Professional Documents
Culture Documents
ŞI
APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI
Acelaşi lucru se întâmplă la clasele şi clasificările stabilite lingvistic unde cuvinte ca:
analiză, tip, stil, curent etc au conotaţii adesea imprecise. Aceste ambiguităţi ale
limbajului contravin obiectivităţii la care accede o cerectare ştiinţifică riguroasă.
La acest capitol este de pomenit istoricul român Dinu Theodorescu, care în monografia
sa “Le chapiteau ionique grec” publicată la Geneva în 1980, foloseşte această metodă
pentru a analiza şi recrea, pe baza unor ipoteze demonstrate astfel, practic un capitel
ionic.
Din punct de vedere al metodologiei pusă în practica teoriei de arhitectură, cursul
profesorului Duprat de la LAF, Şcoala Naţională Superioară de Arhitectură din Lyon
este foarte bine structurat pe domeniul în care se aplică.
ANALIZA MORFOLOGICĂ ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI
DEFINIŢII
MORFOLOGIE = MORPHE (gr. Formă)+LOGOS (gr. Cuvânt)
ETAPE
6. PUNEREA IN DISCUTIE A UNOR REZULTATE ANTICIPATE .SE ŢINE CONT DE STAREA CUNOAŞTERII
ANTERIOARE – IPOTEZE PRELIMINARE
8. INTERPRETAREA CONCLUZIILOR
ANALIZA MORFOLOGICĂ ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI
ETAPELE ANALIZEI MORFOLOGICE
APLICAŢIE - ANALIZA FORMELOR CONSTRUITE ŞI A STRUCTURILOR MORFOLOGICE ALE CABANELOR
MONTANE DIN MASIVUL BORNES (ALPII FRANCEZI DIN NORD)
– lucrarea profesorului Bernard Duprat şi a LAF
Studiu specific, menit să analizeze construcţiile ca fenomene morfologice, ale căror manifestări nu
pot fi în niciun caz considerate ca fiind contingente sau fortuite, în pofida diversităţii lor.
Ca exemplu va fi analiza caselor şi cabanelor construite din bârne de lemn, din munţii Bornes, un
masiv din zona prealpină franceză de nord, la vest de lanţul Aravis, prezentat în 2006 de LAF,
în cadrul unei conferinţe în Şcoala Naţională Superioară de Arhitectură din Lyon
La început s-au corelat aceste lucruri de acelaşi fel şi purtând acelaşi nume, necunoscându-se nimic
despre aspectul identităţii morfologice.
Deşi este un studiu de explorare, acesta este un proces de cercetare, prin care ceea ce ştim de la
început va fi actualizat şi reformat.
ANALIZA MORFOLOGICĂ ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI
ANALIZA MORFOLOGICĂ ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI
ETAPELE ANALIZEI MORFOLOGICE
APLICAŢIE - ANALIZA FORMELOR CONSTRUITE ŞI A STRUCTURILOR MORFOLOGICE ALE CABANELOR
PREZENTAREA
MONTANE DIN MASIVUL BORNES METODEI DE ANALIZĂ
(ALPII FRANCEZI DIN NORD) MORFOLOGICĂ
– lucrarea profesorului Bernard Duprat şi a LAF
Definirea grupurilor de segmente omoloage de Doar aceasta operaţie de descompunere poate fi numită
la un exemplar la altul şi relaţiile de substituţie după toate rigorile, “analiză morfologică”.
între segmente din acelaşi grup
ANALIZA MORFOLOGICĂ ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI
Ne vom pune problema creaţiei prin prisma definirii relaţiilor şi vom căuta– demonstrarea stabilităţii
structurale.
EXISTĂ TREI TIPURI DE IPOTEZE ÎN ACEASTĂ ANALIZĂ:
Definiţia clasică a ipotezei spune că este o supoziţie care se bazează provizoriu pe observaţii şi care
serveşte la explicarea unor fenomene, dar care nu se poate verifica atât de temeinic prin
experienţă sau experiment pentru a forma o teorie.
Ţelul unei ipoteze este să ofere predicţii valabile şi semnificative despre fenomene încă
nedemonstrate.
Singurul test relevant al valabilităţii unei ipoteze este compararea predicţiilor ei cu experienţa
empirică. Acesta va fi mai puternică în măsura în care se va verifica la examinarea mai multor
cazuri.
Două ipoteze concomitente şi contradictorii nu pot fi susţinute şi predictibile şi va trebui făcută o
deliberare pentru a elimina ipotezele slabe şi pentru a o păstra pe cea mai puternică. Ipoteza este
respinsă dacă predicţiile ei sunt contrazise.
ANALIZA MORFOLOGICĂ ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI
Se iau în considerare :
• structurarea planului - diviziunile spaţiului interior,
• poziţia şi numărul încăperilor suplimentare adosate
întâmplător corpului principal
•poziţia coamei acoperişului în secţiune
Rezultatele obţinute sunt reprezentate într-un tabel
H3.1, H3.2, d) a înţelege ceea ce organizează H'1.1, H'1.2, f) reînnoirea ipotezelor H 1.1 iniţiale
..H3.n această formă ...H'1.n
H4.1, H4.2, e) a scoate în evidenţă ceea ce
...H4.n explică această organizare morfică
Tabelul distinge aceste diferite niveluri de ipoteze, pornind de la cele mai generale.
ANALIZA MORFOLOGICĂ ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI
8. INTERPRETAREA CONCLUZIILOR.
Scopul acestui studiu este, aşa după cum îi este şi numele, de analiză şi clasificare a
specimenelor din colecţia studiată.
Se vor verifica ipotezele preliminare despre conformări planimetrice şi constructive şi dacă toate
specimenele se supun regulilor descoperite, cu alte cuvinte dacă într-adevăr fac parte din acea
clasă studiată.
Se va analiza în ce măsură acestea sunt datorate condiţiilor istorice şi de mediu.
Se va putea obţine un set compact şi bine definit de caracteristici pentru colecţia respectivă.
Acesta este una dintre finalităţile acestui tip de analiză.
ANALIZA MORFOLOGICĂ ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI
După ce toate ipotezele au fost numite ca urmare a analizei morfologice pe colecţia în studiu, se
întocmeşte un tabel general de verificare a valabilităţii lor. Acest tabel va cuprinde laolaltă toate
ipotezele-caracteristici ale colecţiei şi structurile morfologice unde s-au verificat.
Etapa următoare este de a forma mulţimi din aceste ipoteze, mulţimi care vor fi formate din suma
specimenelor care le conţin. Deci se vor forma mulţimile I1, I2, ...In, fiecare conţinând specimenele
la care se validează.
Scopul este, pe de-o parte, de a verifica puterea de validare a ipotezelor în colecţie.
Va fi cea mai viabilă ipoteza, proprietatea, caracteristica ce are cele mai multe specimene în
mulţimea sa.
Apoi, în funcţie de numarul de specimene conţinute, ipotezele vor scădea în predictibilitate.
ANALIZA MORFOLOGICĂ ŞI APLICAŢII ÎN EVALUAREA PATRIMONIULUI
Un alt scop care ajută în descrierea şi comentariul cât mai precis al colecţiei, este relaţia care se
stabileşte între mulţimile de ipoteze.
Acest lucru se realizează cu o acurateţe maximă, mai ales când numărul de specimene şi de
ipoteze este mare, prin constituirea unei matrici booleene în care se stabilesc mulţimile de
specimene ce le sunt comune.
Din studierea corespondenţelor exacte dintre specimenele colecţiei şi proprietăţile lor rezultă analize
de o acurateţe incomparabilă descrierilor obişnuite, oricât de documentate istoric ar fi.
Studiul relaţiilor dintre mulţimile de specimene cu aceeaşi proprietate se face realizând o schemă
vectorială a lor.
Exemplul din imagine este schema rezultată din tabelul prezentat mai sus. Săgeţile indică
echivalenţe sau apartenenţe ale mulţimilor.