni
adoptate din mers.
• Stilul haotic, cu treceri imprevizibile de la stilul rigid la cel
„laisser-faire".
Pentru o înŃelegere mai exactă a cerinŃelor instanŃelor cu privire la conŃinutul
acestor anchete sociale astfel încât ele să reprezinte un instrument util în
soluŃionarea cauzelor la care ne-am referit, ne permitem să anexăm la finalul acestui
material un astfel de model (anexa 1).
B) Stabilirea întinderii, felul şi modalităŃile de executare a obligaŃiei de
întreŃinere datorate minorului de către părinŃi, când aceştia nu se înŃeleg, fie că nu
sunt despărŃiŃi (art.107 C. fam), fie că neînŃelegerea se iveşte în cazul divorŃului
părinŃilor (art.42 C. fam) ori cel al desfiinŃării căsătoriei (art. 24 C. fam), precum şi
în cazul copilului din afara căsătoriei care şi-a stabilit filiaŃia faŃă de ambii părinŃi
(art.65 C. fam.). InstanŃa judecătorească decide cu ascultarea autorităŃii tutelare .
În prezent, instanŃele se confruntă cu un număr mare de acŃiuni care au ca obiect
stabilirea unei pensii de întreŃinere faŃă de unul din părinŃi care se află în
străinătate.
ConvenŃia privind obŃinerea pensiei de întreŃinere în străinătate încheiată la
New York la 20 iunie 1956 şi la care România a aderat prin Legea nr.26/1991, are
ca obiect să faciliteze unei persoane (creditor), care se găseşte pe teritoriul uneia
dintre părŃile contractante (statul creditorului), obŃinerea pensiei de întreŃinere la ca-
re ea pretinde că are dreptul din partea unei persoane (debitor), care se află sub
jurisdicŃia unei alte părŃi contractante (statul debitorului).
Creditorul poate să adreseze o cerere unei autorităŃi transmiŃătoare a statului
unde se află, pentru a obŃine pensia de întreŃinere din partea debitorului. Cererea
trebuie să fie însoŃită de toate documentele pertinente şi mai ales, dacă este cazul, de
o procură care autorizează instituŃia intermediară să acŃioneze în numele credito-
rului ori să desemneze o persoană împuternicită să acŃioneze în numele creditorului;
cererea va fi, de asemenea, însoŃită de o fotografie a creditorului şi, dacă este posi-
bil, de o fotografie a debitorului.
Cererea trebuie să cuprindă:
• numele şi prenumele, adresa, data naşterii, cetăŃenia şi profesia creditorului,
precum şi, dacă este cazul, numele şi adresa reprezentantului său legal;
• numele şi prenumele debitorului şi, în măsura în care creditorul are
cunoştinŃă, adresele sale succesive din cursul ultimilor cinci ani, data sa de
naştere, cetăŃenia şi profesia sa;
• expunere detaliată a motivelor pe care se întemeiază cererea, obiectul acesteia
• orice alte date pertinente privind mai ales resursele şi situaŃia familială ale
creditorului şi debitorului.
Autoritatea transmiŃătoare, trimite dosarul instituŃiei intermediare desemnată de
statul debitorului, în afară de cazul că ea consideră cererea ca nefiind de bună-
credinŃă.

56
 Dosarul cuprinde o listă de acte (anexa 1), o cerere tip (anexa 2) şi o procură tip
(anexa 3). Cererea şi procura se adresează către autoritatea centrală a statului parte
la ConvenŃia de la New York (în funcŃie de domiciliul celui obligat la pensia de
întreŃinere-anexa 4 autorităŃi intermediare). Toate documentele din dosar se trimit
atât în limba română, cât şi în limba oficială a statului unde se trimite dosarul. Nu
sunt acceptate simple fotocopii. După actele originale se execută fotocopii care se
legalizează la notariat şi se traduc de către traducătorii autorizaŃi.
Dacă nu se cunoaşte domiciliul celui în cauză, creditorul urmează să se adreseze
cu o cerere, la care se anexează o copie a sentinŃei Biroului NaŃional Interpol din
cadrul Inspectoratului General de PoliŃie Bucureşti.
InstituŃia intermediară competentă poate fi identificată accesând:
http://hcch.e-vision.nl/upload/wop/ny_conv.pdf.
Durata şi procedurile de soluŃionare a dosarelor sunt în exclusivitate de com-
petenŃa autorităŃilor străine, iar procedura de executor sau de obŃinere a unei noi
hotărâri este supusă legii statului debitorului, inclusiv în materie de drept internaŃio-
nal privat.
Ministerul JustiŃiei a fost desemnat ca autoritate centrală transmiŃătoare în
baza art. 2 paragrafele 1 şi 2 din ConvenŃie, iar Baroul de avocaŃi Bucureşti a fost
desemnat ca instituŃie intermediară.
În cazul în care România este statul solicitant, iar debitorul obligat la plata
pensiei de întreŃinere are domiciliul într-unul din statele semnatare ale ConvenŃiei şi
se cunoaşte exact acest domiciliu, Ministerul JustiŃiei, în calitate de autoritate
centrală transmiŃătoare, transmite, la cererea creditoarei, dosarul pe care aceasta îl
întocmeşte, autorităŃii centrale desemnată de statul contractant.
În calitate de autoritate centrală transmiŃătoare, Ministerul JustiŃiei cooperează
cu autorităŃile centrale ale celorlalte state părŃi la ConvenŃie şi comunică
creditorului din România actele/informaŃiile primite din străinătate.
Dacă România este stat solicitat, autoritatea centrală transmiŃătoare din statul
contractant transmite cererea creditorului şi actele anexate acesteia, în vederea
obŃinerii pensiei de întreŃinere de la debitorul cu domiciliul în România, Baroului
de avocaŃi Bucureşti, Strada Dr. Râureanu, nr. 3-5, Sector 5, Bucureşti - instituŃia
intermediară competentă să aplice prevederile ConvenŃiei.
În domeniul recunoaşterii şi executării hotărârilor judecătoreşti privind
obŃinerea pensiei de întreŃinere în străinătate se mai pot aplica prevederile
convenŃiilor/tratatelor bilaterale încheiate de România cu următoarele state,
care sunt în acelaşi timp, parte şi la ConvenŃia de la New York din 1956 privind
obŃinerea pensiei de întreŃinere în străinătate: Algeria, Belgia, Cehia, China, Cuba,
FranŃa, Italia, Maroc, Polonia, Serbia şi Muntenegru (prin declaraŃie de succesiune),
Slovenia, (prin declaraŃie de succesiune), Slovacia (prin declaraŃie de succesiune),
Spania, Tunisia, Turcia, Ungaria.
În relaŃia dintre România şi statele care sunt parte la ConvenŃia de la New York
din 1956 privind obŃinerea pensiei de întreŃinere în străinătate, dar cu care au fost
încheiate şi tratate/convenŃii bilaterale în domeniul asistenŃei judiciare în materie
civilă sau comercială, transmiterea cererilor de asistenŃă judiciară având ca obiect
comunicarea/notificarea unor acte judiciare şi extrajudiciare se efectuează:
57
• fie în baza ConvenŃiei de la New York;
• fie în baza convenŃiei/tratatului bilateral (în funcŃie de opŃiunea statului - parte), dar
cu respectarea întocmai a procedurii prevăzute de convenŃia/tratatul respectiv.
În domeniul recunoaşterii şi executării hotărârilor judecătoreşti în materia
obŃinerii pensiei de întreŃinere se mai aplică prevederile convenŃiilor/tratatelor
bilaterale încheiate de România cu următoarele state care nu sunt parte la ConvenŃia
de la New York: Albania, Bulgaria, Coreea de Nord, Egipt, Moldova, Mongolia,
Rusia, Siria.
După aderarea la UE si până la 01.01.2008 România a aplicat Regulamentul
nr. 44/2001 din 22 decembrie 2000 privind competenŃa, recunoaşterea şi
executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială şi Regulamentul
Consiliului (CE) nr. 805/2004 din 21 aprilie 2004 privind stabilirea unui titlu
executoriu european pentru creanŃele necontestate cu statele membre UE (cu
excepŃia Danemarcei): Austria, Belgia, Marea Britanie, Cipru, Cehia, Estonia,
Finlanda, FranŃa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxembourg,
Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria.
Anexele Regulamentelor cuprind mai multe formulare tip de cereri care se vor
transmite direct între instanŃe. Calea de transmitere şi adresa organului primitor se
determină cu ajutorul atlasului judiciar.
http://ec.europa.eu/justice_home/judicialatlascivil/html/index_en.htm
După 01.01.2008 statele membre aplică Regulamentul Parlamentului Euro-
pean şi al Consiliului privind competenŃa, legea aplicabilă, recunoaşterea şi
executarea hotărârilor şi cooperarea în materia obligaŃiilor de întreŃinere
(proiectul se află în stadiu avansat de negociere).
Regulamentul II de la Bruxelles (Regulamentul Consiliului (CE) Nr.
2201/2003 din 27 noiembrie 2003 cu privire la jurisdicŃia, recunoaştere şi
executarea hotărârilor în domeniul matrimonial şi al răspunderii părinteşti,
care a abrogat Regulamentul (CE) Nr. 1347/2000) nu se aplică obligaŃiilor de
întreŃinere
ObligaŃiile de întreŃinere şi răspunderea părintească sunt adesea rezolvate în
aceeaşi acŃiune legală. ObligaŃiile de întreŃinere nu sunt, totuşi, acoperite de
Regulament, având în vedere că sunt deja guvernate de Regulamentul I de la
Bruxelles. În general, o instanŃă care este competentă conform Regulamentului va
avea cu toate astea competenŃă de a hotărî asupra problemelor de întreŃinere prin
aplicarea articolului 5(2) din Regulamentul I de la Bruxelles. Această dispoziŃie
permite unei instanŃe care este competentă să se ocupe de o problemă de răspundere
părintească şi de a decide cu privire la întreŃinere dacă această chestiune este
auxiliară problemei de răspundere părintească. Deşi cele două probleme ar fi
rezolvate în aceeaşi acŃiune, hotărârea rezultantă va fi recunoscută şi intrată în
vigoare conform unor reguli diferite. Partea hotărârii cu privire la întreŃinere ar fi
recunoscută şi intrată în vigoare într-un alt stat membru conform regulilor din
Regulamentul I de la Bruxelles, pe când partea hotărârii cu privire la răspunderea
părintească ar fi recunoscută şi intrată în vigoare conform regulilor noului
Regulament II de la Bruxelles.
58
 C) ÎncuviinŃarea copilului din afara căsătoriei de a purta numele părintelui faŃă
de care şi-a stabilit filiaŃia (art.64 C.fam)
D) Modificarea măsurilor privitoare la drepturile şi obligaŃiile dintre părinŃii
divorŃaŃi şi copiii lor,dacă împrejurările avute în vedere la luarea acestor măsuri s-au
schimbat (art.44 C.fam). InstanŃa judecătorească decide cu ascultarea autorităŃii
tutelare şi a copilului dacă a împlinit 14 ani.
E) Stabilirea locuinŃei copilului în cazul în care părinŃii nu locuiesc împreună şi
nu se înŃeleg cu privire la locuinŃa acestuia (art.100 C.fam). InstanŃa decide cu
ascultarea autorităŃii tutelare şi a copilului dacă a împlinit 10 ani.
F) Decăderea părintelui din drepturile părinteşti, dacă sunt îndeplinite condiŃiile
art.109 C.fam., ori cele ale art.64 lit.d şi art.71 din C.pen.
În cazul neîndeplinirii culpabile a obligaŃiilor părinteşti, părintele este
sancŃionat cu decăderea din drepturile părinteşti. Astfel, conform art.109 din Codul
familiei „dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului este primejduită prin felul
de exercitare a drepturilor părinteşti, prin purtare abuzivă sau prin neglijentă gravă
în îndeplinirea îndatoririlor de părinte, ori dacă educarea, învăŃătura sau pregătirea
profesională a copilului nu se face în spirit de devotament faŃă de România, instanŃa
judecătorească, la cererea autorităŃii tutelare, va pronunŃa decăderea părintelui din
drepturile părinteşti. Citarea părinŃilor şi a autorităŃii tutelare este obligatorie”.
Decăderea din drepturile părinteşti nu scuteşte pe părinte de a da întreŃinere
copilului. Potrivit art.111 din Codul familiei, autoritatea tutelară, este autorizată să
permită părintelui decăzut din drepturile părinteşti să păstreze legături cu copilul,
afară numai dacă prin aceste legături, creşterea, educarea, învăŃătura sau pregătirea
profesională a copilului ar fi primejduită.
InstanŃa va reda părintelui decăzut din drepturile părinteşti exerciŃiul acestor
drepturi dacă au încetat împrejurările care au dus la decădere.
G) Redarea exerciŃiului drepturilor părinteşti, dacă au încetat împrejurările care
au impus această măsură(art.112 C.fam.)
H) SoluŃionarea neînŃelegerilor dintre părinŃi cu privire la modalitatea de
exercitare a dreptului pe care îl are părintele căruia nu i s-a încredinŃat copilul de a
avea legături personale cu acesta .
În această materie instanŃele naŃionale au reŃinut în decizii de speŃă următoarele:
- nu constituie un motiv, pentru a refuza dreptul bunicilor de a menŃine legăturile
personale cu minorul, faptul că aceştia domiciliază în altă localitate;
- constituie o încălcare a drepturilor copilului, respingerea cererii privind stabi-
lirea unui program de vizitare formulată de părintele căruia nu i-a fost încre-
dinŃat minorul, pe considerentul că acesta domiciliază în străinătate;
- refuzul tatălui de a permite deplasarea minorului în străinătate în scopul de a se
stabili acolo, cu mama sa căreia i-a fost încredinŃat, constituie, în opinia CurŃii
de Apel Alba Iulia, un abuz de drept, prin aceasta încălcăndu-se dreptul
copilului de a menŃine legătura cu familia (dec.civ.nr.59/2006);
- stabilirea unui program de vizitare de 6 săptămăni în vacanŃa de vară, pentru mi-
noră nu este de natură să corespundă interesului superior al acesteia, perioada fi-
ind prea lungă, putând perturba fetiŃa (dec.civ. nr.52/2006 a CurŃii de Apel Iaşi).

59
 Exercitarea efectivă a drepturilor părinteşti (executarea hotărârilor
judecătoreşti prin care se consacră unul dintre drepturile părinteşti) în lumina
C.E.D.O (ConveŃia Europeană pentru Drepturile Omului).

În acest tip de cauze, după ce unul dintre părinŃi a obŃinut un drept părintesc, de
regulă, printr-o hotărâre a unei instanŃe judecătoreşti, întâmpină dificultăŃi în
exercitarea dreptului efectiv, ceea ce înseamnă o neexecutare a titlului executoriu.
Asemănătoare cu cauzele în care statul trebuie să acŃioneze în concret pentru a
permite menŃinerea legăturii dintre părinŃi şi copil, deoarece acesta se află în
plasament, deci în îngrijirea statului, aceste cauze sunt diferite totuşi, deoarece
„debitorul” obligaŃiei de a permite exercitarea dreptului este o persoană fizică.
Intervine aşadar efectul pe care ConvenŃia îl poate avea între persoane de drept
privat. Statul nu mai răspunde direct pentru acŃiunile sale, ci pentru neîndeplinirea
obligaŃiilor pozitive ce îi revin.
În ceea ce priveşte rolul părŃilor în procedurile de executare, Curtea consideră
că iniŃiativa în urmărirea (continuarea) executării silite, trebuie să revină
autorităŃilor naŃionale din momentul în care reclamantul a prezentat aceste dovezi
cu privire la nerespectarea drepturilor sale.
În privinŃa executării unor hotărâri judecătoreşti privind drepturile legate de
copii împotriva României, amintim trei hotărâri judecătoreşti: Ignaccolo-Zenide,
Pini şi Bertani, Manera şi Atripaldi, Monory.
În concluzie, este posibil ca sugestiile de bune practici care le oferă acest ma-
terial, să nu fie împărtăşite sau după un timp să fie contrazise de noi reglementări
legislative, de alte opinii majoritare din jurisprudenŃă sau de norme comunitare
ce vor fi asimilate de dreptul intern. Un lucru însă e cert: în sala de judecată
rămâne un copil, pentru care, cu toŃii - autorităŃi, instituŃii, persoane - trebuie să
depunem eforturi să remediem, să eliminăm situaŃia defavorabilă în care se află
şi să-l asigurăm că nu este ignorat, deci contează şi că este unic, deci important.

60
Anexe

Anexa 1. Ancheta Socială

Persoana care completează ancheta socială

Nume

FuncŃia

InstituŃia

Data întocmirii

Sursa sesizării

Alte surse de informare (materiale accesate, cine a fost întâlnit şi când)

Detalii privind copilul

Nume
Data naşterii
Locul naşterii
Adresa de domiciliu

Adresa de rezidenŃă

Religie
Origine etnică
PărinŃi
Mama Tatăl
Nume Nume
Adresa de domiciliu Adresa de domiciliu

Adresa de rezidenŃă Adresa de rezidenŃă

Data naşterii Data naşterii

Locul naşterii Locul naşterii
Religie Religie
Origine etnică Origine etnică
OcupaŃia OcupaŃia
Locul de muncă Locul de muncă

AlŃi membri ai familiei (fraŃi, surori, alte persoane care locuiesc cu copilul)
Nume RelaŃia faŃă de copil Data naşterii

SituaŃia economico-socială a familiei

Climatul familial

ReŃeaua socială/legătura cu comunitatea

61
SituaŃia economică (venit etc.)

EducaŃia copilului/copiilor

LocuinŃa (condiŃii sanitare, mobilă, utilităŃi etc.)

Satisfacerea nevoilor medicale

Istoric familial relevant

Descrierea problemei/problemelor copilului/familiei

Prezentarea situaŃiilor/evenimentelor

Identificarea nevoilor

Sumar al concluziilor asistentului social

Recomandările asistentului social

Semnătura Data
asistentului social
Semnătura şefului Data
de serviciu

62
Anexa 2. Planul de servicii

JudeŃul .....................................................
Serviciul public de asistenŃă socială al Primăriei ..........
DirecŃia generală de asistenŃă socială şi protecŃia copilului
a sectorului ...................................... Bucureşti

PLANUL DE SERVICII

Numele şi prenumele copilului ............................................

CNP ......................................................................
Mama .....................................................................
Tata .....................................................................
Reprezentantul legal al copilului ........................................
Domiciliul ...............................................................
Data realizării/revizuirii Planului de servicii ..........................
Dosar nr./data ...........................................................
Motivul întocmirii/revizuirii Planului de servicii .......................
Responsabilul de caz prevenire ...........................................
Managerul de caz care asigură coordonarea metodologică a responsabilului de
caz prevenire .............................................................
..........................................................................
Membrii echipei şi instituŃia din care provin ............................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................

PrestaŃii

Tipul Cuantumul/ Autoritatea Data Perioada

cantitatea locală/instituŃia/ începerii de acordare
OPA responsabilă

Servicii pentru copil

Tipul InstituŃia Obiective Data Perioada de Responsabil

responsabilă generale începerii desfăşurare de
intervenŃie/
persoana
responsabilă
Prevenirea separării
copilului de părinŃi
EducaŃie formală şi
nonformală/informală
Sănătate

Reabilitare

Altele

63
Servicii pentru familie

Tipul InstituŃia Obiective Data Perioada de Responsabil

responsabilă generale începerii desfăşurare de
intervenŃie/
persoana
responsabilă
Prevenirea separării
copilului de părinŃi
EducaŃie formală şi
nonformală/informală
Sănătate

Reabilitare

Altele

Servicii pentru persoana faŃă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament

Tipul InstituŃia Obiective Data Perioada de Responsabil

responsabilă generale începerii desfăşurare de
intervenŃie/
persoana
responsabilă
Prevenirea separării
copilului de părinŃi
EducaŃie formală şi
nonformală/informală
Sănătate

Reabilitare

Altele

ObservaŃii ...............................................................

Responsabil de caz prevenire,

..................................
Membrii echipei,
..................................

64
Anexa 3. Planul individualizat de protecŃie

JudeŃul/Sectorul ............................................
DirecŃia generală de asistenŃă socială şi protecŃia copilului
sau organism privat acreditat ...............................

PLANUL INDIVIDUALIZAT DE PROTECłIE

Numele şi prenumele copilului ............................................

CNP ......................................................................
Cererea pentru instituirea unei măsuri de protecŃie specială nr./data ...................., efectuată de
...........................................
Referire din partea ......................................................
Obiectivul general .......................................................
Finalitatea ..............................................................
Măsura de protecŃie ......................................................
În baza Hotărârii (Comisia pentru protecŃia copilului/instanŃa judecătorească) .................................
nr./data ...................
InstituŃia/Persoana responsabilă pentru aplicarea măsurii de protecŃie
..........................................................................
Reprezentantul legal al copilului ........................................
Domiciliul ...............................................................
Data realizării/revizuirii Planului individualizat de protecŃie ..........
Dosar nr./data ...........................................................
Manager de caz ...........................................................
Delegarea totală/parŃială a responsabilităŃilor către responsabilul Planului de intervenŃie specifică (PIS)
...............................................
Schimbarea managerului de caz (motive) ...................................
Membrii echipei şi instituŃia din care provin ............................

PrestaŃii

Tipul Cuantumul/ Autoritatea locală/instituŃia/ Data Perioada

cantitatea OPA responsabilă începerii de acordare

Servicii pentru copil

Tipul InstituŃia Obiective Data Perioada Responsabil de

responsabilă generale începerii de caz protecŃie
desfăşurare specială/
persoana
responsabilă
ProtecŃia copilului
EducaŃie formală şi
nonformală/informală
Sănătate
Reabilitare
Socializare şi petrecere a
timpului liber
MenŃinerea legăturilor cu
familia
Dezvoltarea deprinderilor

65
de viaŃă
Reintegrarea în familie
Altele

Servicii pentru familie

Tipul InstituŃia Obiective Data Perioada de Responsabil

responsabilă generale începerii desfăşurare de caz
protecŃie
socială/
persoana
responsabilă
ProtecŃia copilului
EducaŃie formală şi
nonformală/informală
Sănătate

Reabilitare

Altele

Servicii pentru persoana faŃă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament

Tipul InstituŃia Obiective Data Perioada de Responsabil

responsabilă generale începerii desfăşurare de caz
protecŃie
socială/
persoana
responsabilă
ProtecŃia copilului
EducaŃie formală şi
nonformală/informală
Sănătate

Reabilitare

Altele

ObservaŃii ...............................................................

Manager de caz,
..........................................
Membrii echipei:
..........................................
..........................................
Şef compartiment,
..........................................
Directorul instituŃiei responsabile,
..........................................

66
Anexa 4

I. INFORMAłII GENERALE

1. COPILUL
Nume .....................................................................
Prenume ..................................................................
Sex ......................................................................
Data şi locul naşterii ...................................................
Rangul ...................................................................
Domiciliul ...............................................................

2. MEMBRII FAMILIEI BIOLOGICE SAU AI FAMILIEI ÎN CARE VA FI

INTEGRAT COPILUL

Nume şi prenume Data naşterii OcupaŃie Adresa ObservaŃii

3. RELAłIA COPILULUI CU FAMILIA BIOLOGICĂ

3.1. Familia vizitează copilul:
- săptămânal/lunar/trimestrial/anual/deloc
- observaŃii:
.................................................................................................................................................................

3.2. Familia telefonează/scrie copilului:

- săptămânal/lunar/trimestrial/anual/deloc
- observaŃii:
.................................................................................................................................................................

3.3. Copilul merge în familie:

- săptămânal/lunar/trimestrial/anual/deloc
- observaŃii:
.................................................................................................................................................................

3.4. Copilul scrie/telefonează familiei:

- săptămânal/lunar/trimestrial/anual/deloc
- observaŃii:
.................................................................................................................................................................

3.5. Serviciul rezidenŃial/familia extinsă/familia substitutivă este în relaŃie cu familia biologică

(specificaŃi tipul de relaŃie):
.................................................................................................................................................................

3.6. Alte persoane decât familia biologică care manifestă interes faŃă de copil (de exemplu: alte
rude, vecini etc.); specificaŃi cine şi în ce fel
.................................................................................................................................................................

II. EVALUAREA PSIHICĂ ŞI FIZICĂ A COPILULUI

1. Dezvoltare fizică/motricitate
.................................................................................................................................................................

67
 2. Autoîngrijire (alimentaŃie, îmbrăcare, igienă)
.................................................................................................................................................................

3. Dezvoltare cognitivă (inclusiv aspecte legate de identitatea de sine, aptitudini şi interese, valori)
.................................................................................................................................................................

4. Dezvoltare socio-afectivă (inclusiv modalităŃi de relaŃionare cu celelalte persoane, atitudinea faŃă

de propria persoană, încrederea în sine)
.................................................................................................................................................................

5. Limbaj (comunicare verbală şi nonverbală)

.................................................................................................................................................................

ObservaŃii
.................................................................................................................................................................

III. EVALUAREA FAMILIEI BIOLOGICE SAU A FAMILIEI ÎN CARE VA

FI INTEGRAT COPILUL

1. Pentru fiecare membru al familiei se evaluează următoarele aspecte:

Dezvoltare cognitivă
Dezvoltare socio-afectivă
RelaŃiile cu ceilalŃi membri ai familiei
Atitudini şi comportamente faŃă de copilului care urmează să fie reintegrat/integrat
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................

2. Resursele familiei pentru o integrare armonioasă a copilului

.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................

3. ObservaŃii
.................................................................................................................................................................

IV. COMENTARII

.................................................................................................................................................................

V. PROPUNERI
.................................................................................................................................................................

Psiholog (nume şi prenume): ..............................................

Data finalizării evaluării: ....................................................
Semnătura: ..........................................................................

68
Anexa 5 Surse de informaŃii în domeniul protecŃiei copilului şi familiei

Site-uri internet
Autoritatea NaŃională www.copii.ro
pentru ProtecŃia Drepturilor Copilului
Proiectul Phare pentru Drepturile Copilului www.drepturilecopiilor.ro
(Drepturile copiilor sunt lege!)
Programul Phare "Copiii mai întâi" www.childrenfirst.ro
Ministerul Muncii, SolidarităŃii Sociale şi Familiei www.mmssf.ro
Ministerul EducaŃiei şi Cercetării www.edu.ro
Ministerul SănătăŃii www.ms.ro
Autoritatea NaŃională pentru Persoane cu Handicap www.anph.ro
AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Familiei www.anpf.ro
Ministerul AdministraŃiei şi Internelor www.mai.qov.ro
UNICEF http://www.unicef.org/romania/activities.html
AsociaŃia NaŃională a Birourilor de Consiliere www.robcc.ro
pentru CetăŃeni
Programul de dezvoltare instituŃională a serviciilor http://users.skynet.be/sky53820/RO/index1.htm
sociale din România

BIBLIOGRAFIE

1. Emese, Florian, Dreptul familiei, edit. C.H.BECK, Bucureşti, 2006.

2. Imbrescu, Ion, Tratat de dreptul familiei, Edit. LUMINA LEX, Bucureşti, 2006.
3. Bacaci, Alexandru, Dumitrache, Viorica Claudia, Dreptul familiei, ediŃia 5, edit.
C.H.BECK, Bucureşti, 2006.
4. Filipescu, Ion.P., Filipescu,Andrei I., Tratat de dreptul familiei, Bucureşti, 2007
5. Tăbărcă,Mihaela, Drept procesual civil, vol. I, edit. Universul Juridic, Bucureşti, 2005.
6 . UNICEF, Manual pentru Implementarea ConvenŃiei cu privire la drepturile copilului,
Editura Vanemonde, 2004, ediŃie revizuită.
7. Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Drepturilor Copilului, Rolul Judecătorilor şi
Procurorilor în ProtecŃia şi promovarea Drepturilor Copilului, Editura Trei, Bucureşti,
2006; www.copii.ro.
8. UNICEF, Manual pentru Implementarea Legii nr.272/2004 privind protecŃia şi
promovarea drepturilor copilului, Editura Vanemonde, Bucureşti, 2006;
9. Filipescu, Ion.P., Filipescu, Andrei I., AdopŃia, EdiŃia a III-a , Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2005.
10. Centrul de Resurse Juridice, Evaluarea sistemului de justiŃie restaurativă din România,
Editura Oscar Print, Bucureşti, 2004.
11. Ministerul JustiŃiei – www.just.ro
12. Oficiul Român pentru AdopŃii – www.adoptiiromania.ro

69
13.ReŃeaua Judiciară Europeană în materie civilă şi comercială:
http://ec.europa.eu/civiljustice/
14. Avocatul Poporului – www.avp.ro
15. Institutul NaŃional al Magistraturii – www.inm-lex.ro
16. Smarandache, Carmen, Dreptul familiei şi protecŃia minorilor-Curs de formare
formatori, 2008
Webografie
http://wwu7.ncrel.org/sdrs/ai"eas/issue/students/learning/ http://www. 1 educat.ro
http:/M^;w.unesco.org/educatiori/pe^rtal/e_learning/index.shtml.
http://www.imibuc.ro/eBooks/StiinteEDU http://www. crips.ro/ghid- formator.html
http://www.dca.gov.uk/judicial/faqs.htm
http://www.dca.gov.uk/magistrates/candidates/training.htm
http://www.jsboard.co.uk/tribunals/ttp/2006/ttp_08.htm
http://theworldcafe.com/knowhow.html
http://www.criticalthinking.org/resources/articles/ct-moral-integrity.shtml
http://www.ajs.org/js/materials.htm
http://www.lawnerds.com/info/sitemap.html

70
 Evaluarea copiilor şi pregătirea acestora
pentru abordarea sistemului de justiŃie

Diana Muntean*

Evaluarea copiilor este o componentă importantă în cadrul procesului de luare a

deciziilor în cazurile de divorŃ, în special atunci când se pune problema custodiei
copiilor. O schemă generală trebuie avută în considerare atunci când se ia o decizie,
urmărim mai multe aspecte: protejarea copiilor, evaluarea impactului pe care
trauma a produso asupra sa, recuperarea terapeutică şi evitarea punerii în pericol
ulterior sau retraumatizării. În România aceste aspecte sunt uneori trecute în
subsidiar, deciziile având la bază mai degrabă o evaluare exclusivă (relativ mai facil
de probat) a condiŃiilor materiale pe care părintele le poate oferi copiilor, în
detrimentul considerării pericolului pe care un părinte violent îl poate constitui
afectând dezvoltarea normală a copilului – în special atunci când nu se raportează în
mod explicit situaŃii de violenŃă ca motivaŃie pentru divorŃ.
Ca o bună practică a evaluării se recomandă, executată de către specialişti, câte
trei sesiuni de 45-50 de minute pe şedinŃă pentru a realiza evaluarea, cu
aprofundarea următoarelor arii:
1) Istoria dezvoltării copilului înainte şi după traumă;
2) Observarea interacŃiunii dintre părinte şi copil;
3) Nararea experienŃelor traumatice de către copil prin intermediul jucăriilor,
desenului, povestirilor şi altor materiale evocative.

În mod optimal, evaluarea va creiona o perspectivă comprehensivă asupra dez-

voltării copilului din punct de vedere al reglării neurofiziologice, funcŃionării
senzoriomotorii, calităŃii relaŃiei cu părinŃii şi alte persoane importante pentru copil,
abilităŃilor lingvistice, nivelului jocului simbolic, al exprimării şi modularea afecte-
lor, ariile de vulnerabilitate şi punctele forte, simptome care preced sau însoŃesc
evenimentele traumatice.
Domeniile asupra cărora se va centra evaluarea:
1) Rezumat asupra circumstanŃelor şi secvenŃelor traumei
- InformaŃiile acurate despre evenimentele traumatice permit înŃelegerea
răspunsurilor copiilor. Aceste informaŃii includ: circumstanŃele traumei,
participanŃii, secvenŃe ale evenimentelor, modul în care copilul a fost
implicat, disponibilitatea părinŃilor şi a altor persoane de ataşament şi
secvenŃele după traumă.

Evenimentele traumatice sunt în general bruşte şi neaşteptate, se produc rapid,

astfel încât diferite persoane implicate pot avea amintiri şi percepŃii diferite asupra
celor întâmplate.

*
Diana Muntean este psiholog, specializat în violenŃă domestică, preşedinta AsociaŃiei Române pentru
Terapia şi Studiul Traumei (ARTEST).
71
 2) FuncŃionarea emoŃională, socială şi cognitivă a copilului

Evaluarea trebuie să includă o perspectivă asupra funcŃionării copilului înainte

şi după traumă, în scopul determinării impactului asupra dezvoltării copilului.
Răspunsul copilului la traumă poate fi influenŃat şi de caracteristicile sale
temperamentale. Spre exemplu, copiii mai timizi/rezervaŃi tind să răspundă la
traumă prin comportamente internalizate cum ar fi răcirea afectivă, izolare socială,
anxietate de separare şi frici.
În contrast, copiii foarte activi sunt înclinaŃi să răspundă prin comportamente
externalizate cum ar fi neglijenŃa, accesele de furie, agresivitatea şi ostilitate. Copiii
mici pot manifesta co-ocurenŃa simptomelor externalizate şi pot alterna episoadele
de „agăŃare” cu frică şi episoade de furie şi sfidare.
Deoarece comportamentele externalizate tind să fie mai frecvent raportate decât
simptomele de anxietate şi depresie, evaluarea trebuie să caute probe sistematice
pentru comportamentele internalizate cînd părinŃii sau îngrijitorii raportează agre-
sivitate, sfidare sau noncomplianŃa copilului în timpul procesului de referire şi
evaluare.
Nivelul funcŃionării emoŃionale şi sociale este manifestat de copil prin calitatea
ataşamentului pentru părinŃi, aria de afectivitate orientată către alte persoane,
capacitatea de a face faŃă cerinŃelor vârstei sale. Există variaŃii culturale în valoarea
pe care părinŃii o alocă funcŃionării autonome a copiilor şi deasemenea tendinŃe în
folosirea părinŃilor ca bază de ataşament pentru copii în încercarea lor de a tolera
frustrările cotidiene.
Dezvoltarea cognitivă a copilului mic este strâns legată de funcŃionarea sa
socială şi emoŃională. ExperienŃele traumatice pot deregla capacitatea copilului de
învăşare fie temporar, fie pe termen lung, prin mecanisme ca hipervigilenŃa,
reducerea capacităŃii exploratorii, interpretări eronate sau ostilitate orientată către
ceilalŃi, agresivitate – în scopul autoprotejării – sau frici generalizate şi preocupări
excesive spre sine astfel încât atenŃia sa este consumată în detrimentul explorării
mediului. Afectele negative la copil se pot manifesta ca ambivalenŃă, rejectare, furie
şi retragere emoŃională faŃă de părinŃi sau îngrijitori, confirmând tendinŃa copilului
la neîncredere în ceilalŃi şi întărind astfel acele componente psihologice care
interferează cu învăŃarea şi formele de adaptare sănătoasă la mediu.
FuncŃionarea cognitivă se prijină pe capacitatea copilului de reamintire. Contrar
credinŃelor populare că cei mici nu-şi pot reaminti evenimente, studiile arată că sunt
capabili să encodeze şi reamintească experienŃele timpurii.
Din perspectivă clinică, fără îndoială că un eveniment traumatic poate fi
considerat memorabil pentru că este unic, dramatic şi declanşează emoŃii intense.
Unele studii clinice relevă faptul că, odată ce achiziŃionează limbajul, copiii sunt
capabili să nareze evenimentele traumatice pe care le-au trăit în perioada
preverbală, şi că produc puneri în scenă comportamentale chiar în absenŃa
narativului verbal (Gaensbauer, 1995, Terr, 1988). Asta nu înseamnă că tot ceea ce
copilul spune sau pune în scenă despre experienŃa traumatică este acurat din punct
de vedere al faptelor petrecute. Distorsiuni şi omisiuni pot apărea datorită diferiŃilor
factori, inclusiv datorită unor neînŃelegeri a scopului acŃiunilor. De exemplu, un

72
sugar sau copil mic poate interpreta o procedură medicală invazivă ca pe un atac
furios asupra sa şi să răspundă prin frică intensă la vederea doctorilor mult timp
după ce procedura s-a încheiat.
Aceste schimbări în funcŃionarea sistemului nervos central (SNC) pot lăsa unui
copil traumatizat sentimentul de anxietate continuă sau amorŃire psihică. De
asemenea pot produce la copil experienŃierea unor frici continue şi generalizate. De
aceea intervenŃiile ar putea avea ca scop restaurarea în copil a unui sentiment al
predicitibilităŃii mediului şi a relaŃiilor interumane, restaurarea încrederii în
propriile simŃuri şi sprijinirea lui în evaluarea realistă a ameninŃărilor.

3) Calitatea relaŃiei cu părinŃii

Evenimentele traumatice pot avea un impact de alienare a relaŃiei părinte-copil.

Copiii mici au expectanŃe adecvate că părinŃii îi protejează în toate circumstanŃele şi
percep experienŃa traumatică astfel ca pe un indicator al incapacităŃii părintelui de al
proteja, ca furios sau indiferent faŃă de copil. Încrederea copilului în părinte ca sursă
de protecŃie şi securitate poate fi afectată pe termen lung, uneori ireversibil,
manifestată prin pierderea sentimentului de intimitate şi comportament afectuos,
sporirea furiei, rejectării, controlului şi comportamentelor punitive orientate către
părinte. Copilul poate să prefere un părinte în detrimentul celuilalt, motiv de
creştere a tensiunilor.
Când trauma este rezultatul unui accident, vina are un efect paradoxal creând în
părinte o diminuare a atenŃiei către nevoile copilului. Anumite procese defensive
pot să apară, cum ar fi negarea, izolarea afectivă, supraidentificarea cu copilul sau
alte mecanisme care interferează cu disponibilitatea emoŃională a părintelui.
Când trauma este produsă de către părinte, de exemplu prin abuz fizic sau
expunerea la violenŃă domestică severă, efectul unui eveniment particular poate fi
amplificat de stresul cauzat de anumite tulburări psihologice, conflictele familiale şi
dereglări în parentare.
RelaŃia părinte-copil poate fi agravată la modul negativ de circumstanŃe externe,
cum ar fi implicarea sistemului de justiŃie sau plasamentul copilului pentru îngrijire
foster.

4) Declanşatori de reamintire

Comportamentul copilului poate fi puternic influenŃat de stimuli care acŃionează

ca triggeri pentru amintirile traumatice, afundând copilul în imagini intrusive sau
alte experienŃe senzoriale ori perceptive. Elementele de reamintire pot să rămână
neidentificate atunci când operează înafara conştiinŃei copilului sau când acesta nu
poate folosi limbajul ca să descrie ce se întâmplă. Stimulii senzoriali pot acŃiona ca
declanşatori pentru răspunsurile de stres când sunt asociaŃi cu stresul secundar
traumei. De exemplu, sirena ambulanŃei sau maşinii poliŃiei, vederea unui poloŃist
sau intrarea în holul unui spital unde copilul a fost dus în urgenŃă, poate afecta
calitatea reamintirii evenimentului traumatic.

73
 5) Continuitate versus tulburarea rutinelor zilnice

Un eveniment traumatic are adesea un efect disruptiv asupra vieŃii familiale.

Rutinele pot fi alterate, incluzând servirea mesei şi ritualurile de adormire care
ancorează copilul într-un sens al predictibilităŃii. Aceste tulburări pot acŃiona ca
stres secundar care amplifică efectele imediate ale evenimentului traumatic,
introducând elemente adiŃionale de incertitudine (Pynoos, Steinberg & Piacentini,
1999). Evaluarea oferă oportunitatea de a strânge informaŃii asupra rutinelor
cotidiene şi abordarea cu părintele a capacităŃii de restaurare a structurii zilelor.

6) CircumstanŃe familiale

Identificarea contextului familial ajută în determinarea ariilor de rezilienŃă şi

vulnerabilitate în recuperarea după traumă. Un eveniment traumatic care survine ca
un episod discret, deşi dăunător în sine, poate fi depăşit dacă copilul este înconjurat
de un mediu familial capabil să furnizeze resurse materiale şi emoŃionale pentru
recuperarea copilului. Alternativ apare situaŃia în care circumstanŃe familiale
stresante copleşesc copilul şi familia. Sărăcia, şomajul, carenŃele în educaŃie sau
probleme de aculturaŃie în familiile de imigranŃi pot duce la inaccesul către servicii
pentru copilul care ar avea nevoie de acestea. În circumstanŃe foarte severe,
traumatizarea copilului este o reflectare a contextului haotic sau periculos în care
trăieşte acesta, cum ar fi abuzul de substanŃe, boli mentale netratate şi neglijarea ori
abuzul copilului. O evaluare atentă a circumstanŃelor familiale este fundamentul
pentru determinarea factorilor protectivi şi de risc în procesul de recuperare şi
tratament al copilului.

Pregătirea copiilor pentru prezentarea în faŃa instanŃelor

şi a sistemului de JustiŃie

Este o fază necesară mai ales în lucrul cu copiii, în special a celor traumatizaŃi,
având mai multe scopuri clar definite: evitarea situaŃiilor de retraumatizare a
copiilor intraŃi în sistemul legal, obŃinerea deschiderii şi cooperării lor, evitarea
“contaminării” memoriei copiilor ca probă (fie generată de stres, de înŃelegeri
eronate, alŃi factori care pot determina distorsiuni).
Astfel literatura de specialitate aduce următoarele aspecte ca relevante:
 Dacă un copil a raportat un abuz, nu poza neîncredere. Îndată ce Ńi-a spus ce
s-a întâmplat, pentru situaŃiile în care a fost victimă, spune-i că nu e vina sa;
 Nu comenta asupra cisrcumstanŃelor sau comportamentului abuzatorului;
 Focalizează-te pe nevoile sale ca victimă.
Facilitează victimei contactul cu sistemul
 Nu negocia „înŃelegeri” cu victima despre elemente ale situaŃiei care presu-
pun modificabilitatea faptelor;

74
  Respectă dorinŃa victimei copil când acesta doreşte nedezvăluirea anumitor
aspecte în faŃa părinŃilor sau altor persoane.
Ce îngreunează contatul victimei copil cu sistemul:
 Când nu cunoaşte cum funcŃionază sistemul sau la ce să se aştepte;
 Să nu aibă control asupra a ceea ce se întâmplă;
 Copil neînsoŃit de către persoanele importante pentru el;
 Călătoria în altă locaŃie pentru a putea fi prezent în faŃa instanŃei;
 Durata de timp cât durează procesele.
Ce îi poate îngrijora pe copii în acest proces:
 Că îl revede pe abuzator;
 Oamenii care îl chestionează;
 Stânjeneala de a vorbi despre abuz;
 Ce să spună atunci când nu ştiu să răspundă la anumite întrebări;
 Cine îi va crede;
 Ce va urma unor ameninŃări care au fost proferate asupra lor;
 Ce se va întâmpla cu mama, tata, etc. ;
 Dacă este luat de acasă şi dacă se va putea reîntoarce.
DA –uri
 Pentru a oferi suport şi sprijin copiilor în sistemul de justiŃie e preferabil ca
acesta să fie însoŃit de o persoană de încredere care să şi cunoască sistemul şi
să-i poată da sprijin în accesarea acestuia şi educarea adulŃilor referitor la
nevoile copiilor;
 Dacă îngrijitorii copilului exprimă îngrijorări referitoare la comportamente
ale copilului (probleme cu somnul, cu alimentaŃia, sănătate etc.) procurorul
şi consilierul copilului să fie informaŃi despre acestea;
 Pentru a facilita contactul cu copilul anumite lucruri sunt relevante de a fi
cunoscute referitoare la acesta, cum ar fi: ce îi place să mănânce? ce prieteni
are? care sunt persoanele preferate în familia sa? s-au produs în viaŃa lui
pierderi sau schimbări majore mai ales în ultimii ani? ce anume speră copilul
să se întâmple?;
 OferiŃi sprijin deasemenea persoanelor adulte care au grijă de copil -
informaŃii despre sistem, ghidare despre cum să protejeze copilul de un
posibil ulterior abuz.
NU-uri
 Nu interoga insistent copilul despre abuz ;
 Nu face comentarii despre abuzator sau membri ai familiei care nu l-au
sprijinit;

75
  Nu promite copilului că abuzatorul va merge la închisoare;
 Nu spune copilului că trebuie să depună mărturie pentru că astfel alŃi copii
vor fi protejaŃi;
 Nu promite copilului că “lucrurile se vor termina în curând” – instanŃele sunt
notorii pentru termenele variabile;
 Dacă copilul a fost luat de acasă spre plasament, nu îi promite că va merge
acasă după ce procesul se va termina.
Ce se poate spune copilului despre instanŃe:
 Ce este tribunalul, judecătoria...care este rolul judecătorului;
 Ce este un martor şi ce face acesta;
 ExplicaŃi copilului cine va fi în sală şi ce se va întâmpla (judecător, procuror,
avocaŃi, etc.).
Ce se poate arăta copilului despre sălile de judecată:
 Unde este sala;
 Se poate face un desen despre aşezarea persoanelor în sală.
ExplicaŃi copilului care sunt regulile în sălile de judecată, cine îl va însoŃi, ce
întrebări i se vor pune:
 că s-ar putea să fie întrebări care îl pot stânjeni sau întrista, dar că e
important ca el să răspundă la toate întrebările;
 dacă nu ştie anumite răspunsuri să nu ghicească şi că nu e nici o problemă să
spună că nu ştie;
 să îşi ia cât timp are nevoie pentru a răspunde;
 că e în regulă în cazul în care nu înŃelege vreo întrebare care îi este adresată,
să spună că nu a înŃeles întrebarea.
Confirmă-i faptul că o persoană curajoasă se află acolo.

Bibliografie:

1. Austin, W. G., Gould, J. W., Exploring Three Functioning in Child Custody

Evaluation for the relocation case: Prediction, Investigation, and Making
Reccomendations for a Long-Distance Parenting Plan, available online at
http://jcc.haworthpress.com, doi: 10.1300/J190v03n03_04, 2006.

2. Cohen, J. A., perel, J. M., DeBellis, M. D., Friedman, M. J., & Putnam, F. W.,
Treating traumatized children: Clinical Implications of the psychobiology of PTSD.
Trauma, Violence and Abuse, 3, 91-108, 2002.

3. Fivush, R., Long-term retention of infant memories. London: Erlbaum, 1994.

76
4. Gaensbauer, T. J. & Siegel, C. H., Therapeutic approaches to posttraumatic stress
disorder in infant and toddlers, in Infant Mental Health Journal, 16(4), 292-305,
1995.

5. Horn, P. Van, Hitchens, D. J., Partnership for Young Children in Court: How
Judges shape Collaboration Serving Traumatized Children. In Osofsky, J (ed.),
“Young Children and Trauma” – Guilford Press, New York, 2007.

6. Heim, Chr., Nemeroff, Ch. B., The Role of Childhood Trauma in the Nurobiology
of Mood and Anxiety Disorders: Preclinical and Clinical Studies. In “Biological
Psychiatry”; 49: 1023-1039, 2001.

7. Kolk, Bessel A. Van, Psychobiology of Posttraumatic Stress Disorders, in

Textbook of Biological Psychiatry, ed. Panksepp, J., Wiley & Sons Publ., 319-338,
2004.

8. Kolk, Bessel A. Van, Fishler, R., Dissociation and the fragmentary nature of
traumatic memories: Overview and exploratory study, in J. Trauma Stress; 9: 505-
525, 1995.

9. Luby, J. L. (ed.), Handbook of Preschool Mental Health. Development, Disorders,

and Treatment, Guilford Press, New York – London, 2006

10. Newport, D. J., Nemeroff, Ch. B., Neurobiology of Posttraumatic Stress Disorder,
Focus, vol. I, No. 3:313-321, 2003.

11. Osofsky, J. D. (ed.), Young Children and Trauma. Intervention and Treatment,
Guilford Press, New York – London, 2007

12. Pynoos, R. S., Steinberg, A. M., & Piacentini, J. C., A developmental

psychopathology model of childhood traumatic stress and intersection with anxiety
disorders, in Biological Psychiatry, 46, 1542-1554, 1994.

13. Wilmshurst, L., Psihopatologia Copilului. Fundamente, Iasi, Ed. Polirom, 2007

77
 Memoria - elemente generale, particulare situaŃiei traumatice
şi psihopatologice

Cătălin Luca∗

1. ConsideraŃii generale asupra memoriei.

Orice comportament uman este inexorabil legat de trecutul său, efectele
cumulative ale experienŃei trecute se află la originea cunoştinŃelor noastre, a
capacităŃilor de comunicare prin limbaj, a modelelor de relaŃii sociale, a
individualităŃilor, a competenŃei de a opera sau funcŃiona fără ca atenŃia să fie
constant solicitată88.
Memoria este definită de Marele DicŃionar de Psihologie Larousse ca fiind
„capacitatea unui sistem de procesare, natural sau artificial, de a encoda informaŃia
extrasă din experienŃa lui cu mediul, de a stoca într-un format adecvat şi apoi de a
recupera şi utiliza în acŃiunile sau operaŃiunile pe care le efectuează”89.
În realizarea procesului de memorare au fost identificate trei stadii90 implicate
astfel: stadiul encodării, stadiul stocării şi stadiul reactualizării informaŃiilor.
Pentru a observa procesul de formare a memoriei prin cele trei stadii, putem să
le exemplificăm folosind o experienŃă comună. Să presupunem că într-o dimineaŃă,
în biroul dumneavoastră, cunoaşteŃi o nouă persoană implicată în dosarul pe care îl
instrumentaŃi. Pe aceasta o cheamă Cristian Brăduleanu. În după-amiaza aceleiaşi
zile, la sala de sport, reîntâlniŃi persoana în postura de antrenor şi-i ve-Ńi spune: „Tu
eşti Cristian Brăduleanu, ne-am întâlnit azi dimineaŃă”. Vom observa procesul prin
care dumneavoastră v-aŃi adus aminte foarte clar numele persoanei nou cunoscute.
Atunci când aŃi făcut cunoştinŃă cu Cristian Brăduleanu aŃi introdus în memorie
numele acestuia. Acest proces s-a realizat transformând undele sonore care
conŃineau numele persoanei, într-un tip de cod sau reprezentare acceptată de
memorie, această reprezentare s-a plasat apoi în memorie. Acest stadiu se numeşte
encodare.
În al doilea stadiu aŃi reŃinut numele persoanei, adică aŃi reŃinut informaŃia
encodată pe parcursul perioadei scurse dintre cele două întâlniri, acest stadiu poartă
denumirea de stocare a informaŃiei.
În fine, în cel de-al treilea stadiu, aŃi readus numele din stocaj, în momentul
celei de-a doua întâlniri. Acest stadiu se numeşte stadiul reactualizării.
Din perspectiva perioadei de timp în care informaŃia este menŃinută în memorie
,unii autori91 împart memoria în memoria de scurtă durată şi memoria de lungă
durată. Astfel, memoria de scurtă durată este activă timp de câteva secunde, maxim
câteva minute cee ce înseamnă o capacitate de stocare a memoriei foarte limitată în

∗
Cătălin Luca este psiholog specializat în psihologie judiciară şi director executiv la AsociaŃia Alternative Sociale.
88
Larousse, Marele DicŃionar al Psihologiei,Editura Trei, 2006, p.739.
89
Idem.
90
R. L.Atkinson, R.C. Atkinson, E. E.Smith, D. J. Bem, Introducere în psihologie, Editura Tehnică, 2002, p.343.
91
H. R. Schaffer, Introducere în psihologia copilului, Editura ASCR, 2005, p.249.
78
timp, adică 7 plus - minus 2 itemi. Aceasta este alcătuită din trei componente92: un
depozit vizual-spaŃial, care este responsabil de informaŃia primită pe calea
sistemului vizual, un depozit fonologic, care se limitează la informaŃia auditivă, o
componentă executivă centrală, care îndeplineşte funcŃii de nivel mai înalt, cum ar
fi coordonarea informaŃiei care trece prin sistemul de scurtă durată şi aplicarea
repetiŃiei sau alte strategii.
Memoria de scurtă durată a mai fost denumită ca „spaŃiu de lucru” mental
pentru rezolvarea anumitor probleme, cum ar fi calculul aritmetic mental şi
răspunsurile legate de textul citit. Cu toate acestea memoria de scurtă durată nu pare
a fi implicată în înŃelegerea frazelor relativ simple93.
Uitarea în memoria de scurtă durată94 apare din două cauze: fie atunci când se
atinge limita memoriei de scurtă durată, adică un item nou poate pătrunde în
memoria de scurtă durată doar prin înlocuirea unuia vechi, fie că informaŃia se
stinge cu trecerea timpului.
Memoria de lungă durată primeşte informaŃia reŃinută în memoria de scurtă
durată şi o poate reŃine luni de zile, ani sau o viaŃă întreagă, cum ar fi spre exemplu
amintirile din copilăria unui adult. InformaŃia din memoria de lungă durată este
encodată în mod principal în funcŃie de semnificaŃia informaŃiei, deşi uneori codăm
la fel de bine şi alte aspecte. Putem memora de exemplu poezii şi să le recităm
cuvânt cu cuvânt. În această situaŃie a fost codată nu numai semnificaŃia poeziei ci
şi cuvintele în sine. În memoria de lungă durată poate fi folosit codul acustic, spre
exemplu sunetul unei voci anume, impresiile vizuale, gustul şi mirosul.
Diferit de memoria de scurtă durată, uitarea din memoria de lungă durată rezultă
dintr-o pierdere a accesului la informaŃie, decât dintr-o pierdere a informaŃiei în
sine. O memorie săracă reflectă un eşec de rectualizare şi nu unul de stocaj.
Plastic exprimat, a încerca să reactualizezi un item din memoria de lungă durată
este ca şi cum ai încerca să găseşti o carte într-o bibliotecă mare. Faptul că nu vei
găsi cartea nu înseamnă că ea nu există în bibliotecă, ci poate că o cauŃi într-un loc
greşit sau poate că este pur şi simplu înregistrată greşit, deci este inaccesibilă.
Reactualizarea informaŃiilor din memoria de lungă durată se va face cu atât mai
uşor cu cât materialul supus encodării este mai bine organizat. Este mult mai uşor să
ne amintim o listă de nume sau cuvinte dacă am encodat informaŃia în categorii, iar
apoi o reactualizăm categorie cu categorie95.
De exemplu să presupunem că a-Ńi participat la un seminar cu tema justiŃia
juvenilă, seminar la care au mai participat alături de judecători, procurori, poliŃişti,
psihologi şi asistenŃi sociali. Când veŃi încerca, mai târziu, să vă amintiŃi numele lor,
ar fi mai bine dacă iniŃial veŃi organiza informaŃia cu privire la profesie. Apoi vă
veŃi pune întrebarea: Cine erau procurorii pe care i-am întâlnit? Dar psihologii? etc.
Un al doilea factor care favorizează reactualizarea informaŃiei este contextul în
care a fost encodată şi stocată informaŃia. De exemplu, abilitatea de reactualizare a
numelor colegilor din clasa a VIII-a s-ar îmbunătăŃi considerabil dacă veŃi merge pe

92
R. L.Atkinson, R.C. Atkinson, E. E.Smith, D. J. Bem, op. cit.p.387.
93
Ibidem
94
Ibidem
95
R. L.Atkinson, R.C. Atkinson, E. E.Smith, D. J. Bem, op. cit, p.363.
79
coridoarele şcolii generale. Aceeaşi situaŃie este şi cu abilitatea de a reactualiza un
moment emoŃionant petrecut cu prietenii din copilărie, care va fi mai mare dacă vă
veŃi întoarce la locul unde s-a petrecut întâmplarea.
Efectele contextului ambiental asupra reactualizării au fost studiate de
D.R.Gooden şi A.D. Baddeley96 în 1975 astfel: un grup de scafandri de mare
adâncime au învăŃat o listă de cuvinte în diferite medii ambientale, în timp ce erau
pe plajă, un alt grup de scafandi au învăŃat lista în timp ce se aflau la 4-5 metri sub
apă. Ulterior fiecare grup de scafandri a fost împărŃit în jumătate şi scafandrii au
încercat să-şi amintească cuvintele învăŃate fie în acelaşi mediu fie într-un mediu
diferit. Nu s-a constatat nici un efect general al faptului că iniŃial scafandrii au
învăŃat cuvintele pe plajă sau sub apă. Dar scafandrii care au fost testaŃi într-un
mediu diferit de cel în care au învăŃat şi-au amintit cu 40% mai puŃin decât
scafandrii care au învăŃat şi şi-au amintit informaŃiile în acelaşi mediu.
Psihologul E. Eich97 , în anul 1985, a lansat conceptul de învăŃare dependentă de
stare, acesta mută atenŃia din timpul encodării de pe contextul extern, adică mediul
înconjurător, pe contextul intern, adică starea internă a individului. De exemplu,
dacă un individ trăieşte un eveniment în timpul căruia este sub influenŃa unui
anumit drog (cum ar fi alcoolul sau marijuana), probabil că poate reactualiza cel
mai bine informaŃia când este din nou într-o stare indusă de drog. În acest caz
memoria este parŃial dependentă de starea internă din timpul învăŃării. Deşi, dovada
învăŃării dependente de stare este controversată, ea sugerează că memoria într-
adevăr se îmbunătăŃeşte dacă starea internă din timpul reactualizării corespunde cu
cea din timpul encodării.
Cercetările experimentale98 arată că emoŃia poate influenŃa memoria de lungă
durată în cel puŃin cinci modalităŃi distincte:
1. SituaŃiile cu încărcătură emoŃională pozitivă sau negativă se reŃin mai uşor
decât situaŃiile neutre, fără încărcătură emoŃională;
2. SituaŃia în care memoria este afectată de amintirile blitz, acestea fiind
înregistrări vii şi relativ permanente ale unor evenimente foarte importante
(cutremure, inundaŃii, pierderi etc.). Aceste evenimente declanşează un
mecanism special de memorare, care înregistrează permanent orice lucru pe
care persoana îl trăieşte la un moment dat. Este ca şi cum ai face o
fotografie a momentului, de aceea se numeşte amintire blitz. Sunt
cercetători99 care susŃin că nu ar fi implicate mecanisme speciale de
memorare. Ei susŃin că amintirile blitz devin cu timpul mai puŃin
reactualizabile cum se întâmplă cu amintirile de lungă durată normale;
3. A treia modalitatea în care emoŃiile pot influenŃa memoria este atunci când
emoŃiile negative blochează procesul de reactualizare. În situaŃiile în care

96
Gooden & Baddeley, 1975, apud R. L.Atkinson, R.C. Atkinson, E. E.Smith, D. J. Bem, op. cit, p.365.
97
Cf. E. Eich, Context, memory and integrated item/context imagery. Journal of Experimental Psychology:
Learning, Memory and Cognition,1985, pp. 293-308.
98
Neisser apud Rita L.Atkinson, Richard C. Atkinson, Eduard E.Smith, Daryl. J. Bem, op. cit.p.366.
99
McCloskey, Wible, Cohen, 1998 într-un studiu realizat la câteva zile după explozia lui Challenger, s-a cerut
subiecŃilor să spună unde se aflau şi ce făceau când au auzit despre dezastru; nouă luni mai târziu aceloraşi
persoane li s-au pus aceleaşi întrebări. Deşi indivizii au detaliat în mod deosebit amintirile evenimentului, după
nouă luni de la producerea lui, anumite aspecte au fost uitate.
80
 stima de sine este scăzută, persoana nu are încredere în forŃele proprii şi are
de traversat o situaŃie stresantă, de exemplu de susŃinut un examen,
răspunsul la stimulii din mediu este redus, de exemplu abia înŃelegi
întrebarea adresată, nu găseşti cuvintele ca să răspunzi, apar semnele de
panică, anxietatea declanşată la prima întrebare se extinde şi la următoarea,
astfel persoana intrând cmplet în panică. Gândurile legate de eşec produse
pe fondul anxietăŃii vor interfera cu orice încercare de a reactualiza
informaŃia relevantă pentru întrebare iar acesta poate explica de ce memoria
eşuează în mod absolut.
4. Reproducerea informaŃiei este foarte bună atunci când emoŃia dominantă
din timpul reactualizării corespunde cu cea din timpul encodării100. O dată
cu starea emoŃională din timpul învăŃării este o parte a contextului, dacă
materialul pe care îl învăŃăm ne face să fim trişti, cea mai bună reactualizare
se va face atunci când suntem iarăsi trişti.
5. Refularea este un concept din cadrul teoriei lui Freud. Acesta spune că
unele experienŃe emoŃionale din copilărie sunt atât de traumatice încât
pătrunzând în conştiinŃă mulŃi ani mai târziu, individul este total copleşit de
anxietate. Mecanismul constă în stocarea informaŃiilor în inconştient, ele
pot fi reactualizate, dacă se retrăieşte o anumită emoŃie asociată cu aceasta.
Refularea reprezintă un ultim eşec de reactualizare, accesul la amintirile
Ńintă este blocat în mod activ şi este diferit calitativ de uitare.
Cu privire la memoria persoanlă a copiilor şi a fidelităŃii datelor obŃinute de la
ei, cea mai mare parte a cercetărilor experimentale101, care implică evenimente
regizate pe care copiii trebuie să le reactualizeze după un anumit interval, fie liber,
fie ca răspuns la un interviu au prezentat următoarele concluzii:
- cantitatea de informaŃii pe care şi-o pot aminti copiii în reactualizarea liberă
variază în funcŃie de vârstă. Copiii mai mici oferă de obicei material mai
puŃin. De la vârsta de aproximativ 5 ani această cantitate creşte brusc.
- În ceea ce priveşte acurateŃea amintirilor, există în mod surprinzător puŃine
diferenŃe de vârstă, începând cu vârsta de 6 ani, cel puŃin în privinŃa
evenimentelor importante care au semnificaŃie personală. AcurateŃea
copiilor de şcoală în reactualizarea liberă este la fel de bună ca şi cea a
adulŃilor.
- Totuşi, foarte multe depind de intervalul dintre evenimentul observat şi
reactualizare. Atunci când aceasta este mai mare de o lună, diferenŃele de
vârstă la nivelul acurateŃii devin mai pronunŃate: peste această perioadă
copiii mai mici uită mai mult decât cei mai mari.
- Copiii mai mici sunt mai susceptibili de a fi sugestionaŃi în timpul
interviului. Atunci când se pun întrebări care induc în eruare, este mai
probabil ca ei să fie impresionaŃi de persoana care pune întrebări şi să îşi
schimbe mărturia în consecinŃă.

100
R. L.Atkinson, R.C. Atkinson, E. E.Smith, D. J. Bem, op. cit, p.368.
101
Bruck, M. & Ceci, S.J. „The Sugestibility of Children’s Memory” în Annual Review of Psychology, 1999, 50,
pp.419-439.
81
 - Cu toate acestea, sugestibilitatea depinde de o gamă largă de factori,
incluzând felul în care este condus interviul, tipul întrebărilor şi rolul
perceput al intervievatorului.
Cercetătorii John Livesley şi Dennis Bromley102 au realizat un studiu cu peste
300 de copii cu vârsta cuprinsă între 7 şi 15 ani în care aceştia erau rugaŃi să descrie
diferite persoane pe care ei le cunosc concetrându-se pe ce tip de persoană este
individul şi nu doar pe înfăŃişarea lui. Acest experiment a pus în vedere că dacă
ascultăm descrierile spontane pe care le fac copiii persoanelor pe care le cunosc,
sesizăm diferenŃe considerabile datorate vârstei la nivelul calităŃilor la care sunt
atenŃi la ceilalŃi şi al etichetelor utilizate în caracterizarea lor astfel:
1. De la atributele externe la cele interne. În ciuda instrucŃiunilor copiii mai
mici au descris mai ales înfăŃişarea, posesiunile şi alte atribute externe ale
persoanelor, mulŃi nu au menŃionat nici măcar o alitate psihologică.
CalităŃile psihologice sunt menŃionate la vârstele mai mari;
2. De la general la specific. Copiii tind să utilizeze etichete generale precum
„drăguŃ” sau termeni evaluativi ca „bun” şi „rău” . După un timp ei devin
mai exacŃi, apelând la cuvinte precum „modest” şi „nervos” care oferă mai
multă informaŃie specifică despre persoana descrisă;
3. De la simplu la complex. La vârstele mici copiii au tendinŃa de a face
afirmaŃii unilaterale despre oameni, astfel că ei nu pot înŃelege că un individ
poate fi şi bun şi rău dacă cineva un bun sportiv el nu poate fi şi mincinos.
Pe măsură ce cresc încep să-şi dea seama de complexitatea personalităŃii şi
permit existenŃa contradicŃiilor în construcŃia oricărei persoane;
4. De la global la diferenŃiat. Copiii mai mici tind să vorbească în termeni
absoluŃi („ea este rea”), cei mai mari nuanŃează şi introduc gradaŃii
permiŃând descrieri mai precise („...este chiar mai timid decât mine când
este în preajma străinilor şi cu toate acestea este foarte vorbăreŃ cu cei pe
care-i cunoaşte şi îi place”).
5. De la egocentric la sociocentric. Cu cât copilul este mai mic cu atât este mai
probabil ca oamenii să fie văzuŃi în termenii impactului lor asupra copilului
însuşi („este draguŃ pentru că îmi dă jucării”). O dată cu înaintarea în vârstă
descrierile persoanei devin mai obiective; copilul numai are poziŃia centrală
în impresia exprimată. Mai mult copiii înŃeleg că persoane diferite pot avea
idei diferite despre unul şi acelaşi individ;
6. ComparaŃia socială. În timp ce înainte sunt întâlnite rareori, în jurul vârstei
de 10 -11 comparaŃia socială devine accentuată. Aceaste comparaŃii sunt
făcute fie cu sine, fie cu alŃii. „Copilul pe care l-am văzut părea chiar mai
timid de cât mine”;
7. Organizarea. În descrierile copiilor mai mici, referirile la caracteristicile
multiple sunt pur şi simplu puse la un loc. Pe de altă parte copiii mai mari,
încearcă să creeze o imagine coerentă, astfel încât să iasă în evidenŃă mai
clar unicitatea individului;

102
John Livesley şi Dennis Bromley apud H.R.Schaffer, Introducere în psihologia copilului,ASCR, Cluj Napoca,
2005, pp.258-260.
82
 8. Stabilitatea. Odată cu vârsta, copiii înŃeleg mai bine că se pot aşteptacel
puŃin la o minimă consistenŃă în comportamentul unei persoane, astfel încât
să se poată prezice acŃiunile viitoare pe baza celor trecute. Copiii mai mici
dau dovadă rareori că se gândesc la asemenea regularităŃi comportamentale
şi tind să îşi limiteze descrierile la trecut sau la prezent.
2. Memoria evenimentelor traumatice.
2.1.ConsideraŃii generale.
Memoria evenimetului traumatic cuprinde reŃinerea unui cumul de stimului
vizuali, auditivi, gustativi, olfactivi, chinestezici, sentimente, trăiri, prezenŃi în
evenimentul traumatic. Aceste informaŃii nu sunt în totalitate conştiente şi sunt
izolate de restul memoriei de lungă durată şi formează memoria evenimentului
traumatic103.
Trauma psihică104 este consecinŃa unui eveniment suferit de un subiect care are
din această cauză o foarte puternică reacŃie afectivă şi emoŃională, ce-i pune în joc
echilibrul psihologic şi duce adesea la o decompensare de tip psihotic sau
nevrotic105 sau la diverse somatizări106.
La copil pot fi numite traumatice două tipuri de evenimente:
a) sunt traumatice situaŃiile ş evenimentele care intră în rezonanŃă cu dorinŃele
sau fricile fantasmatice actuale ale copilului în funcŃie de nivelul său de
maturizare; De exemplu o neînŃelegere sau separare a părinŃilor în perioada
oedipiană107 a copilului poate să meargă direct în sensul dorinŃei oedipiene şi
să suscite la copil o culpabilitate intensă.
b) sunt traumatice evenimentele de o asemenea natură sau intensitate încât
depăşesc capacităŃile de a daptare ale Eului copilului; De exemplu violenŃele
fizice dintre părinŃi în prezenŃa copilului depăşeşte capacităŃile copilului de
aface faŃă acestei situaŃii. În această situaŃie pot apărea două tipuri de reacŃii la
copil: 1) refuzul de a vedea şi a auzi cu atitudini de retragere, de fugă, ducând
deseori la o incapacitate ulterioară de a face faŃă situaŃiilor de conflict, de
violenŃă şi de stres prin exces de refulare108; 2) cele care prin brutalitatea,
masivitatea şi violenŃa lor par să inunde într-o manieră sistematică, capacităŃile
subiectului de „a face faŃă” adică de a-şi activa mecanismele de coping109.
103
G. L. Schiraldi, The Post-traumatic Stress Disorder, Sourcebook, A Guide to Healing, Recovery and Growth,
Lowell House, Los Angeles, 2000, p. 14.
104
Larousse, Marele DicŃionar al Psihologiei,Editura Trei, 2006, p.1236.
105
Decompensarea este stare de epuizare sau de depăşire a resurselor unui organ. Decompensare nevrotică este
criza asociată cu prăbuşirea defenselor nevrotice obişnuite la un subiect a cărui nevroză era până atunci relativ
compensată şi care este brusc confruntat cu o situaŃie dificilă din punct de vedere afectiv sau periculoasă, care nu-i
poate face faŃă pe plan emoŃional. (DicŃionar de Psihiatrie La Rousse) Nevroticul este conştient de dificultăŃi.
Psihoticul ignoră tulburările, izolându-se de lumea exterioară.
106
TendinŃă de a simŃi şi a exprima o suferinŃă somatică în chip de răspuns la un stres sau la un traumatism psihic.
107
Teoria psihanalitică a lui Freud explică că în perioada de vârstă 3-6 ani al dezvoltării psihosexuale a copilului,
energia libidinală se concentrează la nivelul organelor genitale, iar trăirile devin în mod clar, sexuale. În acest
stadiu apare celebrul colmplex al lui Oedip (băiat-mamă) repectiv Electra (fiică-tată). În majoritatea cazurilor
normale aceste complexe sunt lipsite de importanŃă, rezolvându-se de la sine, permiŃând identificarea copilului cu
părintele de acelaşi sex. Însă în caz contrar, pot interveni o serie de probleme, de exemplu o cauză a nevrozei la
adult poate fi un complex al lui Oedip nerezolvat.
108
Refularea este un proces de îndepăratre a pulsiunilor care îşi văd refuzat accesul la conştiinŃă.
109
Copingul este un proces activ prin care un individ, datorită autoaprecierii propriilor sale capacităŃi şi motivaŃii,
face faŃă vieŃii şi în special unei situaŃii stresante şi reuşeşte să o stăpânească (DicŃionar La Rousse de Psihologie);
83
 2.2. ReacŃia acută la stres şi sindromul de stres posttraumatic la copil
2.2.1 ReacŃia acută la stres
În mod special la copii, o situaŃie cauzatoare de traume sunt evenimentele care-i
afectează pe cei apropiaŃi şi al căror spectator este copilul: răni grave, moarte
brutală într-un accident, incedii, situaŃii care presupun venirea salvării şi a
pompierilor110.
În faŃa acestor evenimente poate apărea la copil ca reacŃie imediată tranzitorie,
reacŃia acută de stres111 care se manifestă prin comportament agitat şi dezorganizat
sau un comportament situat la cealaltă extremă manifestat printr-o atitudine rigidă
cu atenŃie forŃată în orele şi zilele următoare, anxietate majoră, dificultăŃi de somn,
coşmaruri, atitudine retrasă sau agitată.
2.2.2 Sindromul de Stres Posttraumatic
Acesta survine în săptămânile care urmează unui traumatism grav la care
copilul a fost supus sau a fost martor, ca de exemplu abuz sexual, trafic de persoane
etc. Tulburările specifice sindromului de stres posttraumatic la copii durează mai
mult de o lună şi încep în primele trei luni după traumatism112.
Pentru a evalua reacŃia, trebuie luaŃi în calcul următorii parametri: natura trau-
matismului, durata şi intensitatea expunerii, eventuala repeŃitie, vârsta şi sexul
copilului, nivelul de maturitate psihologică, calitatea legăturilor familiale, nivelul
socio-economic şi cultural, reacŃia individuală sau de grup dacă trauma s-a produs
în grup113.
Similar adultului, această stare cuprinde trei categorii de manifestări:
 sindromul de repetiŃie;
 manifestări de evitare;
 simptome de hiperactivitate neurovegetativă, care la copil pot avea
particularităŃi semiologice114;
Sindromul de repetiŃie se poate observa la copil prin:
 jocuri repetitive, în care o parte a traumatismului este pusă în scenă, de
exemplu jocuri cu păpuşi în care acestea se agresează fizic sau sexual etc.;
 desene în care revine aceeaşi temă într-o manieră repetitivă;
 coşmaruri, cu cât cât copilul este mai mic cu atât conŃinutul coşmarurilor
este mai inprecis;
 reacŃii inadecvate prin intensitatea lor cu ocazia unei poveşti sau istorisiri
imaginare;
Manifestări de evitare:
 refuzul de a merge cu un anumit mijloc de transport;
 refuzul unui traseu, a unui loc care seamănă sau poate să conducă la locul
traumatismului;

Procesul de coping este procesul de adaptare la mediul fizic şi social, adică mobilizarea tuturor resurselor personale
pentru a face faŃă stresului.
110
D.Marcelli,Tratat de psihopatologia copilului, Editura FundaŃiei GeneraŃia, Bucureşti, 2003, p.442.
111
Durata reacŃiei acute la stres fiind de la câteva zile la maxim patru săptămâni.
112
D.Marcelli,op. cit., p.444.
113
Ibidem
114
Semiologia este parte a medicinei care se ocupă cu descrierea simptomelor şi a semnelor diferitelor boli, precum
şi a metodelor de a le pune în evidenŃă şi a le diagnostica.
84
  angoasă de separare sau refuzul de a se separa de figurile de care este ataşat
(uneori această angoasă de separare poate lua forma unei fobii de grădiniŃă
sau şcoală);
 mai rar se pot observa scăderea interesului sentiment de detaşare, tocire
afectivă, sentiment de viitor eşuat.
Hiperactivitate neurovegetativă:
 dificultăŃi de adormire, treziri nocturne;
 iritabilitate, accese coleroase115 ;
 dificultăŃi de concentrare cu scăderea eficienŃei şcolare;
 hipervigilenŃă;
 reacŃii de alarmă exagerate la zgomot, la surpriză.
Sindromul de stres posttraumatic nu este totdeauna complet, în manifestarea sa
se pot întâlni toate stările intermediare de la reacŃii limitate la un domeniu sau la un
comportament, (spre exemplu coşmaruri intense, cotidiene sau izolate, copilul
păstrând în timpul zilei o atitudine calmă şi chiar uneori cuminte; sau jocuri
repetitive mai ales când copilul este singur), până la sindromul complet116.

2.3. Sindromului de stres posttraumatic îi sunt des asociate simptome de

anxietate, de depresie, disociere, iar în plus la copilul mai mare sau preadolescent
consumul de substanŃe (alcool, tutun, haşiş etc.)117
Anxietatea este o emoŃie generată de anticiparea unui pericol difuz, greu de
prevăzut şi controlat. Aceasta se transformă în frică în faŃa unui pericol bine
identificat118. Anxietatea poate fi însoŃită de o serie de simptome:
 Fizice: tensiune motrică cu contracŃii musculare, oboseală, tremur, greaŃă,
probleme ale tractului digestiv, creşterea ritmului cardiac, hiperventilare
pulmonară, senzaŃii de sufocare şi atacuri de panică;
 Tulburări neuro-vegitative: uscarea gurii, transpiraŃii, mâncărimi ale mâinii
şi ale feŃii, stări de surzenie, senzaŃii de jenă la nivelul epigastrului sau
strânsoare la nivelul gâtului;
 Oboseală emoŃională: iritare, dispoziŃie fluctuantă, frică, emoŃii exagerate,
pierderea încrederii;
 Oboseală mentală: confuzie, incapacitate de concentrare sau incapacitate de
a lua decizii, amnezii temporare119.
De exemplu scorurile ridicate la testele care investighează anxietatea la copil120
pot indica prezenŃa unei tulburări de anxietate sau hipervigilenŃă, asociate cu
tulburarea de stres posttraumatic sau chiar ambele. Acstea mai pot indica temeri
posttraumatice asociate cu victimizări anterioare sau cu asistarea la un act de
violenŃă asupra altei persoane. O situaŃie specială poate fi atunci când un scor

115
Care se înfurie, supără, mâniază uşor.
116
D.Marcelli,op. cit., p.444.
117
Idem p.445.
118
R.Doron, F.Parot, DicŃionar de Psihologie, Humanitas, Bucureşti, 2006, p.75.
119
G. L. Schiraldi, op. cit. p.13.
120
J. Briere, Chestionar de simptome ale traumei pentru copil, Psychological Assessment Resources, Inc.
85
ridicat la factorul anxietate poate poate indica proiecŃia anxietăŃii copilului în temeri
nerealiste referitoare la evenimente inexistente.
Depresia este una dintre patologiile cele mai vechi şi cele mai frecvente (5-10%
din întreaga populaŃie)121. Depresia merge de la stimă de sine scăuztă, lipsă de
speranŃă, ruşine, sentiment de pierdere, sentimentul distrugerii permanente până la
pesimism.122 Copiii şi adolescenŃii prezintă dezinteres, tristeŃe, inhibiŃie intelectuală,
abordare negativă a existenŃei, tulburări ale somnului, idei de suicid. ModalităŃile de
expresie ale copilului şi adolescentului dobândesc o mare diversitate în modul lor
de apariŃie: refuz şcolar, inhibiŃie şi fobii, delincvenŃă sau comportamente de
opoziŃie, tulburări alimentare, adicŃii123.
Scorurile ridicate la scala depresiei în testele psihologice aplicate copilului pot
indica prezenŃa unui episod depresiv, o reacŃie depresivă sau un episod distimic124
de lungă durată.
Este posibil ca indivizii cu scoruri ridicate să evite interacŃiunile sociale cu alŃi
copii şi să se izoleze fizic, posibil să se perceapă ca fiind răi sau inutili şi pot avea
sentimente de ură faŃă de sine. Scorurile mari se mai pot asocia cu comportamente
suicidare sau de autovătămare, auto-mutilare (mai ales la adolescenŃi), se taie, îşi
fac piercing-uri, se ard pe braŃe, picioare sau alte părŃi ale corpului.
Disocierea este o ruptură a unităŃii psihice care provoacă o slăbire a proceselor
asociative pe care se consideră că se bazează funcŃionarea mentală125. În doemniul
de studiu al memoriei, fenomenul de disociere face mai greu de reactualizat o
amintire, dacă starea internă a organismului este diferită de cea din faza de achiziŃie
a acesteia126. Disocierea este un proces mental prin care persoana încearcă să scape
de amintirile sau situaŃiile tulburătoare. Mintea acestei persoane poate apărea ca
fiind separată de experienŃa corporală traumatizantă trăită.
Individul poate evada mental dintr-o experienŃă actuală neplăcută, printr-o fugă
din realitate sau poate evada temporar dintr-o amintire traumatică, separând şi
îndepărtând amintirea. În loc ca el să fie conectat la toate amintirile sale, amintirea
evenimentelor traumatice puternice, se disociază, se izolează, fiind îndepărate
pentru un timp, nefiind integrată în memoria de lungă durată.
Indiactori ai disocierii127: corpul devine rigid, emoŃiile sunt amorŃite, nu există
sentimente, nu simte durerea aşteptată ca urmare a evenimentului traumatic,
amnezie, pierde sentimentul a ceea ce se întâmplă, neatenŃie, lapsus-uri, visează cu
ochii deschişi în mod excesiv, dezorientare spaŃio-temporală etc.
Scorurile ridicate la testele psihologice care măsoară disocierea la copil, arată că
acesta manifestă de multe ori reacŃie scăzută la mediul extern, detaşare emoŃională
şi o tendinŃă de evitare cognitivă a emoŃiilor negative. Tot scorurile ridicate mai pot

121
R.Doron, F.Parot, op. cit., p. 227.
122
Cf. D. Barbier, Ieşirea din depresie, medicamente sau psihoterapie. Editura Trei, Bucureşti, 2005.
123
Idem. p.28.
124
Distimia este o modificare în sens depresiv a tonusului afectiv; anxietate, angoasă, nelinişte.
125
Larousse, Marele DicŃionar al Psihologiei,Editura Trei, 2006, p.368.
126
Ibidem..
127
C. Luca, „Psihologia traficului de fiinŃe umane” în Traficul de fiinŃe umane. Infractor. Victimă. InfracŃiune.,
AsociaŃia Alternative Sociale şi AsociaŃia MagistraŃilor, Iaşi, 2005.
86
arăta o preocupare spre fantezie, mergând până la excluderea lumii reale şi a
necesităŃilor care derivă din ea.

2.4. Mecanismul memoriei traumatice din perspectiva disocierii128.

Figura alăturată prezintă modul în care memoria asociată şi cea disociată sunt
stocate în creier.

Memoria asociată.
În partea dreaptă a peretelui despărŃior se găseşte materialul mental asociat,
normal.
Aceasta înseamnă că amintirile normale, corelează între ele în mod constant sau
sunt integrate, adică individul poate introduce în conştiinŃa actuală şi folosi, în
eforturile de adaptare, lecŃiile învăŃate şi ideile folositoare din experienŃele de viață .
Astfel, o persoană care în copilărie s-a simŃit în siguranŃă şi iubită poate aborda o
nouă provocare cu gândul „Sunt în siguranŃă, probabil totul va fi bine.” Toate
amintirile poartă cu ele sentimentul că eşti aceeaşi persoană129. Cercetătorii130 au
descoperit că, în condiŃii normale, părŃi diferite ale creierului sunt activate pentru a
procesa amintirile într-un mod organizat. Astfel, creierul face legătura între diferite

128
Adaptare după G. L. Schiraldi, The Post-traumatic Stress Disorder, Sourcebook,A Guide to healing, recovery
and growth, Lowell House, Los Angeles, 2000, p.15.
129
G. Fischer, P. Riedesser, Tratat de psihotraumatologie, Editura Trei, Bucureşti, 2001, p.79.
130
K. Spitanly, “Clinical Findings Regarding PTSD in Children and Adolescents” în Postraumatic Stress Disorders
in Children and Adolescents, Handbook, Norton, 2004, New York, p. 125.
87
aspecte ale unei singure amintiri pentru a forma un întreg unitar. Această amintire
este adăugată altor amintiri astfel încât persoana să o poată plasa în timp şi spaŃiu.
Amintirile normale, netraumatice sunt procesate la nivel logic şi verbal. Ele sunt
mai întâi înŃelese, adică primesc o semnificaŃie, pentru ca apoi să fie înmagazinate
în memoria de scurtă sau lungă durată. Deşi amintirile conŃin emoŃiile adecvate
momentelor encodării şi stocării, ele pot fi reactualizate fără componenta afectivă.

Memoria disociată.
În partea stângă a peretelui despărŃitor se află materialul traumatic disociat. Iată
câteva acracteristici ale acestui material:
Zidul despărŃitor este puternic instabil. PărŃi ale creierului care în mod normal ar
fi trebuit să înmagazineze amintirile traumatice în memoria de lungă durată au fost
distruse în timpul traumatizării. Astfel, amintirile traumatice rămân în apropierea
conştiinŃei, fiind cu uşurinŃă declanşate de aspecte ce pot aminti de traumă, sau
chiar lucruri asociate cu stimulul declanşator. De exemplu, o femeie care a fost
violată în lift acum doi ani, în prezent trăieşte teruarea acelor momente atunci când
se apropie de un lift. De când a intrat, la un moment dat, doar cu un bărbat într-un
lift a unui magazin, magazinele supraetajate în general au devenit înspăimântătoare
pentru ea. De fapt se simte înspăimântată de fiecare dată când trebuie să meargă la
un magazin, chiar dacă pentru a ajunge la acesta nu trebuie să folosească liftul. O
nouă asociere s-a format între lift şi faptul de a face cumpărături. Acum ambele
situaŃii pot declanşa amintiri intruzive. Uneori amintirile traumatizante pot fi
declanşate şi de emoŃii ce au legătură cu situaŃii stresante şi care par să nu aibă nici
o legătură cu trauma. De exemplu, un pompier blocat în trafic îşi aminteşte că se
simŃea neputincios, pentru că nu putea ajuta un copil aflat într-o clădire în flăcări; o
persoană care a fost abuzată în copilărie poate retrăi abuzul în situaŃia în care este
criticată de şeful său. Acestea se numesc amintiri dependente de stare, iar procesul
se numeşte compensare dependentă de dispoziŃie.
Declanşatorul sau ceea ce declanşează amintirile intruzive pot să nu fie evidente
în momentul în care traversează conştiinŃa.
Peretele despărŃitor. Acesta este foarte permeabil, este ca un tavan cu fisuri care
curge. Persoana afectată consumă multă energie încercând să nu permită scurgerea
amintirilor traumatice care pătrund mereu în câmpul conştiinŃei.
Materialul disociat este puternic încărcat cu emoŃii şi este relativ nonverbal. În
comparaŃie cu amintirile normale care sunt procesate la nivel logic şi verbal înainte
să fie stocate, materialul traumatic este separat înainte de a se încheia procesarea
acestuia. Dacă procesarea verbală este cât de cât realizată, de obiecei este incom-
pletă, iar gândurile ce au legătură cu trauma vor fi gânduri automate, nerostite şi
dezorganizate.
Pe parcursul unei traume, o persoană poate să fi rostit următorul gând „Sunt
complet neajutorat, vulnerabil”, iar acum orice situaŃie stresantă declanşează în mod
automat acelaşi gând. Persoana poate să nu fie conştientă de acest gând nerostit, dar
în schimb ea simte foarte puternic emoŃia ce rezultă din gândul respectiv.
În acest caz, simplele idei care ar putea să ajute persoana să facă faŃă amintirilor
traumatice sunt deja stocate în amintirile asociate. În mod obişnuit, de exemplu,
88
persoana ştie că nu toate situaŃiile o fac să se simtă în nesiguranŃă, în special cele
pentru care s-au luat măsurile de siguranŃă specifice. Cu toate acestea materialul
traumatic intruziv, separat de această gândire adaptativă îi domină trăirile.
Materialul traumatic nu este doar separat de materialul adaptativ asociat:
amintirea traumatizantă însăşi poate fi fragmentată în diferite aspecte. Aspecte ale
amintirii includ gânduri, imagini, emoŃii, comportamente, identitate şi senzaŃii
fizice. SenzaŃiile fizice includ sunete, mirosuri, gusturi şi amintiri kinetezice
(senzaŃii tactile, durere, senzaŃia de mişcare, tensiune sau poziŃie).
Datorită fragmentării, emoŃiile aferente amintirii traumatizante pot inunda
conştiinŃa în absenŃa aspectelor legate de alte amintiri sau imagini.
Iată un exemplu în acest sens: Maria se bucura într-o seară alături de prietenii ei
la o cină. Dintr-o dată a devenit anxioasă şi i s-a făcut rău de la stomac. Nu-şi
dăduse seama că unul dintre bărbaŃii din grupul de prieteni se dăduse cu acelaşi
parfum pe care-l avea bărbatul care o violase. În acest caz, doar fragmente ale
amintirii neprocesate, ca de exemplu senzaŃiile fizice şi mirosurile, au fost
declanşate de miros.
Materialul traumatic este ca un copil care Ńipă în mijlocul sufrageriei în timp ce
părintele încearcă să se uite la televizor. Părintele îşi doreşte câteva momente de
linişte, dar cu cât ignoră copilul cu atât acesta cere mai multă atenŃie şi părintele
depune tot mai mult efort asupra programului pe care doreşte să-l urmărească. Dacă
părintele vede în acel program un copil îşi aminteşte de propriul copil care Ńipă.
Eventual părintele acordă copilului atenŃie şi intruziunea ia sfârşit.
Declanşatori. MulŃi stimuli din mediul înconjurător pot deveni declanşatori care
activează materialul traumatic şi stimulează intruziunile. Declanşatorii sunt stimuli
din mediu, inofensivi, care au fost asociaŃi cu trauma originală. Într-un fel aceştia
amintesc de traumă şi aduc amintirile traumatice în prezent.

2.Problematica falselor amintiri.

Foarte nouă această problematică a falselor amintiri a apărut cu prilejul multi-
plelor plângeri de abuz asupra copilului produs în mediul intrafamilial şi are ca
temă centrală de discuŃie validitatea amintirilor depre abuzul sexual infantil pe care
le poate avea un adult131.
Cele mai multe din victimele abuzurilor sexuale, nu pierd niciodată amintirea
evenimentelor traumatice la care au fost supuse, în cazurile deosebit de grave, în
care abuzul sexual se leagă de maltratarea agresivă prelungită, se ajunge la defor-
mări ale memoriei.
ConŃinuturile temei traumatice nu pot să fie amintite verbal conştient. Ele devin
inaccesibile memoriei explicite, fiind totuşi trăite sub forma simptomelor corporale,
înscenărilor comportamentale şi stărilor excepŃionale, care sunt legate de afectele şi
emoŃiile originare, traumatice132. De exemplu, în timpul unei şedinŃe de psihote-
rapie, se pot reîntoarce amintirile până acum clivate ale evenimentelor traumatice.
La recunoaşterea semnelor particulare ale acestor amintiri (impresii senzoriale

131
G. Fischer, P. Riedesser, op.cit.,p.225. Editura Trei, Bucureşti, 2001, p.79.
132
Idem, p.255.
89
disociate, vii şi hiperclare, amintirea fragmentelor situaŃionale aparent lipsite de
context în legătură cu afectele traumatice, acestea se pot diferenŃia fiabil, după o
verificare atentă, de iluzii de memorie, sugestii sau falsificare intenŃionată.
SusŃinătorii falselor amintiri spun că apariŃia unor imagini mnezice până atunci
latente sau refulate se datorează numai unor sugestii din partea terapeutului.
Amintirea falsă apare atunci când subiectul nu-şi aminteşte clar sursa informaŃiei,
de unde anume ştie el acea informaŃie.
Psihologul Elizabeth F. Loftus de la Universitatea din California a realizat o
serie de studii prin care atrage atenŃia asupra faptului că este posibil ca să nu fi fost
trăite vreodată o parte din amintirile avute.
Profesorii Tomas şi Loftus (2002) le-au cerut studenŃilor să participe la
experimentul lor. Unii dintre ei trebuiau să execute acŃiuni bizare şi familiare, în
timp ce alŃi participanŃi trebuiau să-şi imagineze că doar le realizează. AcŃiunea
familiară costa în aruncarea unei monede, iar acŃiunea bizară consta în zdrobirea
unei ciocolate cu o cutie de aŃă dentară.
Două săptămâni mai târziu, cercetătorii le-au prezentat participanŃilor o listă de
acŃiuni, întrebându-i:
- dacă acele acŃiuni fusese prezentate în prima fază a experimentului;
- dacă şi le imaginaseră sau le executaseră.
Surprinzător, studenŃii au spus că-şi amintesc unele acŃiuni bizare ce figurau pe
listă, dar care nu le fusese prezentate în şedinŃa iniŃială. Mai ales, au raportat că-şi
aiminteau că au efectuat unele dintre acŃiuni, când de fapt nu le executaseră133.
Un alt experiment realizat de E. Loftus arată că uneori ne fabricăm amintiri şi că
memoria noastră nu este infailibilă cum ne place să credem.
Crezînd că participă la o cercetare privind validarea unui instrument de
măsurarea a frecvenŃei evenimentelor rare produse foarte devreme în copilărie, 128
de studenŃi au primit spre completare un chestionar. Dintre toate întrebările la care
trebuiau să răspundă studenŃii, numai trei îi interesau realmente pe cercetători: „Te-
ai rătăcit vreodată într-un spaŃiu public?” , „Ai fost abandonat (temporar) de părinŃii
tăi?” şi „Te-ai aflat vreodată singur şi pierdut într-un loc puŃin familiar?”.
Cercetătorii i-au păstrat pentru a doua fază a experimentului doar pe cei 50 de
participanŃi care răspunseseră cu negativ la aceste întrebări. Jumătate dintre ei, adică
25, au primit după un timp telefon de la un psiholog clinician, complice al
experimentatorului, care le solicita participarea la un studiu despre vise şi somn.
Cealaltă jumătate constituia grupul de control şi nu a participat la această fază.
În cadrul unei discuŃii individuale, terapeutul făcea o scurtă prezentare a funcŃiei
viselor, explicând că ele nu erau altceva decât manifestarea unor evenimente
„reprimate” ce se produseră înaintea vârstei de trei ani, de exemplu faptul de a se fi
rătăcit într-un loc public, sau de a fi abandonat de părinŃi. În continuare,
participanŃii erau invitaŃi să-şi descrie visul şi să-l comenteze.
Psihologul dădea apoi propria interpretare a visului studentului. ConŃinutul
viselor nu era luat în considerare, toŃi participanŃii primind aceeaşi sugestie: „Din

133
S. Ciccotti, 150 de experimente în psihologie pentru cunoaşterea celuilalt.mecanismele comportamentelor
cotidiene. Polirom, Iaşi, 2007, p.33.
90
visul tău se degajă o experienŃă critică, prin care se pare că ai trecut în primii ani ai
copilăriei...”.
Dacă participantul declara că s-a visat urcând de unul singur spre vârful unui
munte şi îi era frig, psihologul îi explica semnificaŃia acestui vis punînd-o pe seama
unei experienŃe „reci”, traumatizante trăite de student într-o zi în care fusese singur.
Iar dacă subiectul, uimit, susŃinea că adoră muntele, atunci psihologul insista,
spunând că „a visa că escaladezi un pisc reprezintă o provocare pe care Ńi-o lansezi
pentru a depăşi o amintire angoasantă”. Când participantul susŃine că nu-şi
aminteşte de un asemenea eveniment, clinicianul argumenta prin faptul că
experienŃele dezagreabile trăite în copilărie pot fi refulate în memorie, dar se
refrâng în vise. Pornind de la orice vis, psihologul foarte amabil, încerca să inducă
ideea că în „inconştientul” studentului era refulată amintirea unui abandon.
O lună mai târziu, cei 50 de studenŃi au completat un al doilea chestionar
referitor la evenimentele de viaŃă. Cercetătorii au constat atunci că subiecŃii care
participaseră la faza de interpretare a viselor, deveniseră mult mai convinşi decât cei
din grupul de control de ideea că fuseseră abandonaŃi sau pierduŃi de părinŃi înaintea
vârstei de trei ani134. Asta însemnă că studenŃii îşi modificaseră amintirile.

3. Patologia memoriei 135.

Definită ca ansamblul proceselor de întipărire (memorare), conservare (păstrare)
şi reactualizare prin recunoaştere şi reproducere a experienŃei anterioare a omului,
memoria este în acelaşi timp un produs al dezvoltării social-istorice umane, fiind
legată de celelalte componente ale sistemului psihic uman.
E. Minkowski136 consideră memoria ca fiind o conduită de ordin temporal care sta-
bileşte relaŃia dintre „înainte” şi „după” , între ce a fost, ceea ce este şi ceea ce va fi.
Clasificarea următoare a funcŃiilor amnezice este strict didacticistă în tulburări
cantitative şi tulburări calitative, deoarece pentru a fi tulburată calitativ memoria
trebuie să fi suferit mai întâi tulburări cantitative, iar în practică aceste tipuri de
perturbare mnezică sunt în majoritatea cazurilor intricate.

3.1 Dismnezii cantitative:

3.1.a. Hipermneziile, constau în evocări involuntare, rapide şi uşoare,
tumultoase şi multiple, realizând o îndepărtare a subiectului de prezent. Acestea se
pot întâlni în condiŃii normale cât şi patologice.
La persoanle aflate în starea de normalitate, evocările sunt legate de evenimente
deosebite, cu caracter plăcut sau neplăcut din viaŃa subiectului, dar trăite intens
(evenimente deosebite de viaŃă, succese, insuccese, cutremure, accidente, tâlhării,
câştiguri neaşteptate etc.).
La persoanele cu afecŃiuni psihice, se întâlneşte în psihopatia137 paranoidă şi
paranoia138, unele oligofrenii139, debutul demenŃei luetice140, în nevrozele

134
Idem, pp.34-35.
135
Adaptare după F.Tudose, C.Tudose, L.Dobranici, Psihopatologie şi psihiatrie pentru psihologi, Editura
InfoMedica, Bucureşti 2002
136
E. Minkowski apud F.Tudose, C.Tudose, L.Dobranici, Psihopatologie şi psihiatrie pentru psihologi, Editura
InfoMedica, Bucureşti 2002, p. 67.
91
obsesionale şi isterice, în condiŃii speciale (detenŃie, prizonerat etc.), consecinŃă a
stărilor febrile, intoxicaŃii uşoare cu eter, cloroform, barbiturice, în toxicomanii şi
epilepsie.
Forme particulare de hipermnezie sunt mentismul şi viziunea retrospectivă:
Mentismul reprezintă o derulare involuntară caleidoscopică a unor amintiri şi
idei.
Viziunea retrospectivă este o formă supremă a himermneziei şi constă în
retrăirea de către subiect în câteva momente a evenimentelor principale din întreaga
sa viaŃă. Se întâlneşte în situaŃii de pericol existenŃial iminent, în aproxisme
anxioase, în stări confuzionale halucinatorii, în crize de epilepsie141 temporală.
3.1.b. Hipomneziile sunt tulburări cantitative ale funcŃiei mnezice şi constau în
evocări lente şi dificile, sărace şi trunchiate cu tot efortul făcut, realizându-se o
situaŃie jenantă pentru subiect în momentul respectiv.
Ca şi hipermneziile, hipomneziile se pot întâlni în situaŃii normale cât şi
patologice: la persoanele normale apare când în activitatea curentă legată de
evenimente insuficient fixate sau neglijate, prelucrate în stări de oboseală sau
surmenaj. În afecŃiunile psihice apare în nevroze prin deficit prosexic, în oligofrenie
prin insuficienta dezvoltare cognitivă, în stări predemenŃiale.
Forme particulare a hipomneziei sunt lapsusul şi anecforia. Lapsusul este o
dificultate pasageră de evocare cu aspect lacunar de element al frazei. Anecforia
este o uşoară stare de tulburare a funcŃiei mnezice, în care subiectul evocă cu
ajutorul anturajului, anumite evenimente care păreau uitate.
3.1.c. Amneziile. Acestea sunt tulburări cantitative ale funcŃiei mnezice şi
constau în prăbuşirea funcŃiei mnezice cu imposibilitatea evocării sau fixării
realizând o situaŃie particulară, care obligă subiectul la găsirea unor situaŃii de
conjunctură. În funcŃie de debutul evenimentului şi sistematizarea sa, în funcŃie de
sens, amneziile sunt anterograde (de fixare) şi retrograde (de evocare).
Amneziile anterograde (de fixare), sunt caracterizate prin imposibilitatea fixării
imaginilor şi evenimentelor după agresiunea factorială, dar cu conservarea
evocărilor anterioare agresiunii factoriale. O deficienŃa acestui tip de amnezie se
datorează fixării informaŃiei, stocajul fiind relativ nealterat, putându-se considera ca
fiind o perturbare a memoriei imediate, în timp ce memoria evenimentelor
îndepărtate este conservată, fapt care ar putea permite considerarea amneziei
anterograde o disociere între memoria imediată (a prezentului) şi memoria
evenimentelor îndepărtate (a trecutului) având ca moment de referinŃă momentul
agresiunii factoriale. Acest tip de amnezii se pot întâlni în stări nevrotice,

137
Psihopatie stare mentală patologică, deviaŃie caracterială (afectivitate, voinŃă) care determină conduite
antisociale, fără culpabilitate aparentă.
138
Paranoia este o psihoză cu caracter cronic, caracterizată printr-un delir în general bine construit şi sistematizat,
asociat cu tulburări de judecată şi de percepŃie, dar fără deteriorare intelectuală şi fără afectarea funcŃiilor
instrumentale.
139
Oligofrenia este o deficienŃă mentală globală de origine organică.
140
DemenŃa este o deteriorare mentală, toate funcŃiile sunt atinse, câmpul conştiinŃei se îngustează, atenŃia devine
deficitară, memoria este alterată, judecata este perturbată. DemenŃa luetică, acest tip de demenŃă este datorată unei
leziuni cerebrale organice de natură infecŃioasă (sifilitică).
141
Boală a sistemului nervos central care se manifestă prin crize convulsive şi prin pierderea cunoştinŃei.
92
 Sindromul Korsakov142 (alcoolic, traumatic, infecŃios), stări de confuzie
mintală, psihoză maniaco-depresivă143, presbiofrenie144.
Amnezii retrograde (de evocare), tulburare mnezică caracterizată prin
imposibilitatea evocării imaginilor şi evenimentelor situate anterior agresiunii
factoriale, dar cu conservarea posibilităŃii de fixare pentru evenimentele situate
posterior agresiunii factoriale. DeficienŃa se datoreşte evocării, stocajul alterat,
fixarea este relativ nealterată, putându-se considera o perturbare a memoriei
evenimentelor îndepărtate, în timp ce fixarea memoriei evenimentelor recente este
conservată, fapt care permite considerarea amneziei retrograde drept o disociere
între memoria imediată (a prezentului), păstrată şi memoria evenimentelor
îndepărtate (a trecutului) alterată, având ca moment de referinŃă momentul
agresiunii factoriale.
Amnezii retrograde localizate (lacunare) pot fi considerate rezultatul absenŃei
sau superficialei fixări a unui moment,eveniment, etapă, ceea ce va face ulterior
imposibilă evocarea, o adevărată „pauză de fixare”.
Amnezii retrograde elective sunt totdeauna psihogene, cu încărcătură afectivă,
unele amintiri înregistrate sunt „uitate” inconştient pentru că sunt de obicei
dezagreabile, uitarea este însă reversibilă, la fel de rapid ca şi instalarea ei.
Amneziile elective sunt uneori globale, subiectul uitând întreg trecutul, inclusiv
identitatea sa, fenomen ce poate apărea periodic (memorie alternativă).
Amnezii retrograde progresive. Acestea sunt considerate ca o alterare generală a
funcŃiei mnezice care interesează atât evocarea (memoria trecutului), cât şi fixarea
(memoria prezentului), o adevărată lacună care se extinde fără a mai fi demarcată de
momentul de referinŃă (agresiunea factorială). S-a observat că amintirile cele mai
recente se pierd primele, apoi amnezia progresează spre trecut, cu conservarea de
obicei a amintirilor din copilărie şi tinereŃe.
J. Delay145 compară memoria cu un caiet: „... în care uneori cîteva pagini au
rămas albe-aceasta este amnezia lacunară”... „pasaje care se referă la anumite
evenimente sau anumite persoane care s-au şters astfel încât au devenit nelizibile –
aceasta este amnezia electivă” ... „alteori au fost rupte ultimile pagini şi continuă să
fie rupte de la sfârşit la început – aceasta este amnezia retrogradă”.

3.2. Dismnezii calitative (paramnezii)

Dacă în tulburările cantitative cu deficit mnezic prezentate anterior, subiectul
evidenŃiază doar deficitul mnezic, în tulburările calitative subiectul afectat încearcă

142
Sindromul Korsakov este o afecŃiune mentală de origine toxică (alcoolism cel mai adesea), descrisă de S.S.
Korsakov (1854-1900). Bolnavul pare confuz şi distrat; el îşi aminteşte de fapte trecute, dar nu mai fixează nicio
amintire nouă. Pentru a-şi acoperi lacunele memoriei, el fabulează cu aplomb; este dezorientat în timp şi în spaŃiu.
La aceste tulburări se asociază de obicei dureri, o diminuare a reflexelor şi o atrofie musculară.
143
Psihoza maniaco-depresivă este o maladie mentală caracterizată prin dereglări de dispoziŃie, care evoluează prin
accese ce se detaşează mai mult sau mai puŃin net unele de altele şi de starea normală.
144
Prezbiofrenie, formă de demenŃă senilă în care, în perioada iniŃială, afectarea memoriei predomină faŃă de
deteriorarea intelectuală.
145
J. Dealay apud F.Tudose, C. Tudose, L. Dobranici, Psihopatologie şi psihiatrie pentru psihologi, Editura
InfoMedica, Bucureşti 2002, p.69.
93
să compenseze deficitul mnezic prin aranjarea evenimentelor fie în altă ordine
cronologică, fie schimbând poziŃia sa faŃă de evenimentul evocat.
Această categorie de tulburări are ca trăsătură comună o alterare a noŃiunii de
„timp trăit”. Pentru individ sentimentul că prezentul şi trecutul îi aparŃine se
estompează sau se prezintă în contratimp.
Paramneziile se caracterizează prin evocări deteriorate ale evenimentelor
produse recent sau îndepărtat, fără o legătură cu realitatea trăită de subiect, fie sub
aspect cronologic, fie sub aspectul realităŃii.
Tulburări ale sintezei mnezice imediate (iluzii mnezice), cuprind evocări
eronate ale trăirii subiectului, neîncadrate corect în timp şi spaŃiu, sau care, deşi
trăite nu sunt recunoscute de subiect ca proprii.
Criptomnezia, este o iluzie mnezică în care o persoană necunoscută anterior de
subiect este considerată drept cunoscută. Falsa recunoaştere poate fi difuză sau
generală creând impresia de “déja vù146”, “déja entendu147”, “déja raconté148” , “déja
vecu149” Sentimentul poate fi limitat la o singură persoană, obiect sau stare a
conştiinŃei. Mult mai rar se întâlneşte iluzia de recunoaştere care constă în credinŃa
persoanei afectate că cunoaşte pe care nu le-a văzut şi nu este sigur că cunoaşte
persoane deja văzute.
ConfabulaŃiile reprezintă falsificare mnezică sub aspectul situării în real şi
constau în reproducerea de către persoana afectată a unor evenimente imaginare,
încredinŃat fiind că evocă trecutul trăit; act făcut fără alt scop decît de a suplini
lacunele. Subiectul aflat în această situaŃie, cu ultimile resurse ale criticii sale şi cu
conştiinŃa parŃială a perturbărilor funcŃiei mnezice, face eforturi de a-şi suplini
lacunele, confabulaŃiile, intrecalându-se printre evenimentele reale cât de cât
subordonate cronologic.
În funcŃie de gradul de deteriorare sau de nedezvoltare a personalităŃii,
confabulaŃiile pot fi ierarhizate în: confabulaŃii de perplexitate, de jenă, de
încurcătură, mnezice, fantastice şi onirice. ConfabulaŃiile trebuie diferite de „micile
schimbări de ordine cronologică”, sau de „micile adausuri sau omisiuni” ale
copilului sau ale adultului normal în situaŃii când doreşte să altereze adevărul, prin
carcterul net intenŃional şi absenŃa deficitului mnezic. Acestea sunt întâlnite în
sindromul Korsakov, confuzia mintală, oligofrenie şi în accesul maniacal
(confabulaŃii cu caracter ludic).

146
Din limba franceză:deja văzut
147
Din limba franceză:deja auzit
148
Din limba franceză:deja istorisit
149
Din limba franceză:deja trăit
94
Bibliografie

1. Atkinson, R. L., Atkinson, R.C., Smith, E. E., Bem, D. J., Introducere în psihologie,
Editura Tehnică, Bucureşti, 2002
2. Akerman, J.M., Essentials of Forensic Psychological Assesment, John Wyley &
Sons,Inc., Toronto, 1999.
3. Barbier, D., Ieşirea din depresie, medicamente sau psihoterapie?, Editura Trei,
Bucureşti, 2005.
4. Doron, R., Parot, F., DicŃionar de Psihologie, Editura Humanitas, Bucureşti, 2006
5. Larousse, Marele DicŃionar al Psihologiei,Editura Trei, 2006
6. Eich, E., Context, memory and integrated item/context imagery. Journal of
Experimental Psychology: Learning, Memory and Cognition,1985
7. Gudjonsson, G.H., Hawoard, L.R.C., Forensic Psychology. A guide to practice.
Routledge, New York, 1998.
8. Hayes,N., Orrell,S., Introducere în psihologie.EdiŃia a III-a. Editura All, Bucureşti,
2003
9. Ionescu, Ş.,(coordonator),Copilul maltratat. Evaluare, prevenire, intervenŃie,
FundaŃia InternaŃională pentru Copil şi Familie, Bucureşti, 2001.
10. Tudose, F., Tudose, C., Dobranici, L.,Psihopatologie şi psihiatrie pentru psihologi,
Editura InfoMedica, Bucureşti 2002
11. Marcelli, D., Tratat de psihopatologia copilului, Editura FundaŃiei GeneraŃia,
Bucureşti, 2003
12. Melton, G.B., Petrila, J., Poythress,N.G., Slobogin, C., Psychological Evaluation for
the Courts. A 12. Handbook for Mental Health Professionals and Lawyers. Second
Editions.The Guilford Press, New York, 1997.
13. MateuŃ, G., Ştefăroi, N., Petrescu, E.V., Prună, R., Tărniceriu, R., Luca. S., Gafta,
L.G.,Dublea, A., Iovu, D., Onu, E., Luca, C., Traficul de fiinŃe umane. Infractor.
Victimă. InfracŃiune. AsociaŃia Alternative Sociale şi AsociaŃia MagistraŃilor Iaşi,
Iaşi, 2000
14. Schaffer, H. R., Introducere în psihologia copilului, Editura ASCR, Bucureşti, 2005
15. Schiraldi, G. L.,The Post-traumatic Stress Disorder, Sourcebook,A Guide to healing,
recovery and growth, Lowell House, Los Angeles, 2000
16. Fischer, G., Riedesser, P., Tratat de psihotraumatologie, Editura Trei, Bucureşti,
2001

95
 Clarificări conceptuale, extinderea şi impactul violenŃei domestice
psiholog Diana Muntean**

Până nu demult, violenŃa domestică era considerată o problemă a sferei private,

personale, “în spatele uşilor închise” – sintagmă ades folosită în domeniile care
abordau acest fenomen. Anii ’70 au adus o dată cu mişcarea feministă şi transferul
acestui subiect din mediul privat în sfera publică, a politicilor statelor civilizate. Ca
atare, interesul manifestat pentru studiul violenŃei interpersonale produsă în cadrul
cuplurilor şi familiilor este de dată relativ recentă. În plus, transferul ei din sfera
privată în cea publică a reuşit să implice cu mai mult „curaj” autorităŃile
responsabile cu asigurarea sănătăŃii, apărarea drepturilor omului, justiŃiei sociale,
etc.
Numită ca violenŃă în familie, violenŃă în cuplu, violenŃă domestică, abuzul
asupra partenerului/partenerei sau soŃiei, violenŃă intimă, definirea acesteia este
conformă cu, sau diferită, în funcŃie de abordarea psihologică, sociologică ori
feministă care o supun decantării. Fiecare dintre aceste abordări definesc conceptul
luînd în considerare anumite criterii. Majoritatea fac apel la incluziunea în sfera
noŃiunii a cauzelor, factorilor, tipurilor şi mediului de producere.
Am preferat să decantăm o definiŃie care include punctele comune şi de interes
practic, astfel că, în lucrarea de faŃă, vom folosi conceptul de violenŃă domestică din
mai multe motive: 1) nu limitează atât de mult sfera noŃiunii, cum o fac celelalte
concepte 2) acest tip de violenŃă se regăseşte cu precădere, dar nu exclusiv, în
spaŃiul privat, în cadrul unei relaŃii intime 3) se produce cu majoritate statistică
asupra femeilor 3) o regăsim şi în cadrul cuplurilor neoficializate sau liber
constituite 4) se produce după un tipar (pattern) similar şi în cuplurile de
homosexuali de gen feminin ori masculin.
DefiniŃia de lucru pe care o vom utiliza pe parcurs este mai degrabă cu conotaŃii
feministe din raŃiuni practic-aplicative, deoarece, după două decade de abordare a
violenŃei de acest tip, este de departe cea care a reuşit sa aducă rezultate notabile în
rezolvarea eficientă a situaŃiilor, argumentele fiind aduse redus pe parcursul lucrării.
Ca atare, violenŃa domestică reprezintă forma de violenŃă interpersonală,
constituită din paternuri de comportamente de atac şi coerciŃie, aplicate
sistematic şi repetitiv, în cadrul unei relaŃii intime, în scopul controlării şi
dominării partenerei/partenerului, ataşate unei inegalităŃi a distribuirii puterii
în cadrul relaŃiei.
Ea include abuzuri de natură fizică, psihologică, sexuală, economică şi socială.
Produsă asupra copiilor, violenŃa domestică este regăsită în abordări sub numele de
maltratarea, abuzul asupra copiilor. ViolenŃa domestică are un impact negativ
asupra tuturor persoanelor implicate, studii referitoare la copiii martori, de exemplu,
relevă că din punct de vedere al traumei, efectele asupra acestora sunt similare cu

*
Diana Muntean este psiholog, specializat în violenŃă domestică, preşedinta AsociaŃiei Române pentru
Terapia şi Studiul Traumei (ARTEST).
96
cele produse de abuzurile fizice. Cu alte cuvinte, efectele violenŃei domestice asupra
copiilor martori nu sunt mai “blînde” decât abuzul fizic direct asupra copilului.
De departe, violenŃa domestică este cea mai extinsă formă de violenŃă
interpersonală de pe glob asupra femeilor. Banca Mondială estimează că, în funcŃie
de regiune, violenŃa domestică afectează sănătatea femeilor de vârstă reproductivă
(15-44 ani) comparabil cu scurtarea ratei de viaŃă în boli cum ar fi SIDA, cancerul
sau afecŃiunile cardio-vasculare (WHO-1996).
Studii cantitative realizate pe populaŃii din 24 de Ńări de pe patru continente
spun că 20-50% din totalul femeilor au fost cel puŃin o dată maltratate fizic de către
partenerul lor, iar mai mult de jumătate dintre acestea au fost violate (WHO-1996)
(apud Bassuk&Donelan, 2003).
O cercetare recentă pe un eşantion reprezentativ al populaŃiei României, realizat
de Gallup pentru Centrul Parteneriat pentru Egalitate în anul 2003, estimează că un
număr de 800.000 de românce sunt victime ale violenŃei domestice, însă doar o
parte foarte mică apelează la instituŃii cu atribuŃii specifice în domeniu (în
Cercetare naŃională privind violenŃa domestică şi la locul de muncă. CPE, 2003).
DefiniŃia se bazează, deasemenea, pe statisticile şi studiile relevante în domeniu
care spun:
a) Comportamentele violente pe care un agresor domestic le aplică asupra
partenerei se repetă, ele nu sunt limitate la atacuri singulare ori incidentale,
ca atare sunt considerate intenŃionale. Există în aceste cazuri o istorie a
violenŃei. b) Comportamentele abuzive se constituie în paternuri repetitive
şi aplicate sistematic asupra victimei, care au drept scop c) menŃinerea
puterii şi controlului de către cel care le aplică, asta deoarece d) doar în jur
de 10% dintre agresorii domestici suferă de psihopatologii care ar grefa o
violenŃă pe care cel afectat nu o poate Ńine sub control, precum şi faptul că
e) agresorii domestici nu se comportă identic-agresiv în alte medii (spre
exemplu la serviciu ori în alte grupuri sociale), ceea ce denotă un grad de
control şi intenŃionalitate, precum şi „fixaŃia” pe victima-partener sau
victima-copil.
Deasemenea, această definiŃie are şi un grad mai mare de eficienŃă în abordarea
fenomenului, întrucât:
a) psihopatologizarea violenŃei absolvă de responsabilitate agresorul,
rezultatul fiind reducerea şanselor de stopare a ei, punerea accentului pe
factori “externi” (de ex.: consumul de alcool, stresul, istoria de viaŃă, etc.) –
ducând la confuzie în ceea ce priveşte diferenŃa dintre cauzele şi factorii
favorizanŃi. Cauzele produc în mod direct un efect, pe când factorii
favorizanŃi catalizează producerea unui anumit fenomen. Cu alte cuvinte,
dacă externalizăm cauzalitatea unui fenomen cum este violenŃa domestică,
atunci schimbarea comportamentelor violente nu mai este atribuită
individului, ci unor „entităŃi” exterioare. Spre exemplu, nu vom aborda
agresorul referitor la comportamentul său violent şi rolul acestuia, ci
referitor la consumul de alcool şi la stres. Problema aici ar fi că acest
consum de alcool este folosit ca o justificare şi o neasumare a
responsabilităŃii schimbării. Vom ajunge în cercul: „consum alcool pentru
97
 că sunt stresat, îmi bat soŃia atunci când consum alcool pentru ca sunt sub
influenŃa lui şi mă stresează când realizez ce am făcut.” În tot acest discurs,
cauza se confundă cu efectul şi factorul.
b) responsabilizarea celui violent referitor la faptele sale, modificarea
comportamentelor acestuia, a cogniŃiilor şi emoŃiilor asociate, reduce
violenŃa domestică în condiŃii de monitorizare strictă a rezultatului.
c) repetarea sistematică şi repetată a abuzurilor denotă caracterul funcŃional-
instrumental şi intenŃional al comportamentelor abuzive. Cu alte cuvinte, un
comportament se produce atât timp cât el aduce beneficii celui care îl
produce sau, conform teoriei cost-beneficiu, persistă atât timp cât costurile
plătite sunt mai mici decât beneficiile aduse. În cazul violenŃei domestice,
prin repetare, agresorul îşi atinge scopul de control şi dominare,
comportamentele se produc pentru că beneficiile în termeni psihologici şi
sociali sunt mai mari decît costurile (de ex. pedeapsa). Pentru a da un
exemplu simplu, majoritatea agresorilor domestici nu îşi bat şefii la serviciu
când sunt furioşi (pentru a nu-şi pierde slujba, statusul material, etc.) prin
urmare la serviciu, el va găsi alte moduri de a rezolva conflictele şi înfrâna
furia, dar nu prin bătaie.
d) Un procent de aproximativ 40% dintre băieŃii crescuŃi în familii cu violenŃă
nu devin bătăuşi, ceea ce poate atrage ideea că violenŃa domestică nu are un
fundament genetic, ci este învăŃată, internalizată ca model comportamental
de exprimare şi rezolvare a situaŃiilor de disconfort şi conflict.
Concluzionăm că violenŃa domestică are un caracter instrumental, intenŃional şi
învăŃat, important de reŃinut acest lucru în abordarea clinică, juridică şi socială a
cazurilor.

Trauma în contextul violenŃei domestice

Studiile şi interesul pentru traumă au evoluat oarecum paralel cu cele referitor la

violenŃă. Preferăm o accepŃiune mai largă a termenului de traumă, referindu-ne atât
la evenimentele traumatice şi experienŃa subiectivă (ca impact psihologic şi
biologic), cât şi la efectele şi răspunsurile pe care trauma le produce. Ca răspunsuri
tipice la expunerea traumatică regăsim tulburări precum stresul acut, stresul post-
traumatic şi simptome disociative.
Nu insistăm asupra definirii acestor termeni decât în măsura înŃelegerii acestora
în contextul de faŃă. Astfel, unul dintre cele mai frecvente efecte ale expunerii la
violenŃă domestică este stresul post-traumatic (SPT), care implică “experienŃierea
directă a unui eveniment ce comportă ameninŃarea cu moartea, ori moartea cuiva
apropiat, vătămarea serioasă sau ameninŃare a integrităŃii corporale proprii [...]” iar
la copii apare „comportament agitat sau dezorganizat” (DSM IV-TR); răspunsul
persoanei se regăseşte în frica intensă, neputinŃă sau oroare. Elemente asociate sunt
retrăirea şi amintirile recurente, evitarea situaŃiilor ori a stimulilor similari şi
hipervigilenŃă.

98
 Acest tip de stres apare într-o mare măsură la femeile care au suferit bătăi
repetate şi abuzuri sexuale. Unele rapoarte arată că un procent de 60% până la 80%
dintre femeile care caută adăpost ca refugiu pentru violenŃă, manifestă simptome de
SPT, ele fiind considerate de către practicieni o categorie grav afectată, adăposturile
fiind văzute ca refugii de ultimă instanŃă, când alte modalităŃi de scăpare au eşuat.
Unul dintre rezultatele studiilor referitoare la traumă şi consecinŃele sale, ca
beneficiu pentru lucrul clinic cu supravieŃuitorii, se referă la natura amintirilor
traumatice. MacIntosh & Whiffen (2005) conchid că aceste amintiri tind să fie
disociate de sfera conştientului şi stocate ca fragmente senzoriale ce au puŃină forŃă
narativă asociată. La reactualizare însă, ele sunt vivid retrăite de către supra-
vieŃuitor. În general, aceste amintiri sunt reactivate într-o stare de alertă psihologică
sau amorsate de către un stimul senzorial legat de evenimentul original.
DificultăŃile narative pe care SPT le induce, au o bază neurobiologică. Cercetă-
rile din acest domeniu sunt consistente, în concluzia, că nivele repetate de expunere
la traumă, precum şi severitatea simptomelor, au la bază modificări pe axa
hipotalamo-pituitaro-hipofizară (prin secreŃia de cortizol şi catecolamine, primul
dintre dintre ele, în exces, având o influenŃă neurotoxică). Se produce şi o
hipotrofiere a hipocampusului, efect care joacă un rol important în tulburările
mnezice şi comportamentale ale persoanelor cu stres post-traumatic apud
MacIntosh & Whiffe (2005), Bevans & all (2005); ceea ce explică, desemenea,
vulnerabilitatea persoanelor în situaŃii de reexpunere la traumă cât şi asocierea cu
consumul de substanŃe.
Victimele şi supravieŃuitorii din violenŃa domestică sunt mărturii vii ale acestor
influenŃe şi modificări pe care trauma le generează.
ImplicaŃiile clinice ale acestor descoperiri sunt evidente, în primul rând, pentru
că validează experienŃele supravieŃuitorilor şi diagnosticul de SPT, în al doilea rînd,
spun autorii citaŃi, pentru că se extrage necesitatea de a lucra cu aceştia la toate
nivelele, fiind insuficient numai a vorbi despre traumă.
Continuă ideea că e important ca în lucrul cu supravieŃuitorii “să-i ajutăm a
encoda fragmentele senzoriale în narativ, să creăm o semantică şi memorie
autobiografică ce în ultimă instanŃă le poate permite alinarea durerii şi autoreglarea
afectelor, atunci când sunt bombardaŃi de semnalele interne ale pericolului.”
În 1986, regizorul David Linch o aduce pe frumoasa actriŃă Isabella Rosellini în
filmul Catifea Albastră (engl. Blue Velvet), în care personajul Dorothy Vallens este
supusă unei traume repetate prin cumplite violuri de către un străin psihopat, drogo-
dependent şi violent, care-i Ńine captivi pe fiul şi soŃul său. Dorothy Vallens
manifestă simptome disociative precum depersonalizarea, amnezia şi amorŃirea
afectivă ca modalitate de a rezista şi supravieŃui acestui context dramatic.
Simptomele disociative sunt o componentă semnificativă a răspunsului la
traumă şi apar fie în perioada imediat următoare evenimentului traumatic, fie ca
stres post-traumatic. Simptome ca depersonalizarea şi derealizarea, amnezia,
amorŃirea afectivă servesc apărării împotriva sentimentelor de neputinŃă şi frică.
Aceste simptome sunt amendabile prin psihoterapie, incluzînd şi tehnici din hipnoză
(văzută ca o disociere controlată şi structurată). Terapia include accesarea şi
restructurarea amintirilor disociate, sprijin pentru client în gestionarea sau mana-
99
gementul afectelor dureroase şi folosirea relaŃiei terapeutice pentru suport şi reasi-
gurare. (Cardena şi Spiegel, 1990).
FuncŃionarea cognitivă se prijină pe capacitatea copilului de reamintire. Contrar
credinŃelor populare că cei mici nu-şi pot reaminti evenimente, studiile arată că sunt
capabili să encodeze şi reamintească experienŃele timpurii.
Sunt descrise două tipuri de memorie, la modul general în literatura de
specialitate: implicită (sau nondeclarativă) şi explicită (sau declarativă). Memoria
implicită presupune participarea unor părŃi a creierului care sunt maturate încă de la
naştere, incluzând amigdala şi alte arii limbice asociate cu emoŃia; este de tip
nonverbal şi destul de înafara conştiinŃei şi a fost demonstrată experimental în
studiile pe nou-născuŃi şi sugari în primele luni de viaŃă.
Memoria explicită, de obicei exprimată verbal, presupune atenŃie focalizată
pentru encodare şi un sens subiectiv asociat reactualizării.
O întrebare-cheie în determinarea faptului dacă sugarii şi copiii mici îşi
reamintesc pe termen lung, este memorabilitatea evenimentului (Nelson, 1994).
Acest concept se referă dacă evenimentele au valoare de reamintire peste timp,
datorită progresului rapid în dezvoltare, schimbării intereselor şi abilităŃilor în
primii ani de viaŃă. Evaluând ceea ce constituie un eveniment memorabil din
perspectiva unui copil mic este un aspect cheie în cercetarea memoriei timpurii.
Din perspectivă clinică, fără îndoială că un eveniment traumatic poate fi
considerat memorabil pentru că este unic, dramatic şi declanşează emoŃii intense.
Unele studii clinice relevă faptul că, odată ce achiziŃionează limbajul, copiii sunt
capabili să nareze evenimentele traumatice pe care le-au trăit în perioada
preverbală, şi că produc puneri în scenă comportamentale chiar în absenŃa
narativului verbal (Gaensbauer, 1995, Terr, 1988). Asta nu înseamnă că tot ceea ce
copilul spune sau pune în scenă despre experienŃa traumatică este acurat din punct
de vedere al faptelor petrecute. Distorsiuni şi omisiuni pot apărea datorită diferiŃilor
factori, inclusiv datorită unor neînŃelegeri a scopului acŃiunilor. De exemplu, un
sugar sau copil mic poate interpreta o procedură medicală invazivă ca pe un atac
furios asupra sa şi să răspundă prin frică intensă la vederea doctorilor mult timp
după ce procedura s-a încheiat.
FuncŃionarea senzorio-motorie, emoŃională, socială şi cognitivă poate fi
interpretată în contextul unui model comportamental creier-psihic. Cercetările
ilustrează că se pot produce alterări neurobiologice atunci când răspunsul adaptativ
al copilului este copleşit de experienŃa traumatică, în special cînd aceasta ia forma
maltratării (Cohen, Perel, DeBellis, Friedman & Putnam, 2002). Aceste alterări
neurobiologice pot implica schimbări în structura şi funcŃionarea creierului,
incluzând: a) hiperactivitate a amigdalei – formaŃiune implicată în procesarea
mnezică şi a modulării emoŃiilor; b) disfuncŃii ale axei hipotalamo-pituitaro-
adrenocorticală care mediază răspunsul la stres; c) slăbirea reactivităŃii în cortexul
medial prefrontal, care în mod normal eliberează neurotransmiŃători ca dopamina,
norepinefrina şi serotonina – implicŃi în planificarea comportamentului, memoria de
lucru, motivaŃia şi abilitatea de a diferenŃia între lumea externă şi cea internă.
Aceste schimbări în funcŃionarea sistemului nervos central (SNC) pot lăsa unui
copil traumatizat sentimentul de anxietate continuă sau amorŃire psihică. Pot
100
produce la copil experienŃierea unor frici continue şi generalizate. De aceea,
intervenŃiile ar putea avea ca scop restaurarea în copil a unui sentiment al
predicitibilităŃii mediului şi a relaŃiilor interumane, restaurarea încrederii în
propriile simŃuri şi sprijinirea lui în evaluarea realistă a ameninŃărilor.

Concluzii:
Trauma produsă în contextul violenŃei domestice, ca formă de violenŃă
interpersonală, este una dintre cele mai devastatoare experienŃe pe care o persoană o
poate trăi. Efectele psihologice generate de aceasta sunt cu atât mai grave, cu cît ea
cumulează mai mulŃi indicatori, cum sunt:
- este produsă de către o persoană de încredere sau îngrijire;
- este produsă în mod repetat şi impredictibil;
- prin multiple tipuri de comportamente abuzive;
- şi trăită începând din copilărie.
Efectele depind şi de intensitatea, frecvenŃa, severitatea actelor de violenŃă.
Persoanele care o experienŃiază pot fi afectate, de asemenea, în alte planuri de
funcŃionare, cum ar fi traiectoria dezvoltării la copil sau somatic, şcolar, social,
profesional, economic.
ViolenŃa domestică şubrezeşte sensul securităŃii, al ataşamentului şi autonomiei,
încrederea în sine şi în ceilalŃi oameni, debilizează capacitatea de luare a deciziilor
şi rezolvarea de probleme, sentimentele de gol, pierdere, neputinŃă, vinovăŃie, ruşine
pot duce la izolarea socială parŃială sau totală – considerată element important de
sprijin pentru ieşirea din situaŃii de violenŃă de nivel mediu.
Majoritatea covârşitoare a victimelor este reprezentată de către femei, violenŃa
domestică fiind considerată orientată pe gen. Copiii şi bătrânii reprezintă două
categorii de populaŃii vulnerabile, afectate de asemenea de acest tip de violenŃă.
Grupurile cu risc crescut ale acestor categorii (deprivate social şi material, afectate
de boală şi handicap, debilizate economic) sunt expuse în măsură mai puternică.
Abuzurile directe şi indirecte din copilărie sunt factori de risc.
Comportamentele violente sunt învăŃate, intenŃionale şi internalizate, violenŃa
domestică având o componentă de transmitere intergeneraŃională.
În cadrul abordărilor psihoterapeutice ale persoanelor afectate facem o distincŃie
didactică între “victimă” şi “supravieŃuitor”, deşi o victimă este supravieŃuitoare
după fiecare “scăpare cu viaŃă” din actul violent. Ea manifestă reacŃii normale
pentru situaŃiile anormale la care face faŃă, mecanismele de coping sunt considerate
strategii de supravieŃuire.
Exercitarea puterii în mod distructiv, controlul şi dominarea partenerei,
dependenŃa reciprocă, caracterul intenŃional, repetitiv şi aplicarea sistematică a
tacticilor de control şi abuzurilor integrate unei traiectorii istorice personale,
reprezintă elemente definitorii pentru violenŃa domestică, ce diferenŃiază acest tip
de violenŃă faŃă de alte forme ale violenŃei produse de om.
Dintre reacŃiile de stres traumatic amintim tulburarea de stres acut, tulburarea de
stres post-traumatic, sindromul Stockholm, ataşamentul traumatic.

101
 Considerăm că de-psihopatologizarea efectelor şi a adicŃiilor, scanarea prin
întrebări directe pentru identificarea abuzurilor fizice şi sexuale, asigurarea
securităŃii cu primordialitate, sprijinul imediat şi necondiŃionat, alianŃa şi suportul
terapeutic sunt principii fundamentale în abordarea clientelor afectate de violenŃa
domestică.
Folosirea metaforelor are un rol fundamental în aceste demersuri, în special
rolul de plantare în inconştient a seminŃelor pentru vindecare. Sunt contraindicate
folosirea tehnicilor confuzive şi a metaforelor foarte elaborate ori subtile.
Sunt situaŃii în care trauma lasă o creştere post-traumatică, dar aceasta nu a fost
abordată empiric relevant la victimele violenŃei domestice. Implicarea supravieŃui-
torilor în activităŃi prosociale, acŃiuni de advocacy, de influenŃare a politicilor pre-
cum şi acŃiuni caritabile pentru sprijinirea victimelor sunt doar câteva exemple de
efecte pozitive.
Nu secundară ca importanŃă, însă uneori neglijată clinic, este traumatizarea
vicariantă a psihoterapeuŃilor şi consilierilor, generată prin expunerea secundară la
materialul traumatic, ultimele abordări integrează apariŃia efectelor negative şi
asupra cercetătorilor din domeniul traumatologiei. Este recomandat tinerilor tera-
peuŃi ori acelora aflaŃi la început de carieră sau neexperimentaŃi în lucrul cu victime,
să apeleze la supervizare, intervizarea având, de asemenea, un rol terapeutic şi
suportiv.

Bibliografie:

1. Bevans, K., Cerbone, A.B., Overstreet, S., Advances and Future Directions in the Study
of Children’s Neurobiological Responses to Trauma and Violence Exposure. Journal of
Interpersonal Violence. 20. 4. 418-425, 2005.
2. Campbell, J.C., Kendall-Tackett, K.A., Intimate Partner Violence: Implications for
Women’s Physical and Mental Health. în K.A. Kendall-Tackett (ed) Handbook of
Women, Stress and Trauma. New York. Brunner-Routledge, 2005.
3. Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Cercetare naŃională privind violenŃa în familie şi
la locul de muncă. CPE. Bucureşti, 2003.
4. Clark, A.H., Foy, L.G., Trauma Exposure and Alcohol Use in Battered Women.
Violence against Women. 6. 1. 37-48, 2000.
5. Iliffe, G., Steed, L.G., Exploring the Counselor’s Experience of Working with
Perpetrators and Survivors of Domestic Violence. Journal of Interpersonal Violence.
15. 4. 393-412, 2000.
6. Dafinoiu, I., Vargha, J.L., Hipnoza clinică. Tehnici de inducŃie. Strategii terapeutice.
Iaşi, Polirom, 2003.
7. Dutton, M. A., Empowering and Healing the Battered Women: a Model for Assessment
and Intervention. New York, Springer Publishing Company, Inc., 1992.
8. Goodman, L., Dutton, M.A., Vankos, N., Weinfurt, K., Women’s Resources and Use of
Strategies as Risk and Protective Factors for Reabuse Over Time. Violence Against
Women. 11.3. 311-336, 2005.

102
9. Gucciardi, I., Hypnotherapy and Post Traumatic Stress Disorder. În Magazine for
Hypnosis and Hypnotherapy, http://www.hypnogenesis.com/isathree.htm, 1998.
10. MacIntosh, H.B., Whiffer, V.E., Twenty Years of Progress in the Study of Trauma.
Journal of Interperssonal Violence. 20. 4. 488-492, 2005.
11. Muntean, D., FaŃa nevăzută a violenŃei domestice – consideraŃii etologice şi efecte
psihologice. Revista de Securitate Comunitară. I. 2. 16-21, 2001.
12. Muntean, D., ViolenŃa domestică: ghid de recunoaştere şi asistare. Iaşi. CMSC, 2002.
13. Muntean, D., Prevenirea şi IntervenŃia Eficientă în ViolenŃa Domestică, CRJ şi ICPC
(eds.), Bucureşti, 2003.
14. Spiegel, D., Hypnosis, Dissociation and Trauma. în G. Burrows, R. Stanley, P. Bloom
(eds.): International Handbook of Clinical Hypnosis. West Sussex. John Wiley & Sons,
LTD, 2001.
15. Woods, S. J. Intimate Partner Violence and Post-Traumatic Stress Disorder Symptoms
in Women. Journal of Interpersonal Violence. 20. 4. 394-402, 2005.

103
 Asistarea socială a copilului victimă
asistent social Nelu Ivănuşcă*

A scrie despre un subiect atât de cotidian pentru specialişti este cu siguranŃă o mare
responsabilitate. Interesul pentru acest subiect dar şi motivaŃia lucrului pe cazuri ne fac să
considerăm că acest subiect are nevoie de o abordare mai clară şi de înŃelegerea situaŃiilor
cu care se confruntă copilul. Acest material este destinat specialiştilor în asistenŃa socială
dar şi altor specialişti care interferează cu domeniul protecŃiei copilului sau care
relaŃionează cu minorul victimă. In acest material vom încerca sa abordăm copilul victimă
a abuzului fizic, psihologic si sexual din perspectiva situaŃiilor sau contextelor în care a
fost traficat sau exploatat. Pentru a înŃelege mai multe despre natura, frecvenŃa şi
intensitatea domeniului, considerăm necesar pentru început enunŃarea unor definiŃii de
lucru precum şi enumerarea instituŃiilor care vor fi amintite în acest material şi care este
natura colaborării lor, precum responsabilităŃile atunci când sunt implicate în cazurile de
trafic şi exploatare, urmând ca ulterior să ne îndreptăm spre cauze şi partea de asistare
socială.

1.DefiniŃii de lucru
Traficul de minorii neacompaniaŃi ( neînsoŃiŃi)
Recrutarea, transportul, transferarea, cazarea, sau preluarea unui minor în scopul
exploatării lui, respectiv pentru:
• executarea unei muncii sau îndeplinirea de servicii, în mod forŃat, cu în-
călcarea normelor legale privind condiŃiile de muncă, salarizare, sănătate
şi securitate;
• Ńinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de
libertate ori de aservire;
• obligarea la practicarea prostituŃiei, la manifestări pornografice în vederea
producerii şi difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de
exploatare sexuală;
• obligarea la practicarea cerşetoriei;
• prelevarea de organe chiar şi cu consimŃământul victimei, se consideră
trafic de minori.

Forme grave ale muncii copilului

Cele mai grave forme ale muncii copilului sunt:
• toate formele de sclavie sau practicile similare, ca de exemplu: vânzarea
sau comerŃul cu copii, servitutea pentru datorii şi munca de servitor,
precum şi munca forŃată sau obligatorie inclusiv recrutarea forŃată sau
obligatorie a copiilor în vederea utilizării lor în conflictele armate;
• utilizarea, recrutarea sau oferirea unui copil în scopul prostituării,
producŃiei de material pornografic sau de spectacole pornografice;

*
Nelu Ivănuşcă este asistent social grad principal, vicepreşedinte AsociaŃiei Române pentru Terapia şi
Studiul Traumei (ARTEST).
104
 • utilizarea, recrutarea sau oferirea unui copil în scopul unor activităŃi
ilicite, mai ales pentru producŃia şi traficul de stupefiante, aşa cum le
definesc convenŃiile internaŃionale pertinente;
• muncile care prin, natura lor sau prin condiŃiile în care se exercită
dăunează, securităŃii sau moralităŃii copilului.
( ConvenŃia nr. 182 din 17 iulie 1999 privind interzicerea celor mai grave
forme ale muncii copiilor şi acŃiune imediată în vederea eliminării lor. )

2.Principalele instituŃii cu responsabilităŃi în prevenirea, combaterea şi

asistenŃa minorilor victime a traficului şi exploatării
InstituŃiile care au în componenŃă structuri specializate ce au responsabilităŃi şi
sunt implicate în prevenirea, combaterea traficului, exploatării şi reintegrarea
minorilor victime ale traficului si exploatării sunt DirecŃia Generală de AsistenŃă
Socială şi ProtecŃia Copilului, Inspectoratul de PoliŃie JudeŃean, Inspectoratul
JudeŃean al PoliŃiei de Frontieră, Tribunalul cu Parchetul de pe lângă acesta,
Inspectoratul Şcolar JudeŃean, Autoritatea de Sănătate Publică, Serviciul Public de
Asistentă Socială, Centrul Regional din cadrul AgenŃiei NaŃionale Împotriva
Traficului de Persoane, ONG-urile care au servicii pentru minori în situaŃiile
anterior menŃionate, iar aceste servicii sunt autorizate de către autorităŃile locale.
AutorităŃile menŃionate, precum şi altele cu responsabilităŃi în prevenirea,
combaterea şi asistenŃa copilului victimă, au obligaŃia atunci când identifică o
suspiciune de trafic sau o victimă a traficului adultă sau minoră să anunŃe la
telefonul 112, iar aceştia prin protocolul de lucru pe care îl au vor anunŃa structurile
specializate din cadrul Inspectoratului de PoliŃie JudeŃean precum si DirecŃiile
Generale de AsistenŃă Socială si ProtecŃia Copilului, astfel încât timpul de acŃiune şi
de recuperare a minorului să fie cât mai mic, iar victimizarea acestuia sa fie
minimalizată.
Dacă întro situaŃie sau alta cazul ce implică unul sau mai mulŃi copii ajunge la
DGASPC sau la IPJ aceste structuri se vor anunŃa reciproc, iar cazul va fi investigat
împreună pentru început urmând ca ulterior să fie implicate şi alte instituŃii în
funcŃie de nevoile cazului sau necesităŃile persoanelor afectate.
Pe parcursul derulării investigaŃiei, atunci când minorul se află întrun centru de
tranzit din cadrul DGASPC sau în familie, atunci când el se deplasează pentru
audieri sau alte proceduri juridice la poliŃie, parchet sau instanŃă, acesta va fi
obligatoriu însoŃit de reprezentantul legal, părinte sau o altă persoană adultă din
familie sau un asistent social, psiholog sau jurist din partea unei autorităŃi, care par-
ticipă la recuperarea şi integrarea socială a acestuia. Victima minoră, cât şi repre-
zentantul legal sau specialistul care o asistă, vor beneficia de protecŃie cu personal
specializat din partea IPJ, dar şi cu tehnică atât pe timpul deplasării la (şi de la)
audiere (sau altă procedură juridică), cât şi pe timpul aşteptării sau desfăşurării
investigaŃiei atât la poliŃie şi parchet, dar în special la instanŃe.
Această nevoie de protecŃie vine dintro nevoie reală surprinsă în practică atunci
când din cauza unor aspecte neprevăzute sau scăpări procedurale, victima se vedea
sau chiar era pusă să aştepte împreună cu agresorii, traficanŃii iar în acest timp
105
aceştia cereau indulgenŃe şi milă sau chiar ameninŃau cu moartea în cazul în care
aceasta îi incrimina. MenŃionăm că ameninŃările erau inclusiv la adresa persoanei
care o însoŃea pe victimă reprezentant legal sau specialist, aceştia fiind chiar
fotografiaŃi cu telefonul mobil de către rudele sau apropiaŃii agresorilor cu ocazia
aşteptării pe holul sau în sălile instanŃelor de judecată.
Când autorităŃile implicate (IJP, Parchetul şi InstanŃa) încheie investigarea şi
finalizează cazul, trebuie să informeze în scris DGASPC şi să menŃioneze dacă
minorul nu se mai află în pericol, urmând ca SPAS, ASP, ISJ, DGASPC şi ONG-
urile să continue planul de servicii şi/sau de intervenŃie pentru reintegrarea şi
monitorizarea medicală, psihologică, şcolară, familială şi în general socială a
minorului.

3.Cauzele traficului şi exploatării minorilor

Aşa cum ne arată practica noastră de zi cu zi dar şi din analiza de cazuri şi
practica altor instituŃii există, cauze ce Ńin de următoarele:
- aspectele socio-economice care implică nivelul de trai, minorii provenind
din familii cu un venit scăzut care se confruntă cu dificultăŃi materiale,
copii fiind în general neglijaŃi în unele cazuri până la limita abandonului;
- aspecte educaŃionale arătându-ne în general că nivelul de instruire este
redus, ceea ce tinde să determine uneori, ceea ce se numeşte în literatura de
specialitate, „postură de victimă “. Această sintagmă poate sugera
neadaptare şcolară, stimă de sine scăzută, lipsă de încredere în sine,
precum şi aspecte emoŃionale şi intelectuale şubrede gata să cedeze cu
uşurinŃă.
- aspecte ce Ńin de “modelul de succes”, promovarea în exces a poveştilor de
succes, adică a celor care muncesc (de obicei) în alte zone geografice decât
cea în care se află victima, fie că se află în tară sau în afara Ńări, victimele
sunt manipulate şi intoxicate cu naraŃiuni cum că în altă parte curge „miere
şi lapte”, că „viaŃa este uşoară” şi că în general ce trebuie să faci dacă vrei
să îŃi fie bine este doar să „mergi acolo şi totul va fi în favoarea ta”. Astfel
de mesaje transmise pe mai multe canale, dar în special prin „cercul de
prieteni sau alte persoane de încredere” creează în victimă entuziasm, o
înflăcărează, ea se mobilizează şi îşi doreşte să plece cât mai repede, chiar
este sfătuită să nu vorbească cu prea multă lume “că nu sunt locuri pentru
toŃi pentru început”.
Sumarizând, putem spune că aceste aspecte triste însă reale Ńin de apartenenŃa la
anumite grupuri, de lipsă de informare şi educaŃie, de o dorinŃă de câştig imediat
fără a avea sau a şti ce înseamnă o calificare profesională căutată pe piaŃa muncii,
fără un suport familial, şcolar sau social real.

4. Deschiderea cazului şi asistarea socială

Abordarea acestor cazuri poate fi realizată de către asistenŃi sociali specializaŃi,
formaŃi în instituŃii de învăŃământ superior care au dobândit competenŃe şi abilităŃi

106
profesionale în procesul de formare profesională continuă atât din punct de vedere
teoretic cât şi practic în acest domeniu.
Astfel, din momentul în care cazul a fost desemnat asistentului social de către
managerul de caz, recomandăm ca procesul de evaluare iniŃială şi complexă să fie
iniŃiate de urgenŃă, bineînŃeles după confirmarea abuzului, iar recomandările
specialistului să ajungă la coordonatorul de caz pentru a putea fi corelate cu
recomandările şi concluziile celorlalŃi specialişti, solicitaŃi să evalueze cazul în
vederea măsurilor de protecŃie ce se impun.

5. Etapa de evaluare iniŃială şi asistarea socială

După sesizare şi înregistrarea cazului, etapa de evaluare iniŃială presupune
culegerea informaŃiilor primare de la cei care au referit cazul presupune informaŃii
din domeniul medical, social şi psihologic şi identificarea nevoilor individuale de
bază pentru stabilirea primilor paşi până la evaluarea şi intervenŃia propriuzisă.
Printre informaŃiile primare trebuie să se descrie o situaŃie de abuz în care să fie
necesară o intervenŃie imediată, dar nu înainte de verificarea stării de fapt (a
informaŃiei).
Astfel, în momentul în care avem confirmarea unui episod de abuz, se stabilesc
timpii de intervenŃie în funcŃie de riscul ca abuzul să se repete, există şi alte victime
(alŃi copii sau adulŃi), au mai fost sesizate şi alte instituŃii şi protecŃia imediată a
victimei
Prima întrevedere pe care o avem cu victima trebuie să aibă loc în condiŃii bune,
atât pentru copil şi familia acestuia cât şi pentru specialist. Astfel, pentru a putea
dezvolta şi stabilii relaŃii reciproce de încredere, întrevederea poate avea loc atât la
domiciliul clientului cât şi la locul de muncă al asistentului social sau într-un loc
stabilit de comun acord, urmând ca cea de-a doua întrevedere să fie obligatoriu în
locul în care beneficiarul locuieşte.

6. Etapa de evaluare propriu-zisa şi asistarea socială

Presupune explorarea problemei, culegerea informaŃiilor din teren, observarea
stării sociale individuale, familiale, educaŃionale, de sănătate, informaŃii şcolare,
informaŃii despre grupul de prieteni, informaŃii despre conjunctura în care s-a
desfăşurat episodul traumatizant, evidenŃierea altor factori interni sau externi,
evidenŃierea resurselor personale, familiale sau comunitare care pot ajuta victima.
Evaluarea are ca scop elaborarea unei strategii de suport care să conŃină un
ansamblu de măsuri şi servicii, potrivit nevoilor sociale identificate la beneficiar.
Evaluarea este corelată cu evaluările celorlalŃi specialişti pentru a crea o
strategie de intervenŃie ce are în vedere un ansamblu de măsuri şi servicii ce se vor
plia pe nevoile beneficiarului dar şi pe resursele comunitare existente.
Ca regulă generală la început se procedează la culegerea datelor de identificare,
educaŃie, sănătate, rude, persoane cu care beneficiarul locuieşte şi date despre locul
unde locuieşte, venituri etc. Pentru a completa tabloul informaŃional, asistentul
social poate culege date de la rude, vecini, şcoală, locul de muncă, medicul de

107
familie, preotul comunităŃii, poliŃistul de proximitate, etc. Familia beneficiarului va
fi informată despre acest demers şi despre scop sau final.
După finalizarea culegerii de informaŃii din sursele susmenŃionate asistentul
social procedează la sistematizarea materialului pe categorii şi stabileşte în acelaşi
timp factorii cauzali şi de risc care au produs trauma astfel încât prin măsurile pe
care le recomandă să îndrume beneficiarul către resurse reale care există la nivelul
său personal, al familiei, al grupului de apartenenŃă şi al comunităŃii în general.
După recomandările finale, asistentul social şi clientul discută situaŃia reală şi
împreună creează şi negociază un program de intervenŃie, refacere şi recuperare
care trebuie să duca la mobilizarea copilului şi la reclădirea sa în punctele în care a
fost afectată.
EsenŃa acestei acŃiuni are la bază mobilizarea tuturor resurselor din jurul
copilului adică familia, asistentul social, grupul de prieteni alte resurse, comunitatea
în general. Doar astfel clientul va putea fi motivat, mobilizat şi convins să creadă în
sine, să creadă în depăşirea problemelor apărute în reuşita sa. Fără o reclădire a
stimei de sine şi a încrederii în sine demersul va fi un eşec încă din faza de propu-
nere şi copilul îşi va pierde siguranŃa. În ceea ce priveşte reŃeta de succes, ea nu
poate fi enunŃată decât de la caz la caz în funcŃie de problematica implicată, perso-
nalitatea în dezvoltarea a copilului, mediul de viaŃă, educaŃia şi starea de sănătate.

7. Descrierea sumară a activităŃii asistentului social şi asistarea socială

Activitatea asistentului social în cadrul echipei de investigare şi de reintegrare
a victimei constă în primul rând în identificarea împreună cu ceilalŃi specialişti a
formei de abuz, care este gradul traumei, mai precis care a fost frecvenŃa şi inten-
sitatea formei sau formelor de abuz precum şi cum încearcă victima să depăşească
singur aceste momente, care sunt „scările” prin care el e conştient sau inconştient
încearcă să iasă singur din această situaŃie sau cum acŃionează sistemul propriu de
autoprotecŃie. După această etapă de lucru care chiar dacă a fost enunŃată prima, nu
se finalizează prima urmează aflarea situaŃiei familiale, care sunt relaŃiile familiale,
modelele familiale cunoscute dezvoltate şi practicate de părinŃi în special în cazul
în care copilul nu răspunde la stimulul lor (nu face ce spun aceştia), ce probleme
personale au părinŃii şi cum afectează acestea cadrul general al familiei sau în
particular copilul şi care sunt reacŃiile acestuia. O altă etapă este cea legată de
evaluarea familiei din punct de vedere material si sprijinul acesteia prin căutarea de
resurse imediate pe termen scurt precum şi încercarea de a crea la nivelul familiei a
unei autonomii financiare sau materiale şi mobilizarea beneficiarilor în găsirea unui
loc de muncă, participarea la cursuri de calificare pentru o ocupaŃie mai bine plătită
sau mai căutată pe piaŃa muncii, completarea studiilor în diferite forme de
învăŃământ, iniŃierea în educaŃia antreprenorială etc.
Din momentul în care conferinŃa de caz s-a finalizat şi asistentul social a primit
cazul în evaluare, toŃi paşii importanŃi de urmat au ca obiectiv principal completarea
tabloului informaŃional cu date corecte şi concrete despre victimă şi agresor şi tot
ceea ce se petrece în jurul acestora precum şi tabloul abuzului.

108
 De la primele contacte cu aceştia, asistentul social va aduce în atenŃie copilului
şi familiei acestuia, rolul pe care îl are în investigarea cazului, precum şi limitele
profesionale în care se poate încadra şi care sunt rolurile lor.
Activitatea asistentului social nu poate fi imaginată altfel decât în parteneriat cu
alŃi specialişti, cu alte servicii guvernamentale sau neguvernamentale şi prin
implicarea membrilor comunităŃii.
Misiunea principală actuală a asistentului social este de a evalua situaŃia în care
se afla victima precum şi de a o asista pe aceasta cu mijloacele specifice muncii de
asistent social.
După conferinŃa de caz în care echipa interdisciplinara hotărăşte tipul
intervenŃiei şi după ce s-a decis preluarea cazului de către serviciul social, asistentul
social îşi propune un plan de lucru care are în vedere:
- evaluarea primară;
- informarea, clientului în legătură cu drepturile sale şi demersurile ce ar
putea fi iniŃiate precum şi finalitatea acestora;
- evaluarea socială:
- îndrumarea şi însoŃirea clientului la diferite instituŃii şi autorităŃi şi
intermedierea relaŃiei cu acestea;
- consiliere;
- sprijin material;
- referire către alte instituŃii care ar putea completa paleta intervenŃiilor
sociale sau care pot oferii aceleaşi servicii pe un timp mai îndelungat sau
care sunt specializate pe un anumit tip de serviciu;
- monitorizare.
În evaluarea sa, specialistul va surprinde prin mai mulŃi itemi viaŃa şi proble-
matica clientului atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ. Astfel, în com-
ponenŃa calitativă a evaluării, asistentul social va urmări aspecte legate de riscul de
recidivă (de a deveni din nou victimă sau chiar de a prelua modelul şi a deveni
agresor) a clientului său.
În baza analizei nevoilor de bază, a mediului de viaŃă, a gradului de implicare
în procesul de educaŃie sau de instrucŃie (implicare şi rezultate), a stării de sănătate
şi de dezvoltare a copilului (fizică şi psihică), a gradul de relaŃionare cu familia sau
cu mediul de apartenenŃă, precum şi a modelelor comportamentale pe care copilul le
cunoaşte şi ar putea să le preia, putem face aprecieri legate de situaŃia de risc şi
gradul de recidivă.
Un alt segment calitativ ce are în atenŃie recidiva, este legat de ameninŃări
promovate de părŃi (victima – făptuitor), de accesul la arme (de foc sau albe) sau la
obiecte cu care anterior au mai fost săvârşite fapte penale, de comportamentul de
control al furiei (managementul furiei), de gelozie, de consumul de droguri (în
special alcool), de starea de sănătate psihică (depresia), de izolare sau de autoizo-
lare, de starea de tensiune între părŃi şi de escaladarea violenŃei. Toate cele enume-
rate mai sus intra în categoria stărilor, comportamentelor şi atitudinilor de „culoare
galbenă” adică „de atenŃie”.
În cadrul itemilor cantitativi ai evaluării asistentul social, va surprinde date de
identificare ale părŃilor, calitatea lor, date de contact de la persoane apropiate sau
109
specialişti din instituŃii ce au intrat în contact cu clienŃii şi pot oferi informaŃii
despre aceştia în scopul identificării altor victime sau a potenŃialelor victime.
În toate demersurile sale alături de copil, asistentul social îi va propune acestuia
măsuri de protecŃie şi autoprotecŃie, care în esenŃa lor formulează strategii, progra-
me de evitare a riscului de victimizare prin expunerea la persoane periculoase sau
situaŃii ameninŃătoare, deci în general abordarea unor tactici de descurajare a
agresorului şi minimalizare pericolelor.
Finalitatea intervenŃiei sociale în acest caz are ca scop reechilibrarea în plan
social şi emoŃional şi a minimalizării efectelor negative dezvoltate în plan personal
şi comunitar.
Asistentul social poate aprecia ca reuşită, intervenŃia sa, atunci când nevoile
copilului implicat au revenit în normalitate, adică atunci când a fost restabilit un
minim echilibrul în sistem.

8. Servicii şi asistarea socială a copilului victimă

Serviciile şi asistarea copilului victimă presupun propuneri concrete şi
ameliorarea aspectelor comportamentale, educaŃionale, profesionale, medicale şi
sociale aflate în dezechilibru.
Planul de servicii pe care părintele îl ia la cunoştinŃă porneşte de la măsurile ce
trebuiesc luate pentru a putea soluŃiona situaŃia în care se află copilul. Astfel, planul
conŃine obiective care trebuie atinse, factori ai abuzului care trebuie eliminaŃi,
aspecte familiale ce trebuie schimbate, ameliorate sau monitorizate, precum şi
persoana, rolul, instituŃia, resursele şi timpul pus la dispoziŃie pentru ca specialistul
să lucreze la intervenŃie alături de familie. De asemenea pot fi menŃionate alte
servicii comunitare ce pot acorda asistenŃă beneficiarului.

9. Monitorizarea
Evaluarea şi reanalizarea planului de către specialist şi părinte după perioadă
stabilită, evidenŃierea progreselor cât şi a stagnărilor şi eventual prelungirea lui până
la atingerea obiectivelor propuse în lucrul cu minorul victimă şi familia sa.

10. Închiderea cazului

Închiderea cazului poate fi făcută în momentul în care beneficiarul a ieşit din
perioada de monitorizare şi au dispărut factorii de risc care au dus la abuz, iar
familia a devenit autonomă şi poate să răspundă tuturor nevoilor minorului fără
sprijinul serviciilor sociale.

Concluzii
Asistarea socială a copilului victimă (abuz şi/sau trafic de persoane) pot sa aibă
un impact pozitiv asupra sa numai prin participarea la şedinŃele de consiliere şi la
activităŃile întreprinse în cabinetele specializate.
Întâlnirile de grup cu părinŃii şi specialiştii se fac în scopul discuŃiilor deschise
despre nevoi, competenŃe parentale, disciplină pozitivă şi mai ales, trebuie să
evidenŃieze importanŃa şi consecinŃele abuzului prin trafic sau exploatare.

110
 Rezultatele lucrului cu copilul victimă pot consta în faptul că acesta învaŃă să
recunoască situaŃiile de abuz potenŃial, să-şi respecte propriile sentimente, să se
apere cunoscându-şi drepturile şi să vorbească despre situaŃiile problemă profe-
sioniştilor din jurul său.
Pentru o mai bună eficientizare şi o evoluŃie a serviciilor în domeniul protecŃiei
copilului victimă, trebuie să se Ńină cont de formarea specialiştilor şi diversificarea
serviciilor sociale atât pentru victimă cât şi pentru agresor.

Bibliografie

1. Bocancea, C., NeamŃu, G., Elemente de asistenŃă socială, Editura Polirom Iaşi, 1999.
2. Krogstrug , Practica asistenŃei sociale, Editura Polirom Iaşi, 2006.
3. Loghin, Corneliu, Model restaurativ de asistare complexă a cazurilor ce au ca obiect
infracŃiuni comise de minori, Editura IMPAKT, Iaşi , 2007.
4. Muntean, Ana, ViolenŃă domestică şi maltratarea copilului, Editura Eurostampa, 2000.
5. NeamŃu, G., ( coord. ), Tratat de asistenŃă socială, Editura Polirom, Iaşi, 2003
6. Rădulescu, S. M., DevianŃă, criminalitateşi patologie socială, Editura Lumina LEX,
Bucureşti
7. Spânu, Mariana, Introducere în asistenŃa socială a familiei şi protecŃia copilului, Editura
Tehnică Chişinău, 1998.
8. Roth-Szamoskozi Maria, ProtecŃia copilului, Cluj Napoca, 1999.
9. UNICEF, Traffiching in human beings in south eastern europe, 2005.
10.UNICEF, Ghid de prevenirea a traficului de fiinŃe umane, Editura MarLink , Bucuresti,
2004.
11. MateuŃ, G., Ştefăroi, N., Petrescu, E.V., Prună, R., Tărniceriu, R., Luca. S., Gafta,
L.G.,Dublea, A., Iovu, D., Onu, E., Luca, C., Traficul de fiinŃe umane. Infractor. Victimă.
InfracŃiune. AsociaŃia Alternative Sociale şi AsociaŃia MagistraŃilor Iaşi, Iaşi, 2000
12. Alternative Sociale Iaşi, Ghid de practici institutionale în instrumentarea cauzelor cu
minori, 2005
13. Alternative Sociale Iaşi, Ghid de informare, 2006
14. OrganizaŃia SalvaŃi Copiii, Ghid de bune practici pentru prevenirea abuzului asupra
copilului, Bucureşti, 2005
15. OrganizaŃia SalvaŃi Copiii, Ghid juridic privind protecŃia copiilor şi a familiei,
Bucureşti, 2006
16. Centrul de Mediere şi Securitate Comunitară Iaşi, ViolenŃele intrafamiliale, Bucureşti,
2004
17. http://www.copii.ro
18. http://www.crj.ro/reforma.php

111
Anexe

Fişă iniŃială de preuare a cazului

Data _______________ Ora ____________

Numele şi prenumele persoanei solicitante:

__________________________________________________________________________
__________________________________________________

Adresă / Numărul de telefon:

__________________________________________________________________________
__________________________________________________

Prezentarea problemei pe scurt

__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
______________________________________________________

Concluzii / Recomandări

__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
Specialist
___________________

112
 Fişa şedinŃei de consiliere individuală

Data ________________

Locul desfăşurării___________________________________________________

Numele şi prenumele ____________________________________

Vârsta ____________ OcupaŃia _____________________________

ConŃinut
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________

Probleme remarcate de specialist

__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
______________________________________

Concluzii / Recomandări
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
________________________________________________________________

Specialist
______________________________

113
 Fişă de monitorizare
(cazuri exploatare prin muncă)

I. Date generale despre copil:

Nume Prenume Porecla

Sex Vârstă

Data naşterii Rangul naşterii

Z Z L L A A

Nivel de educaŃie (nr. clase absolvite)

Frecventează şcoala: Da Nu
Dacă Da, care

Dacă Nu, ultima şcoala pe care a frecventat-o

Domiciliul legal
U R

JudeŃul Localitatea

Adresa
 Adresa la care locuieşte:
U R

JudeŃul Localitatea

Adresa

Unde trăieşte copilul

În familia naturală Da Nu
În centru de plasament Da Nu
La familia lărgită Da Nu
La o persoană / familia Da Nu
La asistent maternal profesionist Da Nu
Altele

Data la care a fost găsit muncind Z Z L L A A

Locul în care a fost găsit muncind

II. Date despre părinŃii copilul

Nume Prenume
Tata

Mama
115
Nivel de educaŃie Tata
Mama
Fără şcoală
Şcoală primară
Şcoală generală
Şcoală profesională
Şcoală complementară
Liceu
Studii postliceale şi universitare

Nivelul veniturilor

OcupaŃia Tata Mama

Muncitor calificat
Muncitor necalificat
Şomer
Zilier
Patron
Fără ocupaŃie
Altele

Domiciliul legal/ reşedinŃa – tata

JudeŃul Localitate

Adresă

116
Adresa la care locuieşte mama

JudeŃul Localitate

Adresă

II. Forme ale muncii copilului (ConvenŃia 182/1999)

Nr. Tipul de activitate Durata Perioada Nr. Contract Plata

crt ore
zile sapt luni pe zi Pe cu fara cu fara
sapt
1. Victima traficului intern
2. Victima traficului extern
3. ProstituŃie
4. Pornografie
5. Trafic de droguri
6. Cerşetorie
7. Munca de servitor
8. Munca în agricultor
9. Alte activităŃi ilicite:
Da Nu Dacă DA care:

1.
2.
3.
4.

117
 III. Forme ale muncii copilului (conform recomandării 190/1999)

10. Munca sub pământ (în mină)

11. Munca în construcŃii şi/sau
demolări
12. Munca în spaŃii restrânse
13. Munca prin manipularea de
maşini, materiale sau instrumente
periculoase
14. Munca prin manipularea de
maşini, materiale sau instrumente
periculoase
15. Munca prin manipularea sau
transportul unor greutăŃi
16. Munca la temperaturi extreme
(sub 0ْ C sau peste 40ْC)
17. Munca în condiŃii de zgomot
18. Munca pe o perioadă prelungită
19. Munca în timpul nopŃii
20. Muncă în condiŃii de vibraŃii
21. Munca la înălŃime
22 Altele: Da Nu

1.
2.
3.
4.

118
 La cine munceşte? Da Nu
a) părinŃii – în gospodăria proprie
b) rude
c) angajator sistem privat
d) angajator sistem public
e) alte persoane / care
e.1)
e.2)
e.3)

De ce munceşte? Da Nu
a) pentru „bani de buzunar”
b) m-au forŃat părinŃii
c) m-a forŃat “şeful găştii”
d) c asă mă întreŃin
e) trebuie să-mi ajut părinŃii
f) Altele/ care:
f.1)
f.2)
f.3)

IV. ConsecinŃe ale exploatării copilului prin forme grave de muncă

1.FrecvenŃa redusă la şcoală Da Nu Da Nu

1.a.Dacă Da câte absenŃe 8. a dacă Da câte zile
2. Tulburări de nutriŃie 9. Accidente
3. Tuberculoză 10. A devenit copil al străzii
4. InfecŃii cu transmitere sexuală 11. Handicap
5. Boli dermatologice 12. DelincvenŃă

119
6. A primit tratament ambulatoriu 13. Altele / specificaŃi:
13. a)
7. A necesitat spitalizare 13. b)

IV. ModalităŃi specifice de intervenŃie pe caz

Nr. InstituŃia Nr. înregistrare a Tipul intervenŃiei Data Data

cazului începerii finalizării
intervenŃiei
1. SPSPC
2. IT
3. IJP
4. IŞJ
5. DSP
6. OPA
7. Sindicate
8. Patronate
9. Altele

V. Modul de rezolvare a cazului

Modul de rezolvare a cazului luna
Nr. crt

1. Copil retras din formele grave de muncă

2. AcŃiuni de reabilitare
3. Caz închis prin semnalare nejustificată
4. Caz în monitorizare

Semnătura _______________________

120
 Dreptul copilului de a fi protejat împotriva abuzului,
neglijenŃei şi traficului
din perspectiva reglementărilor internaŃionale
Ioana Atasiei*

La nivel mondial peste 275 milioane de copii sunt expuşi abuzurilor. Această
problema este una dintre cele mai mari provocări ale timpurilor noastre în ceea ce
priveşte drepturile omului. Conform Global Initiative to End All Corporal
Punishment of Children (IniŃiativa Globala pentru Încetarea tuturor Pedepselor
Corporale aplicate Copiilor), cel puŃin 106 Ńări nu interzic aplicarea pedepselor
corporale în şcoli, 147 de Ńări nu interzic aplicarea acestora în instituŃii de îngrijire
alternativă şi doar 16 Ńări au interzis aplicarea pedepselor corporale acasă.
Totuşi, studiile privind violenŃa asupra copiilor confirmă că există violenŃă în
toate Ńările lumii, traversând culturi, clase sociale, educaŃia, veniturile şi originea
etnică. În fiecare regiune, în contradicŃie cu obligaŃiile privind drepturile omului şi
cu nevoile de dezvoltare ale copiilor, violenŃa asupra copiilor este aprobată din
punct de vedere social şi este frecvent legală şi autorizată de stat.
Statele trebuie să militeze pentru încetarea justificării adulŃilor privind violenŃa
asupra copiilor, fie că aceasta este acceptată ca „tradiŃie” sau mascată sub forma
„disciplinei”. Nu poate exista nici un compromis în contestarea violenŃei asupra
copiilor. Unicitatea copiilor – potenŃialul şi vulnerabilitatea acestora, dependenŃa de
adulŃi – face să devină imperativ faptul că au nevoie de mai multă, nu de mai puŃină
protecŃie împotriva violenŃei.
Fiecare societate, indiferent de cultura acesteia, de contextul economic sau
social, poate opri violenŃa asupra copiilor. Aceasta nu înseamnă doar pedepsirea
abuzatorilor, ci necesită schimbarea „mentalităŃii” societăŃilor şi a condiŃiilor
economice şi sociale de bază asociate cu violenŃa.
Formele extreme de violenŃă asupra copiilor – incluzând exploatarea sexuală,
traficul, mutilarea genitală , exploatarea economică sau implicarea copiilor în
conflictele armate - au provocat întotdeauna o reacŃie energică a comunităŃii
internaŃionale şi o unanimă condamnare a lor deşi nu există încă o modalitate rapidă
de a interveni şi de remedia situaŃia.
Fiecare copil are dreptul la protejarea integrităŃii sale fizice şi psihice împotriva
oricărei forme de abuz, neglijenŃă sau trafic. Copiii, ca şi persoane, sunt îndreptăŃiŃi
să se bucure de toate drepturile garantate de numeroasele instrumente internaŃionale
ale drepturilor omului care au fost adoptate de-a lungul timpului, începând cu
DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului. Astfel, din anul 1948, anul adoptării
DeclaraŃiei Universale a Drepturilor Omului, peste 60 de tratate şi convenŃii interna-
Ńionale ce privesc abolirea sclaviei, administrarea justiŃiei, statutul minorităŃilor etc.
au fost elaborate. Toate au drept concepte centrale non - discriminarea, egalitatea în

*
Ioana Atasiei este avocat în Baroul Iaşi şi psihopedagog. Are un master în Drepturile Omului la
Universitatea Central Europeană din Budapesta, Ungaria şi a lucrat ca şi avocat asistent la Curtea
Europeana a Drepturilor Omului din Strasbourg, FranŃa.
drepturi şi recunoaşterea demnităŃii fiecărei persoane, la fel cum toate aceste
instrumente internaŃionale precizează că drepturile ce le promovează se aplică
tuturor persoanelor, incluzând copiii, pe baza egalităŃii de şanse.
Astfel, copiii beneficiază de drepturile şi procedurile stabilite în ConvenŃia
InternaŃională cu privire la Drepturile Economice, Sociale şi Culturale şi în
ConvenŃia InternaŃională cu privire la Drepturile Civilie şi Politice, ambele
elaborate în anul 1966. Aceste tratate internaŃionale, obligatorii pentru statele care
le-au ratificat, conŃin prevederi ce se referă la eliminarea violenŃei împotriva
copiilor sau la măsuri specifice de protecŃie a copiilor.
ConvenŃia InternaŃională cu privire la Drepturile Economice, Sociale şi
Culturale include dispoziŃii care prevăd ca statele membre ce ratifică ConvenŃia să
ia toate măsurile necesare în vederea protejării copiilor împotriva exploatării
economice şi sociale, dar şi pentru ca folosirea copiilor în activităŃi ce sunt
periculoase sănătăŃii şi dezvoltării acestora, să fie pedepsite prin lege. De asemenea,
ConvenŃia InternaŃională cu privire la Drepturile Civilie şi Politice interzice expres
aplicarea pedepsei cu moartea copiilor şi tinerilor sub 18 ani, incluzând de
asemenea prevederi ce se referă la tratamentul adecvat aplicat copiilor acuzaŃi sau
condamnaŃi în urma proceselor penale şi anume separarea acestora de adulŃi în
instituŃiile unde aceştia sunt încarceraŃi.
Deşi, copii au fost protejaŃi, din punct de vedere legal, de către instrumente
internaŃionale ce se referă la drepturile omului în general, încă din etapele de
început ale activităŃii NaŃiunilor Unite, comunitatea internaŃională a recunoscut
nevoia unei reglementări specifice care să protejeze drepturile copilului în special şi
nu într-un context al drepturilor omului în general.
Drept urmare, DeclaraŃia Drepturilor Copilului, adoptată de Adunarea Generală
a NaŃiunilor Unite în 1959 a prevăzut un număr de 10 principii, opŃionale din punct
de vedere legal, care au urmărit a stabili drepturi separate pentru copii (dreptul la
educaŃie, nume şi cetăŃenie, securitate socială, protejare împotriva oricărei forme de
abuz şi neglijenŃă etc.). DeclaraŃia din 1959 a însemnat primul pas către
recunoaşterea copilului ca persoană cu propriile sale drepturi. Este primul document
care face referire la drepturile copilului, însă DeclaraŃia cuprinde în exclusivitate
drepturi protective şi nu cuprinde proceduri care să asigure implementarea acestora.
ConvenŃia cu privire la Drepturile Copilului, ce prevede standarde obligatorii
din punct de vedere legal, a fost adoptată de NaŃiunile Unite în anul 1989. Conven-
Ńia, care recunoaşte fără nici un dubiu personalitatea distinctă şi într-o continuă
dezvoltare a copilului, este instrumentul legal internaŃional acceptat de cel mai
mare număr de state, fiind ratificat de un număr de 192 de state. Cele 42 de articole
principale stabilesc o serie de drepturi politice, civile, economice, sociale şi
culturale formulate pentru a răspunde nevoilor specifice ale copilului, definit de
ConvenŃie în art.1 ca fiind „orice persoană cu o vârstă mai mică de 18 ani, excep-
tând cazurile când legea aplicabilă copilului stabileşte limita majoratului sub
această vârstă”.
ConvenŃia stabileşte o serie de principii legale şi standarde detaliate care ar
trebui să guverneze toate legile, politicile şi practicile ce se referă la copii. Acestea
includ promovarea protecŃie copiilor împotriva violenŃei, neglijenŃei şi oricărei
122
forme de trafic. Numeroase articole ale ConvenŃiei prevăd drepturi ale copilului la
integritate fizică şi personală şi stabilesc standarde ridicate pentru protecŃie.
Astfel, art. 19 din ConvenŃie prevede ca „Statele părŃi vor lua toate măsurile
legislative, administrative, sociale şi educative corespunzătoare, în vederea
protejării copilului împotriva oricăror forme de violenŃă, vătămare sau abuz, fizic
sau mental, de abandon sau neglijenŃă, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv
abuz sexual, în timpul cât se afla în îngrijirea părinŃilor sau a unuia dintre ei, a
reprezentantului ori reprezentanŃilor legali sau a oricărei persoane căreia ia fost
încredinŃat”. Această definire a violenŃei este reluată de definiŃia din Raportul
mondial privind violenŃa si sănătatea (World Report on Violence and Health, 2002):
„folosirea în mod intenŃionat a forŃei fizice sau a puterii, prin ameninŃare sau de
fapt, împotriva unui copil, de către o persoană sau un grup, care are sau poate avea
ca rezultat afectarea de fapt sau potenŃială a sănătăŃii, supravieŃuirii, dezvoltării sau
demnităŃii copilului”.
Aceste obligaŃii au fost susŃinute şi de către Comitetul pentru Drepturile
Copilului de la Geneva care a subliniat în numeroase ocazii necesitatea ca orice
formă de violenŃă asupra copilului să fie interzisă. Comentariul General nr.8 - cu
privire la ProtecŃia Copilului împotriva oricărei forme de pedeapsă sau tratament
inuman - al Comitetului pentru Drepturile Copilului, adoptat în sesiunea a patruzeci
şi doua a Comitetului din iunie 2006, evidenŃiază obligaŃia statelor de a interzice şi
de a elimina orice formă de pedeapsă corporală şi alte forme de pedeapsă
degradante prin măsuri legislative şi educative adecvate.
ConvenŃia cu privire la Drepturile Copilului este suplimentată de către două
Protocoale OpŃionale, ambele adoptate în anul 2000, care prevăd dispoziŃii mai
detaliate în ceea ce priveşte protecŃia copiilor împotriva unor forme speciale de
violenŃă şi abuz.
Astfel, Protocolul OpŃional cu privire la Vânzarea Copiilor, ProstituŃia şi
Pornografia Infantilă defineşte într-o primă fază aceste forme de abuz asupra
copilului după care cere statelor membre să incrimineze aceste activităŃi nu numai
în forma lor terminată, dar şi sub formă de tentativă. De asemenea, Protocolul
prevede faptul ca statele membre să ia măsurile necesare pentru a închide orice
locaŃie unde au fost săvârşite infracŃiunile prevăzute în prezentul Protocol dar şi de
a confisca toate instrumentele care au ajutat sau au rezultat în urma săvârşirii
activităŃilor incriminate. Nu în cele din urmă, Protocolul prevede dispoziŃii care se
referă la tratamentul copilului victimă a traficului, pornografiei şi prostituŃiei
infantile.
Protocolul OpŃional cu privire la implicarea copiilor în conflicte armate
limitează implicarea copiilor în conflicte armate la cei peste 18 ani şi obligă statele
să ia toate măsurile necesare pentru a asigura reabilitarea fizică şi psihică a acestora,
dar şi sprijin în reintegrarea lor în sânul societăŃii.
În întreaga lume, copii sunt expuşi celor mai grave forme de violenŃă. În ulti-
mul Raport al expertului independent pentru studiul ONU privind violenŃa asupra
copilului se relevă următoarele statistici în ceea ce priveşte impactul violenŃei
asupra copiilor:

123
 • OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (OMS) a estimat, prin folosirea
datelor limitate existente la nivel naŃional, că aproape 53.000 de copii
au murit în lume, în anul 2002, ca urmare a omorurilor.
• ConŃinând informaŃii despre un număr mare de Ńări în curs de
dezvoltare, Global School-based Health Survey (Studiul global privind
sănătatea, realizat în şcoli) a descoperit recent că între 20% şi 65% din
copiii de vârstă şcolară au fost agresaŃi verbal sau fizic într-un interval
de 30 de zile. Terorizarea copiilor este frecventă şi în Ńările
industrializate.
• OMS estimează că, în anul 2002, 150 de milioane de fete şi 73 de
milioane de băieŃi sub 18 ani au fost forŃaŃi să întreŃină raporturi sexuale
sau au trecut prin alte forme de violenŃă sexuală care au presupus
contact fizic.
• Conform unei estimări OMS, între 100 şi 140 de milioane de fete din
lume au fost victimele unei forme de mutilare genitală a femeilor.
Estimările UNICEF, publicate în 2005, sugerează că în Africa Sub-
sahariană, Egipt şi Sudan, 3 milioane de fete şi femei sunt supuse
mutilării genitale în fiecare an.
• Estimări recente ale OrganizaŃiei InternaŃionale a Muncii (OIM) indică
faptul că, în anul 2004, 218 milioane de copii erau exploataŃi prin
muncă, dintre care 126 de milioane erau implicaŃi în munci periculoase.
Estimările din anul 2000 arătau că 5,7 milioane de copii erau victime
ale muncii forŃate, 1,8 milioane erau implicaŃi în prostituŃie şi
pornografie, iar 1,2 milioane erau victime ale traficului. Totuşi,
comparativ cu estimările publicate în 2002, incidenŃa exploatării
copiilor prin muncă a scăzut cu 11%, iar cu 25% mai puŃini copii erau
implicaŃi în munci periculoase.
Dezvoltarea economică, statutul, vârsta, sexul sunt printre numeroşii factori
asociaŃi riscului la violenŃă cauzatoare de moarte. OMS estimează că rata
omorurilor în rândul copiilor a fost în anul 2002 de două ori mai mare în Ńările cu
venituri mici, comparativ cu Ńările cu venituri mari (2,58, respectiv 1,21 la 100.000
de persoane). Cele mai mari rate ale omorurilor în rândul copiilor apar la
adolescenŃi, în special băieŃi cu vârste între 15 şi 17 ani (3,28 pentru fete, 9,06
pentru băieŃi) şi în rândul copiilor între 0 şi 4 ani (1,99 pentru fete, 2,09 pentru
băieŃi).
Conform studiilor realizate de OMS, copiii cu vârste mai mici prezintă un grad
mai ridicat de risc la violenŃa fizică, în timp ce violenŃa sexuală îi afectează
predominant pe cei care au ajuns la pubertate sau la adolescenŃă. BăieŃii prezintă un
grad mai ridicat de risc la violenŃa fizică decât fetele, dar fetele prezintă un risc mai
ridicat la violenŃa sexuală, neglijare şi la prostituŃia forŃată. De asemenea, modelele
sociale şi culturale de comportament, rolurile stereotipizate şi factorii socio-
economici, cum sunt veniturile şi educaŃia, joacă un rol important.
Studiile realizate la scară redusă scot în evidenŃă faptul că anumite grupuri de
copii sunt deosebit de vulnerabile la abuzuri. Acestea includ copiii cu dizabilităŃi,

124
pe cei aparŃinând minorităŃilor şi altor grupuri marginalizate, copiii străzii şi cei în
conflict cu legea, copiii refugiaŃi şi cei dislocaŃi din anumite zone.
Inegalitatea din ce în ce mai mare a veniturilor, globalizarea, migraŃia,
urbanizarea, ameninŃările la adresa sănătăŃii, în special HIV/SIDA, progresul
tehnologic şi conflictele armate afectează modul în care tratăm copiii. Abordând
aceste provocări, precum şi atingând obiectivele asupra cărora s-a căzut de acord la
nivel internaŃional, cum sunt Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, statele lumii
trebuie să încerce eliminarea violenŃei asupra copiilor.
Abuzurile asupra copilului pot apărea în diferitele medii pe care copilul le
frecventează. Astfel, conform Raportului expertului independent pentru studiul
ONU privind violenŃa asupra copilului, prevalenŃa violenŃei părinŃilor sau a altor
membri ai familiei asupra copiilor - violenŃă fizică, sexuală şi psihologică, precum
şi neglijarea deliberată – au fost recunoscute şi documentate în ultimele decenii. Din
fragedă copilărie, până la vârsta de 18 ani, copiii sunt vulnerabili la diferite forme
de violenŃă în casele lor. Abuzatorii pot varia în funcŃie de vârsta şi gradul de
maturitate al victimei şi pot include părinŃii, părinŃii vitregi sau adoptivi, fraŃi sau
surori, alŃi membri ai familiei sau cei care au copiii în îngrijire.
ApariŃia violenŃei sexuale în mediul familial este recunoscută din ce în ce mai
mult. O trecere în revistă a studiilor din 21 de Ńări (cele mai dezvoltate) a arătat că
7-36% dintre femei şi 3-29% dintre bărbaŃi au declarat o victimizare sexuală în
timpul copilăriei, iar majoritatea studiilor au arătat că fetele au fost abuzate de 1,5-3
ori mai mult decât băieŃii. Cele mai multe abuzuri au apărut în cercul familiei. În
mod similar, un studiu realizat de OMS în mai multe Ńări, care a inclus Ńări
dezvoltate şi în curs de dezvoltare, a arătat că între 1% şi 21% dintre femei au
declarat că au fost abuzate sexual înaintea vârstei de 15 ani, în cele mai multe cazuri
de membri de sex masculin ai familiei, alŃii decât tatăl sau tatăl vitreg.
Abuzurile asupra copilului în mediul educaŃional pot fi destul de frecvente.
ViolenŃa profesorilor şi a personalului didactic, cu sau fără aprobarea publică sau
tacită a ministerelor educaŃiei şi a altor autorităŃi care coordonează şcolile, include
pedepse corporale, forme crude şi umilitoare ale pedepselor psihologice, violenŃă
sexuală şi diferenŃiată pe criterii de gen şi terorizarea copiilor. Pedepse corporale
cum sunt bătaia sau lovirea cu băŃul reprezintă practici standard în şcolile dintr-un
mare număr de Ńări.
ConvenŃia cu privire la Drepturile Copilului cere Statelor PărŃi să ia toate
măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că disciplina în şcoli este administrată
într-un mod care corespunde cu convenŃia. Global Initiative to End All Corporal
Punishment of Children (IniŃiativa Globală pentru Încetarea tuturor Pedepselor
Corporale aplicate Copiilor) precizează că 102 Ńări au interzis pedepsele corporale
în şcoli, dar aplicarea nu se face în mod uniform.
ViolenŃa în şcoli apare şi sub forma bătăilor şi a terorizării elevilor. În anumite
societăŃi, comportamentul agresiv, inclusiv bătăile sunt percepute drept o problemă
disciplinară minoră. Terorizarea este frecvent asociată cu discriminarea elevilor care
provin din familii sărace sau din grupuri etnice marginalizate sau cu caracteristici
individuale speciale (de ex., înfăŃişare, dizabilitate fizică sau mentală). Terorizarea
este în mod obişnuit verbală, dar apare şi violenŃa fizică. Şcolile sunt afectate şi de
125
evenimentele din comunitate, cum este, de exemplu, incidenŃa culturii bandelor şi
activităŃile criminale ale acestora, în special cele legate de droguri.
Copiii aflaŃi în detenŃie sunt adesea victimele violenŃelor personalului, inclusiv
ca formă de control sau de pedepsire, adesea pentru infracŃiuni minore. În cel puŃin
77 de Ńări, pedepsele corporale şi alte pedepse violente sunt acceptate ca măsuri
disciplinare legale în instituŃiile penale. Copiii pot fi bătuŃi, loviŃi cu băŃul, închişi în
spaŃii izolate şi supuşi unor tratamente umilitoare, cum ar fi dezbrăcarea în pielea
goală şi lovirea cu băŃul în faŃa celorlalŃi deŃinuŃi.
În ciuda obligaŃiilor specificate în articolul 37 al ConvenŃiei cu privire la
Drepturile Copilului de a se asigura că detenŃia copiilor trebuie folosită doar ca
măsură la care se recurge în ultimă instanŃă şi pentru cea mai scurtă perioadă de
timp, s-a estimat că, în anul 1999, 1 milion de copii au fost privaŃi de libertate. Cei
mai mulŃi dintre aceştia au fost acuzaŃi de delicte sau de infracŃiuni minore şi au
comis astfel de fapte pentru prima oară. MulŃi sunt deŃinuŃi din cauza chiulului de la
şcoală, a vagabondajului sau a faptului că nu au un adăpost. În unele Ńări,
majoritatea copiilor aflaŃi în detenŃie nu au fost condamnaŃi pentru o infracŃiune, ci
aşteaptă procesul.
Comunitatea este o sursă de protecŃie şi de solidaritate pentru copii, dar poate fi
şi locul violenŃei, inclusiv al violenŃei între cei de aceeaşi vârstă, al celei legate de
armele de foc şi de alte tipuri de arme, al violenŃei bandelor, a poliŃiei, al violenŃei
fizice şi sexuale, răpirilor şi traficului. Copiii de vârste mai mari prezintă un risc
mai mare la violenŃă în comunitate, iar fetele prezintă un risc mărit la violenŃe
sexuale şi pe criterii de gen.
O creştere foarte mare şi bruscă a fost observată în ceea ce priveşte ratele
violenŃei (victimizarea şi abuzarea), în special în rândul băieŃilor în jurul vârstei de
15 ani, indicând că o serie de factori se întrepătrund la vârsta adolescenŃei şi fac ca
violenŃa între cei de aceleaşi vârste să fie un lucru obişnuit. Datele disponibile
indică faptul că, în cele mai multe părŃi ale lumii, rata omorurilor la băieŃii între 15
şi 17 ani este de cel puŃin trei ori mai mare decât la băieŃii între 10 şi 14 ani.
Această creştere bruscă a violenŃei în rândul copiilor de peste 15 ani apare chiar şi
în regiuni cu rate reduse ale omorurilor şi implică luarea de măsuri pentru a
restrânge comportamentul violent, acestea fiind importante înainte şi în perioada
adolescenŃei.
Copiii sunt vulnerabili la violenŃa sexuală şi la exploatarea de către membrii
comunităŃii. ViolenŃa sexuală este comună atunci când este comisă de o persoană
cunoscută copilului, cum ar fi membri ai familiei sau adulŃi aflaŃi într-o poziŃie de
încredere (de exemplu, antrenori sportivi, clerici, poliŃie, profesori, angajatori), dar
şi atunci când este comisă de o persoană pe care copilul nu o cunoaşte. Cercetări
recente arată că violenŃa este o caracteristică frecventă a relaŃiilor dintre adolescenŃi.
Rezultatele preliminare ale Studiului Global privind Sănătatea realizat în Şcoli,
în rândul elevilor de 13-15 ani, arată un nivel ridicat de violenŃă fizică în cadrul
relaŃiilor de prietenie dintre elevi. ÎntrebaŃi dacă au fost loviŃi, pălmuiŃi sau răniŃi în
mod intenŃionat de către un prieten sau o prietenă în ultimele 12 luni, 15% dintre
fetele şi 29% dintre băieŃii din Iordania au răspuns „da”, ca şi 9% din fetele şi 16%

126
din băieŃii din Namibia, 6% dintre fetele şi 8% dintre băieŃii din Zair şi 18% dintre
fetele şi 23% dintre băieŃii din Zambia.
Abuzul asupra copilului este o problema gravă şi în sânul societăŃii româneşti,
iar studiile si cercetările realizate în acest domeniu prezintă dimensiunea acestui
fenomen.
IncidenŃa abuzului fizic asupra copilului este de 75% conform unui studiu
realizat de SalvaŃi Copiii in 2000 si de 84% conform unei cercetări naŃionale
realizate in 2001 de ANPCA, OMS, Banca Mondiala si SalvaŃi Copiii. Pedeapsa
fizica reprezintă o formă de violenŃă îndreptată asupra copiilor aplicată de adulŃi în
scopul "educării copiilor".
Pedeapsa fizică include lovirea copilului cu mâna sau cu un obiect (un băŃ, o
curea, bici, pantof, etc.); lovirea, bruscarea, trântirea copilului, ciupirea sau tragerea
acestuia de păr, forŃarea unui copil sa stea într-o poziŃie incomodă sau jenantă, sau
sa facă un număr mare de exerciŃii fizice. Aplicarea unei „corecŃii educative" sub
forma bătăii provoacă nu doar durere fizică, ci şi durere psihică, umilinŃa, neputinŃa.
Copilul care a cunoscut violenŃa prin lovituri, neglijare sau pedepse stochează
aceste experienŃe traumatice în memoria vieŃii lui personale.
Traficul de fiinŃe umane reprezintă, la rândul ei, una dintre cele mai grave
forme de încălcare a drepturilor fundamentale ale omului. Atunci când victima este
copil, cu atât consecinŃele negative la nivel fizic şi psihologic asupra dezvoltării
acestuia sunt mai puternice.
Fenomen global, traficul de persoane poate fi naŃional sau transnaŃional.
Adeseori asociat cu crima organizată, în cadrul căreia reprezintă una dintre
activităŃile cele mai profitabile, traficul de persoane trebuie să fie combătut în
Europa la fel de ferm ca şi traficul de droguri sau spălarea banilor. Într-adevăr,
potrivit unor anumite estimări, traficul de persoane este a treia operaŃiune ilegală în
lume, după traficul de arme şi cel de droguri.
În acest context, Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea
traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiŃional la ConvenŃia
NaŃiunilor Unite împotriva CriminalităŃii TransnaŃionale Organizate şi adiŃional la
ConvenŃia NaŃiunilor Unite împotriva CriminalităŃii TransnaŃionale Organizate
(numit în continuare „Protocolul de la Palermo”) a pus bazele acŃiunii internaŃionale
împotriva traficului de persoane. ConvenŃia Consiliului Europei, având ca punct de
plecare Protocolul de la Palermo şi luând în considerare şi alte instrumente juridice
internaŃionale, fie ele universale sau regionale, relevante pentru combaterea
traficului de persoane, îşi propune să întărească protecŃia oferită de acele
instrumente şi să ridice nivelul standardelor pe care acestea le-au impus.
Protocolul de la Palermo conŃine prima definiŃie a termenului „trafic de
persoane”, asupra căreia s-a căzut de acord la nivel internaŃional. Astfel, traficul de
persoane indică „recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de
persoane, prin ameninŃare de recurgere sau prin recurgere la forŃă ori la alte
forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate sau de o
situaŃie de vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptarea de plăŃi ori avantaje
pentru a obŃine consimŃământul unei persoane având autoritate asupra alteia în
scopul exploatării.”
127
 Traficul de copii este definit în aceeaşi manieră, diferenŃa constând în vârsta
victimei, (termenul de „copil” fiind similar cu cel adoptat de ConvenŃia ONU cu
privire la Drepturile Copilului: orice persoană sub 18 ani) şi mijloacele de
recrutare, în cazul copiilor neavând importanŃă dacă s-au folosit sau nu metode de
constrângere.
Este important să se sublinieze la acest moment că trebuie să se facă distincŃie
între traficul de persoane şi contrabanda cu emigranŃi. Aceasta din urmă face
subiectul unui protocol separat care completează ConvenŃia NaŃiunilor Unite
împotriva CriminalităŃii Organizate Transfrontaliere (Protocolul împotriva
Contrabandei cu MigranŃi pe cale terestră, maritimă şi aeriană, adiŃional la
ConvenŃia NaŃiunilor Unite împotriva CriminalităŃii Organizate Transfrontaliere).
În timp ce scopul contrabandei cu emigranŃi este trecerea ilegală a graniŃei pentru a
obŃine, direct sau indirect, un beneficiu financiar sau un unul de ordin material,
scopul traficului de persoane este exploatarea. Mai mult, traficul de persoane nu
presupune neapărat un element transnaŃional; el poate exista şi la nivel naŃional.
Există şi alte instrumente internaŃionale care au o contribuŃie în combaterea
traficului de persoane şi în protejarea victimelor acestuia. Dintre instrumentele
NaŃiunilor Unite, pot fi amintite următoarele:
• ConvenŃia privind Munca ForŃată (nr. 29) din 28 iunie 1930;
• ConvenŃia pentru Suprimarea Traficului de Persoane şi a Exploatării
ProstituŃiei altora, din 2 decembrie 1949;
• ConvenŃia privind Statutul RefugiaŃilor din 28 iulie 1951 şi Protocolul său
adiŃional privind Statutul RefugiaŃilor;
• ConvenŃia referitoare la Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare
împotriva Femeilor, din 18 decembrie 1979;
• ConvenŃia privind Drepturile Copilului, din 20 noiembrie 1989;
• ConvenŃia OrganizaŃiei InternaŃionale pentru Muncă, referitoare la
Interzicerea şi AcŃiunea Imediată pentru Eliminarea Celor mai Rele Forme
de Muncă a Copilului, din 17 iunie 1999;
• Protocolul OpŃional al ConvenŃiei Drepturilor Copilului, privind vânzarea
copiilor, prostituŃia şi pornografia infantilă, din 25 mai 2000.
ExperienŃa a arătat că implementarea instrumentelor legale la nivel regional
consolidează semnificativ acŃiunile împotriva traficului de persoane la nivel global.
În contextul european, Decizia Cadru a Consiliului din 19 iulie 2002, referitoare la
combaterea traficului de persoane şi Directiva Consiliului 2004/81/EC din 29
aprilie 2004 referitoare la permisul de rezidenŃă emis naŃionalilor din state terŃe,
care sunt victime ale traficului de persoane şi au fost supuşi unei acŃiuni care a
facilitat imigrarea ilegală sau care cooperează cu autorităŃile competente
reglementează unele dintre întrebările referitoare la traficul de persoane. Decizia
Cadru a Consiliului din 15 martie 2001 referitoare la statutul victimelor pe
parcursul procesului penal este de asemenea relevantă în domeniul traficului de
persoane.

128
 De asemenea au fost adoptate două instrumente legale ale Consiliului
Europei, care se concentrau exclusiv asupra traficului de persoane în scopul
exploatării sexuale, ale cărui victime sunt în cea mai mare parte femei şi copii:
- Recomandarea nr. R (2000)11 a Comitetului de Miniştri către statele membre
cu privire la acŃiuni împotriva traficului de persoane în scopul exploatării sexuale;
- Recomandarea nr. R (2001) 16 a Comitetului de Miniştri către statele membre
cu privire la protejarea copiilor împotriva exploatării sexuale.
Complexitatea fenomenului traficului de copii necesită, fără a omite toate
celelalte instrumente de lucru, o abordare din prisma drepturilor copilului.
ConvenŃia ONU cu privire la Drepturile Copilului (CRC) reprezintă cel mai bun
instrument de protejare şi promovare a interesului superior al copilului, ca punct
central al abordării traficului de copii.
Traficul de copii şi alte abuzuri adiacente, îi privează pe aceştia de dreptul la
supravieŃuire, protecŃie şi dezvoltare. De aceea, politicile şi programele adresate
copiilor traficaŃi în Ńările de origine şi de destinaŃie trebuie să aibă ca scop protejarea
interesului superior al copilului. Mai mult, este de o importanŃă crucială ca aceste
politici să fie adoptate atât în Ńările de destinaŃie, cât şi în cele de origine, interesul
superior al copilului fiind linia directoare a acŃiunilor dezvoltate în fiecare Ńară
privind protecŃia, prevenirea şi reintegrarea copiilor traficaŃi, dar şi în combaterea
traficului de copii.
Odată ce copilul este prins în procesul de traficare, ieşirea din reŃeaua de
exploatare reprezintă o adevărată încercare, necesitând încurajarea şi sprijinul
guvernelor (prin politici şi legislaŃie orientate în favoarea copiilor), dar şi a ONG-
urilor care activează în domeniu. ToŃi actorii sociali trebuie să aibă permanent în
vedere faptul că în acest proces sunt implicaŃi copii. Nu există nici o posibilitate de
a ieşi din reŃeaua de traficare dacă nu există mecanisme optime de recuperare şi
reintegrare a victimelor, în special în Ńările de origine. În cazul în care aceste
mecanisme nu există, chiar dacă un copil a reuşit să scape din reŃeaua de traficare,
cea mai probabilă alternativă pentru acesta este retraficarea, reîntoarcerea în cercul
exploatării şi abuzului.
Abordarea traficului de copii nu este doar o problemă de securitate şi control a
criminalităŃii, implicând încălcări flagrante a unei palete largi de drepturi
fundamentale ale omului. ProtecŃia şi promovarea drepturilor omului este în primul
rând responsabilitatea Statelor şi Guvernelor (şi în particular responsabilitatea
ministerelor). LegislaŃia antitrafic, politicile, programele şi intervenŃiile nu trebuie
să interfereze cu drepturile omului şi demnitatea persoanelor. Drepturile victimelor
trebuie protejate şi respectate. Sub incidenŃa legislaŃiei internaŃionale privind
drepturile omului, nevoile speciale şi drepturile copiilor sunt recunoscute de
ConvenŃia ONU privind Drepturile Copilului.
În relaŃie directă cu fenomenul traficului de copii, Art. 35 CRC stipulează:
“Statele PărŃi vor lua toate măsurile necesare, pe plan naŃional, bilateral şi
multilateral, pentru a preveni răpirea, vânzarea sau traficul de copii în orice scop
şi sub orice formă”.

129
 Adoptat în 2000, Protocolul OpŃional la CRC privind Vânzarea Copiilor,
ProstituŃia Copiilor şi Pornografia Infantilă are ca scop clarificarea acestui articol.
Art. 2 al protocolului defineşte vânzarea copiilor ca:
“…orice act sau tranzacŃie prin care un copil este transferat de orice persoană
sau grup de persoane către o altă persoană ori către un alt grup contra cost sau
contra oricăror avantaje materiale”
Art. 3 al aceluiaşi protocol stipulează faptul că Statele PărŃi vor asigura
definirea următoarelor acte drept criminale, indiferent sau chiar dacă ele sunt
comise domestic (intern) sau transnaŃional, de către un individ sau de către o formă
de crimă organizată:
„a) … (i) Oferirea, livrarea sau acceptarea unui copil, indiferent de mijloacele
utilizate, în scopul:
- exploatării sexuale a copilului;
- transferului de organe de copil pentru profit;
- supunerii la muncă forŃată a copiilor,
(ii) obŃinerea consimŃământului, în mod fraudulos, ca intermediar pentru adopŃia
copiilor, prin încălcarea instrumentelor juridice internaŃionale în materia adopŃiei.
b) Oferirea, obŃinerea, procurarea sau furnizarea copiilor pentru prostituŃie, astfel
cum este definită la art. 2
c) Producerea, distribuirea, difuzarea, importul, exportul, oferirea, vinderea sau
deŃinerea în scopurile menŃionate de materiale de pornografie, astfel cum este
definită la art. 2”
Protocolul OpŃional semnat de 105 State şi ratificat de 43 de State întăreşte
prevederile CRC privind exploatarea sexuală a copiilor, şi extinde jurisdicŃia asupra
adulŃilor care se dovedesc a fi implicaŃi în aceste forme de exploatare.
Traficul de copii încalcă în diferitele sale stadii, o paletă largă de drepturi ale
copilului. Iată patru astfel de categorii:
1) Dreptul copilului la viaŃă (Art. 6.1 CRC)
2) Dreptul la supravieŃuire şi dezvoltare (Art. 6.2 CRC)
3) Dreptul la protecŃie:
- împotriva discriminării şi sancŃiunilor (Art. 2.2 CRC)
- împotriva violenŃei fizice şi mentale (Art. 19.1 CRC)
- împotriva exploatării economice (Art. 32)
- împotriva exploatării sexuale (Art. 34)
4) Dreptul la participare (Art. 12)
Traficul de copii implică o categorie atât de largă de situaŃii, încât ar fi
imposibilă oferirea unei liste exhaustive de drepturi ale copilului încălcate în
diferitele sale stadii. De fapt, această situaŃie este direct dependentă de contextul
concret al regiunilor şi Ńărilor, atât de origine, cât şi de destinaŃie.
În multe cazuri, copiii traficaŃi sunt arestaŃi şi reŃinuŃi ca şi emigranŃi ilegali,
nefiind recunoscuŃi ca şi copii victimă. Urmărirea penală a traficanŃilor trebuie sa
fie complementată cu legislaŃie care se axează pe protecŃia copiilor victimă a
traficului. OfiŃerii de poliŃie ce instrumentează astfel de cazuri trebuie să se asigure
că minorii traficaŃi pot lua legătura cu familiile lor şi cu servicii de consiliere.

130
 Natura invizibilă şi clandestină a traficului de persoane face dificilă o
cunoaştere acurată a numărului global de copii victime ale traficului. Totuşi,
conform ultimelor estimări ale UNICEF, un număr de 1.2 milioane copii sunt
traficaŃi în lumea întreagă în fiecare an.
• În Asia de Est şi Asia Pacifică majoritatea copiilor traficaŃi sunt folosiŃi
pentru prostituŃie, deşi o parte din ei sunt folosiŃi şi în scopul exploatării
economice ( în activităŃi industriale şi agricultură). În Asia de Sud, traficul
de copii este în cele mai multe cazuri asociat cu acoperirea datoriilor pe care
părinŃii copiilor traficaŃi le au faŃă de terŃi.
• În Europa, copiii sunt traficaŃi de cele mai multe ori din est spre vest,
reflectând cererea pentru mână de lucru ieftină şi prostituŃie infantilă
După căderea comunismului, instabilitatea economică şi slăbirea controlului
graniŃelor au condus la extinderea alarmantă a traficului de fiinŃe umane în sud-estul
Europei. România, prin poziŃia sa geografică, a devenit o Ńară de origine dar şi de
tranzit a victimelor traficului. Astfel, copii, femei, persoane cu dizabilităŃi sau alte
grupuri vulnerabile au fost vândute şi exploatate în diverse Ńări (fostele state
Iugoslave, Ńări vestice dar şi asiatice).
România este în primul rând o Ńară de origine pentru copiii victime ale
traficului. De asemenea, România este o importantă rută în tranzitul victimelor din
Republica Moldova şi Ucraina. În acest sens, o parte din aceste victime care
tranzitează România sunt exploatate aici, deşi nu există evidenŃe oficiale în acest
sens.
Există o strânsă legătură între traficul de fiinŃe umane şi sărăcie, nivelul scăzut
al educaŃiei, dorinŃa de a avea o viaŃă mai bună în afara Ńării, migraŃia pentru muncă,
lipsa informaŃiilor privind traficul şi lipsa unei culturi a migraŃiei. Copiii cu un grad
ridicat de risc de a fi traficaŃi provin din comunităŃi cu o incidenŃă ridicată a
migraŃiei temporare pentru muncă în străinătate, din familii sărace, sunt copii
abuzaŃi / neglijaŃi, copii lipsiŃi de îngrijire părintească (copiii străzii, copiii din
instituŃii rezidenŃiale de protecŃie). De asemenea, copiii separaŃi sunt într-o situaŃie
cu grad ridicat de risc de a fi traficaŃi în scopul exploatării în Ńările de destinaŃie.
ModalităŃile prin care copiii ajung să fie traficaŃi în scopul exploatării sexuale
sau a exploatării prin muncă sunt diferite. Cea mai des întâlnită modalitate de
recrutare în cazul traficului în scopul exploatării sexuale este promisiunea falsă a
unui loc de muncă în afara Ńării, venită din partea unor cunoştinŃe recente, a unor
prieteni sau rude. Uneori chiar părinŃii sunt implicaŃi în traficarea propriilor copii,
dându-şi acordul în scris pentru părăsirea Ńării, chiar dacă ştiu ce va urma. În alte
cazuri, prieteni sau cunoştinŃe recente abordează viitoarea victimă promiŃându-i o
slujbă foarte bine plătită în afara Ńării (de obicei bonă, chelneriŃă sau menajeră) şi
care nu necesită o pregătire profesională specială. Abordarea are loc în locaŃii
frecventate de către copil /adolescent (în discotecă, pe stradă sau chiar în casa
părintească).
În cazul traficului de copii în scopul exploatării prin muncă, familia copilului
este implicată într-un mod direct sau indirect în acest proces. În multe cazuri este
vorba de migraŃia întregii familii în altă Ńară, de obicei cu destinaŃie vest europeană.
Acest proces este văzut ca singura modalitate de a duce o viaŃă cu mult mai bună,
131
uneori ca singura şansă de supravieŃuire. Plecarea familiei este organizată din timp,
urmărindu-se asigurarea transportului, a trecerii graniŃei (de cele mai multe ori în
mod legal) şi a asigurării unui contact în Ńara de destinaŃie. De obicei familia îşi
pregăteşte plecarea bazându-se pe experienŃa altor rude, prieteni sau cunoştinŃe care
au mai fost plecate sau se află în străinătate.
La nivel regional se estimează că 10% – 15% din numărul persoanelor traficate
îl reprezintă adolescente sub 18 ani traficate în scopul prostituŃiei. Copiii sub 13 ani,
atât fete cât şi băieŃi, sunt traficaŃi din Albania, Moldova şi România în Ńările vestice
în special în scopul exploatării prin muncă. De asemenea, numărul copiilor
neacompaniaŃi şi a femeilor care migrează a crescut, aceştia având un grad ridicat
de risc de a fi traficaŃi (Trafficking in Human Beings in South Eastern Europe,
UNICEF, UNOHCHR, OSCE-ODIHR, 2003).
Din statisticile oferite de OIM reiese faptul că numărul copiilor repatriaŃi în
Romania, victime ale traficului, a cunoscut fluctuaŃii în ultimii ani. Începând cu
anul 2000, copiii reprezintă un procent de aproximativ 23% din totalul victimelor
repatriate. În 2003, copiii au reprezentat un procent de 18,4% din totalul victimelor
asistate de OIM. Chiar dacă numărul copiilor repatriaŃi este mai mic în 2003
comparativ cu perioada 2000 - 2002, OIM exprimă îngrijorarea faŃă de tendinŃa de
scădere a vârstei copiilor care devin victime ale traficului.
În prezent, România are un set legislativ comprehensiv privind fenomenul
traficului de fiinŃe umane, iar cadrul instituŃional pentru implementarea prevederilor
legale a început să se dezvolte. UnităŃi de poliŃie specializate în prevenirea şi
combaterea traficului de fiinŃe umane operează la nivel judeŃean, în timp ce la nivel
naŃional a fost înfiinŃat Grupul Interministerial care coordonează şi monitorizează
implementarea Planului NaŃional privind combaterea traficului de fiinŃe umane.
Unele instituŃii ale statului au început să acorde importanŃă fenomenului, dezvoltând
programe sau departamente specializate. De asemenea, la sfârşitul anului 2003 şi-a
început activitatea Sub-grupul Interministerial privind prevenirea şi combaterea
traficului de copii.
Traficul de persoane constituie o problemă majoră a Europei zilelor noastre. În
fiecare an, mii de persoane, în cea mai mare parte femei şi copii, cad victime
traficului pentru exploatare sexuală sau în alte scopuri, fie în propria lor Ńară, fie în
străinătate. ToŃi indicatorii arată o creştere a numărului de victime. AcŃiunile de
combatere a traficului de persoane trebuie să beneficieze de atenŃie la nivel global,
deoarece traficul ameninŃă drepturile omului şi valorile fundamentale.
Abuzul, neglijarea şi traficul de copii - fenomene care afectează atât Ńările
industrializate cât, mai ales, cele în curs de dezvoltare sau sub-dezvoltate, reprezintă
realităŃi ale lumii în care trăim. Este necesar să încercăm să prevenim apariŃia sau
dezvoltarea acestor fenomene dăunătoare dezvoltării copilului iar prevenŃia se poate
face, în primul rând, prin crearea unui mediu protectiv pentru toŃi copiii.
Construirea unui mediu sigur pentru copii are loc prin acŃionarea la trei nivele:
1. dezvoltarea capacităŃii de protejare a copiilor împotriva abuzurilor a persoa-
nelor care au responsabilitatea primară în îngrijirea copiilor ( părinŃi, tutori,
bunici etc.) dar şi a capacităŃii de recunoaştere a abuzului sau situaŃiei de
exploatare;
132
 2. dezvoltarea unor politici şi legi capabile să protejeze copiii împotriva
abuzurilor dar şi dezvoltarea unor sisteme adecvate care să asigure
implementarea corectă a acestor politici şi legi
3. protejarea copiilor împotriva atitudinilor adverse, tradiŃiilor, obiceiurilor şi a
unor practici care le-ar pune în pericol dezvoltarea.
În concluzie, statele trebuie să ia toate măsurile pe plan intern pentru a crea, în
primul rând, un mediu protectiv pentru toŃi copiii. Mediul protectiv se referă la
diferitele elemente din jurul copilului ce acŃionează în mod individual sau colectiv
pentru a proteja copiii împotriva abuzurilor, neglijării şi traficului şi este alcătuit din
membrii familiei, comunităŃii şi societăŃii dar şi din politicile, serviciile,
profesioniştii, instituŃiile şi forurile decizionale care formează sistemul de protecŃie
a copilului.

BIBLIOGRAFIE

1. Cunoaşterea şi respectarea drepturilor copilului în Romania- OrganizaŃia SalvaŃi

Copiii în colaborare cu UNICEF România, Bucureşti 1999
2. Raport al expertului independent pentru studiul ONU privind violenŃa asupra
copiilor - http://www.onuinfo.ro/onu_romania/
3. Raport al SalvaŃi Copiii România către Comitetul NaŃiunilor Unite pentru
Drepturile Copilului – Geneva referitor la al Doilea Raport Periodic al Guvernului
României pentru intervalul 1995 – 2002- www.salvaticopiii.ro
4. Drepturile Copilului între principii şi realitate - www.salvaticopiii.ro
5. Ghid de bune practici pentru asistarea copiilor traficaŃi în scopul exploatării
sexuale – www.salvaticopiii.ro
6. Eliminating violence against children-
http://www.unicef.org/protection/files/Violence_against_Children.pdf
7. Child protection information sheet : Commercial sexual exploitation -
http://www.unicef.org/protection/files/Sexual_Exploitation.pdf
8. Child protection information sheet : Trafficking
http://www.unicef.org/protection/files/Trafficking.pdf
9. Violence against children and international human rights law standards. World
report on violence against children- www.violencestudy.org
10. Action to prevent child trafficking in South Eastern Europe. A preliminary
assessment- http://www.unicef.org.uk/publications/pdf/traffick3008.pdf

133
 Bune practici în intervievarea persoanelor cu dificultăŃi
în managementul furiei şi controlul impulsurilor

Cercet. şt. dr.Liviu Măgurianu*

1.Desensibilizarea. Ce înseamnă să fii desensibilizat?

Senzitivitatea este un termen frecvent folosit astăzi. Auzim deseori de training-

uri de senzitivitate şi cât de important este să fii sensibil la diverse sarcini, stimuli
sau indivizi. În lucrul cu agresorii este foarte important să ne desensibilizăm noi
înşine până la un anumit grad. Agresorii folosesc deseori limbajul nonverbal care
determină o formă de abuz emoŃional şi psihologic asupra victimei. Comporta-
mentul lor poate fi atât de îndepărtat de civilizaŃie încât suntem şocaŃi în mod
natural. Profesionistul trebuie să înŃeleagă agresorul într-un mod specific, astfel
încât să nu-l judece. În acest sens profesionistul trebuie să suspende temporar
credinŃele şi să afişeze reacŃia care ar fi normală în faŃa acestuia. Există un simŃ
individual al dreptăŃii, dar cei cu experienŃă, subliniază faptul că trebuie suspendată
temporar judecata pentru a putea funcŃiona ca un adevărat profesionist. Suspendarea
judecăŃii nu înseamnă că un astfel de comportament al agresorului trebuie
considerat normal sau legal.
Tehnicile pentru desensibilizare pentru profesionist (terapeut, anchetatori) pot
include:
 Familiarizarea cât mai mult posibil cu cazul, natura delictului, impactul asupra
victimei; acest lucru este prioritar pentru primul interviu pentru a minimiza
riscul de ineficienŃă;
 Adoptarea deliberată a unui ton neutru şi anticiparea că anumite mărturisiri sau
discuŃii ale detaliilor agresiunii pot fi repede evitate de către agresor. O tehnică
de realizare a unei reacŃii neutre este un răspuns de genul: “lasă-mă puŃin să
scriu” ; acest lucru întrerupe contactul vizual, dă profesionistului ocazia ca
atenŃia să fie îndreptată asupra lui şi oferă un răspuns neutru, de rutină;
 Discutarea cazului cu alt profesionist poate fi realizată în managementul
cazului; astfel există şi altcineva care să înŃeleagă situaŃia şi care poate oferi un
feed-back cu privire la cazul în lucru.

*
Liviu Măgurianu este cercetător ştiinŃific doctor la Institutul de Cercetări Economice şi Sociale
„Gh.Zane”, Filiala Iaşi a Academiei Române.

134
2. MenŃinerea controlului interacŃiunilor. Tehnici şi strategii
Cunoscând faptul că agresorii sunt de cele mai multe ori experŃi în manipulare
şi înşelăciune este vital pentru profesionist să dezvolte o strategie de menŃinere a
controlului interacŃiunilor şi raporturilor cu agresorul. Acest lucru este foarte
important pentru realizarea unei corecte evaluări şi pentru a aprecia riscul prezenŃei
agresorului în comunitate. Astfel, putem utiliza o serie de strategii care-i permit
profesionistului să controleze aceste interacŃiuni. Acestea ar putea fi:
 Stabilirea propriei competenŃe şi cunoştinŃe. Fii pregătit pentru orice
interacŃiune cu agresorul în special în timpul primului interviu. Demonstrează
că ştii multe despre agresiune şi că ai un background serios în această privinŃă.
Fă referire la experienŃa ta care te ajută să înŃelegi cât de greu îi este agresorului
să discute prima dată despre agresiune.
 Stabilirea scopului vizitei. Afişarea respectului, fair-play-ului ne poate ajuta să
interacŃionăm mai uşor cu agresorul. O bună practică profesională arată că
agresorului trebuie să i se dea o foarte clară explicaŃie a scopului şi naturii
oricărui contact sau interviu şi cum va fi folosită această informaŃie. Nu permite
agresorului să mute discuŃia pe alt teren mai puŃin important sau să te facă să
pierzi timpul cu interviul. Dacă scopul vizitei este o discuŃie despre sesiunea
anterioară, începe cu aceasta. Dacă scopul discuŃiei este obŃinerea de informaŃii
privind, de exemplu violul de care se face vinovat, fii la fel de clar.
 Folosirea unui ton neutru al vocii. Un ton neutru, o voce care să nu judece
poate determina obŃinerea de numeroase informaŃii.
 Stabilirea împreună cu agresorului a standardelor de comportament şi a
îmbrăcămintei. Trebuie insistat ca agresorul să respecte standardele impuse de
relaŃia profesionist – client, precum şi alte standarde de rutină cum ar fi: să-şi ia
ochelarii de la ochi şi pălăria sau căciula din cap în timpul discuŃiei.
 Stabilirea faptului că tu comunici foarte bine cu terapeutul, avocatul victimei,
examinatorul la poligraf (dacă există) şi cu alte persoane care joacă un rol
activ în monitorizarea comportamentului şi acŃiunilor sale cum ar fi: parteneri,
membri ai familiei etc. ToŃi membri echipei au acces la acelaşi tip de informaŃii
iar agresorul nu va rezolva nimic dacă va furniza informaŃii diferite unui
membru al acestei echipe.
 Setarea şi menŃinerea limitelor. Agresorii au tendinŃa „de a se da bine” pe lângă
profesionist. Ei pot oferi cadouri, notiŃe sau scrisori; pot întreba despre viaŃa
personală a profesionistului sau pot încerca să arate că el este mai “special.”
Acest lucru face acŃiunile de disciplinare foarte dificile. Strategiile de a combate
aceste tendinŃe de manipulare este menŃinerea profesionistului pe calea dreaptă
de la început. Profesionistul nu trebuie să aibă la biroul său fotografii, scrisori
sau alt gen de informaŃii personale în condiŃiile în care lucrează cu astfel de
agresori. De asemenea, nu trebuie să divulge informaŃii despre ei sau familiile
lor în contextul unei întâlniri cu agresorul. Profesionistul trebuie să respingă
orice cadou sau corespondenŃă subliniind faptul că acest lucru nu este normal.
Profesionistul nu trebuie să treacă cu vederea nici un comportament anormal,
oricât de mic, fără să fie raportat şi explicat agresorului: “Ceea ce vrei tu să faci
nu este normal pentru că…”. În completare profesionistul trebuie să aranjeze
135
 biroul astfel încât să creeze un spaŃiu neutru între birou şi scaunul pe care stă
agresorul.
 Aminteşte-Ńi că poŃi fi înşelat. MulŃi agresori au abilitatea de a minŃi şi de a
manipula. Pentru a fi sigur verifică şi alte surse (terapeutul, ofiŃerul care
investighează cazul, afirmaŃiile victimei, interviurile colaterale) şi toate
informaŃiile pe care le-ai primit despre agresor.

3. Tehnici şi strategii de interviu pentru interviurile iniŃiale

Tehnicile menŃionate mai înainte – desensibilizarea şi menŃinerea controlului
interacŃiunilor – sunt foarte relevante în pregătirea interviului. Folosirea mai multor
tehnici este utilă cel puŃin în prima perioadă a supervizării în comunitate. Acest
lucru presupune faptul că profesionistul are deja obŃinute documentele colaterale şi
descrierea pattern-urilor agresorului. Rapoartele colaterale pot include afirmaŃiile
victimei, raportul poliŃiei şi verificarea cazierului.
 Preluarea controlului interacŃiunilor. Toate tehnicile descrise mai înainte se
aplică aici.
 Onestitate în timpul stresului. Profesionistul trebuie să informeze agresorul că
el se va ocupa de caz şi că va conduce un interviu detaliat. Agresorul trebuie
informat că dacă minte, va fi foarte greu pentru profesionist să aibă încredere în
agresor şi va suporta anumite consecinŃe care se vor specifica. De exemplu,
dacă un agresor nu recunoaşte agresiunea comisă nu va avea şansa unui
tratament şi monitorizarea în cadrul comunităŃii. Acelaşi lucru este valabil şi
pentru profesionist. Agresorului nu trebuie să i se spună lucruri neadevărate sau
să i se promită lucruri ce nu pot fi realizate.
 Istoricul general . Profesionistul trebuie să înceapă cu întrebări generale care nu
sunt dificile pentru agresor. Este bine ca profesionistul să-i explice agresorului
că iniŃial nu doreşte să vorbească despre agresiunea comisă. Dacă profesionistul
întreabă prea curând acest lucru iar agresorul neagă agresiunea, profesionistul îi
dă ocazia să mintă în legătură cu fapta, iar mai târziu va fi foarte dificil să-l facă
pe agresor să spună adevărul. Întrebările pot fi despre condiŃiile de trai ale
agresorului, mediul în care trăieşte sau alte informaŃii demografice. Acest lucru
îl face pe agresor să-i vină mai uşor să vorbească şi pentru profesionist să
dezvolte un anumit raport cu agresorul.
 Distrugerea miturilor agresorului. Agresorii au aceleaşi credinŃe despre
agresori şi agresiune ca şi publicul larg. În timpul interviului iniŃial este
importantă eliminarea acestor mituri. Profesionistul trebuie să-i arate
agresorului că a înŃeles corect astfel încât să simtă şi agresorul că a fost bine
înŃeles. Profesionistul trebuie, de asemenea, să fie conştient cât îi este de greu
agresorului să vorbească despre agresiune. Profesionistul trebuie să-i comunice
agresorului în acelaşi timp că vede în aceasta o serioasă problemă şi că
agresorul poate obŃine ajutor ca să depăşească situaŃia.
 InformaŃii despre istoria sexuală a agresorului şi istoria sexuală a agresiunii.
Majoritatea timpului petrecut cu agresorul trebuie folosit pentru a afla
informaŃii despre agresiune. Dacă este o agresiune sexuală trebuie accesată
istoria sexuală a agresorului. Acest lucru trebuie făcut fără nici o abatere şi într-
136
 o anumită manieră. Se vor lua date despre educaŃia sexuală, traume sexuale,
fantezii din timpul masturbaŃiei, folosirea pornografiei, folosirea accesoriilor
sexuale şi frecvenŃa relaŃiilor sexuale, disfuncŃii sexuale, parafilie,
caracteristicile victimei, antecedente ale agresiunii, comportamente de hărŃuire
sau atac, detalii despre actuala agresiune, empatie, acceptare şi responsabilitate.
 Lasă-i o ieşire. Este extraordinar dacă agresorul este complet sincer privind
istoria sa sexuală în timpul interviului iniŃial. Este important ca interviul să fie
„setat” astfel încât agresorul să aibă timp în următoarele întâlniri să aducă noi
informaŃii. Profesionistul trebuie să-i explice că este normal să-şi aducă aminte
despre un singur comportament sexual la prima întâlnire. Profesionistul trebuie
să-i spună agresorului că este dificil să-şi aducă aminte toate lucrurile de la
primul interviu şi că vor avea timp să discute mai mult în viitoarele întâlniri.
 Plan de viitor. Interviul trebuie să se termine lăsându-i o speranŃă agresorului.
Este relaxant şi în acelaşi timp motivant pentru agresor să ştie că cineva este
interesat să-l ajute.

4.Negarea. Tipuri de negare

De la majoritatea agresorilor se aşteaptă un anumit nivel al negării faptei, cel
puŃin în primele etape ale monitorizării. Unii dintre agresorii sunt experŃi în
minciuni şi manipulare. La început este bine să-i lăsăm o portiŃă de amânare a
adevărului însă după un anumit timp acesta trebuie confruntat cu datele reale.
Negarea poate să vizeze mai multe situaŃii:
 Negarea abuzului în sine;
 Negarea că agresorul ar fi avut intenŃia să comită agresiunea – în special în
cazurile de abuz sexual (“pur şi simplu s-a întâmplat”!);
 Negarea că agresorul este pe de-a-ntregul responsabil (crede că victima a iniŃiat
atacul şi că şi ea a vrut);
 Negarea altor pattern-uri sau comportamente deviante;
 Negarea că victima are vreo problemă.

5. Tehnici şi strategii de realizare a interviului

 Interviuri colaterale separate. Profesionistul trebuie să fie foarte atent când
intervievează un agresor ce are legătură cu familia, deoarece ei pot să
stabilească de comun acord ce să spună. De aceea, e bine ca fiecare membru al
familiei, partener, prieten sau victimă să fie intervievate individual chiar de la
început, astfel încât profesionistul să cunoască cel mai bine opiniile tuturor.
Aceste informaŃii pot fi folosite pentru a creşte influenŃa profesionistului în faŃa
agresorului.
 Este bine să nu i se spună agresorului ce se ştie despre el. AnumiŃi agresori
încearcă să afle ce ştie profesionistul despre agresiune ca să recunoască numai
acest lucru. Profesionistul trebuie să informeze agresorul că ştie aproape totul,
timp în care va spune câte ceva vag până când agresorul va detalia întreaga
istorie fiind încurajat să nu uite nici un detaliu.
137
 Dezvoltarea unui set de “Da-uri”. În prima etapă a interviului profesionistul
poate să adreseze numai întrebările la care agresorul să răspundă cu “Da”.
Acordul şi cooperarea cu agresorul în prima etapă este foarte importantă, chiar
dacă nu se obŃin informaŃii decât referitoare la ziua de naştere sau unde
locuieşte. Mai târziu se vor discuta aspectele mai complicate.
 Pot fi ignorate răspunsurile în care profesionistul nu are încredere. Eventual
profesionistul poate cere agresorului să clarifice anumite puncte care
generaează confuzie, decepŃie sau nu concordă. Este mai uşor pentru
profesionist să spună că n-a înŃeles bine dacă a auzit un răspuns neadecvat.
Profesionistul trebuie să reformuleze întrebarea într-o manieră relaxantă.
 Repetarea întrebărilor. O strategie eficientă este repetarea aceleeaşi întrebări
sau adresarea de întrebări diferite pe aceeaşi temă. Agresorii dezvăluie anumite
aspecte la o întrebare pentru ca la următoarea, pe aceeaşi temă, adresată mai
târziu, să aducă mai multe detalii, informaŃii şi explicaŃii.
 Povara minciunilor este bine să fie lăsată pe agresor. Profesionistul trebuie să
pună întrebări care angajează agresorul într-un anumit tip de comportament. De
exemplu, trebuie evitate întrebările cum ar fi: “Ai făcut vreodată…?”, şi trebuie
accentuate întrebările de genul: “Când ai făcut prima dată…?” sau “Cât de des
ai…?”.
 Folosirea aproximărilor succesive. Dacă un agresor neagă faprul că a avut un
anumit comportament raportat de victimă, se începe chestionarea prin stabilirea
faptelor aproximative ale comportamentului. De exemplu, dacă un agresor
neagă un act sexual cu victima, întrebările se recomandă să fie progresive
începând cu stabilirea următoarelor lucruri: dacă era dezbrăcat în faŃa victimei,
dacă penisul său atingea piciorul acesteia, dacă penisul a atins vulva, dacă
penisul a intrat în vagin.
 Alternarea suportului cu confruntarea. Agresorii dezvăluie mai multe lucruri
atunci când simt că sunt înŃeleşi şi sprijiniŃi. În acelaşi timp ei trebuie să se
simtă responsabili să spună adevărul. Profesionistul se va mişca cu abilitate
înainte şi înapoi între rolul de “suporter” şi rolul celui care-l confruntă cu
realitatea pe parcursul interviului.
 Permiterea unor raŃionalizări. Unul din scopurile interviului este să deschidă
canale de comunicaŃie cu agresorul şi obŃinerea de informaŃii privind
comportamentul său şi ce gândeşte agresorul despre aceasta. Dacă
profesionistul îl confruntă permanent pe agresor la fiecare raŃionalizare a
acestuia, agresorul va evita să spună adevărul despre pattern-urile sale de
gândire şi comportament în viitoarele conversaŃii.
 Utilizarea cuvintelor. Cuvinte cum ar fi “molestator” sau “violator”, “abuzator”
pot avea diferite semnificaŃii pentru diferiŃi oameni. Se recomandă a se folosi
întrebări care să se refere la comportamentul specific al agresorului decât să se
folosească nişte fraze care dau naştere la interpretări eronate.
 Accentul este bine să fie pus pe ce s-a întâmplat. IniŃial este mult mai important
să se determine ce a făcut abuzatorul decât de ce a făcut-o. “De ce?” este o
speculaŃie şi invită la scuze. “Ce?” înseamnă comportamentul tipic.

138
 Evitarea întrebărilor multiple. A întreba mai multe lucruri odată dă naştere la
confuzie, întreruperea fluenŃei interviului poate permite agresorului să răspundă
numai în parte la întrebări;
 Foc-rapid de întrebări. Această strategie forŃează agresorul să răspundă
spontan la întrebări fără a avea timp de gândire şi acoperă materialul
informaŃional necesar.
 Mărturisirea este pozitivă. Permanent trebuie menŃionat avantajul mărturisirii
pentru a evita încarcerarea pe termen lung şi a fi admis în tratament sau pot fi
prezentate alte avantaje posibile.
Pe măsură ce monitorizarea continuă, strategiile de intervievare şi control al
negării se schimbă într-un fel. Dacă la început ne interesează obŃinerea de cât mai
multe informaŃii pentru a evalua riscul în comunitate al agresorului, scopul
monitorizării este altul. Unul din scopurile importante ale monitorizării este acela
de a ajuta agresorul să accepte responsabilitatea faptelor sale. Profesioniştii cred că
sunt de folos următoarele tehnici:
 A nu se permite nici o negare; este bine să se realizeze confruntarea de
fiecare dată!
 A se realiza în mod constant confruntarea erorilor de gândire!
 A nu se permite nici o diminuare a responsabilităŃii agresorului pentru
acŃiunile sale.

6. A fi pregătit pentru comportament neadecvat

În această secŃiune vom analiza sintetic anumite comportamente pe care

profesionistul le poate întâlni în supervizarea agresorului şi cum se poate răspunde
adecvat la acestea.

 Intimidarea. De obicei majoritatea agresorilor colaborează dar profesionistul

poate întâlni situaŃii când un agresor vrea să intimideze. El poate, de exemplu,
să stea foarte aproape de profesionist violându-i spaŃiul personal. Poate să se
holbeze. Poate să acŃioneze provocator. Profesionistul trebuie să se simtă liber
să-i ceară agresorului să stea într-un anumit loc şi să nu facă pe vedeta.
Agresorul poate să facă anumite gesturi provocatoare care au rolul să-l pună în
defensivă pe profesionist şi să distragă atenŃia de la subiectul principal:
agresiunea în sine.
 Prăbuşire emoŃională. Un agresor poate să cadă jos în faŃa profesionistului în
timpul interviului. Cel mai bine este să accepŃi acest lucru ca un răspuns normal
din partea agresorului. Lasă-l să “compună” singur scenarii scurte şi apoi treci
mai departe cu interviul. Nu lăsa ca acest comportament să te manipuleze.
 “Despicare” şi manipulare. Agresorul va testa aproape sigur echipa care îl
monitorizează, spunând diferite informaŃii la diferiŃi membri ai echipei; de
exemplu, că terapeutul i-a spus ceva ce contrazice cele afirmate de profesionist.
De asemenea, va discredita orice informaŃie negativă despre el. Este vital în
139
 acest caz ca profesionistul să comunice deschis şi constant cu ceilalŃi membri ai
echipei. În acest fel va fi foarte greu pentru agresor să distrugă echipa şi să
manipuleze anumiŃi membri ai acesteia.
 Interpretare creativă a condiŃiilor sau a oricăror instrucŃiuni. Agresorii sunt
maeştri în interpretarea informaŃiei în favoarea lor. De aceea, este important să
le dăm instrucŃiunile în scris iar ei să semneze pentru acestea precum că le-au
primit, le-au citit, au înŃeles ce înseamnă şi că le vor respecta.

7. Managementul cazurilor de abuz sexual în familie

Profesionistul trebuie să fie instruit privind dinamica familiei, privind incestul.
Fiecare demers se recomandă a fi îndeplinit cu atenŃie pentru a obŃine tratamentul
familiei sau educaŃie pentru parteneri, victime, fraŃi. Membrii familiei care neagă
comportamentul agresorului, care pot fi manipulaŃi de agresor sau care cred că
agresorul s-a schimbat sunt persoanele care vor favoriza accesul agresorului la
victimă.

Incestul
Este foarte dificil de lucrat pentru profesionist, atunci când celălalt părinte
neagresor vrea să rămână împreună cu părintele agresor. Pentru început este bine de
stabilit clar atât pentru agresor cât şi pentru partenerul său că trebuie să-şi recâştige
rolul şi dreptul de părinte. Chiar dacă un agresor incestuos prezintă risc mic pe scala
de risc, profesionistul trebuie să ştie că dacă îl plasează pe agresor înapoi în familie
atunci îl pune într-o situaŃie de risc crescut. O întâlnire supervizată la un restaurant
sau un birou în afara casei este total diferită de intimitatea de acasă, unde copii nu
sunt îmbrăcaŃi, uşile de la baie sau de la dormitor sunt deschise iar celălalt părinte
dă semne că doarme buştean. MulŃi agresori dezvăluie în timpul tratamentului că în
mod “accidental” au lăsat uşa de la baie deschisă când erau dezbrăcaŃi, fermoarul de
la pantaloni deschis sau au intrat în timp ce fiica lor făcea baie. Deseori spun că au
fost provocaŃi de atingerile copiilor lor.

Partenerii neagresori.
Înainte de împăcare, partenerul (de obicei mama) trebuie să fi urmat şi ea un
tratament; trebuie să fie familiarizată complet cu modul de atac al agresorului,
comportamentele şi pattern-urile sale, ciclul agresiuni şi cu strategiile de prevenire a
recăderii pentru a identifica din timp semnele care marchează repetarea agresiunii.
În această situaŃie ea este o victimă secundară la fel cum sunt şi fraŃii Ea este
deseori o victimă nerezolvată a abuzului sexual din trecut furioasă pe sistem şi are
nevoie de ajutor profesional pentru a nu fi dependentă de partener şi a şti să acorde
suport victimei. Ea este deseori pusă între sentimentele pentru bărbatul pe care l-a
iubit sau pe care îl iubeşte încă, copiii săi şi membrii din familia extinsă. Deoarece
capacitatea mamei de a hrăni şi proteja copilul poate fi cel mai important factor în
recuperarea victimei, aceasta are nevoie de asistenŃă profesională.

140
Incestul din familia extinsă.
Incestul poate să fie comis de către orice membru al familiei (fraŃi, unchi şi
mătuşi, nepoŃi şi nepoate, bunici şi nepoŃi etc.). Provocările în aceste cazuri depind
de relaŃiile dintre membri familiei. Unele din aceste dinamici pot avea loc chiar
dacă agresorul nu este din familie. În cazul unui incest între bunic şi nepot părinŃii
sunt puşi în situaŃia de a alege între cuvântul unui om bătrân şi matur şi cel al unui
copil. Eforturile trebuie îndreptate către toŃi membrii familiei care au un rol în viaŃa
victimei şi a agresorului.

Concluzii
Interviul pentru persoane cu dificultăŃi în managementul furiei şi controlul
impulsurilor impune o formare prealabilă pe teme precum: psihologia agresorilor,
terapia acestora, modalităŃi de intervenŃie în echipă interdisciplinară, managementul
furiei şi, nu în ultimul rand, tehnici de interviu. Chiar dacă în această lucrare au fost
prezentate o serie de tehnici şi reguli de abordare a agresorilor pe parcursul
evaluării lor, trebuie avut în vedere faptul că fiecare caz în parte necesită o
intervenŃie specifică. Cu alte cuvinte, toate aceste tehnici trebuie adaptate şi adesea
îmbunătăŃite în funcŃie de fiecare client. Nu se poate da o reŃetă standard de aplicare
a unui interviu însă tehnicile prezentate de noi pot orienta un posibil interviu.
Pregătirea unui chestionar sau a unui ghid de interviu de către profesionist poate fi
de mare utilitate în practică. De asemenea, creativitatea fiecărui profesionist în
abordarea cazurilor poate constitui un factor de succes în acest tip de intervenŃie.

Bibliografie generală

1. Cumming, G. and Buell, M., Supervision of the Sex Offender, Safer Society Press,
1997.
2. CSOM Training Curriculum: Educating the Community About Sexual Assault and
About a Comprehensive Approach to the Management of Sex Offenders in the
Community, Center for Sex Offenders Office of Justice Program, U.S.Department
of Justice, 2001.
3. Nyman, A., Risberg, O., Svensson, B., Young Offenders. Sexual Abuse and
Treatment, Save the Children Sweden, 1999.
4. Nyman, A., Svensson, B., Boys – Sexual Abuse and Treatment, Printed by Grafiska
Punkten, Vaxjo, Radda Barnen, Sweden, 1995.
5. Kaiser Family Foundation, Hoff, Tina, Greene, Liberty, Davis, Julia, National
Survey of Adolescents and Young Adults: Sexual Health Knowledge, Attitudes and
Experiences, Henry J. Kaiser Family Foundation, Menlo Park, California, 2003.
6. Marshall, W.L., Laws, D.R. and Barbaree, H.E. (eds.), Handbook of Sexual
Assault: Issues, Theories, and Treatment of the Offender, 1990.

141
 Rolul psihologului în lucru cu copilul abuzat / neglijat
Corina Mighiu*

Psihologul poate fi implicat atât în procesul de evaluare a abuzului, cât şi în

procesul terapeutic de recuperare a copilului care a suferit o formă de abuz. De
asemenea, psihologul are un rol important în echipa multidisciplinară implicată în
investigarea, evaluarea şi intervenŃia cazurilor de abuz asupra copilului. IntervenŃia
acestuia este cerută în general de către asistentul social medic, profesor, avocat sau
alŃi profesionişti implicaŃi în asistarea unui caz de abuz sau neglijare.
Psihologul, în cadrul echipei, deŃine un rol important în procesul de evaluare a
abuzului. În cadrul acestui proces el realizează o evaluare psihologică a copilului
care poate fi utilă în înŃelegerea:
• mecanismelor care stau la baza comportamentului şi atitudinii
copilului;
• efectele abuzului asupra dezvoltării psihosociale a copilului;
• factorilor care determină apariŃia comportamentelor abuzive asupra
copilului.
De asemenea, psihologul este perceput ca un specialist în dezvoltarea copilului.
Dacă este necesară implicarea lui din punct de vedere legal, este considerat ca un
expert ce poate depune mărturie în privinŃa dezvoltării psihologice a copilului, a
consecinŃelor comportamentelor abuzive ce s-au petrecut asupra copilului, precum
şi prognosticul în ceea ce priveşte recuperarea acestuia.

Domeniul de evaluare
Evaluarea psihologică a copilului în privinŃa dezvoltării include trei domenii:
• nivelul de dezvoltare cognitiv;
• caracteristicile personale ale copilului, inclusiv dezvoltarea socială şi
emoŃională;
• calitatea interacŃiunilor cu părinŃii.

Nevoi ale copiilor abuzaŃi fizic

• Copilul trebuie abordat într-o manieră caldă, deschisă şi de suport.
• Uneori copilul va vorbi cu uşurinŃă despre abuz, alteori s-ar putea să se
teamă de eventuale repercusiuni sau nu va dori să cauzeze neplăceri
părinŃilor.
• Este bine ca în cazul în care nu doreşte să dea informaŃii în mod voluntar
despre abuz să nu fie presat în acest sens.

*
Corina Mighiu este psihoterapeut principal în terapie de familie, director de programe SalvaŃi Copiii Iaşi

142
 Nevoi ale copiilor abuzaŃi sexual după agresare sau dezvăluire sunt150:
• Continuă să crezi copilul şi nu-l acuza pentru cele întâmplate;
• Consultă medicul indicat cu privire la nevoia examenului medical şi / sau a
tratamentului;
• Instruieşte copilul să-Ńi spună imediat dacă agresorul încearcă din nou
contactul sexual sau îl deranjează în vreun fel;
• Asigură copilul în mod repetat că este în siguranŃă;
• Răspunde calm şi firesc întrebărilor şi sentimentelor pe care copilul le
exprimă în legătură cu molestarea, dar nu insista să vorbească despre
aceasta;
• Respectă dreptul copilului la viaŃa privată., confidenŃialitate şi interzicând
chestionarea copilului de către alte persoane care nu sunt implicate direct în
instrumentarea cazului.
• PărinŃii sau alte persoane care îngrijesc copilul trebuie să-l încurajeze să
respecte regulile casei (îndatoriri obişnuite, ore de culcare, reguli, etc.);
• PărinŃii trebuie să-i informeze pe fraŃii/surorile copilului că acestuia i s-a
întâmplat ceva, dar că este în siguranŃă şi că totul va fi bine. Nu discutaŃi
detaliile agresiunii cu fraŃii şi surorile. AsiguraŃi-vă că toŃi copiii din familie
au primit suficientă informaŃie petru a se feri de agresor;
• PărinŃii trebuie să-şi facă timp să discute situaŃia cu o persoană de încredere
– membru de familie, preot, consilier (dar nu de faŃă cu copilul/copiii).
DiscutaŃi şi exprimaŃi ceea ce simŃiŃi.

Evaluarea abuzului sexual asupra copilului are două faze:

1. Stabilirea aspectelor reale ale abuzului
2. Dezvoltarea strategiei aplicate în tratament.

Evaluare şi tratament bazat pe dezvoltarea vârstelor

Copii până la 4 ani

Prezentare
 nu sunt învăŃaŃi să-şi facă
nevoile la oliŃă;
 au probleme cu somnul;
 se tem de bărbaŃi;
 se agaŃă în mod excesiv de
orice persoană;
 înroşirea vulvelor;
 vorbeşte despre sex
Probleme
 localizarea principalelor
semnificaŃii;
 tatăl abuziv de obicei
pleacă de la şedinŃele de
terapie (sau este
îngrijorător de tăcut);
 mamele cooperează.
Terapia
 Terapie prin joc (2 –8
şedinŃe)
 Scopul:
 Ajută copilul să-şi exprime
furia faŃă de părintele
abuzator;
 Ajută copilul să-şi ia rămas
bun de la tatăl abuzator
care va pleca;
 Rezolvă problemele legate
de anxietate (ex: să poată
dormi în propriul pat).

150
Adaptat după notele Grupului de Consiliere. Sursa originală necunoscută.
143
Copii între 4-6 ani
Prezentare
 Probleme de ordin fizic;
 Scurgeri vaginale;
 Gonoree faringală
 Depresie;
 Conflicte cu familia.
Copii între 7 şi 12 ani
Prezentare
 majoritatea victimelor au
vârste între 9 şi 12 ani;
 vorbesc despre ceea ce s-a
întâmplat din dorinŃa de a
se face dreptate;
 au note scăzute la şcoală
(de la începerea abuzului);
 prezintă dureri de stomac;
 depresii.
AdolescenŃa
Prezentare
 fuga de acasă;
 promiscuitate;
 încercări de suicid
144
Probleme
 Conflicte între părinŃi;
 Copilul se simte vinovat şi
se înstrăinează de mamă;
 Mama este furioasă;
 Există posibilitatea
divorŃului .
Probleme
 copilul vrea să rămână
acasă (teama de pierdere);
 copilul are nevoie de
confidenŃialitate;
 teama de abuzul fizic este
mai pronunŃată decât
aspectele sexuale ale
abuzului.
Probleme
 adolescenta îşi schimbă
starea de spirit;
 frica de sarcină;
 îşi priveşte critic părinŃii;
 se simte vinovată
Terapia
 Terapie maritală (devine o
terapie de divorŃ)
 Terapie prin joc – permite
copilului să-şi exprime
furia faŃă de ambii părinŃi;
 Manifestarea unui
comportament compulsiv
de a face curăŃenie;
exprimă sentimentele de
învinovăŃire pentru relaŃia
incestuoasă: copilul trebuie
îndepărtat de la domiciliu
până la rezolvarea situaŃiei
maritale.
Terapia
 terapia de familie este
indicată;
 copilul foloseşte metafore,
desene pentru evitarea
discutării directe a
problemelor.
Terapia
 terapia de grup;
 în fazele iniŃiale victimele
explorează detalii c privire
la incidente şi la relaŃiile
emoŃionale ale membrilor
familiei.
 Procesul evaluării psihologice

Natura specifică a evaluării psihologice variază foarte mult în funcŃie de stilul

individual şi orientarea teoretică a clinicienilor.
În mod ideal o evaluare trebuie să includă:
• interviu cu părinŃii;
• test de dezvoltare cognitivă, de personalitate
• scale de măsurare a diverselor simptoame (anxietate, stres post traumatic,
etc)
• observaŃii ale interacŃiunii părinte-copil.

Interviul cu părintele

Scopul acestei etape este de a obŃine date despre copil şi de a iniŃia formularea
unor ipoteze care pot fi confirmate sau nu pe parcursul întregii evaluări. Datele
obŃinute pe parcursul interviului cu părintele include:
• istoricul dezvoltării copilului;
• evaluarea cunoştinŃelor părintelui în ceea ce priveşte copilul.
Întrebările specifice din care psihologul poate afla cât de bine îşi cunosc părinŃii
copiii sunt:
• cât anume ştiu părinŃii despre temerile, constrângerile, îngrijorările copilului,
problemele de dezvoltare; cum se comportă atunci când este trist sau când e fericit?
• cum este descris copilul de către părinŃi: negativ, pozitiv, îl laudă fără suport?
• aşteptările părinŃilor privind copilul şi dezvoltarea sa sunt realiste?
Interviul cu părinŃii trebuie aşadar să urmărească:

ÎnŃelegerea percepŃiilor părinŃilor şi a sentimentelor acestora pentru copil,
nivelul de îngrijire oferit şi reacŃia copilului la acesta;

Observarea interacŃiunilor copilului cu alŃii:

Istoria dezvoltării:

PercepŃiile copilului, exprimate vebal sau nonverbal
Întrebările trebuie aplicate ambilor părinŃi, nu doar mamei. Acest proces trebuie
derulat cu multă atenŃie şi alocând suficient timp pentru interviu, pentru a căpăta o
imagine clară a interacŃiunilor în familie. De asemenea, diferenŃele de percepŃie
între părinŃi şi specialist (psiholog, asistent social, psihopedagog, cadru didactic)
trebuie discutate (de pildă, dacă părinŃii îşi descriu copilul ca vesel şi roşu la faŃă iar
specialistul îl vede mereu palid, e important să dicutaŃi acest aspect).

Pentru a evalua percepŃiile părinŃilor se începe interviul cu întrebări deschise

pentru a încuraja părinŃiii să vorbească despre orice îi deranjează sau îngrijorează cu
privire la copilul lor. PărinŃii au nevoie să simtă că sunt ascultaŃi când vorbesc
despre felul în care problemele copilului îi afectează. Practicienii trebuie să
evalueze gradul în care părinŃii sunt conştienŃi de nevoile copilului, descrise ca fiind
următoarele:

145

Îngrijire fizică elementară – include adăpost, căldură, mâncare şi odihnă
adecvată, igienă şi protecŃie în faŃa pericolelor

AfecŃiune – contact fizic, îmbrăŃişări, săruturi, mângâieri, securitate, admiraŃie,
tandreŃe, răbdare, timp, aprobare şi camaraderie

Securitate – ce include continuitatea în îngrijire, familie stabilă, un mediu
predictibil, prezenŃa rutinelor de îngrijire, reguli simple şi consistente de control
şi asigurarea armoniei familiale

Stimularea potenŃialului personal – prin încurajare, recompensă, laudă,
încurajarea curiozităŃii şi a comportamentului de explorare, dezvoltarea
abilităŃilor oferind răspunsuri la întrebările copilului şi se joacă, promovând
oportunităŃile de educaŃie

Îndrumare şi control – educarea unui comportament social adecvat ce include
disciplină, Ńinând cont de nivelul de înŃelegere al copilului; acest lucru solicită
răbdare şi formarea unui model pentru copil demn de a fi preluat - de pildă
modele de onestitate şi bunătate faŃă de alŃii

Responsabilitate – pentru lucruri mici ca îngrijirea personală, curăŃarea locului
de joacă şi gradual ajutarea să decidă singur pentru a funcŃiona adecvat, să ştie
să înveŃe din greşeli şi din succese, să primească încurajări pentru a face
progrese

IndependenŃă – părinŃii trebuie să încurajeze deciziile proprii şi să ajute copilul
să înveŃe din consecinŃele acŃiunilor lui dar în limitele capacităŃilor copilului. E
necesară protejarea copilului, dar hiperprotecŃia e la fel de periculoasă ca şi
încurajarea responsabilităŃii şi independenŃei prea timpurii.

Nu există un patern comportamental caracteristic copilului abuzat. Acesta

depinde de vârsa copilului, de sex şi natura abuzului, de personalitatea copilului şi
circumstanŃele sociale. Totuşi s-a observat că aceşti copii provoacă respingerea
adulŃilor. Ei au probleme de stimă de sine, unii sunt agresivi şi opoziŃionişti. O altă
trăsătură specifică abuzului sexual este prezenŃa unor comportamente sexuale
inadecvate vârstei lor.
Profesioniştii trebuie să fie atenŃi în evaluarea spuselor părinŃilor, să Ńină cont de
observaŃiile personale, ale persoanelor din reŃeaua familială şi de particularităŃile de
vârstă şi dezvoltare ale acestui copil.

Observarea relaŃiilor părinte-copil

Un aspect important în evaluarea relaŃiilor părinte – copil include :
• Ataşamentul copilului faŃă de părinŃi;
• Gradul de acceptare a separării de părinŃi;
• Nivelul de încredere ;
• Calitatea relaŃiei părinte-copil;
• Natura identificării cu părinŃii;
• ModalităŃile de coping;
• Gestionarea anxietăŃii.

146
 Pentru a obŃine informaŃiile privind aceste aspecte, psihologul trebuie să se
focalizeze atât pe părinŃi, cât şi pe copii şi interacŃiunile dintre aceştia. Începând din
acest moment, datele empirice trebuie limitate, ele fiind utile la început, pentru
punerea bazelor interpretării datelor obŃinute prin observarea relaŃiei părinte-copil.
Aceste interpretări sunt strict legate de experienŃa psihologului cu copiii şi de
training-urile de pregătire ale acestuia.
Întrebările specifice pe care trebuie să şi le spună psihologul sunt:
• Cum şi ce determină diferenŃa de comportament a copilului în prezenŃa sau
în absenŃa părinŃilor?
• Cum răspund părinŃii la nevoile şi întrebărilor copilului?
Evaluarea psihologică formală a părinŃilor (în afara observării relaŃiilor cu copiii
şi răspunsurilor din timpul interviului) nu este necesară. Aceasta se face numai dacă
sunt indicii ale unui comportament bizar şi extrem. În aceste cazuri,
psihodiagnosticul formal include teste de personalitate proiective care pot fi
folositoare în clarificarea naturii dificultăŃilor de personalitate ale părinŃilor.
InformaŃiile calitative şi cantitative obŃinute din interviurile cu părinŃii, testele
formale şi observaŃiile realizate pot determina o înŃelegere generală a dezvoltării
copilului şi nevoilor copilului.
Datele din evaluarea psihologică sunt integrate în datele obŃinute din evaluările
celorlalŃi profesionişti implicaŃi.

Abuzul asupra copiilor - eveniment traumatic

Tipologia traumei
În funcŃie de persistenŃa stresorilor, Terr (1991) deosebeşte traumele de tipul I (
rezultat în urma unui singur atac) şi cele de tipul al II-lea ( în urma unei serii de
atacuri). Cele două traume duc la percepŃii şi consecinŃe pe termen lung diferite.
Trauma de tipul I este numită şi trauma de şoc şi este amintită detaliat, de obicei ea
este consecinŃa unui singur eveniment traumatic. O traumă de gradul al II-lea este
o traumă durabilă care poate avea drept consecinŃe negarea şi anestezia emoŃională,
frecvent apar depersonalizarea şi disocierea. Adaptarea la traumă se realizează prin
intrarea în funcŃiune a mecanismele de apărare. Copii se străduiesc să uite de
traumele lor cronice, să evite să se gândească la ele sau să vorbească despre ele.
Diminuarea reactivităŃii la lumea exterioară şi insensibilitatea psihică
(încremenirea) au semnificaŃia desensibilizării în faŃa durerii provocate de abuz.
Traumele care au loc în afara familiei nu zdruncină fundamental încrederea
copilului în lumea exterioară deoarece se păstrează nealterată figura parentală care
îl poate apăra, sistemul de relaŃii şi de siguranŃă intrafamilială rămânând neatins.
Schema este relativ simplă: lumea este periculoasă şi ameninŃătoare, dar acasă
există siguranŃă şi susŃinere demnă de încredere.
O situaŃie mult mai complexă apare atunci când, în cazurile violenŃei familiale
sau abuzului sexual în familie, chiar persoanele de încredere au devenit agresorii.
Aici eforturile de compensare ale copilului ajung într-o înfundătură periculoasă.
Copilul nu mai are criterii prin care să diferenŃieze între figurile de relaŃie
147
prietenoase şi duşmănoase, ameninŃătoare şi de ajutor. Aceasta are drept consecinŃă
incapacitatea copilului sau a viitorului adult de a stabili relaŃii de durată, el va intra
destul de uşor într-o relaŃie, dar va avea probleme în menŃinerea acesteia.
Relele tratamente au asupra copilului efectele unui eveniment traumatic.
Pornind de la înŃelegerea psihanalitică a conceptului de traumă Laplanche şi
Pontalis (1994, p 444) îl circumscriu ca fiind “evenimentul din viaŃa subiectului
care se defineşte prin intensitatea sa, incapacitatea în care se găseşte subiectul de a-i
răspunde în mod adecvat, tulburarea şi efectele patogene durabile pe care le
provoacă în organizarea psihică; în termeni economici, traumatismul se carac-
terizează printr-un aflux de excitaŃii care este excesiv în raport cu toleranŃa
subiectului şi capacitatea acestuia de a le controla şi elabora psihic”
În literatură sunt descrişi o serie de factori care influenŃează gradul de trau-
matizare, aceştia sunt :
1. EXPUNEREA LA TRAUMĂ. Cu cât persoana este mai implicată în
evenimentul traumatic şi expusă o perioadă mai lungă de timp, cu atât
este mai mare riscul dezvoltării unei psihopatologii.
2. RELAłIA CU VICTIMA. În afară de expunerea la un eveniment
traumatic, relaŃia cu victima este unul dintre factorii cei mai importanŃi
asociaŃi traumei psihice. Cu cât mai apropiată este relaŃia, cu atât mai
mare este riscul de traumatizare.
3. SEVERITATEA STRESULUI. Nu numai răspunsul imediat la un eve-
niment stresant influenŃează capacitatea de răspuns adaptativ. Studiile
arată că aceia care manifestă reacŃii severe (ex. atacuri de panică sau
disociere) prezintă un risc mai mare de traumatizare.
4. PERCEPEREA AMENINłĂRII. Impresia subiectivă a individului
despre evenimentul traumatic poate fi mai importantă decât evenimen-
tul în sine. Astfel, persoanele care percep evenimentul ca extrem de
ameninŃător vor dezvolta reacŃii traumatice.

ReacŃiile copiilor la traume

Un număr semnificativ de persoane care sunt expuse unor evenimente trauma-

tice stresante (abuzul sexual fiind un astfel de eveniment) dezvoltă reacŃii psiho-
logice de victimă. Două dintre cele mai frecvente manifestări sunt tulburarea de
stres acut şi tulburarea de stres posttraumatică. DMS IV menŃionează că starea
acută de stres intervine în cazul în care: “1.subiectul a trăit, a fost martor sau s-a
confruntat cu evenimente în timpul cărora (…) integritatea fizică a sa sau a altuia a
fost ameninŃată; 2. ReacŃia subiectului în faŃa acestui eveniment se poate traduce
printr-o frică intensă, un sentiment de slăbiciune sau de oroare. La copii, acestor
manifestări li se poate substitui un comportament dezorganizat sau agitat.”

148
Cum se recunoaşte Sindromul de stres posttraumatic ?
Tipul de stress Exemple
Militar Serviciul militar într-o companie activă în luptă
Agresiune sexuală Viol sau tentativă de viol
Abuz sexual asupra Incest, viol, sau contact sexual cu un adult sau copii mult mai
copilului mari
Abuz fizic asupra Lovituri,împingeri,constrângeri, privare
copilului sau neglijare

Impactul stresului
Stresul trebuie să fie extrem , nu doar
sever
Stressorul determină un răspuns
foarte puternic subiectiv
Evenimentele includ moartea, ameninŃări serioase,
viol sau abuz sexual asupra copilului. Stresul sever
cum ar fi pierderea slujbei, divorŃ, pierderea unui
examen, aşteptarea morŃii unei persoane iubite, nu
sunt incluse.
Persoana simte o frică intensă, neajutorare sau
oroare.

Simptomele-cheie ale Sindromului de Stres Posttraumatic

Retrăirea traumei
Intrusiv,studierea repetată a evenimentelor stresante

Amintiri flash (sentimente sau evenimente care apar în
starea de veghe)

Coşmaruri (sentimente sau imagini cutremurătoare în
timpul visului)

ReacŃii fizice şi emoŃionale exagerate la stimuli care-i aduc
persoanei respective aminte de evenimentul traumatic
Evitarea Locurilor, activităŃilor, gândurilor, emoŃiilor sau discuŃiilor
referitoare la traumă
AmorŃire emoŃională
Pierderea interesului

Se simte detaşat de ceilalŃi

EmoŃiile sunt restricŃionate
Creşterea alertei
Insomnii
interioare
Iritabilitate sau mânie

DificultăŃi de concentrare

HipervigilenŃă

Răspunsuri exagerare de la început

Durata simptomelor
Dacă simptomele Diagnosticul este ObservaŃii
durează
Mai puŃin de o lună Sindrom acut de Acestea sunt simptome care apar în imediata
stress (nu este apropiere a stressorului şi pot fi tranzitorii şi
Sindrom de stres autolimitate.PrezenŃa anumitor simprome
postraumatic) severe în această perioadă pot declanşa SSPT
1-3 luni SSPT acut Un tratament activ în această perioadă a fazei
acute a SSPT-uli poate contrubui la
reducerea considerabilă a riscului apariŃiei
unui SSPT cronic-
149
> 3 luni SSPT cronic Simptomele pe termen lung au nevoie de un
tratament mai complex şi de durată şi poate
fi asociat cu incidenŃa comorbidităŃii

Alegerea psihoterapiei iniŃiale:

Scurtă descriere a celor mai recomandate tehnici de psihoterapie.

Managementul anxietăŃii (training de inoculare a stressului): învăŃarea unor serii de
abilităŃi care ajută pacienŃii să gestioneze stresul
- Training de relaxare: pacienŃii învaŃă cum să deŃină controlul furiei şi
anxietăŃii

- ExerciŃii respiratorii se învaŃă încet respiraŃia abdominală care ajută pacientul

să se relaxeze şi/sau evitarea hiperventilaŃiei cu senzaŃii fizice neplăcute
- Training pe asertivitate – participanŃii învaŃă cum să-şi exprime dorinŃele,
opiniile în mod normal fără să ascunde pe celelalte

- Gândirea pozitivă: persoana învaŃă cum să înlocuiască gândurile negative

(sunt pe cale să-mi pierd controlul) cu gânduri pozitive (am reuşit s-o fac
înainte şi acum pot din nou)la anticiparea sau confruntarea cu stressorul

Oprirea gândurilor – tehnici de distragere a persoanei de la gândul traumei.

Terapie cognitivă: ajută la modificarea unor asumări nerealiste,credinŃe şi gânduri automate
care conduc la emoŃii negative şi perturbarea activităŃii. De exemplu, victimele traumei se
simt în mod nejustificat vinovate: o victimă a violului se poate blama pe ea însăşi pentru
viol; un veteran de război se gândeşte că poate din vina lui cel mai bun prieten a fost ucis;
Scopul terapiei cognitive este să înveŃe pacienŃii să identifice propriile cogniŃii
disfuncŃionale, să le scoată în evidenŃă şi să lupte împotriva lor şi să adopte o gândire
realistă care să echilibreze emoŃiile.
Terapie de expunere: ajută persoana să se confrunte cu situaŃii specifice, oameni, obiecte,
memorii sau emoŃii care s-au asociat cu stresorul şi acum acestea evocă o frică intensă.
Aceasta se poate realiza pe două căi:
• Expunerea imaginativă – retrăiri emoŃionale repetate a traumei până ce acestea
nu mai evocă stresul
• Expunerea reală – confruntarea cu situaŃii care acum nu prezintă pericol dar pe
care persoana le evită, pentru că persoana le asociază cu trauma (conducerea
din nou a maşinii după ce a suferit un accident; folosirea lifturilor după ce a
fost atacată într-un lift). Expunerile repetate ajută persoana să realizeze că
situaŃiile care generează frică nu mai sunt periculoase iar teama va disparea
dacă persoanele rămân în situaŃie până scapă de ea.

Ludoterapie – este pentru copii şi implică jocuri care permite introducerea unor situaŃii care
altfel nu pot fi introduse în mod direct şi care ajută copilul să se expună şi să reprocezeze
memoria traumatică.
PsihoeducaŃie: educarea pacienŃilor şi familiilor lor privind simptomele SSPT şi
tratamentele necesare. Se dă asigurarea că SSPT este normal şi este de aşteptat apariŃa sa
după o traumă şi că va trece cu timpul şi prin aplicarea tratamentului. De asemenea include
educaŃia simptomelor şi tratamentul oricărei tulburpri comorbide.

150
Tehnici terapeutice orientate pe diferite simptoame
Trei tehnici terapeutice: terapie de expunere, terapia cognitivă şi managementul
anxietăŃii – sunt considerate cele mai folositoare în tratamentul SSPT.Aşa cum se
arată în tabelul de mai jos, terapeuŃii fac distincŃie între tehnici, în funcŃie de
proeminenŃa unui anumit simptom. PsihoeducaŃia este recomandată ca o a doua
linie înaltă de acŃiune pentru toate tipurile de simptome. Totuşi aceasta nu este în
sine suficientă.

Cel mai proeminent Tehnici recomandate Alte tehnici luate în

simptom consideraŃie
Gânduri intrusive Terapie de expunere
Terapie cognitivă

Managementul
anxietăŃii

PsihoeducaŃie

Ludoterapie pentru
copii

Amintiri flash
Terapie de expunere
Managenetul

anxietăŃii

Terapie cognitivă

Trauma determina frică,
Terapie de expunere
PsihoeducaŃie

panică şi evitare
Terapie cognitivă
Ludoterapie pentru

Managenetul anxietăŃii copii

Detaşare de
Terapie cognitivă
PsihoeducaŃie

ceilalŃi/pierderea interesului

Terapie de expunere
Iritabilitate / furie
Terapie cognitivă
PsihoeducaŃie

Managenetul anxietăŃii
Terapie de expunere

VinovăŃie/ruşine
Terapie cognitivă
PsihoeducaŃie

Anxietate generală
(vigilenŃă)
Tulburări de somn
DificultăŃi de concentrare

Managementul anxietaŃii

Terapie de expunere

Managementul anxietăŃii

Managementul anxietăŃii

Ludoterapie pentru
copii

Terapie cognitivă

PsihoeducaŃie

Ludoteapie

Terapie de expunere

Terapie cognitivă

PsihoeducaŃie

Terapie cognitivă

PsihoeducaŃie

151
ReacŃiile copilului la traume – stadii de dezvoltare
Perioada de la naştere până la 2 ani şi jumătate
ReacŃii generale la Abuz sexual – Amintiri despre Suport parental
traume reacŃii specifice* traumă
- întreruperi ale - îngrijorare / atenŃie - amintirile despre - MenŃineŃi rutina
somnului şi nevoi neobişnuită la traume pot fi copilului în jurul
repetate la toaletă; părŃile intime ale evidente în com- somnului şi al
- izbucniri bruşte, corpului propriu portament şi hrănirii.
zgomotoase; sau a altora; acŃiuni; - EvitaŃi separarea
- “îngheŃare” – - masturbarea - fragmente de copilului de
imobilitatea intensă şi traume sau imagini îngrijitorul său dacă
temporară a neobişnuită; pot rămâne în nu este necesar;
corpului; - atingeri improprii memorie şi pot fi - AjutaŃi copilul să
- confuzie, plâns ale părŃilor intime descrise verbal de numească
neobişnuit; ale celorlalŃi; către copil. sentimente
- pierderea - dureri genitale, puternice prin
capacităŃii de inflamaŃii, cuvinte simple;
comunicare; sângerări sau
- teamă de zgomot; simptome ale unei
- răspuns tipic la boli cu transmitere
alarmă implicând sexuală.
semne şi senzaŃii
psihice.

Perioada de la 2 ani şi jumătate la 6 ani

ReacŃii generale la Abuz sexual – Amintiri despre
traume reacŃii specifice* traumă Suport parental
- pierderea - jocuri sexuale cu - amintiri sau - ascultaŃi povestirile
interesului pentru păpuşi sau cu alŃi fragmente vizuale copilului despre
activităŃi zilnice; copii; despre evenimentul eveniment;
- tulburări ale - atenŃie deosebită traumatic ce pot fi - protejaŃi copilul să
somnului: asupra părŃilor utilizate cu nu fie expus la
coşmaruri, intime ale corpului precădere în situaŃii
somnambulism, propriu sau a altor activitatea înfricoşătoare care
teama de a merge copii; copilului sau în să-i amintească
la culcare şi de a fi - frecvenŃă şi conversaŃie; trauma : filme de
singur noaptea; intensitate mare a - pot reproduce prin groază, povestiri
- înŃelegerea masturbării; discuŃii sau desene sau revenirea la
neadecvată, stare - atingeri sexuale , fragmente din amintiri despre
de confuzie asupra uneori brutale ale traumă. traumă;
evenimentelor , părŃilor intime ale - ajutaŃi copilul să
evidentă mai mult altor copii; numească
în joc decât în - neîncredere şi frică sentimentele
discuŃii; faŃă de bărbaŃi sau puternice legate de
- acuzarea unor femei, faŃă de traumă;
dureri ale corpului locuri specifice; - pot apărea regresii
sau boli care nu au - dureri genitale; ale copilului cu

152
 o explicaŃie - sângerări, privire la
medicală; inflamări, activităŃile din
- imagini vizuale şi simptome ale unei familie;
amintiri neplăcute boli contagioase. - pot apărea
despre traumă; comportamente
- pierderea energiei dificile şi
şi a concentrării; necorespunzătoare;
- teama de - menŃineŃi climatul
posibilitatea de linişte în familie
repetării traumei; pentru a se simŃi
securizat.
Perioada de la 6 ani la 11 ani
ReacŃii generale la Abuz sexual – Amintiri despre
traume reacŃii specifice* traumă Suport parental
- teamă şi nelinişte - se angajează în - copilul poate avea - acordaŃi copilului
evidentă; discuŃii despre sex amintiri detaliate şi să-şi înlăture frica,
- teama de implicând şi alŃi de lungă durată teama;
repetabilitatea copii sau chiar despre traumă. - concentraŃi+vă
evenimentelor; adulŃi; atenŃia asupra
- repetări - descrieri verbale jocului copilului,
posttraumatice ale ale unor practici aici pot apărea
evenimentelor ce sexuale; repetări ale unor
pot avea loc în - atenŃie excesivă scene din timpul
secret cu propriul asupra unor părŃi traumei;
corp sau cu jucării; intime ale adulŃilor - facilitaŃi punerea în
- scăderea capacităŃii sau asupra unor practică de către
de concentrare şi comportamente copil a unor idei noi
atenŃie la şcoală, sexuale; pentru a-şi înfrunta
diminuarea - căutarea de noi teama;
performanŃelor experinŃe sexuale; - reasiguraŃi copilul
şcolare; - teama faŃă de că sentimentele
- comportament bărbaŃi, femei sau legate de traumă
distrat, “aerian”; de un anumit loc; sunt temporare şi
- comportament şi - indicaŃii verbale sunt normale după
personalitate sau comportamen- un astfel de
schimbătoare; tale necorespunză- eveniment;
- poate fi reŃinut şi toare pentru vârsta - încurajaŃi copilul să
tăcut sau agresiv copilului faŃă de discute despre:
peste limită; comportamentul nelămuririle pe care
- pierderea sexual al adulŃilor: le are, vise,
interesului faŃă de rememorări din
activităŃile care timpul traumei;
erau principale - amintiŃi copilului că
înainte de traumă; aceste sunt reacŃii
- tulburări ale normale
somnului; posttraumatice;
- acuzarea unor - menŃineŃi legătura
dureiri ale corpului cu învăŃătorii de la

153
 fără o explicaŃie şcoală şi observaŃi
medicală; dacă copilul se
- sentimente de încadrează în
vinovăŃie şi activităŃile şcolare
autoblamare. sau în cele ale
comunităŃii în care
trăieşte.
Perioada de la 11 la 18 ani
ReacŃii generale la Abuz sexual – Amintiri despre
traume reacŃii specifice* traumă Suport parental

Îngrijorarea acută MonitorizaŃi tinerii la

despre traumă. şcoală, în grupul de
Vulnerabilitatea la prieteni, acasă.
depresie, concepŃie AjutaŃii pe cei tineri
despre viaŃă să-şi găsească un sens,
pesimistă. o perspectivă de viitor
Personalitate schim- a impactului traumei şi
bătoare. să găsească să
Trecerea în lumea înŃeleagă cât de
adulŃilor pare a fi important este timpul
calea de scăpare de de recuperare.
amintirile traumei ÎncercaŃi să înŃelegeŃi
(căsătorie timpurie, comportamentul
graviditate, părăsirea uneori violent şi
şcolii, abandonarea autodistructiv, căutaŃi
grupului de prieteni). să eliminaŃi din viaŃa
Teama de a se copilului elemente
maturiza şi dorinŃa care pot spori interesul
de a rămâne în la violenŃă.
continuare în sânul AduceŃi în discuŃii
familiei. cazuri de acest gen
care s-au rezolvat cu
ajutorul unor persoane
în domeniu. ÎncurajaŃi
marile decizii.

Rolul consilierului psihologic în recuperarea copilului abuzat

Terapeutul are un rol important în procesul terapeutic al copilului abuzat /
neglijat. Rolurile acestuia includ:
- suport acordat copilului abuzat/ neglijat;
- oferirea unui model de relaŃie normală adult/copil;
- îmbunătăŃirea relaŃiilor , a funcŃionării familiei;
- suport pentru reintegrarea copilului în familie, şcoală şi societate.

154
Premise ale unei consilieri eficiente a copilului care a suferit o formă de abuz:
Scopurile fundamentale CalităŃile relaŃiei Consilerul trebuie AbilităŃile de a
ale consilierii copil-consilier (şi să fie consilia copilul
psihologice a copilului influenŃa acestor
calităŃi asupra
relaŃiei părinte -
consilier)
- să-l faci capabil pe - trebuie să fie liant - congruent, adică - a fi împreună
copil să se vindece de între lumea copilului copilul să perceapă (alături) cu
problemele emoŃionale; şi cea a consilierului; relaŃia sa cu copilul;
- să-l faci capabil pe - exclusivă; terapeutul ca o - observarea
copil să dobândească un - sigură; relaŃie bazată pe copilului;
anumit nivel de încredere şi ascultarea
- autentică;
congruenŃă cu privire la siguranŃă; activă;
- confidenŃială;
gânduri, emoŃii şi - să ajungă la - ridicarea
comportamente; - non-intrusivă; universul interior al nivelului de
- să-l faci capabil pe - cu un scop. copilului, adică la conştientizare şi
copil să se simtă bine cu înŃelegerea soluŃionarea
el însuşi; sentimentelor şi problemelor
- să-l faci capabil pe percepŃiilor pentru a facilita
copil să – şi accepte copilului; schimbarea;
limitele şi rezistenŃele lui - să accepte – să nu - a răspunde
şi să se simtă bine cu el; judecăm copilul nevoilor
- să-l faci capabil pe pentru ceea ce face copilului;
copil să-şi schimbe sau spune;
- facilitarea
comportamentele ce au detaşare schimbării în
consecinŃe negative; emoŃională. mod activ;
- să-l faci capabil pe - terminarea
copil să funcŃioneze consilierii.
confortabil şi adaptativ în
mediul extern ( de
exemplu acasă şi la
şcoală);
- a crea condiŃii pentru
copil astfel încât acesta
să urmeze stadiile de
dezvoltare.
Procesul terapiei copilului abuzat poate include mai multe modele.

Modelul prezentat de Katheryn şi David Geldard cuprinde:

1. Faza iniŃială care include:
• primirea informaŃiei de referinŃă;
• contractul cu părinŃii.
2. Terapia pentru copil care include:
• Selectarea mijloacelor adecvate;
• Asocierea cu copilul;
155
 •Invitarea copilului să-şi spună povestea:
- Utilizarea abilităŃilor de consiliere şi a mijloacelor
auxiliare;
- Abilitatea copilului de a-şi spune povestea;
- Confruntarea cu rezistenŃa şi depăşirea ei;
• RezoluŃia problemei:
- Reevaluarea tipului de mediu utilizat;
- Confruntarea şi depăşirea transferului.
3. Abordarea problemelor de sistem:
• Implicarea părinŃilor sau a familiei;
• Feed-back spre sursele de referinŃă (şcoală, etc.);
• Munca educaŃională
4. Revizuirea rezultatelor terapeutice:
• Evaluarea finală;
• Închiderea cazului.

Modelul dimanicilor traumatogene a lui Finkelhor şi Browne

Finkelhor şi Browne (1985) au elaborat un model ce propune patru dinamici

traumatogene pentru a explica impactul abuzului sexual în copilărie. Ei ne oferă şi
o definiŃie a dinamicelor traumatogene: o experienŃă care alterează orientarea
emoŃională şi cognitivă a copilului spre lume şi provoacă traume prin
distorsionarea conceptelor personale ale copilului, modul de a privi lumea, sau
capacităŃile afective. Aceste dinamici traumatogene desfăşoară fiecare propria sa
acŃiune patogenă.
Urmărind aceste distorsiuni ei pot observa efectele abuzului sexual în copilărie
asupra comportamentului.

Cele patru dinamici sunt descrise astfel:

1.Sexualizarea traumatică
Prima dinamică explică cum este formată sexualitatea într-o manieră disfunc-
Ńională, improprie prin câteva procese. Aceste dinamici sunt unice în abuzul sexual
în copilărie şi nu pot apărea în alte traume ale copilăriei. În acest proces sunt incluse
răsplata şi câştigurile secundare ale abuzatorului în comportamentul sexual
impropriu. Ca rezultat al câştigurilor, copilul poate adopta comportamentul sexual
pentru a manipula pe alŃii pentru a obŃine anumite gratificaŃii.
ConsecinŃe psihice:
 hiperaccentuarea domeniului sexual;
 confuzie legată de propria identitate corespunzătoare vârstei, ca şi de
normele sexuale;
 amestecarea sau înlocuirea sexualităŃii cu grija şi dragostea;
 aversiune împotriva intimităŃii sexuale.

156
 Simptome :
 Comportament sexual compulsiv;
 Promiscuitate;
 ProstituŃie, tulburări sexuale, evitarea sexualităŃii;
 Sexualizarea relaŃiilor, inclusiv cu proprii copii.
2. Stigmatizarea
Această dinamică se focalizează pe recepŃionarea negativă a mesajelor care
operează în experienŃa abuzului. Aceasta include răutate, lipsa valorii, ruşine şi
vinovăŃie. Aceste mesaje pot fi comunicate de către abuzator în timpul abuzului ca
o modalitate de blamare (de exemplu: “m-ai sedus; uite ce m-ai făcut să fac!”) sau
injurii aduse copilului cum ar fi “Târfă !” sau comunicarea acoperită pentru a păstra
secretul. În anumite cazuri mesajul este perceput mai târziu, în special în timpul
dezvăluirii când judecata morală privind devianŃa experienŃelor lor este comunicată
de alŃii cum ar fi mama, membrii familiei, vecini sau profesionişti. Copilul este
făcut responsabil de către alŃii.
ConsecinŃe psihice :
 Sentimente de culpabilitate şi de ruşine;
 Sentiment de sine diminuat;
 Sentimentele de înstrăinare de alŃii datorită faptului că experinŃele
ruşinoase nu pot fi comunicate.
Simptome:
 Autoizolare;
 DelincvenŃă;
 Comportament autolitic, autorănire până la suicid;
 Consum de droguri şi de alcool.

3. Trădarea
Sunt folosite încrederea şi dependenŃa copilului. Sunt dezamăgite aşteptările sale de
apărare şi de grijă din partea persoanelor de relaŃie, este nesocotit dreptul copilului
la bunăstare. Nu sunt realizate susŃinerea şi protecŃia din partea unei presoane de
relaŃie care nu sunt abuzive.
ConsecinŃe psihice:
 Doliu, depresie, dependenŃă extremă;
 Neîncredere mai ales faŃă de bărbaŃi;
 Mânie, ostilitate, ca expresie a dorinŃelor de răzbunare;
 Vulnerabilitate crescută pentru experienŃe abuzive ulterioare;
 Supunere în relaŃiile intime.
Simptome:
 Comportament agresiv;
 Comportament de cramponare;
 Transmiterera transgeneraŃională la proprii copii.

157
4. Slăbiciune
Dinamica : GraniŃele corporale sunt încălcate împotriva dorinŃei copilului; se
exercită violenŃă sau manipulare pentru seducerea copilului; copilul se simte
incapabil să se protejeze sau să oprească abuzul.
ConsecinŃe psihice:
 Sentiment de mare vulnerabilitate a graniŃelor corporale;
 Angoasă;
 Sentiment scăzut al eficienŃei personale;
 AutopercepŃie ca victimă fără apărare;
 TrebuinŃa crescută de control;
 Identificare cu agresorul.
Simptome:
 Coşmare, fobii, tulburări somatice;
 Tulburări ale comportamentului alimentar şi de somn;
 Depresie, disociere, fugă, probleme şcolare;
 Pericolul unei revictimizări pe baza neajutorării învăŃate;
 Comportament agresiv până la delincvenŃă;
 Preluarea rolului făptaşului pentru a transforma neputinŃa în putere.
În Tratatul de Psihotraumatologie autorii introduc un alt model care poate fi
observat în cazul abuzului intrafamilial:parentificarea şi atribuiri sociale de rol
deformate. Astfel, copilul preia un rol de adult, adesea de părinte. Adultul abuziv îi
acordă o atenŃie deosebită, recompense inadecvate vârstei şi este preferat fraŃilor.
ConsecinŃe psihice:
 Slabă toleranŃă la frustrare;
 Pierderea distanŃei;
 Inversare a rolulrilor intergeneraŃionale;
 Pierderea copillăriei.
Simptome:
• Tulburări ale comportamentului social;
• Comportament revendicativ, dominator, manipulativ;
• Conflicte cu colegii de generaŃie, rivalitate, lupte pentru putere cu adulŃii;
• Comportament expresiv precoce, pseudoadult.

158
 Modelul “DESA” – modalitate de intervenŃie terapeutică

Modelul de intervenŃie terapeutică DESA reprezintă modalitatea de intervenŃie

terapeutică în cazurile de abuz asupra copilului utilizată de terapeuŃii suedezi de
Clinica de BăieŃi din Stockholm.
Modelul DESA :
D – description – descrierea abuzului;
E - expression – exprimarea sentimentelor;
S – say “NO” – situarea limitelor;
A – acceptance – acceptarea.

Acest model sintetizează anumite arii centrale şi teme de terapie care pot servi
drept paşi în demersul terapeutic. Cele patru etape ale modelului nu sunt strict
delimitate, în multe cazuri pot constitui aspecte diferite ale aceeaşi probleme.
Modelul trebuie înŃeles ca dimensiuni diferite ale terapiei, procese care au
centre de concentrare diferite şi care se pot să interfereze secvenŃial sau
concurenŃial.

Descrierea abuzului
Descrierea abuzului reprezintă modul de a face “realitatea reală”. În cadrul
acestei etape copii folosesc diferite moduri de expresie în funcŃie de vârstă şi
dispoziŃie. Pentru unii copii limbajul este cea mai bună modalitate, exprimând astfel
în cuvinte actele abuzive la care au fost supuşi. AlŃii preferă în schimb să arate prin
joc ce au experimentat, mai ales copiii mici. Totuşi pentru unii cele mai bune
modalităŃi de exprimare pe care le folosesc în descrierea abuzului sunt desenele
şi/sau folosirea păpuşilor anatomice. Pentru unii copii poate fi imposibil să descrie
abuzul la care au fost supuşi indiferent de mijloacele de expresie care îi stau la
dispoziŃie.
În cadrul acestei etape apar ca şi teme de abordat în cadrul terapiei: secretele,
uitarea şi disocierea.

Secretul
Secretele devin o temă terapeutică importantă în cazurile de abuz asupra
copilului. Câteodată copilul refuză să vorbească despre abuz pentru că i s-a spus că
acesta este un secret care trebuie fie să rămână numai între el şi abuzator, fie în
familie. De aceea este important să le explicăm copiilor ce înseamnă “secretul bun”
şi “secretul rău” .
Unul din cele mai mari obstacole în a-i determina pe copii să descrie prin ceea
ce au trecut este faptul că abuzul a fost în cele mai multe cazuri Ńinut secret şi
asociat cu ruşinea şi ameninŃările.
Ex:
”Diana a Ńinut secret abuzul la care a fost supusă de către tatăl său timp de 12
ani. Acesta o ameninŃa că dacă spune ceva atunci el va abuza şi de surorile ei. De
la 6 ani la 18 ani a Ńinut secret ce se întâmpla între ea şi tatăl său. Totul a fost
dezvăluit că de fapt el abuza în acelaşi timp şi de surorile ei. ”
159
 “Irina a Ńinut secret abuzul tatălui vitreg trei ani până când bunica sa a
observat anumite schimbări în dispoziŃia ei. AmeninŃările cu bătaia şi cu faptul că îi
omoară mama au determinat-o să Ńină secretul. ”
O poveste despre secretele bune şi cele rele pot ajuta copilul. Secretele bune
sunt tentante, chiar este bine să-i faci o surpriză mamei sau cuiva drag cumpărându-
i un cadou şi Ńinându-l secret până la ziua lui. Secretele rele însă îŃi pot da
coşmaruri, te pot speria şi îngrijora. Copiii nu ar trebui să Ńină astfel de secrete. Ele
trebuie spuse unui adult, chiar dacă a promis că nu îl va spune nimănui, altfel ele
vor fi greu de uitat şi teama nu va dispărea.
Există posibilitatea ca unii copii să nu simtă ruşine sau vină, ei ar putea pur şi
simplu să hotărască că nu au despre ce vorbi. În acest caz nu trebuie să insistăm să
ne vorbească. Terapeutul în astfel de cazuri le poate spune ce ştie sau ce i s-a
raportat de la investigaŃiile poliŃiei sau din alte surse.

Exprimarea sentimentelor
Terapeutul depune mult efort pentru a ajuta copiii să îşi descrie sentimentele
asociate abuzului. Aceasta este una din treptele majore ale terapiei. În această etapă
sunt utilizate o gamă variată de materiale pentru a-i ajuta pe copii să-şi exprime
sentimentele. Folosirea poveştilor în care anumite animale pot fi simboluri ale
binelui şi răului, pericolului şi siguranŃei, fricii şi curajului, încrederii şi neîncrederii
are un rol major în a-i ajuta pe copii să-şi identifice propriile lor sentimente şi trăiri.

Situarea limitelor
Orice persoană căreia i s-a violat teritoriul spaŃial, somatic şi emoŃional prin
abuz sexual riscă să violeze la rândul său limitele celorlalŃi oameni. Ei au nevoie de
ajutor în identificarea şi exprimarea emoŃiilor care au legătură cu “a vrea” şi “a nu
vrea”, “acceptarea ” şi “infirmarea”, “a se pune în locul altei persoane”, a situa
limite vis a vis de propriul corp, dar şi de ceilalŃi.

Acceptarea
În final aceşti copii trebuie să înveŃe să-şi vadă în continuare de viaŃă, să evite să
cadă în identitatea de victimă, să se reconcilieze în ceea ce priveşte ce li s-a
întâmplat şi să lase asta în trecut, să renunŃe la ideea că trecutul poate fi refăcut sau
negat şi să accepte faptul că dreptatea deplină nu va putea fi obŃinută niciodată.
Nu este sigur faptul că, copiii abuzaŃi sexual vor fi vreodată capabili să îşi
accepte soarta. MulŃi vor purta în suflet furia, frica, şi mai ales ruşinea pentru mult
timp de acum înainte.
Ideea acceptării şi reconcilierii este o experienŃă a credinŃei că există o cale de
ieşire din neputinŃă. Pentru asta, aceşti copii au nevoie de mult sprijin din partea
celor din jurul lor pentru a putea să se accepte ca şi normali în ciuda experienŃelor
neobişnuite şi anormale prin care au trecut.
Ex.: ”Oana, o fetiŃă care a fost abuzată sexual mi-a spus că ea nu mai este ca
celelalte fete, că este altfel şi că îi este ruşine să meargă să se joace cu ele. Când
am întrebat-o cum adică este altfel mi-a răspuns că se simte murdară faŃă de ele şi
că nu poate să se mai joace. ”
160
 Este important ca aceşti copii care au fost molestaŃi sexual să poată să îşi reia o
parte a activităŃilor pe care le fac în mod curent copii de vârsta lor.
Există riscul ca nu numai copilul, dar şi cei din jurul lui să rămână cu ideea că
abuzul este cauza tuturor problemelor lor, abuzul fiind luat ca o scuză. Acceptarea
şi reconcilierea sunt la fel de dificile şi necesare şi pentru adulŃii care fac parte din
viaŃa copilului abuzat.
O parte importantă a acceptării o constituie faptul că în cadrul terapiei îŃi este
permis să-Ńi consumi doliul asupra faptului că lucrurile ar fi putut să fie diferite. A
duce dorul unui tată sau durerea de a nu fi avut unul niciodată este o temă de
terapie. Copiii care au fost abuzaŃi de tatăl lor biologic duc dorul unui tată “bun” şi
îşi doresc de asemenea ca mama sau altcineva să fi fost în stare să-i înŃeleagă şi să fi
intervenit pentru ei. Durerea şi dorinŃa devin teme importante în această parte a
tratamentului, şi bineînŃeles speranŃa.

Abordarea terapeutică

Tratarea tulburărilor psihotraumatice necesită, aşa cum este subliniat şi în

literatura de specialitate, integrarea metodologiei terapeutice. Regulile de urmat în
terapia copilului traumatizat, cât şi ariile centrale şi temele de terapie permit
abordările integrative. TendinŃa actuală este de a se trece de la lucrul intuitiv şi
pragmatic la elaborarea unor principii care să aibă rol în crearea “unui cadru
conceptual care sintetizează cele mai bune elemente ce aparŃin la cel puŃin două
abordări terapeutice” ( I.Dafinoiu, 1999),subliniind faptul că “în psihoterapie,
integrarea este o formă de sinteză în care sunt incluse cel puŃin două teorii, cu
speranŃa de a obŃine rezultate superioare celor ale utilizării separate a teoriilor
iniŃiale.

Terapiile cognitiv-comportamentale
Terapiile cognitiv - comportamentale au ca scop reperarea factorilor de
declanşare şi de menŃinere a perturbărilor percepute de subiect, scopul ultim fiind
acela de a găsi posibilităŃile de schimbare şi autosugestie a subiectului.
Tehnicile sunt variate:
• Expunerea şi desensibilizarea sistematică;
• Restructurarea cognitivă;
• Controlul anxietăŃii prin: oprirea gândurilor, relaxare, tehnici de
control a respiraŃiei.
„Aceste terapii au o eficienŃă evidentă când sunt dominante comportamentele
evitante caracteristice stresului post traumatic, cu precădere la adolescenŃi”,
subliniază G. Lopez.
Terapiile cognitiv-comportamentale sunt foarte utile şi convin clienŃilor care
vor rezultate obiective pentru diminuarea tulburărilor psiho-traumatice
confruntându-se direct cu problema într-un cadru terapeutic securizant.

161
Terapia sistemică include următoarele teorii:
1. Implicarea familiei si a societăŃii în viaŃa copilului
2. Interesul familiei şi impactul acesteia asupra copilului
3. IntervenŃii folositoare şi practice cu familia, şcoala, comunitatea
Terapiile familiale şi în special cele de reŃea sunt utile pentru tratamentul
famililior atât cât e posibil în cazul relevării tardive a abuzului sexual în familie. Ele
postulează că trebuie să existe un interes nu numai pentru victimă ci în egală
măsură pentru sistemul familial şi mai departe social, adică pentru toate
intervenŃiile care i-au parte în procesul declanşat prin revelaŃie.
Agresorul nu trebuie sub nici un pretext să ia parte la şedinŃe.
De exemplu pentru a ajuta familiile incestuoase să iasă din impasul comunica-
Ńional, se poate utiliza tehnica de amplificare a crizei care urmează descoperirii
incitând familia să se supună legii penale şi să denunŃe vinovatul. Conjunctural,
pentru a lupta împtriva confuziei sistemului de comunicare care guvernează aceste
familii, membrii lor sunt incitaŃi să se întrebe despre propria lor istorie traumatică.
Aceasta permite familiei să suplinească sistemul său de comunicare confuz prin
emoŃia împărtăşită. Terapia familială permite modificarea regulilor de funcŃionare a
familiei.
Obiective terapeutice pentru familii incestuoase
1. Restabilirea limitelor structurale
• societate/ familie
• intergeneraŃionale
• interpersonale
• intrapsihice
2. Corectarea abuzului de putere
• probleme ale diferenŃei de sex
• procese de rezolvare a conflictului
• procese de rezolvare a problemelor
3. Facilitarea echilibrării controlului extern/intern (în funcŃie de vârstă)
4. Restaurarea capacităŃii de empatie (restructurarea experienŃelor anterioare de
victimizare)
5. ÎmbunătăŃirea comunicării în familie
6. Diminuarea sentimentelor de ruşine, creşterea respectului de sine al tuturor
membrilor familiei
7. Desexualizarea şi resexualizarea relaŃiilor
8. Căutarea altor “simptome”

Concluzii
Dintre aspectele psihopatologice, cele care apar la copilul abuzat sunt,
după Ferenczi, identificarea cu agresorul ca un mecanism de apărare psihologică,
confundarea limbajelor, copilul se aflându-se pe terenul tandreŃei în timp ce adultul
pe cel al genitalului. Adultul care trece la act nu ştie sau se face că nu ştie regula
jocului, trişând.

162
 Indiferent de abordarea terapeutică, în cazul copiilor, jocul şi terapia prin joc
stă la baza tuturor tehnicilor indiferent din ce abordare terapeutică vin. În
procesul terapeutic jocul îşi exercită de asemenea funcŃia sa educativă.
În terapia copilului abuzat sexual este important să existe o persoană de suport
în familie, să se asigure un cadru securizant pentru copil, atât în camera de terapie,
cât şi acasă, să fie separat de abuzator, acesta să fie scos din familie, să se
realizeze o evaluare corectă a simptomelor copilului.
Oricare ar fi metoda utilizată, este indicat să se respectate anumite principii de
bază. Principiile de bază ale îngrijirii victimelor pot fi rezumate astfel: a lăsa
pacientul să vorbească într-un climat de empatie activă, cu scopul de ai permite
să-şi ordoneze amintirile pentru a da un sens traumatismului şi pentru a elimina,
fără grabă, dispozitivul de apărare fără de care disocierea traumatică pare
determinantă.

Bibliografie

1. Dafinoiu, I., Elemente de psihoterapie integrativă, Iaşi, Editura Polirom, 1999.

2. Lopez, G., ViolenŃele sexuale asupra copiilor, Cluj, Editura Dacia, 2001.
3. Fischer, G., Riedeser, P., Tratat de psihotraumatologie, Bucureşti, Editura Trei,
2001.
4. Geldard,K. şi D., Children counseilling, London, 1999.
5. Roth, Maria, ProtecŃia copilului – Dileme, concepŃii şi metode, Cluj – Napoca,
Editura Presa Universitară Clujeană, 1999.
6. Ionescu, Ş., Copilul maltratat –Evaluare, prevenire, intervenŃie, Bucureşti, 2001.
7. Nyman, A., Stevensson, B., Boys –sexual abuse and treatment,Vaxjo, 1995.
8. Shapiro, S., Dominiak, G., Sexual trauma and psychopatology clinical intervention
with adult survivors, New York, Lexington Book, 1991

163
Disciplina pozitivă, o nouă abordare în dezvoltarea abilităŃilor parentale

cert.şt.dr. Liviu Măgurianu**,

adaptare după
Joan E. Durrant Ph.D, 2007,
Positive Discipline, What i tis how to do it,
Global Initiative to End All Corporal Punishment of Children,
Save the Children Sweden

Introducere

Meseria de a fi părinte este o călătorie veselă, frustrantă, animată şi extenuantă.

Provocarea este enormă – să iei de mână un nou născut şi să-l ghidezi pentru a
deveni adult, să-l înveŃi tot ce are nevoie pentru a şti cum să-şi facă o viaŃă fericită
şi de succes. Există momente în viaŃa părinŃilor când provocarea pare să-i
depăşească. Uneori nu ştim pur şi simplu ce să facem. Uneori nimic din ce facem nu
pare a fi bine. Şi uneori suntem copleşiŃi de toate celelalte stresuri din viaŃă. Avem
puŃine informaŃii cu privire la dezvoltarea copilului, aşa că ne bazăm pe instinctele
noastre sau pe experienŃele din propria noastră copilărie. Dar de multe ori
instinctele noastre sunt doar reacŃii emoŃionale care nu sunt exteriorizate. Şi uneori
experienŃele din propria noastră copilărie au fost negative sau chiar violente. Ca
rezultat, mulŃi părinŃi cred că disciplina nu este altceva decât a certa şi a lovi. AlŃii
se simt rău atunci când nu-şi mai pot controla emoŃiile. Şi alŃii se simt neajutoraŃi
Dar există şi o altă cale. „A disciplina” înseamnă de fapt „a învăŃa”. A învăŃa se
bazează pe stabilirea obiectivelor pentru a studia, a planifica o apropiere eficientă
faŃă de copil şi a găsi soluŃiile care funcŃionează. Arareori găsim timp pentru a
planifica ce anume avem de învăŃat sau ce obiective trebuie să atingem din
perspectiva rolului de părinte. De aceea psihologul de familie poate deveni
specialistul care să propună familiei momente de reflexie cu privire la modelul de
educaŃie pe acare îl transmit copiilor lor. Psihologul de familie poate începe să
lucreze la dezvoltarea abilităŃilor de părinte pornind de la principiile ConvenŃiei
ONU cu privire la Drepturile Copilului. Aceasta garantează copiilor protecŃie faŃă
de orice formă de violenŃă, inclusiv pedeapsa fizică. Se recunosc de asemenea
drepturile copiilor la respect şi la demnitate.
Copiii au dreptul la protecŃie faŃă de orice formă de violenŃă
Art. 19 din ConvenŃia Drepturilor Copilului UN
„Disciplina pozitivă” nu este violentă şi respectă copilul ca persoană care
învaŃă. Aceasta este o abordare de învăŃare care ajută copiii să reuşească, le dă
informaŃii şi le sprijină creşterea.

*
Liviu Măgurianu este cercetător ştiinŃific doctor la Institutul de Cercetări Economice şi Sociale
„Gh.Zane”, Filiala Iaşi a Academiei Române.
164
 Disciplina pozitivă reprezintă un fundament pentru părinŃi. Aceasta este
formată dintr-un set de principii care se pot aplica într-o gamă variată de situaŃii.
Este un set de principii care vă ghidează toate interacŃiunile pe care le aveŃi cu
copiii, nu reprezintă doar o provocare.
ConvenŃia Drepturilor Copilului recunoaşte că părinŃii au dreptul să fie
sprijiniŃi în ducerea la îndeplinire a rolului lor important.

PărinŃii au dreptul la sprijin şi asistenŃă în creşterea copiilor lor.

Art. 18 şi19 din ConvenŃia ONU cu privire la Drepturilor Copilului

Disciplina pozitivă pune la un loc:

ceea ce ştim despre dezvoltarea sănătoasă a copiilor
descoperirile făcute în cercetările referitoare la modul eficient de a fi părinŃi şi
principiile drepturilor copilului

Disciplina pozitivă nu înseamnă

- Disciplina pozitivă nu înseamnă a fi un părinte care permite orice copilului.
- Disciplina pozitivă nu înseamnă să laşi copilul să facă ce vrea.
- Disciplina pozitivă nu înseamnă lipsa de reguli, de limite sau de aşteptări.
- Disciplina pozitivă nu înseamnă reacŃii pe termen scurt sau pedepse alternative cum
ar fi pălmuirea sau bătaia.

Disciplina pozitivă înseamnă:

- Disciplina pozitivă înseamnă soluŃii pe termen lung care dezvoltă la copilul
dumneavoastră auto - disciplina .
- Disciplina pozitivă înseamnă comunicarea clară a aşteptărilor, regulilor şi limitelor
dumneavoastră.
- Disciplina pozitivă înseamnă crearea unei relaŃii reciproce de respect cu copilul
dumneavoastră.
- Disciplina pozitivă înseamnă a-l învăŃa pe copilul dumneavoastră să-Ńi însuşească
deprinderile de viaŃă pe termen lung.
- Disciplina pozitivă înseamnă creşterea competenŃei copilului şi sporirea încrederii
acestuia pentru a face faŃă situaŃiilor care incită interesul.
- Disciplina pozitivă înseamnă a învăŃa ce înseamnă curtoazia, non violenŃa, empatia,
respectul de sine, drepturile omului şi respectul faŃă de ceilalŃi.

De la 1 la 2 ani
Aceasta este perioada cu cele mai uimitoare schimbări. În această etapă de
vârstă, copilul va începe să meargă şi va avea loc „o explozie a limbajului”. Mersul
schimbă totul. Acum copilul poate să meargă oriunde vrea. Poate să ajungă la
lucrurile la care nu putea să ajungă înainte. El este incitat şi emoŃionat de noua sa
independenŃă. Îi place să exploreze orice colŃ. Îi place să atingă şi să afle gustul la
orice. Această explorare reprezintă începutul unei călătorii pe tărâmul descope-
ririlor. Este modul lui de a afla totul despre o lume care devine fascinantă cu fiecare
pas pe care îl face. ToŃi copiii au nevoie să exploreze, să atingă şi să guste. Aceste
165
lucruri sunt absolut necesare pentru dezvoltarea creierului lor. Atunci când
explorează, copilul este un mic om de ştiinŃă. El va face experimente pentru a vedea
care lucruri fac zgomot, care lucruri cad, care lucruri plutesc. Aceste experimente îi
învaŃă câte ceva despre obiectele din lumea sa. De exemplu, el va lăsa să-i cadă
jucăria în mod repetat. Nu face acest lucru ca să vă enerveze. El face acest lucru ca
să înŃeleagă ce înseamnă „căderea”. Copilul îşi va băga mâna în mâncare pentru a
vedea din ce-i făcută. El îşi va băga jucăriile în gură pentru a afla ce gust au. Va
scuipa mâncarea din gură pentru a vedea cum se simte. Nimic din comportamentul
lui nu este „rău”. Este sarcina copilului în această etapă de a-şi descoperi lumea. El
este un explorator. Sarcina părintelui este de a securiza copilul, de a configura şi
restrucura mediul astfel încât lumea pe care o explorează copilul său să devină
sigură. Dacă pruncul său poate explora în siguranŃă, el va învăŃa foarte repede multe
lucruri. El va afla de asemenea că lumea sa este un loc sigur. Prin explorările sale,
copilul dumneavoastră va învăŃa foarte repede un număr uimitor de mare de cuvinte
noi. El va dori să ştie numele a tot ce vede. Aceasta este o ocazie minunată de a-i
oferi copilului ocazia să-şi formeze un vocabular bogat şi dragostea faŃă de cuvinte.
Este de asemenea important: să se vorbească cu copilul, să i se citească poveşti, să
fie ascultat, să i se răspundă la întrebări. În această etapă a vieŃii sale, una din
sarcinile importante ale părinŃilor este de a i se insufla copilului primele mesaje de
independenŃă în creştere. El are nevoie să ştie că îi veŃi respecta nevoia de
independenŃă şi că îl veŃi sprijini în dorinŃa sa puternică de a învăŃa. Nevoia
copilului de independenŃă poate determina apariŃia unor mici conflicte pe care le-ar
avea cu părinŃii sau adulŃii care îl îngrijesc. La această etapă a vieŃii, copiii încep să
spună „nu”. Când copilul spune „nu”, nu înseamnă că el vă sfidează sau că nu vă
ascultă. El încearcă să vă spună ce simte. Dacă ei învaŃă la această etapă de vârstă să
numească multe obiecte, ei nu ştiu încă să-şi definească sentimentele. Este foarte
greu pentru ei să-şi exprime sentimentele. Atunci când un prunc spune ”nu”, el
încearcă să spună: „Nu-mi place asta”, ”Nu vreau să merg”, „Nu vreau asta”,
„Vreau să-mi aleg singur hainele cu care mă îmbrac”, ”Sunt frustrat”. Ei nu ştiu
nici ce simt ceilalŃi oameni. Dacă ei nu ştiu să-Ńi exprime sentimentele, cu siguranŃă
că nu pot şti ce sentimente au alŃi oameni. Atunci când adultul e obosit şi are nevoie
de puŃină linişte, copilul nu poate înŃelege ce simte şi de ce are nevoie adultul care îl
îngrijeşte. Dacă el face gălăgie, nu înseamnă că este un copil „rău”, face acest lucru
pentru că nu ştie ce simt părinŃii sau cei care au grija de el.
Atunci când vă grăbiŃi şi copilul dumneavoastră nu este îmbrăcat, nu înseamnă
că el face intenŃionat asta pentru a vă face să întârziaŃi, face acest lucru pentru că
nu înŃelege de ce trebuie să plecaŃi chiar în momentul când el îşi desenează
capodopera. Atunci când plouă şi vreŃi ca el să-şi pună haina pe el şi el spune
„nu”, este pentru că nu înŃelege încă ce înseamnă să fie udat de ploaie – sau pentru
că vrea să-şi aleagă singur hainele pe care să le poarte.
Copiii se simt foarte frustraŃi în viaŃa de zi cu zi. Ei vor să fie independenŃi, dar
nu pot întotdeauna să facă ceea ce vor.
Copiii spun adesea „Nu” dar şi aud de multe ori acest cuvânt în jurul lor.

166
 Pruncii sunt frustraŃi de multe ori pe zi pentru că adulŃii le spun „nu” atât de des.
Încercăm să-i păzim pentru a fi în siguranŃă şi să-i învăŃăm să respecte reguli
importante. Dar ei nu înŃeleg intenŃiile noastre. Ei simt doar frustrarea de a auzi
„nu”. Ca rezultat, copiii pot dezvolta traume sau pot fi la un pas de dezvolta o
traumă emoŃională. Frustrarea se adună în ei şi nu ştiu cum să o exteriorizeze. Nu au
limbajul atât de bine dezvoltat pentru a-şi exprima sentimentele.Aşa că adesea ei
clachează şi devin trişti, sunt descurajaŃi şi frustraŃi. Ei îşi exprimă sentimentele
plângând, Ńipând sau trântindu-se pe podea. MulŃi părinŃi pot relata aceste lucruri.
Atunci când nu înŃelegem intenŃiile copiilor noştri atunci când ei spun „nu” şi noi ne
simŃim frustraŃi şi devenim stresaŃi. În aceste situaŃii, putem să-i învăŃăm pe copii
lucruri importante cum a r fi: cum să-şi stăpânească frustrarea şi cum să-şi exprime
sentimentele într-un mod constructiv. Acestea sunt lecŃiile timpurii pentru
rezolvarea conflictelor. Acestea vor întări relaŃiile cu părinŃii şi-şi vor însuşi
deprinderi pe care le vor avea toată viaŃa.

De la 2 la 3 ani
În această etapă a vieŃii, se pot vedea schimbări în comportamentul copilului
care pot îngrijora, dar acestea sunt doar semnele lui de creştere şi dezvoltare.
Copilul vrea să înŃeleagă lumea din jurul său. În mod obişnuit aceste schimbări iau
forma unor temeri. Este perioada când copilului începe să-i fie frică de întuneric.
Sau ar putea să-i fie teamă de animale, de sunete noi sau de umbre. Sau ar putea să
plângă în continuu atunci când plecaŃi şi îl lăsaŃi liber.
PărinŃii sunt adesea îngrijoraŃi de asemenea schimbări însă acestea sunt semne
de maturizare ale copilului. Deoarece copilul înŃelege bine ce înseamnă pericolul,
învaŃă să-i fie frică să nu se rănească. Deoarece imaginaŃia copilului se dezvoltă şi
poate analiza lucrurile pe care le vede, începe să-i fie frică de monştri şi de fantome.
Aceasta este etapa cea mai înspăimântătoare pentru copil. El nu are destulă
experienŃă pentru a face diferenŃa dintre imaginar şi real. El crede că ceea ce vede
există cu adevărat. Ar putea să-i fie frică de măşti, de desenele din cărŃi, de
personajele din desene animate sau de jucăriile care arată înspăimântător. Aceste
lucruri se întâmplă deoarece a învăŃat ce înseamnă pericolul dar nu ştie încă faptul
că unele lucruri nu sunt reale. În mintea copilului totul este animat. Dacă-Ńi pui o
mască înspăimântătoare, el crede că v-aŃi schimbat în acea creatură; dacă-şi
imaginează că sub patul său există un monstru, el crede că există cu adevărat acel
monstru.
Copilului poate să-i fie frică atunci când plecaŃi. Acest lucru se întâmplă
deoarece înŃelege ce înseamnă pericolul, dar nu înŃelege încă faptul că întotdeauna
vă întoarceŃi la el. Copilul poate fi foarte înspăimântat atunci când este lăsat singur
sau este lăsat cu persoane pe care nu le cunoaşte foarte bine. La această etapă de
vârstă copilul dumneavoastră are multă nevoie de asigurare că totul este în regulă.
El are nevoie să ştie că adultul îl înŃelege, îi respectă sentimentele şi îl protejează.
Un alt semn al dezvoltării copilului este timiditatea. Chiar şi copiii care erau
foarte expansivi când erau prunci pot acŃiona destul de diferit în această etapă a
vârstei. Deodată, copilul poate fi timid atunci când este înconjurat de străini. Acest
lucru este un semn al creşterii iar copilul dă dovadă că înŃelege ce înseamnă relaŃia
167
dintre oameni. Acest comportament nou nu înseamnă lipsă de politeŃe sau
respingere. Este un răspuns inteligent la situaŃie. Copilul dumneavoastră înŃelege ce
înseamnă pericolul şi ştie să facă diferenŃa dintre străini şi persoanele pe care le
cunoaşte. Un alt lucru în dezvoltarea copilului de care sunt îngrijoraŃi părinŃii este
refuzul de a fi Ńinut de mână sau în braŃe de rude sau de prieteni. Când se întâmplă
acest lucru nu înseamnă că el este nepoliticos. Înseamnă că vrea să aibă autocontrol
asupra propriului corp. Vrea să decidă singur cine poate să-l atingă. Acest lucru este
un element foarte important în dezvoltarea copilului. Pentru a-i învăŃa pe copii să
fie siguri de corpul lor şi ce înseamnă intimitatea, trebuie să le respectăm drepturile
de a-şi controla propriile corpuri. Este bine de ştiut că în această perioadă copiii nu
înŃeleg încă modul cum simt ceilalŃi oameni. Atunci când copilul strigă după
dumneavoastră, el nu înŃelege că trebuie să plecaŃi. Atunci când copilul nu vrea să
vorbească cu un străin, acesta nu înŃelege că acel copil încearcă să fie prietenos.
Copilul începe să-şi înŃeleagă propriile sentimente. Va trece ceva timp înainte să
poată înŃelege sentimentele altor oameni.
La această etapă de vârstă, sarcina cea mai importantă pentru părinŃi este să
respecte sentimentele copiilor lor. Îi învăŃăm pe copii să respecte sentimentele
altora, respectându-le pe ale lor. Atunci când copiii au încredere că părinŃii lor le
respectă sentimentele, vor deveni mai încrezători pentru că se simt în siguranŃă.
Respectarea sentimentelor copilului, se poate realiza în diverse forme: să fie
ajutat să-şi exprime sentimentele prin cuvinte; să i se spună că aveŃi întotdeauna
aceleaşi sentimente pentru ei; să nu existe ruşine în exprimarea sentimentelor prin
îmbrăŃişare; să nu fie pedepsit că lui îi este frică.

De la 3 la 5 ani
Această etapă de vârstă este o etapă incitantă atât pentru copil cât şi pentru
adulŃi. Copilul dumneavoastră vrea să ştie totul. Mintea copilului se dezvoltă
uimitor la această vârstă. Acum el înŃelege că este capabil să înveŃe orice. Atunci
când vede ceva nou, el vrea să ştie denumirea acestuia, la ce foloseşte, cum
funcŃionează, de ce se mişcă în acel mod. La această vârstă, copiii adresează foarte
multe întrebări. Uneori părinŃii obosesc încercând să răspundă la toate întrebările
copiilor lor. Uneori nici ei nu ştiu răspunsurile, dar părinŃii pot construi o fundaŃie
solidă la dezvoltarea copiilor lor, răspunzând politicos la întrebările acestora. Dacă
respectăm curiozitatea copiilor, ei vor experimenta bucuria de a învăŃa. Acest
sentiment este important deoarece în scurt timp vor intra la şcoală.
PărinŃii care încearcă să răspundă la întrebările copiilor lor sau îi ajută să
găsească răspunsurile, îi învaŃă de fapt pe copiii lor să utilizeze următoarele scheme
cognitive: „nu este o problemă dacă nu ştiu totul”, „ideile mele contează”, „există
multe căi de a găsi informaŃiile necesare”, „căutarea răspunsurilor şi rezolvarea
problemelor este o activitate plăcută, distractivă.
Copiii care învaŃă aceste lucruri vor fi mai încrezători când sunt puşi în faŃa
provocărilor. Vor învăŃa să fie răbdători. Şi vor învăŃa că este bine să dorească să
înveŃe.
Uneori copiii vor să afle câte ceva despre lucruri periculoase. S-ar putea să
dorească să înveŃe cum se aprinde o lumânare, sau ce s-ar întâmpla dacă vor sări
168
dintr-un copac înalt, sau ce s-ar întâmpla dacă scapă jos farfuria dumneavoastră
preferată. Deoarece copii nu au voie să facă sau să folosească lucruri periculoase, ei
încep să înveŃe să respecte reguli la această vârstă.
Cu cît copilul dumneavoastră înŃelege mai multe despre motivele aplicării unor
reguli, cu atât mai mult le va respecta.
Copilul vrea să ştie „de ce?” De exemplu: „De ce plouă?”, „De ce soarele stă
sus pe cer?” „De ce păsările zboară?”
Atunci când copilul dumneavoastră vă întreabă „de ce?” el nu vă provoacă.
Vrea să ştie într-adevăr răspunsul.

Copiii au dreptul să caute informaŃii.

Art. 13 din ConvenŃia ONU cu privire la Drepturilor Copilului

La această vârstă copiilor le place să joace jocuri imaginare. Ei se identifică cu

tot felul de obiecte, îşi imaginează că sunt alte persoane, inclusiv adulŃi. Uneori se
simt absorbiŃi de joc deoarece pentru ei jocul în sine este real, este viaŃa lor în
desfăşurare.
A se juca este „ocupaŃia” copilului. Este modul de a practica pe sine ceea ce alŃi
oameni simt. El se pune în situaŃia altor oameni şi vede lucrurile prin prisma lor.
Jocul este extrem de important pentru că le dezvoltă empatia.
Jocul este de asemenea important pentru dezvoltarea creierului copilului. Prin
joc, copiii rezolvă problemele, inventează lucruri noi, experimentează şi-şi imagi-
nează cum funcŃionează lucrurile.

Copiii au dreptul să se joace.

Art. 13 din ConvenŃia ONU cu privire la Drepturilor Copilului

Copiii au nevoie de timp pentru a se juca. Acesta este un alt set creativ în
dezvoltarea lor.
Dacă ei au timp pentru a-şi dezvolta imaginaŃia, ei vor deveni mai creativi în
rezolvarea problemelor. Dacă reconfigurează lucruri, cuvinte separate şi le pot
„asambla”, ei îşi vor da seama că pot să rezolve probleme. Dacă pot să deseneze şi
să cânte, ei vor deveni mai încrezători în a se exprima în artă. Dacă au ocazia de a
aduce argumente într-o dispută, ei vor deveni mai buni în rezolvarea conflictelor. O
altă caracteristică bună de fructificat la această etapă de vârstă este dorinŃa lor de a
ajuta. Ei vor să şteargă pe jos, să facă mâncare, să spele hainele, să văruiască, să
vopsească prin casă şi să construiască. Prin ajutor ei exersează „ucenicia”. Ei învaŃă
şi pun în practică deprinderi importante pentru viaŃă prin privit şi prin ajutor.
Atunci când copiii ajută, ei fac multe greşeli. Ei nu fac lucrurile perfect. Ei au
puŃină experienŃă să facă aceste lucruri aşa că s-ar putea să nu le facă aşa cum
doresc adulŃii. Dar astfel ei învaŃă. Aşa cum noi nu facem prea bine o activitate
pentru prima oară, tot aşa copiii au nevoie de şansa de a face greşeli şi de a învăŃa.
Atunci când încurajăm copiii să ne ajute, le dăm şansa să înveŃe. Şi atunci când îi

169
lăsăm să practice ceva, le arătăm că le respectăm deprinderile şi capacităŃile. Acest
mesaj are un impact mare asupra copiilor. Dacă văd că sunt capabili, ei vor deveni
mai încrezători să înveŃe lucruri noi. La această etapă de vârstă, părinŃii au un rol
important în a întări copiilor încrederea în abilităŃile lor, răspunzând la întrebările
lor sau ajutându-i să găsească răspunsurile singuri, asigurându-le timpul de joacă,
încurajându-i să-şi ofere ajutorul. Insuflarea încrederii copilului în abilitatea sa de a
învăŃa stă la baza învăŃării viitoare. El va face faŃă multor provocări şi încercări în
anii care vin. Dacă el începe această „călătorie” crezând că este capabil, el va fi
mult mai atras să treacă peste acestea.

De la 5 la 9 ani
Această etapă marchează o schimbare majoră în viaŃa copilului şi în viaŃa
părinŃilor. La această etapă, majoritatea copiilor vor începe şcoala. Când un copil
intră la şcoală, lumea sa se schimbă. Va trebui să înveŃe repede: cum să se descurce
singur, fără părinŃi; cum să se integreze fiind înconjurat de mulŃi copii noi; să
satisfacă aşteptările multor adulŃi noi; să urmeze noi scheme orare.
Primele experienŃe ale copilului referitor la şcoală, îi pot afecta sentimentele
faŃă de şcoală şi de învăŃătură mulŃi ani. Deşi toŃi copiii încep şcoala la aceeaşi
vârstă, nu toŃi sunt gata în acelaşi timp. Copiii au temperamente foarte diferite care
pot afecta mult modul lor de a răspunde solicitărilor şcolare. Temperamentul
copilului este înnăscut. Nu poate fi schimbat. Acesta reprezintă o mare parte din
ceea ce este copilul. Nu există temperamente „bune” sau „rele”- ci acestea sunt doar
diferite. Temperamentul nostru este cel care ne face unici. Fiecare temperament are
o serie de puncte tari specifice.
Câteva aspecte importante ale temperamentului sunt următoarele:
1. Activismul
Unii copii sunt foarte activi, dorind să fugă, să sară, să se caŃere mai tot timpul.
Cu greu stau liniştiŃi. Ei par să fie întotdeauna în mişcare. AlŃi copii sunt inactivi,
preferând activităŃile liniştite, cum ar fi să se uite într-o carte sau să facă puzzle-uri
mai tot timpul. Există şi alŃi copii la care gradul de activitate se situează undeva
între cele două.
2. Regularitatea
Unii copii au un ritm de viaŃă uşor de prezis. Le este foame la intervale regulate
de timp şi se trezesc, se culcă sau merg la baie în fiecare zi cam la aceeaşi oră. AlŃi
copii îşi schimbă ritmul de viaŃă. Într-o zi le este foame la prânz, în altă zi se
întâmplă să nu le fie foame deloc. Se poate să se trezească foarte devreme într-o zi
şi să doarmă până târziu a doua zi. Ritmul de viaŃă a altor copii se situează undeva
între cele două.
3. Răspunsul la noile situaŃii
Unii copii sunt incitaŃi de situaŃiile noi. Ei zâmbesc la străini, se plimbă cu
grupuri noi de copii şi se alătură în jocul lor, îşi fac uşor prieteni noi, le place să
mănânce noi feluri de mâncare şi se bucură atunci când merg în locuri noi. AlŃi
copii se retrag când sunt puşi în faŃa unor situaŃii noi. Ei fug atunci când se
întâlnesc cu persoane străine, le trebuie mult timp să se alăture noilor grupe de
copii, scuipă mâncarea atunci când li se dă noi feluri de mâncare şi ezită sau evită să
170
meargă în locuri noi. La alŃi copii, răspunsurile acestora la situaŃii noi se situează
undeva între cele două.
4. Adaptabilitatea
Unii copii se adaptează repede la noile situaŃii de rutină, la noile locuri, cu
oamenii noi cu care intră în contact sau cu noi feluri de mâncare S-ar putea să le
trebuiască doar 2-3 zile pentru a se adapta la noul orar, să trăiască într-o casă nouă
sau să meargă la o nouă şcoală. AlŃi copii se adaptează mai greu. S-ar putea să le
trebuiască luni pentru a-Ńi face prieteni atunci când au vecini noi, pentru a se simŃi
confortabil într-o nouă şcoală sau să urmeze un nou orar. La alŃi copii,
adaptabilitatea se situează undeva între cele două situaŃii..
5. AtenŃia
Unii copii trec de la un lucru la altul, în funcŃie de ce văd sau aud în acel
moment. Le trebuie mult timp pentru a finaliza sarcinile care le-au fost date,
deoarece atenŃia lor este atrasă constant în diferite direcŃii. Dar atunci când sunt
trişti sau dezamăgiŃi, este uşor pentru ei să-şi schimbe atenŃia îndreptându-se spre
altceva şi atunci îşi schimbă şi starea sufletească. AlŃi copii nu sunt distraŃi. Ei pot
sta ore întregi să citească. Si atunci când le este foame sau sunt trişti nu-şi schimbă
uşor atenŃia. La alŃi copii, gradul de sustragere a atenŃiei se situează undeva între
cele două.
6. PersistenŃa
Unii copii sunt foarte persistenŃi şi atunci când li se dă o sarcină, ei stau şi-şi bat
capul până o rezolvă. Ei au un obiectiv în minte şi vor continua până îl realizează.
Ei nu vor renunŃa în caz de eşec. Dar nu este uşor să-i opreşti să facă lucruri pe care
vor să le facă. AlŃi copii sunt mai puŃin persistenŃi. Dacă se întâmplă să cadă, ei nu
se ridică singuri. Dacă nu reuşesc să rezolve repede un puzzle, pierd interesul pentru
acesta. Si este uşor să-i opreşti să facă lucruri pe care nu vor să le facă. La alŃi
copii, gradul de persistenŃă se situează undeva între cele două.
7. Intensitatea
Unii copii au răspunsuri profunde la evenimente şi situaŃii. Dacă întâmpină
greutăŃi în rezolvarea unui puzzle, ei Ńipă şi aruncă piesele acestuia. Ei prezintă o
supărare şi tristeŃe mare dar şi o mare bucurie. Plâng tare când sunt trişti şi râd tare
când sunt fericiŃi. VeŃi şti întotdeauna ceea ce simt aceşti copii. AlŃi copii au reacŃii
stăpânite. Atunci când sunt supăraŃi, ei plâng încet. Atunci când sunt fericiŃi ei doar
zâmbesc. Este greu să ştiŃi ce simt aceşti copii. La alŃi copii, gradul de intensitate se
situează undeva între cele două.

Potrivirea dintre temperamentul adultului şi al copilului, temperament ce poate

avea un efect puternic asupra relaŃiei dintre cei doi. Recunoscând rolul
temperamentului din comportamentul copilului şi propriul comportament, pot fi
înŃelese motivele care stau în spatele multor conflicte care se iscă. Se poate înŃelege
de ce bătaia şi Ńipatul la copil nu ajută. Temperamentul copilului nu se poate
schimba la fel cum nu se poate schimba nici temperamentul adulŃilor. Atunci când
temperamentele nu se potrivesc, pot fi identificate căi de rezolvare a diferenŃei fără
bătăi sau certuri. Adultul este cel care poate găsi căi pentru a respecta şi rezolva
diferenŃele existente.
171
 În primii ani de viaŃă, relaŃia socială a copiilor a devenit din ce în ce mai
importantă. Lumea copilului lor se extinde. El învaŃă mai mult despre modul cum
alŃii gândesc, ce cred alŃii şi cum se comportă ceilalŃi. Uneori, părinŃii se
îngrijorează pentru că pierd controlul asupra copiilor lor la această vârstă. Ei se tem
de toate influenŃele noi pe care le au copiii lor. Dar aceasta este o parte necesară şi
importantă a dezvoltării copilului lor. În această etapă a vieŃii, el află multe lucruri
despre oamenii din jurul lui. Află chiar mai multe lucruri despre sine. În această
etapă a vieŃii, când este pentru prima oară, copiii trebuie să-şi imagineze lucruri
foarte complicate. Ei trebuie să înveŃe cum: să rezolve conflictele cu alŃi copii; să
comunice cu ceilalŃi chiar dacă aceştia nu sunt de acord; să se bazeze pe ei înşişi; să
se bazeze pe alŃii; să se descurce cu lăudăroşii;; să fie loial chiar şi atunci când este
dificil; să fie amabil chiar şi atunci când ceilalŃi nu sunt.
Deprinderile şi încrederea pe care şi le-a însuşit copilul în primele etape ale
vieŃii formează o fundaŃie puternică pentru a face faŃă noilor provocări. Copiii care
cred că sunt buni, sunt grijulii şi sunt capabili. Copiii care ştiu că sunt susŃinuŃi şi
acceptaŃi de părinŃii lor le cer adesea sfatul şi ajutorul. Copiii care au fost martorii
unor conflicte, furie şi stres rezolvate de părinŃii lor pe cale paşnică, fără agresiune
sau violenŃă, rezolvă bine propriile conflicte. Copiii care au învăŃat de la părinŃii lor
cum să asculte, să comunice şi să-i trateze pe ceilalŃi cu respect va face acelaşi lucru
cu camarazii şi cu profesorii săi. Tot ce se face pentru a realiza o relaŃie strânsă,
bazată pe încredere cu copilul în primele etape ale vieŃii îi va da tăria să rezolve
situaŃiile dificile. Datoria majoră a adulŃilor la această etapă a vieŃii este să-şi
susŃină şi să-şi ghideze copiii. Copiii ne văd ca modelele şi ghizii lor.

Noi trebuie să fim oamenii care dorim să devină copiii noştri.

Noi fiind primii şi cei mai importanŃi profesori ai copiilor noştri, putem să le
arătăm prin comportamentul nostru cum să respecte drepturile altor oameni, să ne
arătăm amabilitatea, să-i ajutăm pe ceilalŃi, să-şi ceară scuze, să fie loiali. Această
etapă este foarte importantă deoarece face trecerea de la copilărie la adolescenŃă.
Trebuie să clădim pe fundaŃia pe care am creat-o în primii ani.

De la 10 la 13 ani
Copilul intră în perioada de pubertate. Este perioada când încep să apară multe
schimbări incitante. Corpul său se va schimba. Nu mai este un băieŃel. Copilul se
pregăteşte pentru a deveni adult dar el este încă un copil. Această situaŃie poate
duce la conflicte în familie. De ce conflictele de familie sunt atât de obişnuite la
această etapă de vârstă a copilului? O parte dintre aceste motive ar putea fi
următoarele:
• La această etapă de vârstă, copiii vor să aibă mai multă independenŃă, dar
părinŃii sunt îngrijoraŃi că ei nu posedă încă toate cunoştinŃele şi deprinderile
de care au nevoie pentru a lua singuri deciziile potrivite.
• Schimbarea imensă care se produce în corpul copilului poate duce la
schimbarea stării sufleteşti. Un copil care obişnuia să fie vesel ar putea
deveni deodată ursuz şi se enervează repede
172
 • Copiii petrec mai mult timp cu camarazii lor şi mai puŃin timp cu părinŃii lor.
Uneori vor să facă ceea ce fac camarazii lor, chiar dacă părinŃii lor
dezaprobă aceste lucruri.
• La această etapă de vârstă, copiii realizează că pot să nu fie de acord cu
părinŃii lor. Îşi formează propriile crezuri şi prefigurează cum sunt ei ca
indivizi.
• La această etapă de vârstă, părinŃilor le este teamă pentru copiii lor. Ei pot fi
îngrijoraŃi pentru siguranŃa lor sau pentru sănătatea lor. Ei pot fi îngrijoraŃi
pentru copii lor deoarece cred că pot intra în bucluc sau pot avea rezultate
slabe la şcoală. Uneori părinŃii se simt neputincioşi.
Aceste motive împreună pot duce la frecvente conflicte de familie. Prieteniile
devin din ce în ce mai importante la această etapă de vârstă a copilului. Prietenii
sunt foarte importanŃi pentru starea emoŃională a copiilor. Ei pot fi o sursă de
sprijin, confort şi distracŃie. De la ei, copilul dumneavoastră învaŃă să-şi însuşească
deprinderi noi şi-l ajută pe copilul dumneavoastră să-şi dezvolte interese noi. La
fel ca adulŃii, copiii au nevoie de suport social. Dar interesul din ce în ce mai mare
al copiilor de a-şi face şi de a-şi menŃine prietenii pot duce la îngrijorarea părinŃilor.
La această etapă de vârstă, părinŃii sunt îngrijoraŃi de „presiunea pe care o pot
exercita camarazii” asupra copilului dumneavoastră. Uneori copiii vor face lucruri
dezaprobate de părinŃii lor doar pentru a fi acceptaŃi de camarazii lor. La această
etapă de vârstă, o sarcină majoră a părinŃilor este să asigure siguranŃa copilului,
respectându-le nevoia lor de independenŃă.
Există numeroase modalităŃi de a clădi siguranŃa copilului:
• Petrecerea timpului împreună
- să faceŃi lucrurile împreună ca o familie;
- vorbiŃi cu copilul dumneavoastră despre prietenii lui;
- ascultaŃi-i îngrijorările şi preocupările;
- recunoaşteŃi-i realizările;
- spuneŃi-i despre provocările cărora trebuie să le facă faŃă în anii care vor veni
şi lăsaŃi-l să înŃeleagă că-i veŃi fi de ajutor;
- fiŃi onest cu el;
- fiŃi apropiat de el;
- încercaŃi să-i înŃelegeŃi sentimentele care stau în spatele comportamentului
său;
• Clădirea stimei de sine
- ajutaŃi-l să se descopere şi să-i placă de sine;
- încurajaŃi-l să creadă în abilităŃile sale;
- ajutaŃi-l să vadă de ce este în stare şi caracteristicile sale speciale;
• FiŃi implicat în problemele lui de la şcoală
- mergeŃi la evenimentele şcolii;
- cunoaşteŃi-i profesorii;
- discutaŃi cu el despre temele sale şi oferişi-vă să-l ajutaŃi să le facă;
- arătaŃi-i că sunteŃi interesat de ceea ce citeşte şi discutaŃi cu el despre cartea pe
care o citeşte;

173
 • CunoaşteŃi-i prietenii
- lăsaŃi-l să-şi aducă prietenii acasă pentru a-şi petrece timpul împreună;
- faceŃi cunoştinŃă cu familiile prietenilor copilului dumneavoastră;
- participaŃi la evenimentele în care sunt implicaŃi copilul dumneavoastră şi
prietenii lui;
• FiŃi aproape – dar şi la distanŃă
- trebuie să ştiŃi unde este şi cu cine este copilul dumneavoastră dar respectaŃi-i
nevoia de independenŃă şi intimitate
- arătaŃi-i că aveŃi încredere în el şi credeŃi în el.
De asemenea, există şi numeroase modalităŃi de a încuraja independenŃa copilului:
• dezbateŃi împreună despre ce înŃelege el prin bine sau prin rău
- vorbiŃi-i despre activităŃile riscante şi explicaŃi-i de ce ar trebui să le evite, cum ar fi
de exemplu fumatul, consumarea drogurilor şi eforturile fizice periculoase;
- ascultaŃi care sunt valorile sale;
- vorbiŃi cu el despre schimbările fizice şi emoŃionale pe care le va avea la
pubertate;
- vorbiŃi cu el despre presiunile cărora trebuie să le facă faŃă atunci când face
lucruri pe care le consideră a fi greşite sau periculoase;
- ajutaŃi-l să planifice dinainte pentru a fi pregătit să facă faŃă presiunii
camarazilor săi;
• ajutaŃi-l să-şi dezvolte competenŃele şi sentimentul de responsabilitate
- determinaŃi-l să se implice în activităŃile casnice;
- vorbiŃi cu el despre bani şi despre modul inteligent de a-i cheltui;
- implicaŃi-l în crearea regulilor şi a aşteptărilor familiei.
• ajutaŃi-l să-şi dezvolte empatia şi respectul faŃă de ceilalŃi
- încurajaŃi-l să sprijine oamenii care au nevoie de ajutor;
- vorbiŃi cu el despre ceea ce trebuie să facă atunci când ceilalŃi nu sunt amabili.
• ajutaŃi-l să se gândească la viitorul său
- ajutaŃi-l să-şi fixeze propriile obiective;
- vorbiŃi cu el despre deprinderile şi cunoştinŃele pe care ar vrea să le aibă
atunci când va fi mai mare;
- ajutaŃi-l să aibă un vis, să-şi imagineze cum ar vrea să-i fie viaŃa;
- ajutaŃi-l să găsească modalităŃile pentru a-şi atinge obiectivele.
Toate programele de dezvoltare pe care părinŃii le folosesc în primii ani de
vârstă la copii devin foarte importante acum. Copiii ai căror părinŃi le-au cultivat
spiritul de independenŃă atunci când erau mici, par mai puŃin dispuşi să fie
influenŃaŃi negativ de camarazii lor. Copiii ai căror părinŃi le-au respectat
sentimentele atunci când erau mici, sunt mai dispuşi acum să-şi exprime temerile şi
îngrijorările faŃă de părinŃii lor. Copiii ai căror părinŃi le-au cultivat de timpuriu
spiritul de încredere, sunt mai dispuşi acum să creadă în ei. Copii care au fost
sprijiniŃi şi îndrumaŃi de părinŃii lor, sunt mai dispuşi acum să se adreseze lor

174
înainte de a intra în bucluc. RelaŃia care s-a creat între dumneavoastră şi copilul
dumneavoastră va fi ancora în drumul lui spre adolescenŃă.

De la 14 la 18 ani
Aceasta este etapa caracterizată printr-o mare bogăŃie de sentimente şi
evenimente. Copilul dumneavoastră va deveni curând adult. Toată copilăria s-a
pregătit pentru această etapă. El a învăŃat:
- cum să respecte pe celălalt;
- cum să rezolve conflictele fără violenŃă;
- cum să-şi exprime sentimentele în mod constructiv;
- cum să se bazeze pe sine şi pe ceilalŃi.
La această etapă de vârstă va folosi toate aceste deprinderi în viaŃa de zi cu zi.
PărinŃii adesea spun că la această etapă de vârstă că nu-şi prea văd copiii. Copilul
dumneavoastră trebuie să-şi folosească deprinderile pe cont propriu. A fi părintele
unui adolescent este o experienŃă fericită. Copilul dumneavoastră este aproape un
adult, capabil să discute cu dumneavoastră aproape de orice subiect. El poate să
aibă noi idei, să-şi dezvolte propriile idei şi să-şi traseze propriul curs. Există multe
provocări în modul de a negocia relaŃia în schimbare cu propriul dumneavoastră
copil. Dar, ca întotdeauna, aceste provocări oferă ocazii pentru a vă învăŃa copilul să
ia decizii bune, să rezolve conflictele şi să facă faŃă sau să treacă peste eşec. La
această etapă, copilul dumneavoastră experimentează noi tipuri de posibilităŃi în
efortul de a descoperi cine este cu adevărat. Prima sa sarcină este de a-şi descoperi
propria sa identitate care este unică.
Copilul dumneavoastră are un impuls puternic de a exprima cine este nu ceea ce
aşteaptă alŃii ca el să fie. El poate să exprime o schimbare bruscă în alegerea:
- muzicii;
- a hainelor;
- a coafurii;
- a prietenilor;
- a crezurilor sale;
- a preferinŃelor culinare;
- a activităŃilor extraşcolare;
- a intereselor academice;
- a planurilor de viitor.

Copiii au dreptul la libertatea de exprimare şi de gândire.

Art. 13 şi 14 din ConvenŃia ONU cu privire la Drepturilor Copilului

PărinŃii au uneori temeri la această vârstă. Ei cred că tot ce i-au învăŃat pe copiii lor a
fost în zadar. Copiii lor pot avea noi crezuri religioase şi politice. Ei nu mai merg la
biserică şi nu mai mănâncă anumite feluri de mâncare. S-ar putea ca ei să-şi vopsească
părul sau să se îmbrace doar în negru. Aşa cum copilul tău când era mic făcea
experimente cu obiecte, acum când este adolescent, el experimentează identitatea sa. El
experimentează pe diferite persoane pentru a afla cu care se potriveşte cel mai bine.
Pentru a realiza acest lucru, el trebuie mai întâi să se debaraseze de vechile obiceiuri. Este
175
ca o omidă care-şi leapădă coconul. Trebuie să facă acest lucru pentru a apărea aşa cum
este el, ca o persoană unică. Adesea adolescenŃii încearcă identităŃi care sunt foarte diferite
de cele ale părinŃilor lor. Ei ascultă muzica pe care părinŃii lor nu „o gustă” şi nu le place,
poartă haine iar părinŃilor lor nu le place şi au puncte de vedere pe care le susŃin cu tărie
iar părinŃii lor le dezaprobă. Devenind foarte diferiŃi de părinŃii lor, ei pot mai bine să-şi
imagineze cine sunt. Dar părinŃii se îngrijorează de faptul că se întreabă unde-i pot duce
experimentele pe adolescenŃi. Uneori tinerii încearcă să experimenteze cu drogurile şi cu
alcoolul, sau consideră că ar putea experimenta sexualitatea şi noi relaŃii interumane.
AdolescenŃii înŃeleg greu că lucruri rele li se pot întâmpla. Încă nu înŃeleg pe deplin că pot
fi răniŃi, că adolescentele pot rămâne însărcinate sau că pot chiar muri. Uneori, ei fac
lucruri foarte riscante deoarece cred că nimic rău nu li se poate întâmpla. Încearcă să-şi
asume roluri de adulŃi şi experimentează cu lucruri interzise lor. Ei vor să facă lucruri pe
care le-au văzut că le fac întotdeauna adulŃii, incluzând aici şi pe părinŃii lor. PărinŃii se
îngrijorează de asemenea că alŃii tineri îi pot influenŃa pe copiii lor, influenŃându-i să facă
lucruri periculoase. Câştigarea încrederii copilului dumneavoastră este acum un lucru
foarte important. El trebuie să ştie că poate să vină la dumneavoastră fără frică pentru
informaŃii şi pentru sfaturi. El nu vrea să fie controlat. Dar el nu trebuie să ştie că sunteŃi
acolo, dându-le informaŃii clare şi oneste, spunându-le clar şi structurat ce aşteptaŃi de la el
şi oferindu-le un mediu sigur. Acum este perioada când îşi testează încrederea, abilitatea
de a lua decizii, deprinderile de comunicare, respectul de sine, empatia şi deprinderile de
rezolvare a conflictelor pe care şi le-a însuşit. La această vârstă are nevoie de ele.
Uneori în dorinŃa lui arzătoare de a avea libertatea de a alege, el va face greşeli. Aşa
cum s-a rănit el când era copil, când voia să afle informaŃii despre obiecte, el poate fi
rănit în dorinŃa sa de a afla ce este viaŃa. Aşa cum i-aŃi oferit un mediu sigur, i-aŃi dat
informaŃii şi i-aŃi susŃinut şi vegheat creşterea când era copil, puteŃi face acelaşi lucru
acum. Copilul dumneavoastră este acum ca o pasăre care-şi testează aripile. Va cădea câte
o dată, dar va învăŃa să zboare cu ajutorul dumneavoastră. Lucrurile cele mai importante
pe care părinŃii pot să le facă la această vârstă sunt:
- să întărească relaŃia părinte – copil;
- să monitorizeze activităŃile copilului;
- să educe independenŃa lor.
Întărirea relaŃiei dintre părinte şi copil
RelaŃia dintre părinte şi copil începe să se creeze încă de la naşterea copilului.
Prin clădirea încrederii şi ataşamentului de la o vârstă fragedă, întărind relaŃia în
timpul dezvoltării copilului, părintele a trasat relaŃia care îl va lansa pe adolescent
spre maturitate.
Copiii par să treacă prin adolescenŃă cu succes dacă relaŃiile lui cu părintele sunt
calde, bune şi pline de dragoste, stabile, consistente şi predictibile.
AdolescenŃii care au relaŃii strânse cu părinŃii, sunt predispuşi:
• să aibă relaŃii pozitive cu ceilalŃi adolescenŃi şi adulŃi;
• să aibă încredere în părinŃi şi să menŃină acea încredere;
• să manifeste respect şi empatie faŃă de ceilalŃi;
• să aibă încredere în sine;
• să fie mai cooperativi cu ceilalŃi;

176
 • să aibă o sănătate mintală mai bună;
• să Ńină cont de sfaturile părinŃilor şi să le urmeze în acŃiunile lui.
PărinŃii care tratează adolescenŃii cu respect şi cu amabilitate par să fie trataŃi la fel.
Pe de altă parte, când relaŃia părinte – copil este controlată şi punitivă, adoles-
cenŃii par să:
• le fie frică de părinŃi şi să-i evite;
• mintă pentru a scăpa de pedeapsă;
• manifeste depresie şi anxietate;
• fie nervoşi şi revoltaŃi;
• să-şi exprime furia faŃă de ceilalŃi;
• să se revolte împotriva părinŃii lor.
RelaŃia emoŃională dintre părinte şi adolescent reprezintă contextul tuturor in-
teracŃiunilor. Dacă relaŃia este caldă, bună şi bazată pe dragoste este mult mai uşor
să-l dirijezi pe tânăr să treacă prin adolescenŃă.
Monitorizarea activităŃilor copilului
Sarcina părintelui este să pună la dispoziŃie schema de îndrumare a
adolescentului/tânărului. Părintele îi va arăta acestuia care sunt căile mai dure şi
care sunt cele mai sigure. Dar tânărul va decide în ce direcŃie să o ia. Una dintre
cele mai bune căi pentru părinte de a-şi ghida copiii să o ia pe căile cele mai sigure
este prin monitorizare.
Monitorizarea înseamnă să ştii ceea ce face adolescentul, în aşa fel încât să-i fie
respectate nevoile sale şi dreptul său la privaŃiune şi la independenŃă.
Părintele îşi poate monitoriza copiii adolescenŃi astfel:
• să arate interes în activităŃile lor;
• să-i ia adesea cu ei;
• să vorbească adesea cu ei;
• să fie în preajma lor cât de mult posibil dar să nu fie prea insistenŃi;
• să participe la evenimentele în care sunt implicaŃi copiii lor;
• să le cunoască prietenii;
• să le primească prietenii în casă şi să-i întâmpine cu amabilitate;
• să le invite prietenii şi familiile acestora în ieşirile lor;
• să ştie ce fac în timpul lor liber;
• să găsească activităŃi plăcute de ambele părŃi şi să facă acele lucruri împreună;
• să-şi susŃină copiii în atingerea obiectivelor lor.
Monitorizarea are cel mai mare succes atunci când părinŃii lor găsesc modalităŃi
de interacŃiune frecventă, pozitive şi distractive cu copiii lor adolescenŃi.
Atunci când tinerilor le place cum îşi petrec timpul cu părinŃii lor, ei pot avea
următoarele mecanisme de gândire:
• văd monitorizarea părinŃilor ca pe ceva grijuliu
• sunt dispuşi să-şi petreacă mai mult timp cu părinŃii lor şi să fie mai puŃin
timp ne supravegheaŃi;
• se simt relaxaŃi atunci când vorbesc cu părinŃii lor;
• ascultă şi Ńin cont de sfaturile părinŃilor lor;
177
 • vor să menŃină o relaŃie bună / pozitivă cu părinŃii lor.
Totuşi atunci când interacŃiunile dintre părinte şi copil sunt negative,
tensionate şi punitive, ei
• văd monitorizarea părinŃilor ca pe un control şi interferenŃă;
• petrec mai puŃin timp cu părinŃii şi preferă să fie mai mult timp ne
supravegheaŃi;
• le este frică să vorbească cu părinŃii lor atunci când au probleme;
• resping sfaturile părinŃilor;
• se revoltă împotriva părinŃilor.
Este extrem de important ca monitorizarea să se facă în contextul unei relaŃii
calde, bune şi bazată pe dragoste.
Educarea independenŃei copilului
AdolescenŃa oferă părinŃilor ocazia finală să-şi ajute copiii să-şi pună în practică
deprinderile de luarea deciziilor într-un mediu sigur şi de susŃinere.
PărinŃii pot să facă uz de această ocazie de a educa independenŃa copiilor lor
prin:
• respectarea ideilor copiilor lor chiar şi atunci când ele sunt diferite de ale
noastre;
• încurajarea copiilor lor să decidă asupra valorilor lor;
• să arate dragoste necondiŃionată;
• încurajarea discuŃiilor lor cu copiii de la egal la egal;
• arătând încredere în abilităŃile copiilor de a lua decizii şi să facă faŃă
efectelor deciziilor luate de ei;
• respectarea sentimentelor copiilor lor;
• să-şi susŃină copiii când aceştia fac greşeli;
• încurajarea copiilor să încerce din nou atunci când aceştia eşuează;
• să ia în consideraŃie punctele de vedere ale copiilor lor atunci când aceştia
simt că sunt trataŃi incorect;
• negociind soluŃii referitor la dispute.
Aceste experienŃe îi determină pe adolescenŃi să se simtă încrezători, optimişti şi
capabili.
Uneori părinŃii descurajează fără să-şi dea seama. Ei fac acest lucru astfel:
• criticând ideile copiilor lor;
• făcându-i să se simtă vinovaŃi atunci când aceştia nu sunt de acord cu ei;
• schimbând subiectul atunci când copiii lor încearcă să vorbească cu ei;
• respingând sentimentele copiilor lor;
• spunând: „łi-am spus eu”, atunci când copiii lor fac greşeli;
• respingându-i atunci când aceştia au probleme;
• ignorând punctele de vedere ale copiilor;
• fiind rigizi şi fără disponibilitatea de a negocia soluŃii la diverse dispute.
Aceste experienŃe îi determină pe adolescenŃi să devină nemulŃumiŃi, nervoşi şi
deprimaŃi. Ei încep să se îndoiască de valoarea lor ca oameni şi să creadă că nu sunt
capabili să aibă idei bune sau să ia decizii bune. Ei devin mai puŃin independenŃi, se
178
bazează mai mult pe ceilalŃi oameni, aşteptând ca aceştia să ia decizii în locul lor.
IndependenŃa este încurajată atunci când părinŃii spun copiilor lor că îi respectă şi că
au încredere în ei.
Concluzii
ÎnŃelegând modul cum gândesc şi simt copiii la diferite vârste, părinŃii sunt mult mai
pregătiŃi să răspundă la situaŃii incitante într-un mod pozitiv şi constructiv. În loc să
reacŃionaŃi pur şi simplu pe moment, gândiŃi-vă la ce înseamnă comportamentul copilului
dumneavoastră şi unde îl poate duce. PărinŃii interpretează adesea greşit motivele unor
comportamente ale copiilor. Atunci când credem că ei ne sfidează, noi răspundem cu furie şi
pedepse. Atunci când înŃelegem că ei fac ceea ce vor să facă pentru a trece la etapa
următoare, suntem mai dispuşi să răspundem cu informaŃii şi sprijin. A fi părinte nu este o
destinaŃie ci o călătorie. Pentru orice călătorie trebuie să fim pregătiŃi.
Aplicarea acestor principii la situaŃii de viaŃă vă va ajuta să găsiŃi soluŃii la o gamă
largă de situaŃii incitante. Desigur este mai dificil să gândeşti clar când eşti emoŃionat.
Atunci când simŃiŃi că deveniŃi nervos, respiraŃi adânc, închideŃi ochii şi gândiŃi-vă la:
1. obiectivul dumneavoastră pe termen lung;
2. importanŃa prieteniei / a căldurii şi a structurii;
3. nivelul de dezvoltare al copilului dumneavoastră;
GândiŃi-vă un moment să oferiŃi un răspuns care vă va duce la atingerea obiectivului
şi să respectaŃi nevoile copilului dumneavoastră. Astfel îl veŃi învăŃa pe copilul dum-
neavoastră cum să reacŃioneze în caz de frustrare, conflict şi furie. VeŃi oferi copilului
dumneavoastră deprinderile necesare pentru a trăi fără violenŃă. Si veŃi câştiga respectul
copilului dumneavoastră.
Nici un părinte nu este perfect. ToŃi facem greşeli. Dar trebuie să învăŃăm din aceste
greşeli şi să facem mai bine data următoare. BucuraŃi-vă de experienŃa de a fi părinte!

În toate acŃiunile întreprinse pentru copii,

interesele copilului vor fi pe primul plan.
Art. 3 din ConvenŃia ONU cu privire la Drepturilor Copilului

179