Arhitectura romneasc: o privire retrospectiv

(fragmente din Arhitectura si Puterea 1992 si teza de doctorat 1998)

Privind panorama stilistic oferit de o sut de ani de arhitectura national (1886 - Casa Lahovary a fost primul produs al acesteia), vom observa cteva fenomene: a) reflexele stilurilor internationale (si n cazul modernismului, ale tendintelor din cadrul su) n arhitectura romneasc au fost promovate - n forma lor "pur" - de unul sau maximum doi reprezentanti, restul pastisnd ori exersnd variante pe tem dat dup creatia acestor personalitti. Neoromnismul are n prima linie pe Mincu, urmat de Antonescu, cei doi Cerchez, GhicaBudesti; a doua etap, cea de dup 1918, cnd accentul, odat cu accesul la programele puterii, se mut - de pe vernacular - asupra stilului brncovenesc, a mnstirilor si bisericilor acelei vremi de renastere, are drept protagonisti pe I.D.Traianescu si C. Iotzu, iar drept chalangeri pe G. Cristinel, A. Culina, T.T. Socolescu, Statie Ciortan, Duiliu Marcu, etc. b)Arhitectii din al doilea esalon de reprezentativitate snt cei care de regul "impurific" stilul, tendinta, prin: accentuarea decorativismului pe trunchiul originar al stilului; amplificarea dimensiunilor si scrilor; exercitiu pe programele puterii cu mai mult reusit dect cei din prima linie. Lucrrile monumentale ale lui Mincu, precum Palatul administrativ din Galati, banca din Craiova, proiectul pentru palatul comunal al Capitalei dovedesc esecul su n programe monumentale: autorul nu se ridic la expresivitatea, n limitele aceluiasi stil, a lucrrilor echivalente ca scar ale lui Ghica-Budesti sau Gr. Cerchez c) Acelasi arhitect poate pendula ntre mai multe moduri de expresie stilistic. Aici se pune problema raportului dintre stil si idiolect propriu ale artistului. O versatilitate creia nu i acord aici nici o nuant peiorativ. Marii arhitecti ai acestui ultim secol de la noi au traversat ntr-o carier dou sau trei stiluri, ba chiar si ncercrile de compromis ntre stiluri pe care le-am amintit n primul capitol. P.Antonescu - academism, neoromnism monumental, clasicism epurat; Mincu - neoromnist, dar si eclectic n interioarele de la Casa Monteoru si Casa Vernescu; G. M. Cantacuzino - academist, modernist si teoretician al particularizrii modernismului romnesc (cu unele nuante aparte, pentru care astzi l-am putea considera un precursor al post-modernistilor sau regionalistilor); Duiliu Marcu, un exemplu de baleiere a ntregului peisaj stilistic - academism, neoromnism, neoromnism modernizat, modernism cu principii de compozitie clasic; N.Porumbescu - stalinism, modernism de nuant brutalist, modernism cu tentative de particularizare, mergnd pn la aberatiile unui stil de curte "nationalcomunist"; Octav Doicescu - neoclasic, modernism cu nuante nationale, stalinism, functionalism liric; Cezar Lzrescu - stalinism, functionalism liric si/sau cu unele tendinte de autohtonizare a vocabularului. d) Se observ un alt fenomen interesant, de data aceasta nu legat de personalitti, ci de nssi evol 454e43e utia stilistic; anume, fiecare orientare din snul modernismului revine n actualitate dup cte o perioad de eclips. De exemplu revenirea constant a temei specificului national. Ea a reprezentat o constant a ntregii gndiri culturale de la finele secolului trecut si ntre rzboaie, dar a avut perioade de flux puternic, uneori artificial create, cum a fost ultima sa revenire menit s justifice o dictatur comunist aflat n criz de identitate. Functionalismul de tip Bauhaus a avut o revenire de fort imediat dup iesirea din perioada stalinist (n deceniul al saselea deci): refuzul hotrt al decoratiei, simplitatea ostentativ a decoratiei fiind (pe ln conditionrile de economicitate) o form de refuz al unui trecut oprimat n chip absolut, desprtirea de el fiind marcat nu brusc, dar vizibil (restaurantul

proiectat de C.Lzrescu la Eforie-Nord, locuinte n Bucuresti - Floreasca, zona pietei slii mari a palatului republicii, piata Chibrit, Bneasa, etc.). Arhitectura puterii respect, iat, si ea acelasi principiu al bumerangului stilistic. Astfel, arhitectura morfologic modern, dar compozitional clasic - gen Duiliu Marcu, Antonescu, Fl. Stnculescu - are o revenire n perioada anilor '60, imediat poststalinist, cnd snt adoptate aceste principii la o arhitectur monumental care se desprtea ncet, dar decis de teza nationalismului n form cu continut socialist. Astfel, creatii precum cldirea radio (T.Ricci, M.Ricci, Leon Garcia), garaConstanta (Teonic Svulescu) dar si cea din Brasov, unele constructii industriale (fabrica de lactate Constanta, Ileana Iotzu) respect ntru totul imaginea monumental consacrat a modelului antebelic. Functionalismul liric, corbusierian, cel din La Tourette, Ronchamp sau Chandigarh, pare a fi convenit cel mai bine arhitectilor nostri n perioadele mai degajate politic (prea putine ns n acet secol). Totusi, anii de dup casa de cultur de la Suceava (N.Porumbescu) marcheaz apogeul acestei orientri la noi, ntr-o sumedenie de tendinte - de la volumetriile mai libere oarecum de conditionarea functional, la decorarea cu un vocabular inspirat din ornamentica traditional. O rapid privire asupra celor enuntate pn acum ne mai relev un adevr asupra arhitecturii romnesti: initiatorii unui curent (sau tendint, n cazul modernismului) snt, paradoxal, cei care reprezint si excelenta n domeniul respectiv. Mincu, ntiul neoromnist, este si cel mai reprezentativ exponent al su; H. Creang n cazul functionalismului; D. Marcu, n domeniul arhitecturii monumentale. O inexplicabil oboseal cuprinde tendinta stilistic n momentul cnd ea penetreaz suficient n spatiul arhitecturii noastre si este adoptat de o mas mai reprezentativ de arhitecti. O explicatie ar fi tendinta arhitectilor care continu o orientare de a distorsiona elementele aceleia n sensul adecvrii la programe adeseori improprii ilustrrii prin mijloacele respectivei orientri (cel mai semnificativ n acest sens este cazul neoromnismului). Pe de alt parte, putem remarca o legtur dac nu de tipul cauz-efect, atunci cel putin functional ntre derapajul stilistic ca dominant a arhitectilor romni (abilitatea lor de a ilustra n chip decent mai multe stiluri) si estomparea unui idiolect stilistic propriu la aceiasi arhitecti. Trebuie neaprat s facem si o observatie legat de cea anterioar: chiar n cazul personalittilor care au ilustrat mai multe orientri, capodoperele nu au aprut n creatia acestor arhitecti dect atunci cnd s-au fixat asupra unei orientri anume, cea care convenea cel mai bine identittii lor de creatori (si asta chiar dac ulterior au mai produs creatii n alte tendinte). Asa nct delicatul raport dintre idiolect si stil este una dintre cheile descifrrii acestui paradox. Numai adncirea experimentului asupra unei orientri stilistice pare a fi, n cazul arhitecturii romnesti, calea spre capodoper. Este cazul de pild al lui Horia Creang, functionalistul constant cu sine n a-si calibra vocabularul formal n asa fel nct autopastisa este exclus n opera sa; este cazul lui Marcu, ajuns la excelent n domeniul arhitecturii puterii, pe care a dezvoltat-o n cteva creatii de exceptie. Intentionez formarea unei imagini de ansamblu asupra arhitecturii romnesti dinainte si dup rzboi dup criteriul particularittii (n sensul estetic al termenului, acreditat de G.Lucacs) n care generalul ar fi ilustrat de manifestarea european a stilurilor; n spet, este cazul modernismului, dar si al neoromnismului, privit - simplist - ca doar variant autohton a artnouveau-lui. Arhitectura romneasc d seama elocvent de aceast particularizare n sensul permanentei tentative de a-si gsi propria identitate, chiar atunci cnd adopt functionalismul,

programatic putin dispus s concead la a sacrifica din tentatiile sale universaliste. n acest context, efortul arhitectilor romni a fost de-a dreptul eroic. A grefa marca nationalului pe tulpina unui curent universalist prin chiar gena sa, iat, grosso modo, cum putem caracteriza creatia arhitectilor nostri moderni. Chiar si acei arhitecti care s-au conformat rigorilor functionalismului au nteles s lucreze n sensul adecvrii acestora la contextul nu numai arhitectural, dar - n sens mai larg - al mentalittii societtii n care edificau. Particularitatea apare astfel dac nu totdeauna programatic, atunci cel putin ca intentie, mai mult sau mai putin constientizat. Argumentul contrar celor de mai sus, cu privire mai ales la arhitectura postbelic, ar fi c, de pild, cartierele de locuinte colective nu ar (putea) da seama despre problema identittii. Dar tot att de adevrat este c marile nume ale arhitecturii noastre nu s-au exersat predilect n locuirea colectiv, ci mai ales n programe ale locuintei individuale, n cele ale puterii; totusi, cnd au fcut-o, ei au creat unicate, iar nu produse de serie (D.Marcu, H. Creang, A. Culina, P.Smrndescu, Gh. Ndrag, etc.). Constantin Joja Pentru a ntelege de ce concursul pentru Odessa a reprezentat un nceput ratat - din pricina faliei pe care au constituit-o rzboiul si deceniile de comunism - pentru arhitectura romneasc, trebuie urmrite opiniile teoretice ale lui Joja, exprimate de el n studiile pe care lea publicat n ultima parte a vietii sale. Practic, toate principiile postulate de autor n aceste studii trzii pot fi decelate n stadii incipiente n proiectele sale pentru Biserica Neamului si Odessa. Am apreciat ca necesar, n acest context, s m refer critic la aceste principii teoretice, dup ce am prezentat att arhitectura neoromneasc si pe aceea postbelic, pe de o parte, ct si proiectele mai sus amintite, pe de alt parte. n teoria romneasc Opinia sa este nemodificat opinie asupra creia ne vom Joja din 1940 si 1942, practic dou proiecte majore. de arhitectur, Constantin Joja a fost si rmne nc un reper. n substanta ei, de decenii, n chestiunea specificului national, opri aici. Pentru cei ce au urmrit proiectele de catedrale ale lui toate ipotezele teoretice ulterioare sunt de gsit in nuce n aceste

Volumului de mare percutant ideatic Actualitatea traditiei arhitecturale romnesti i-a urmat n 1989 un altul, n prelungire tematic a primului, anume Arhitectura romneasc n context european. Despre aceast din urm aparitie editorial am scris singura ntmpinare ntrun moment cnd opiniile d-lui Joja vizau foarte clar politica de demolare a satelor, crora li se opunea prin a exprima valoarea cu totul deosebit a arhitecturii traditionale romnesti. Datorit quasi-absentei criticii de specialitate, ar putea s par c opiniile lui Constantin Joja au trecut neobservate; pe de alt parte, din acelasi motiv, neavnd replici critice, distantri sau contraargumentri, opiniile autorului ar putea cpta o aur de magister dixit duntoare - nu n ultimul rnd - tocmai lor. Intentiile lui Joja de a argumenta dimensiunile profunde ale specificului national pot fi raportate, prin forta mprejurrilor, doar la cele datorate lui Blaga, Athanasie Joja sau Noica, dintre vocile neimplicate direct n arhitectur, ori lor ale lui G.M.Cantacuzino, la ale maestrilor curentului neoromnesc, la ale lui Fl. Stnculescu, Doicescu, dintre numele interbelice sau, mai nou, la voci izolate precum Alexandru Sandu sau Cezar Radu. O raportare la putine repere, asadar, ponderat de distanta n timp. Studii comparabile cu ale d-lui Joja n ultimele decenii practic nu exist. Spacificul national n arhitectur a fost si continu s fie o rara avis ca

abordare teoretic. Or, cum voi mai arta, practica reflect aceast lacun ntr-un chip pe care l-as aprecia drept tragic. Fat de Actualitatea ..., opinii noi nu au aprut n noua carte; oarecum nou este extinderea circumscrierii arhitecturii romnesti n mai largul context european. Intentia autorului este strvezie, ba adeseori chiar explicit; sugerarea caracterului de clasicitate ancestral al arhitecturii noastre traditionale fat de succesiunea stilurilor n arta european, o clasicitate "de dinainte de venirea grecilor", cum precizeaz autorul. Dac analiza fcut s-ar fi concretizat strict ntr-o abordare tipologic, cred c lucrurile ar fi putut fi mult mai limpezi. Din nefericire, Constantin Joja trece si la ierarhizri, adeseori de o manier amintind clar protocronismul. Joja nu scap de acest pericol, pentru c ajunge la concluzii de felul celei privind asemnarea izbitoare dintre principiile arhitecturii noastre trnesti si modernismul arhitectural n variant Bauhaus sau chiar functionalist. Constantin Joja confund relatiile functionale cu acela de tip cauz - efect. Natural c exist interconditionri n arealul tracic cu extindere asupra spatiului elenic, dar este rudimentar s explicm acestea prin stabilirea unor filiatii. Este, de altfel, prea usor de expediat problema aparitiei templelor de piatr ca simple transpuneri n alt material a unor constructii de lemn. Inti de toate pentru c megaronul provine dintr- o zon a crmizii si a pietrei (ars sau neagr, dar sigur preferat lemnului) si a ajuns ntr-o patrie srac n lemn, dar abundent n piatr: Grecia. Dar, chiar si admitnd ipoteza transpunerii n piatr a unor constructii de lemn, este de crezut c au fost transpuse cldiri de lemn cu o anumit configuratie reprezentativ (asadar monumental) deja conturat. Or, asta nsemna o prelucrare mai sofisticat a acoperirilor, ceea ce, dac facem o comparatie la ndemn (cu arhitectura chinez), duce la suprapuneri de elemente de natur ele nsele s duc la forme triunghiulare n sectiune, asadar la frontoane; snt chestiuni de static, n care sectiuni triunghiulare preiau mai bine eforturile la deschideri ntre ziduri considerabil sporite fat de spatiile acoperite prin dispunerea de simple brne transversale, ca la locuintele traditionale din lemn. Factorii care ar putea s explice acest lucru snt de fapt mult mai numerosi, n primul rnd; originea planimetric a templului grecesc se afl n megaron (pe care l putem socoti drept model al spatiilor rectangulare, asa cum tholos-ul este pentru spatiile circulare), cu obrsie demonstrat n spatiul siro-palestinian. Oricum, megaronul predoric n spatiul egeean este deja bine conturat, nct originile frontului trebuie coborte mult nspre "evul ntunecat prehomeric". Totodat, cred c ar putea fi luate n cosiderare si alte cteva ipoteze, precum caracterul profund simbolic al frontonului la templul grec, legat pe de o parte de simbolistica triunghiului, iar pe de alta de functia acestuia de "scen" pentru reprezentri mitologice n friz. Or, friza triunghiular este si o imagine care accentueaz simetria, adic monumentalitatea constructiei, dnd n acelasi timp si pozitionri corespunztoare personajelor: cele mai importante n centru/mai mari, celelalte extremitti, dispuse asadar excentric/ mai mici. Un procedeu de care simbolistica puterii a abuzat de-a lungul vremii, nc de la egipteni si anume semnalizarea importantei unui element prin accentuarea dimensiunilor prezentei lui n reprezentare. Frontonul este asadar un element mult prea complex pentru a-i gsi doar o explicatie legat de protectia mpotriva intemperiilor. S revenim la afirmatia privind similitudinea dintre arhitectura romneasc traditional si cea modernist. Acestei asemnri tipologice, autorul i confer un scop precis: acela de a demonstra valente expresive ale traditiei pentru o arhitectur modern, cu valente particularizatoare pentru spatiul romnesc; adic o arhitectur contemporan cu specific

national. Pentru c aceasta este n fond tinta demersului autorial, va trebui s ne oprim mai pe ndelete asupra ei. Simplificnd, ideea d-lui Joja este urmtoarea: arhitectura romneasc este clasic (cu toate atributele stilistice pe care le sugereaz acest termen), este egal cu sine de milenii ntru simplitate, rigoare dimensional, ascetism al decoratiei, coerent a scrii intrinseci a elementelor. Pe de alt parte - si, ca s pstrm tonul scrierilor pe care le discutm, am zice: n sfrsit - arhitectura modern a redescoperit aceste calitti. Deci, prin cteva operatii de logic elementar, rezult c acum este vremea valorificrii arhitecturii populare ntr-o arhitectur modern neaos, creia i snt servite toate intentiile, prin nsusi spiritul traditiei noastre. nti de toate, autorul greseste dnd o tent axiologic clasicittii arhitecturii populare de la noi. Inversnd criteriile, cineva ar putea s demonstreze cu tot atta ndrepttire c arhitectura noastr este insensibil la evolutia stilurilor, adic stagnant, autarhic, nchistat n formele ei rigide, cu mari decalaje, etc. Judecti care ar transforma toat discutia ntr-o steril si deloc relevant disput. Nu pot fi comparate structuri formale ale unei culturi populare cu structuri ale arhitecturii culte, menite permanent a rspunde unor comenzi sociale n fluctuatie si evolutie. Nu poate fi relevant totdeauna a compara cultura popular cu cea cult si a emite si judecti de valoare pe baza acestei comparatii. Este evident c, tocmai nluntrul culturii populare, explicatia lipsei de evolutie poate fi lesne decelat: arhitectura popular a avut un singur program de rezolvat, cel al locuintei. De cum a ncercat trecerea la un altul, programul de cult, a trebuit s si modifice expresia, vezi cazul bisericilor de lemn din Maramures, fie chiar s fac apel la structuri formale apartinnd altor zone, n spet la cele bizantine, fat de care arhitectura romneasc a dat si replici creatoare. Schimbarea la fat nu avea cum s se manifeste, dac, odat tipul construit, programul ar fi fost neschimbat iar rezolvrile gsite ar fi fost convenabile. Desigur c anumite asemnri, la nivelul principiilor compozitionale ale formei exist, dar asta nu este de natur s ne permit s tragem concluzii. Aici intervine eroarea de metod a lui Constantin Joja, altfel un critic de finete al neoromnismului. Neoromnismul a clacat atunci cnd, pentru a rezolva programe ample, legate de un anume caracter reprezentativ, deci menit a conferi monumentalitate, a apelat la dou formule, ambele sortite, cum s-a vzut ulterior, esecului: 1) apelul la forme ale arhitecturii populare, legate de anumite dimensiuni (de regul reduse) si de lemn; ceea ce a dus la scoaterea din scar a respectivelor elemente, devenite astfel diforme, hidoase; 2) apelul la forme ale arhitecturii bisericesti si de palate brncovenesti (pe criteriul c ar fi primul stil national), dar prin nssi natura acelor programe ndeprtndu-se de specificul arhitecturii nationale, trnesti si fundamental legat de locuint. Formule deviante, asadar, devreme ce stim c: nu se pot transpune forme de la alte scri si materiale fr a le sacrifica expresivitatea; nu se poate face apel la rezolvri formale ale altor programe; nu se pot folosi, n ideea obtinerii unui specific national forme ndatorate unor surse bizantine, dar si cu influente srbo-armeanogeorgiene; n fine, nu trebuie uitat c specificul national se defineste si redefineste n timp, ntruct el are un profund caracter istoric. Or, Constantin Joja crede c s-ar putea obtine specific din machiaje formale pe structuri volumetrice moderne, fcnd apel la caracteristici specifice arhitecturii locuintelor de mici dimensiuni, pentru a cosmetiza cldiri nalte. Asadar, s-ar putea folosi foisoare, epurate de decoratii, n suprapuneri succesive de registre. Imagini suprapuse ale casei trnesti. Mai mult, s-ar putea chiar folosi alte materiale (de pild metalice) n locul lemnului,materiale care, prin

diverse tratamente (ca eloxarea), ar putea fi aduse n situatia de a "semna" cu lemnul. O invitatie la falsitate deci, profund duntoare si contrar sincerittii programatice a arhitecturii moderne. Constantin Joja face chiar propuneri de fatade ale unor astfel de constructii, att n Actualitatea ..., ct si nArhitectura..., pe baza principiilor de mai sus. n fond, crede autorul, elementele formele ale prispei si foisorului, care confer ritm, pot fi extinse att pe orizontal, n coloane practic orict de lungi, ct si prin suprapunere. Nu conteaz scoaterea din scar. Nu conteaz functiunea diferit. Atunci, din tot ce a dus la esecul neoromnismului, ce mai rmne? Legat de diferenta de scar, autorul mai face cteva afirmatii discutabile: nota de monumentalitate a caselor trnesti de la noi, principiul msurii absolute si faptul c "arhitectura nu st n acoperis, ci sub acoperis", afirmatie n virtutea creia se postuleaz orizontalitatea absolut a arhitecturii noastre si, deci, posibilitatea extinderii seriale orict de mult pe orizontal a constructiilor. S le analizm pe rnd. nti, monumentalitatea. Fr discutie, autorul ncearc s identifice aceast caracteristic, n ideea de a postula posibilitatea mririi scrii. Esteticianul Cezar Radu a analizat foarte atent toate conceptiile lui Joja si a dovedit c monumentalitatea este o caracteristic a cldirilor reprezentative si nu poate fi disociat de o anume pregnant dimensional. Casa trneasc nu poate fi monumental, ntruct nu are dimensiuni mari; pentru c nu avea motive s sugereze monumentalitatea. Cula olteneasc este monumental ntruct era o constructie care trebuia deja s sugereze putere (erau case ale unor mici boieri locali) si deci acolo monumentalitatea si avea ratiune de a exista. Cel mult putem vorbi despre o anumit elegant a casei traditionale, elegant derivat din proportionarea elementelor, din raportul dintre ntreg si decoratie, n fine, din acele criterii pentru care autorul o aprecia drept clasic. O dat ajunsi la acest punct al discutiei, pare nimerit a analiza mai ndeaproape o problem legat n contextul tematic al afirmatiilor anterioare din volum, numit n estetica arhitecturii "principiul msurii absolute", enuntat pe scurt astfel; este neverosimil a transpune la alte scri si n alte materiale dect cele originale un model arhitectural; din acest punct de vedere, o cas trneasc edificat la dimensiunile unei catedrale este hidoas. Este bine cunoscut c arhitectura popular constituie, n termeni comparatisti, sursa tuturor arhitecturilor "de prima generatie" si functioneaz, ca surs intern, pentru toate celelalte arhitecturi ulterioare. Astfel, se consider c megaronul este sursa pentru toate tipurile de planimetrii rectangulare cu spatiu profund, pentru templele grecesti, cum am mai amintit. In genere, amprenta arhitecturii populare este apsat n cam toate programele arhitecturii apropiate de locuinta traditional de mici dimensiuni; si asta nu doar n spatiul romnesc; templul (biserica) - n chip de "casa zeilor" ("domnului"), locuinta potentatilor - extensiune de program si dimensional a micii locuinte: palatul - ca maximum al programului de locuint si deja glisat n programele specifice puterii (administratie, reprezentare), toate snt prelucrri ale temelor originare pornite din locuinta modest. Iat exemplul culelor oltenesti: dimensiunile sporesc, materialul este zidria, nu lemnul, dar principiile compozitionale - parter cu dependinte, etaj locuibil - snt ale casei oltenesti obisnuite, ca si ornamentica. Aparent, avem o nclcare a principiului msurii absolute. Un alt exemplu este cel al bisericilor din lemn ale Maramuresului, tipologic apartinnd locuintei trnesti, cu dimensiuni nu mult sporite si cu turnul nalt. Nu altfel stau lucrurile n cazul bisericilor moldovenesti ale vremii lui Stefan cel Mare, datoare - unele - principiilor casei

populare (acoperis n dou/patru ape, intrare pe latura de sud sau pridvor pe accesul vestic, la Arbore avem tot pe latura vestic un spatiu intermediar creat prin prelungirea a dou ante de zidrie si a poalei acoperisului, spatiu similar locuintei de tip Straja (cf. Gh. Curinschi-Verona). Avem din nou o mrime a dimensiunilor, corespunztoare cu functiunea. n fapt, grosso modo, arhitectura pare a nclca acest principiu al mrimii absolute, pentru c n fond formele se nasc unele din altele in arhitectur, n oricare form se pare de o originalitate frapant gsindu-se, la o atent analiz, ntreaga ei filiatie. De la acest necruttor examen nu lipsesc nici constructiile arhitecturii moderne, att de programatic dorit original de ctre autorii ei: locuintei colective i gsim filiatia de program n casele de raport, ncepnd cu cele ale Romei antice, iar filiatia formei n arhitectura cu teras, din prisme epurate de ornament ale arhitecturii mediteraneene. Este asadar principiul enuntat de Michelis o eroare? Nu. Problema ns trebuie nuantat, prin introducerea dimensiunii temporale. Evolutia de la dimensiuni mici la cele mari sa produs n timp, n secole si chiar mai mult, paralel cu evolutia programelor n cauz, ctre monumentalitate. Astfel, asimilarea formelor n noile lor suite de proportii reciproce s-a produs lent, firesc, fr a contraria, din aproape n aproape, n sensul c locuinta de tip cul, este inspirat din locuinta trneasc iar cula, la rndul ei (nu locuinta mic) este sursa unui palat boieresc. Este o chestiune de prestigiu al modelelor. Asadar, nu salturi (ele snt exemple care ilustreaz validitatea ideii de msur absolut), ci acumulri treptate, decantri, reformulri. Nu musuroiul de nisip si mormntul de tip mastaba au fost sursa de inspiratie, modelul, pentru piramida lui Keops, ci piramidele mai mici, de felul celor de la Saqqarah, fat de care modificrile formale, nu numai dimensiunile, snt evidente. Programele care cereau monumentalitate se inspir din antecedente care contin ntr-o doz mai mic aceast monumentalitate, sau care contin premisele, virtualittile pentru a putea fi transformate ntr-o arhitectur a puterii. Sintetiznd, criteriile de nuantare a principiului msurii absolute, care rmne exact n fundamentul su, sunt urmtoarele: 1) transferul formelor, cu modificri dimensionale, se face convenabil ntre constructii unde diferenta de scar este redus (cazul Bufetului de la Sosea, al lui Mincu, unde prelucrarea temelor casei boieresti de deal muntenesti, chiar mrindule dimensiunile, se constituie ntr-o reusit). 2) Transferul formelor se face optim ntre programe care prezint similaritti: de la locuinta de mici dimensiuni la cea boiereasc, de la aceasta la palat ori la lcasul de cult). 3) Prelucrarea temelor decorative duce n timp la adecvarea lor la noile cerinte spatial-functionale. 4) Toate cele de mai sus snt temperate de necesitatea asimilrii noilor structuri configurative, proces care se petrece n timp, uneori destul de ndelungat. 5) Acelasi lucru se petrece cnd este vorba despre materiale: Michelis nu ar fi putut reprosa goticului religios c a preluat n piatr ideea scheletului din lemn al locuintei urbane. Iat c, privite din acest punct de vedere, att realizrile neoromnismului, ct si propunerile lui Joja vis-a-vis de arhitectura modern, pot fi criticate, dac li se aplic "principiul msurii absolute", nu att pentru c nu au respectat riguros acest principiu, ct pentru c nu au respectat nuantele lui, n formulrile pe care le- am enumerat mai sus. Un principiu al autocitrii, al autoreferentialittii consubstantial evolutiei arhitecturii, nu poate fi invocat ca atare nici pro, nici contra unei realizri, dac nu se au n vedere multiplele conditionri la care este supus; conditionri care abia ele pot servi drept criterii axiologice.

Constantin Joja postuleaz cteva din caracteristicile n msur s sugereze specificul arhitecturii noastre populare: umbra ca surs de expresivitate, importanta spatiului intermitent, ritmarea structurilor stlp/grind, raportul plin/gol, folosirea cu precdare a lemnului. Pericolul este acela de a elabora un model abstract al specificului, de felel celui blagian, care s fie vulgarizat cnd s-ar ncerca transpunerea lui n practic. Specificul este o problem de idiolect estetic si o problem "de sintez a posteriori" (Cezar Radu, op. cit.). n fine, problema raportului dintre acoperis si restul cldirii: sigur c exist o anumit pregnant a orizontalittii n raport cu celelalte dimensiuni, mai cu seam n arhitectura de cmpie si de deal din Moldova, Dobrogea si Muntenia. Dar n alura volumetric general nu putem exclude acoperisul, fie si numai pentru faptul c n unele zone ale trii el este o dominant compozitional (din considerente functionale). Joja ntelege prin arhitectur doar spatiul interior? Ar fi restrictiv, mai ales c toate consideratiile se refer la aspecte tinnd de anvelopante, deci de exterior. Dar nu doar casele de munte, ci si deja amintitele biserici din nord, biserici de lemn cu turl extrem de nalt (pe care chiar autorul le prezint n Arhitectura ... la pag.212-216) snt exemple la care verticalitatea acoperisului predomin. Or, faptul c au aprut cu o configuratie ce a putut sugera filiatii gotice, ntr-o vreme cnd goticul transilvnean era deja expiat, poate constitui o dovad c ele au o filiatie popular (astzi disparut). Le excludem din discutia despre specific doar fiindc nu respect un criteriu de lucru sau recuzm criteriile? Pentru c, dac n goticul religios putem eluda problema acoperisului, n cel laic - orsenesc - pinionul, puternic exprimat n fatade, nu poate fi ignorat. i apoi, avnd n vedere lipsa de apetent pentru alinierea stilistic a arhitecturii noastre (punctul de vedere al domnului Joja), argumentul nu functioneaz n sensul comparrii cu goticul. S-a demonstrat c pentru arhitectura civil orseneasc din Moldova lui Stefan cel Mare, goticul reprezint o surs: dac s-ar fi pstrat constructiile n cauz, am fi avut o Moldov medieval gotic si atunci domnul Joja, care deplnge pe drept cuvnt distrugerea arhitecturii trgovetilor din orasele noastre, probabil c ar fi trebuit s reformuleze multe din opiniile sale. Dac eliminm acoperisul din discutie, cam toat arhitectura ncepe s semene cu cea mediteranean si pot apare firesti confuzii de comparare. n concluzie, orizontalitatea este o caracteristic, dar nu o putem absolutiza si, oricum, nu eludnd acoperisul.

Efectele discursului lui Hrusciov asupra modernismului post-stalinist romnesc Modernismul arhitectural romnesc s-a manifestat fluctuant, din pricina calotei de presiune a puterii politice asupra sa. Mai precis, orice etap mai relaxat a fost marcat prin revenirea la modele anterioare ale functionalismului autohton: anii '60 reiau arhitectura programelor de dotri si locuinte de felul austerittii Bauhaus si arhitectura puterii gen Duiliu Marcu. Fenomenul s-a ntmplat si n literatur, cnd, dup etapa realismului socialist, se rentorc privirile asupra modernismului interbelic: Arghezi, Blaga, Barbu, relundu-se mersul literaturii din momentul fracturii; aceasta era n fond un gest de frond si de refacere a legturilor de normalitate ca si cnd aceast etap - stalinismul - ar trebui efectiv uitat. ns tot acest proces nu putea - si nici nu dorea - s escamoteze un fapt cert: modernismul romnesc era defazat fat de fenomenul mondial, el urmrind s si recupereze

propriul trecut n timp ce, nentrerupt de fenomene disturbatoare, functionalismul intra deja n anii aceia n criz profund din care nu si-a mai revenit. Or, din contr, perioada de dup 195758 si mai ales deceniul urmtor au marcat n Romnia o eruptie functionalist de mare amploare (cartiere de locuinte, dotri, centre civice, litoralul) pe de o parte relund experienta interbelic, pe de alta experimentndu- se functionalismul liric, adic relativa racordare la momentul corbusierian trziu (Ronchamp-Chandigarh), apoi brutalismul (n varianta local, transpus ntr-un soi de volumetrie mai consistent inspirat din vocabularul formelor traditionale, amplificate ns; este cazul arhitecturii profesate de N. Porumbescu). Asemnrile cu stilurile internationale se pot face strict din punct de vedere formal. Putine abateri de la functionalism n domeniul rezolvrii urbanistice s-au produs n arhitectura noastr, iar multe dintre ele sunt de fapt lipsite de vreo substant contestatar, fiind doar decizii de ndesire a cartierelor existente, sau construire de blocuri de prefabricate ct mai condensat posibil. Ceea ce era alternativ a rmas n mare parte pe plansete. De ridicat sau ridicat variante circumscrise, cu toate diferentele specifice respective, ariei modernismului. Ct a depins asta de arhitect si ct de exigentele puterii, nu intereseaz. Cert este c fenomenul modern n arhitectura romneasc nu este consumat. Unul dintre motivele aparentului imobilism stilistic ntru functionalism al arhitecturii romnesti este, categoric, starea lamentabil a industriei materialelor de constructii, a tehnologiilor din constructii, specializarea sczut a fortei de munc. n aceste conditii, o tentativ mai spectaculoas si va fi vzut retezate sansele de a fi ridicat, cu argumente de la deviz pn la avizri si santier. Mai mult, chiar si n aceste conditii pluteste confuzia pe care o aminteam mai devreme, ntre simplitate programatic si simplism, pauperitate a expresiei rezultat din srcie economic. Desi s-a vrut rupt de orice legtur cu traditia, modernismul - ca stil - urmeaz ndeaproape trsturile generale ale stilurilor n care functia si forma snt ntr-un raport cauzefect, deci ale acelor stiluri n care forma deriv cu necesitate dintr-o conditionare de ordin obiectiv; or, dac n cazul goticului predomin ratiunile constructive (descrcrile prin arcele butante si stlpi, iluminarea generoas, sistemul "factwerk" n goticul laic) si cele simbolice (spatiul orientat spre verticalitate si "ascutit" ca o lam nspre sus, tindere nemplinit spre dumnezeire, n modernism ratiunile snt functionale, ceea ce nseamn de fapt o variant a necesittilor de expresie simbolic: dac am nuntru un spatiu de joc, trebuie exprimat ca atare n afar si diferit de spatiul locuibil, comercial, etc. Trimiterea nu se mai face asadar la o realitate mental, ca n cazul simbolului, ci este vorba despre o dare de seam brut, nemediat, a functionalittii prin form. Fat de gotic, ratiunile constructive se subordoneaz n modernism celor functionale, mai permisive morfologic, dar care, pe msura cristalizrii tipurilor, s-a restrns la un numr limitat de procedee-standard, care fac acum tinta ironiilor postmodernistilor. Cu toate acestea, modernismul a avut avantajul folosirii cu precdere a unei "roci artificiale" extrem de maleabile - betonul - ceea ce a permis, n momentul cnd rigoarea determinist a lui "form follows function" a sczut chiar la printi ai stilului (Corbusier), o diversificare apreciabil a vocabularului formal, mergnd de la formele mari, volumetrice, pn la ornament (care de regul lipseste n modernism programatic; se pare c, pn acum, teoreticienii nu au remarcat ns rolul ornamental al detaliului modernist savant rezolvat. Acesta este echivalentul detaliului, fiind un amnunt care, prin miestria lui, ncnt; este drept c si diferentele snt notabile, totusi se poate stabili un raport de similaritate ntre detaliul modernist si ornamentica din celelalte stiluri).

A aprut astfel acel hi-tech avant la lettre al anilor '60, cu adevrate sculpturi realizate din pnze de beton (Torroja, Nervi, Saarinean), structuri speciale, forme libere, nederivate din conditionri functionale. Acest val a ptruns si la noi, gsindu-se arhitecti care s imite folosirea suprafetelor cilindrice lungi (Cezar Lzrescu a folosit asemenea structuri la restaurantele sale de pe litoral si la aeroportul Otopeni), a nvelitorilor n form de cupol ondulat (un exemplu: N.Porumbescu, al crui circ de stat copie apartine aceleiasi paradigme cu restaurantul din Porto-Rico al lui Tozo, Ferrer & Mario Salvadori sau piata din Royan al lui R. Sarger, L. Simon & Morisseau), a suprafetelor cutate (sanatoriul din Mangalia /Th.Svulescu, Dinu Gheorghiu), a acoperirilor riglate (gara Constanta, gara Predeal, restaurant la Mamaia/ C.Lzrescu). Acestea snt cele mai ndrznete tentative de a tehnologiza arhitectura romneasc, pe care cercettorii contemporani ai fenomenului arhitectural estic l-au remarcat: "An aditional center for shell construction in Eastern Europe was developed in Romania, due to the buildings of N.Porumbesc, C.Rulea, and M.Pruncu (State Circus in Bucharest of 1960" (Kultermann, 1993, 152) sau "Recent architecture in Romania has, as a priority, technological achievements relating to shell construction (223). n afar de cele cteva tentative amintite, de tot felul de experimente n directia prefabricrii (una din marotele fostului regim) si de utilizarea structurilor B.A.R. la unele edificii ale puterii, nu putem spune prea mare lucru despre tehnologii moderne; sigur c n aceste conditii a discuta despre evolutie stilistic este aproape un moft, stiut fiind c fr programe noi si tehnologii, materiale noi evolutia stilurilor n arhitectur este cel putin ncetinit, dac nu chiar stopat. n arhitectura noastr din ultimii cincizeci de ani tot ce ni se pare schimbare este de fapt o form de revival a unor teme exersate deja. Att timp ct tipurile s-au cristalizat, optimizndu-se doar motivatii estetice nu au schimbat la fat o arhitectur n care, oricum, decizia nu apartinea creatorilor, ci puterii. Desi este limpede c prima tendint dup discurs a fost de a "privi napoi" pentru a surmonta falia indus de realism socialist n discursul arhitectural est-european, sursele acestui retrospectivism variau de la tar la tar. Romnia a pendulat o vreme nluntrul acelui dual "clasicism epurat/modernism clasicizant". Este vorba despre celebratul "Stil Carol II" (vezi articolul omonim al lui I.D. Enescu n Arhitectura 2/1939, pp.4-5). Promotorii si se inspirau din arhitectura italian "fascist" (Piacentini, Michelucci, Libera, Terragni) nu n ultimul rnd din ratiuni ideologice: romnii erau si ei popor latin; trebuia marcat si prin arhitectur identitatea originar. Arhitecti precum Duiliu Marcu si Tiberiu Ricci, activi n proiectarea de edificii ale puterii antebelice, au putut lucra si dup intermezzo-ul stalinist, relativ scurt. Marcu a fost chiar presedintele noii Uniuni a Arhitectilor, care s-a nfiintat ca urmare a decretului din 13 noiembrie 1952 al CC al PMR. S reamintim c efecte similare a avut n URSS decretul din 23 aprilie 1932. Ricci, autor, se pare, al unor lucrri din atelierul Duiliu Marcu, a proiectat dup rzboi Casa si Sala Radio (str. Nuferilor/G-ral Berthelot) n aproape aceeasi manier n care studioul Marcu edificase nainte de rzboi Regia Monopolurilor. Sala Palatului (adugat Palatului Regal) amintea "palatele" clasicizante ale lui Marcu din Piata Victoriei, dar este mai ndatorat limbajului functionalist[i] dect modelele interbelice, n vreme ce blocurile de locuinte de pe perimetrul noii piete "a Palatului" amintesc de estetica sever a Bauhaus-ului[ii]. Un exemplu lmuritor pentru acest"modernism clasicizant" este blocul Romarta Copiilor, edificiu de locuinte si comert situat vizavi de Casa Central a Armatei. n 1954 s-a desfsurat un concurs pentru proiectarea pietei din fata CCA si a fatadelor perimetrale. Proiectul nr.18 a cstigat locul al II-lea (arh. Al Zamfiropol, Al. Hempel si colectiv). Toate proiectele premiate sau mentionate erau vdit ndatorate arhitecturii realist-socialiste sovietice. Cu toate acestea,

cldirea care a fost totusi ridicat[iii] - cu o compozitie simetric, avnd la parter pilastri pe toat ntinderea cldirii - apartine mai degrab vocabularului anilor treizeci dect celui stalinist[iv]. n "Note privind concursul pentru sistematizarea Pietei Casei centrale a armatei din Bucuresti" (Arhitectura RPR 4/1955, pp. 9-22), G. Ptrascu explic n detaliu rezultatele concursului, dar nu sintetizeaz nici o concluzie lmuritoare privind destinul viitor al proiectelor. De altfel, nssi nedecernarea premiului I sugereaz nemultumirea organizatorilor aflati, probabil, n cutarea unei alte imagini pentru acest nod central al capitalei. ns, asa cum s-a petrecut si n 1956-1957 cu concursul pentru sistematizarea "Pietei N. Blcescu" (i.e. a zonei Intercontinental-Teatrul National de mai trziu), arhitectii vremii preau a iesi mai greu dect sar putea crede de sub presiunea calapodului realist-socialist. Alternativa la realismul socialist era cel mult modernismul clasicizant, practicat bunoar de Hensellman la Stalin-Alee din Berlin. cele dou proiecte cstigtoare ex-aequo (ceea ce dovedeste lipsa de entuziasm n a edifica de fapt pe vreunul dintre ele "n stare pur"), sunt perfect identice sub raportul conceptiei urbane, amintind de San Marco: o campanilla drept dominant de nltime ntr-o piat cu front de fatade continui si identice. Diferentele nu sugereaz dou vrste diferite ale proiectrii. Proiectul 37 (arh. Titu Elian, C-tin Furmuzache, Aron Grimberg, Pompiliu Macovei, A.S. Teodorescu) este unul realistsocialist, cu simetrii frontale obligatorii pe toate fatadele cldirii centrale, neoclasice n stil joltovskian (dar cu teras), de pe amplasamentul Teatrului National de astzi si ale celei din stnga (i.e. "sub" Intercontinental). Campanilla era exilat peste drum, ntr-o extindere a Coltei, ca articulatie de colt. ntregul context trebuia, n viziunea autorilor, modificat n acelasi spirit, as cum s-a procedat cu centrul Varsoviei. Amuzant este c autorii proiectului 37 cstig si premiul al III-lea, cu un alt ansamblu neoclasic - o simpl permutare urban a pieselor din primul proiect, minus campanilla. n acelasi timp, proiectul 49 (arh. Victor Adrian, Carol Hacker, Dan Ioanovici) degaja ntreaga portiune dintre Batistei si Sf. Gheorghe, supra-lrgind bulevardul, avnd un singur accident pe traseu: Biserica Coltei. n ce priveste cldirea central a pietei, ea era asimetric, corpul de cldire cu mas mai grea fiind cel dinspre Ministerul Agriculturii, cruia i era atasat si campanilla, printr-un scurt portic. Formal vorbind, edificiile acestei propuneri amintesc mai degrab de Fomin. Proiectele "moderne" (n sens hensellmanian ns) incep de la mentiuni. Trebuie precizat c toate sunt croite pe principiul fatadelor-ecran, fr articulri de volume, fr "accidente" care s le tulbure serenitatea olimpian. Nimic nu ne mpiedic s vedem ns n cldirile administrative ale proiectului 10 (arh. Gh. si N. Negoescu, Aurelian si Ianola Triscu) prototipuri ale "sediilor politico-admnistrative" judetene de peste zece ani, dup cum blocul"turn" din acelasi proiect este nrudit deopotriv - dar din ratiuni formale diferite - cu cel proiectat de Doicescu pe tirbey-Vod si cu cel din Piata Senatului. Exist un singur proiect - nr.31: arh. Traian Chitulescu, Niculae Ionit, M.Gh. Enescu, I. Blnescu, Sanda Almosnino, Paul Focsa, M. Enescu, Armand Cristea - n care piata nu este rectangular, ci trapezoidal, contndu-se astfel pe un efect de profunzime si pe preluarea directiilor reale ale celor dou bulevarde ce se intersecteaz cu un unghi mai mare de 90 de grade. Pentru ca, n fine, cel mai "modern" din punct de vedere formal, proiectul 5, mentionat ex-aequo (arh. Anton si Margareta Dmboianu), s fie de fapt cel mai clasicizant ca solutie urbanistic. Destalinizarea nu a fost n Romnia un proces brusc, precum n Ungaria. Trecerea de la realism-socialist la modernismul strict al deceniului al saptelea s-a produs treptat, printr-o

perioad de "polenizri ncrucisate". n decursul acestor ani, au fost reluate precedente interbelice - neoclasicism, clasicism epurat, modernism clasicizant - a fost curtat arhitectura vernacular si au fost fortate limitele discursului, pentru a accepta si severitatea nud a Bauhaus-ului. ntr-o alt form, ideea a subliniat-o Grigore Ionescu: n timpul cincinalului 19551960, observa istoricul citat, s-a petrecut mutatia radical de la "metodele de proiectare caracterizate prin ntelegerea arhaizant, strmt, a relatiei dintre form si continut, att n arhitectur ct si urbanism" (1969: 59). De asemenea, perioada din proximitatea discursului lui Hrusciov a nsemnat "etapa pregtitoare a amplei activitti de sistematizare si constructie, la scar mrit, ce avea s se fac simtit dup 1960" (ibidem). A doua jumtate a anilor cincizeci, marcate de momentul Ungaria 1956 si de o preocupare social mai mare din partea PMR, aduce n Romnia constientizarea - la nivel oficial - a problemelor majore de arhitectur si urbanism. Plenara PMR din 26-28 noiembrie 1958 a criticat rspunsul lent al industriei de constructii la problema economiei ("s construim locuinte ieftine de bun calitate!") si napoierea n problemele urbanismului. Discursul lui Gheorghiu-Dej la aceast plenar reia temele favorite ale perioadei hruscioviene n constructii si arhitectur: Cantitatea enorm de locuinte (sociale) construit depseste cu mult pe aceea a industriei materialelor de constructie si - inclusiv de aceea - se produc depsiri consistente de devizuri. "CRITERIUL PRINCIPAL N CONSTRUCTIA DE LOCUINTE ESTE PRETUL DE COST" (ibidem, majuscule si bold n original, n.mea), anunt emfatic Gheorghiu-Dej, ca un trziu ecou la cerintele exprese ale liderului sovietic din decembrie 1956. Nimic nou, asadar, nici o initiativ local autohton, mesajul dejist fiind vdit n ntrziere de faz fat de echivalentul su sovietic. Asa cum sugereaz cercetri recente ale d-lui profesor Nicolae Lascu, "napoierea" nsemna (si) continuarea Bucurestilor nluntrul cadrelor de legislatie si practic urbanistic trasate nainte de rzboi. D-sa subliniaz astfel "absenta, pentru majoritatea localittilor urbane, pn la nceputul anilor '60, a planurilor de sistematizare(...) nceputul distrugerii/modernizrii oraselor s-a fcut, asadar, prin interventii izolate, fr a se putea stabili o corelare ntre ele" (Lascu, 1995, 174). Cele cteva tentative de a elabora un nou plan urbanistic al Bucurestilor au esuat pe parcurs, se pare, cu toate c sunt invocate cu insistent n toate proiectele publicate, care, se ntelege, le respect cu sfintenie, n ciuda faptului c nu exist. Dou mentiuni explicite avem totusi: prima este o schit de plan general de sistematizare a Bucurestilor, prezentat n 1958 la Congresul UIA de la Moscova cu tema "Reconstructia oraselor 1945-1957", iar alta priveste planul unui "ptrat" perimetral centrului istoric; dar aceast din urm mrturie este indirect: att blocul Lufthansa de pe Bd. Magheru, ct si cele dou blocuri gemene Eva-ONT de vis-a-vis sunt croite astfel nct s permit trecerea acestui bulevard perimetral pe lng, respectiv printre ele. n chip similar, parte a aceluiasi plan o reprezint si sistematizarea strzii tirbei Vod n portiunea ctre Academia Militar (desi aici obiectiunea evident este aceea c avem de-a face de fapt cu resurectia planului antebelic al lui Duiliu Marcu nsusi). n fapt, au existat mrturii orale surprinse pe parcursul cercetrii, potrivit crora se folosea n continuare planul elaborat dou decenii mai nainte; ceea ce arunc o nou lumin asupra ipotezei continuittii dintre cele dou momente - cel antebelic si cel imediat post-stalinist. n cadrul plenarei din 8-10 februarie 1959 au fost criticate, din n spirit hrusciovist, "exagerrile estetice" care se opuneau "factorului economic" n constructiile de locuinte. Pe de alt parte, n acelasi document, cnd vorbeau despre lipsa de coerent a abordrilor urbanistice, oficialii de partid si ai CSCAS se refereau la amplasarea marilor ansamble de locuinte sociale: grupurile de constructii erau fie prea rspndite, fie prea mici; densitate era prea mic si lipseau serviciile. n acelasi an 1959 ncepe s se pun accentul pe asa numita

"sistematizare a tertoriului national". Aceasta va deveni tendinta prioritar n reformularea mediului autohton, din ce n ce mai ampl si mai radical pn n 1989. ntre primele proiecte "melioriste" la adresa realittii "ntmpltoare", "irationale" a fost cel pentru sistematizarea litoralului Mrii Negre. Existaser deja proiecte n acest sens dinainte de 1954 pentru Mamaia, Nvodari, Vasile Roait. Ele erau coordonate de acelasi Cezar Lzrescu - june-prim al modernismului postbelic romnesc, pe care l-a pilotat ca sef de echipe de proiectare, al institutiilor acestuia si al relatiilor cu puterea. Jumtatea deceniului sase scoate din amortire proiectele pentru litoral si le d amploare[v], dar abia n anii saizeci si saptezeci ele vor fi implementate cu vigoare, "terraformndu-se" ntregul litoral. A urmri proiectele pentru Nvodari, Eforie, Vasile Roiat, Mangalia si, ulterior, pentru Mamaia nseamn a face o descriere exact a tuturor etapelor prin care a trecut arhitectura romneasc n anii de dup stalinism. De la perspectivele curat realist-socialiste pentru un Nvodari rezultat din munca fortat a detinutilor politici la canal si hotelul Bucuresti din Mamaia (care ar fi putut fi semnat de oricare arhitect antebelic; arh.I.siC.Ghitulescu, A.Corvtescu) pe de o parte pn la restaurantul Perla (1959), restaurantul-club din Eforie (1957-58) sau niemeyerianul restaurant pe falez din Mangalia (1959) - contemporane arhitecturii vremii lor - pe de alt parte, se ntinde o schimbare la fat radical a modului n care echipa lui Cezar Lzrescu si ceilalti arhitecti ai litoralului au vzut arhitectura. Este eliberarea de expresia oficial, de simetrii rigide, de clasicism inadecvat functiunii de loisir, spre a trece spre modernismul - pe alocuri radical - de asemenea oarecum inadecvat imaginii pitoresti, de scar mic, n conlucrare cu mediul, pe care ar fi presupus-o situl. Concursul pentru Mamaia, din 1958, este n acest context lmuritor pentru spiritul vremii. Se cereau "constructii economice din materiale rezistente climatului marin (.) concepute n mod realist ntr-o arhitectur socialist si vor fi n armonie cu mediul nconjurtor (marea, plaja, lacul, plantatiile) si cu destinatia functional a cldirilor" (Arhitectura RSR 5-1958, 3). S-au prezentat 23 de proiecte, numr surprinztor de mic dat fiind importanta acordat dezvoltrii zonei. Juriul, condus de Octav Doicescu, a acordat doar un premiu III si trei mentiuni. Trebuie mentionat poate c toate proiectele erau ma rigide dect ceea ce echipa Lzrescu fcuse deja la Eforie si c au fost prezente si aberatii de felul proiectului 17, Moto "45381", care umplea zona dintre Lacul Tbcrie si mare cu.hoteluri pentagonale, claustrate, n care se accedea prin portaluri monumentale rezolvate n aceleasi detalii clasicizante inadecvate scrii si scopului, proprii arhitecturii realist-socialiste de pn atunci. Arhitectura litoralului (care continu ca fenomen si dincolo de limitele perioadei aici studiate, prin proiectele de la Olimp, Neptun, Saturn si Cap Aurora) este probabil, dincolo de Bucuresti si de centrele civice, fenomenul cel mai consistent si mai important n ntelegerea arhitecturii romnesti postbelice; mai mult, el cuprinde si cteva dintre cele mai aplaudate cldiri ale acesteia. Pentru a duce la ndeplinire enormul program de modificare a mediului natural, prefabricarea celebrat de Hrusciov era ntr-adevr un cuvnt-cheie. La Bruxelles (1957) URSS s-a prezentat cu nenumrate proiecte-tip si constructii prefabricate. A existat chiar o expozitie international de proiecte-tip la Berlin[vi] (23 octombrie-10 noiembrie 1957), n vreme ce mai multe concursuri au fost lansate n tar pentru a proiecta constructii-tip cu caracter social - ba chiar pentru edificii admnistrative tipizate. De asemenea, arhitectura vernacular a nceput nc o dat s fie curtat de arhitecti, ca o posibil surs de inspiratie "uitat", sau, mai precis, ideologizat in exces. Din informatiile

pe care arhitecti ai perioadei amintite le-au furnizat n interviurile luate pe parcursul cercetrii - si care sunt indirect probate de textele publicate n acea perioad - arhitectura popular romneasc era privit ca arhitectur "de stnga". ntr-o disput asupra felului n care se vor proiecta edificii reprezentative dup stalinism, ntre arhitectura bizantin (de felul celei promovate de arh. Simotta la palatul Patriarhiei) si cea vernacular trneasc, a nvins cea dea doua mai degrab din considerente ideologice. n timp ce prima surs era privit cu suspiciune, fiind arhitectura "claselor exploatatoare" si alogene (s ne amintim c viata politic dup Stalin va avea si o conotatie national(ist)/sovin), arhitectura popular (i.e. a "claselor exploatate") n schimb era pozitivat prin nsesi datele sale genetice. Vernacularul devine o posibil surs de "rationalitate" (i.e. de modernitate din perspectiva discursului hrusciovist: eficient a folosirii materialelor, retinere n decoratie) si, deci, poate fi capabil s irige nc o dat discursul arhitectural "urban" care si uitase pentru o vreme rdcinile firesti [vii]. El, vernacularul, va putea explica propensiunea ctre rationalitate a noii arhitecturi socialiste, fr a fi necesar aportul teoretic "cosmopolit". Din propozitia: arhitectura vernacular este arhitectur de stnga si totodat autentic national se revendic deopotriv Nicolae Porumbescu si scoala sa autohtonist iesean, dar si nationalismul arhitectural al lui Constantin Joja (exorcizat de culpa apartenentei la extrema dreapt interbelic si recuperat pentru noul suflu nationalist al politicii culturale romnesti). Logica textului dedicat de Radu Criniceanu arhitecturii "populare" noi din Valea Jalesului este "reparatorie" deopotriv la adresa vernacularului, ct si a arhitecturii "rationale", i.e. moderne. Vernacularul are n subtext si atribute morale: pe lng "fondul aperceptiv" strvechi (N. Porumbescu) - un nou nume dat "matricei" blagiene - arhitectura popular absoarbe si rationalizeaz (optimiznd, pondernd) influentele arhitecturii urbane/culte. Tranii nu se arunc orbeste dup modele de aiurea, pieritoare (i.e. au mai mult spirit critic dect locuitorii oraselor). Desigur, exist influente si nnoire, dar "mbunttirile le asimileaz timp de generatii, fiind nencreztori n anumite noutti si aventuri tehnice" (ibidem). ntr-un spirit similar - al unui spirit deopotriv modern si totodat arhaizant, pentru c arhaicul este redescoperit ca o posibil surs a modernului - s-au ridicat, de pild, locuinte minimale (oseaua Mihai Bravu Bucuresti, arh. T.Niga si colectiv) ntre 1955-1957. Justificarea lor este dubl: pe de o parte, apartamentele de o camer si-ar avea originea "n locuinta noastr traditional", pe de alta ar relua teme comune arhitecturilor cu experient n domeniu, nu se precizeaz care, dar - se ntelege din context - nu este vorba despre cele ale lagrului socialist. Este aceast orientare autohtonist o consecint a discursului amintit? Rspunsul este doar partial afirmativ. Aparenta celebrare a "nationalului", golit ns de orice continut propriu spre a putea decora unul "socialist", a informat si discursul estetic/politic stalinist despre arhitectur, explicnd de pild prezenta detaliilor decorative "brncovenesti" pe Casa Scnteii si a unor detalii locale, dobrogene, pe casele sociale nsiruite de la Nvodari, ridicate atunci. Desigur, nu exist case nsiruite n Dobrogea vernacular, nct specificul este redus la decoratie. n Romnia ns era greu de invocat vreo traditie national clasic, asa cum s-a ntmplat n RDG, unde Schinkel a devenit degrab figura patern a noului stil "socialist" varianta local a realismului socialist sovietic - n care s-a ridicat Stalin/Karl-Marx Alee din Berlinul de est. Arhitectura brncoveneasc - redus la detalii - si bruma de vernacular care putea fi invocat drept surs "national" se pierdea fr identitate n "continutul socialist" de import. n perioada stalinist s-au nltat si alte edificii de important marginal cu "specific national", bunoar gri. Ele ar fi putut fi ridicate identic oriunde altundeva, ntruct nu sunt

ndatorate spiritului locului si nici vernacularului propriu zonei unde sunt amplasate. Nu tin cont de geografia sitului sau de spiritul cultural regional/local. Sunt mai degrab constructii "pitoresti", cu acoperisuri de munte si brie de piatr: biete "chalet"-uri fcute din srcie. Ar fi putut fi tipizate si exportate oriunde n Europa. "Casa traditional" nu se regseste n aceste arhitecturi, pentru care nu exist un precedent romnesc, nici functional si nici formal. Abia n 1956 ncepe ridicarea unui hotel n "Poiana Stalin" (Brasov) (arh. Dinu Hariton, N. Porumbescu, Constantin Rulea) cu "o linie traditional" si "un aer inspirat din arhitectura casei trnesti, cu proportia, verva si sensibilitatea-i cunoscut" (sic!)[viii]. Spre deosebire de grile perioadei anterioare, prezentate elogios n Arhitectura RPRnr.6/1957, luziile la cettile trnesti ale zonei sunt de data aceasta recognoscibile si, mai ales, explicite. Un domeniu mai putin studiat de manifestare a binomului vernacular/national este arhitectura locuintelor. Este adevrat c, pn la manifestarea conceptului de "specific national" (deceniul al optulea), arhitectura de locuinte colective va fi mai degrab promotoarea modernittii de tip Bauhaus (n cazurile fericite) si a locuintelor minimale, prefabricate, de inspiratie post-hrusciovian (n celelalte cazuri). Cu toate acestea, gsim chiar dup jumtatea deceniului al saselea cteva referinte si texte explicite asupra subiectului. Dac la lucrrile din cartierul Ctelu, ale lui Tiberiu Niga (1959), nu trebuie s ne surprind ncercarea de a trimite cumva la caracteristici recognoscibile ale casei traditionale, dat fiind opera antebelic a arhitectului, mai surprinztoare este referirea la marca identitar n cazul unor lucrri relativ obscure. Este vorba despre complexul de locuinte din Cotroceni (str.Ana Davilla, arh. M.Slomnescu, colaborator V.Iliescu), ridicat ntre anii 1957-58, unde autorul are o abordare a) contextual: "Caracteristica acestui teren este bogata platatie si frumusetea copacilor btrni.mai ales c (blocurile) se gsesc ntr-un cartier de vile fat de care nu trebuie s fac not discordant.n felul acesta (ansamblul) face parte integrant din cartierul Cotroceni, plin de parcuri si grdini plantate" (Arhitectura RSR 10-11/1958, 44; subl.mea, A.I.) si b) referential: "Prin realizarea loggiilor care domin fatada s-a fcut o ntreptrundere a arhitecturii cu natura, caracteristic arhitecturii romnesti n special de la sate" (ibidem; subl.mea, A.I.). Autorul recidiveaz si pe str. Ion Scortaru, tot n Bucuresti, unde imobilul parter si etaj rimeaz cu tipul de abordare a temei prezent n cazul deja citat, al lui T.Niga: suprapunerea peste arcele de zidrie din parter a unor stlpi de sectiunea celor de lemn, ai caselor traditionale; acoperis de olane; acces la apartamente dintr-o loggia/prisp deschis spre exterior. Era din nou voie, asadar, s se vorbeasc despre si s se citeze din arhitectura vernacular (i.e. "national"). Dintre panourile "Romniei" la congresul al V-lea al UIA, cteva dintre ele erau dedicate celebrrii arhitecturii sacre de lemn din Transilvania, sau de zid, de la Curtea de Arges; palatul de la Mogosoaia si casele traditionale sunt invocate din nou ca precedente de prestigiu si, deci, ca posibile modele de urmat. Mai mult, atunci cnd proiecteaz un bloc pe Bd. 1848 n 1957, tema de proiectare a avut n vedere punerea n valoare a Bisericii Ruse, a "unei biserici care este decretat monument istoric si care n acelasi timp este o remarcabil oper de arhitectur" (idem, 40).